Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 1449/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1449
Ședința publică de la 12 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Marcel Gavriș
JUDECĂTOR 2: Cirstina Ciobanu Dordea
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 364/06.03.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a Va civilă, în contradictoriu cu pârâții și.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-reclamantă prin avocat, intimații-pârâți, ambii reprezentați de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile declară că nu au cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, sens în care, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul cererii de recurs.
Recurenta, având cuvântul prin apărător, arată că recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9.pr.civ. Arată că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și nu rezoluțiunea acestuia. Față de modificarea obiectului cererii de chemare în judecată, arată că aceasta nu este însoțită de nicio semnătură, astfel încât aceasta nu poate fi reținută. Astfel, instanța s-a pronunțat în mod eronat pe rezoluțiune, situație ce impune admiterea recursului, casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare și soluționarea fondului, hotărârea instanței de apel fiind nelegală. Arată că intimații nu și-au respectat obligațiile asumate prin contract, sens în care s-a formulat cererea de reziliere a actului. Declară că solicită cheltuieli de judecată.
Intimații, prin apărător, arată că în raport de temeiul de drept invocat, obiectul cererii de chemare în judecată este rezoluțiunea. Față de caracterul actului, respectiv un act de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, transferul proprietății se face la momentul închieierii, executarea prestației este succesivă, numai rezilierea este posibilă din punct de vedere juridic, nu și rezoluțiunea. În raport de materialul probator existent în dosarul de apel, criticile recurentei nu se susțin, intimații îndeplinindu-și obligațiile. Solicită respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei C la data de 06.06.2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere încheiat la data de 22.10.1997 și autentificat la BNP sub nr.1815/1997.
Prin sentința civilă nr.160/23.01.2008, Judecătoria a admis cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și, a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr.1815/22.10.1997 la BNP cu sediul în și a obligat pârâții să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 12,3 lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, tribunalul a reținut următoarele:
În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, tribunalul a apreciat această excepție ca nefondată.
Pe fondul apelului, în esență critica apelanților pârâți are în vedere faptul că instanța de fond a dat o interpretare greșită probatoriului administrat în cauză, critică ce apare ca întemeiată în raport de analiza acestui probatoriu și a probatoriului administrat în fața instanței de apel pentru următoarele considerente:
Din conținutul acțiunii rezultă că reclamanta imputa pârâților faptul că de la momentul încheierii contractului aceștia nu i-au prestat niciodată îngrijire sau alt ajutor prevăzut în contract, situație susținută prin răspunsurile la interogatoriu, însă din declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond și propuși spre audiere de către reclamantă rezultă că aceștia nu cunosc dacă și în ce mod pârâții și-au exercitat obligațiile contractuale, martorul văzându-i totuși pe pârâți în locuința reclamantei și cunoscând de la reclamantă faptul că relațiile dintre părți s-au deteriorat la un anumit moment.
Martorii propuși spre audiere de către pârâți au arătat că aceștia o vizitau pe reclamantă, la decesul soțului reclamantei aceștia s-au ocupat de cele necesare înmormântării, pârâta a ajutat- pe reclamantă atunci când a avut nevoie de îngrijire, urmare spitalizării, reclamanta fiind cea care la un moment dar nu le-a mai permis pârâților accesul în locuința sa.
Această situație este confirmată de declarația martorei audiată în fața instanței de apel, din declarația căreia rezultă că relațiile dintre părți au fost bune, pârâții apelanți o vizitau des pe reclamantă și soțul acesteia.
Din coroborarea probelor cauzei rezultă că apelanții pârâți și-au exercitat obligația stabilită prin contract, până la momentul când reclamanta a refuzat să- mai primească în locuință, astfel că nu se poate reține în sarcina pârâților culpa în neexecutarea contractului pentru care să se aplice sancțiunea desființării lui.
Prin decizia civilă nr.364/06.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a V -a Civilă, s-a respins excepția prescripției ca nefondată; s- admis apelul declarat de către apelanții pârâți și împotriva sentinței civile nr.160/23.01.2008 pronunțată de Judecătoria C și a fost schimbată în tot sentința apelată în sensul că s-a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei decizii declarat recurs reclamanta .
În motivarea recursului se arată că în fapt reclamanta a solicitat rezilierea contractului și nu rezoluțiunea, astfel că întreaga motivare a fost raportată la instituția rezoluțiunii, motiv pentru care se apreciază că decizia pronunțată este nemotivată, conform art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
În cel de-al doilea motiv de recurs se invocă nepronunțarea asupra probatoriului administrat, apreciindu-se că s-a făcut dovada susținerilor făcute, chiar dacă martorul propus de către reclamantă nu a putut fi audiat pe motiv de rudenie. Recurenta arată că nu s-a susținut că pe parcursul celor zece ani de la încheierea contractului de întreținere pârâții nu le-a acordat reclamantei și soțului său decedat întreținere, însă a precizat că soțul său a decedat la data de 1.01.2000, iar de la acea dată comportamentul pârâților față de reclamantă a devenit insultător, refuzând să-i acorde întreținere și amenințând- că va fi dată afară din locuință.
Criticile din cel de-al doilea motiv de recurs vizează o greșită apreciere a probatoriului administrat, motiv pentru care Curtea de Apel București apreciază că acestea nu pot fi încadrate în nici unul din punctele art. 304 Cod procedură civilă, ținând cont de faptul că punctul 11 al acestui articol, care viza o apreciere greșită a probatoriului a fost abrogat.
Analizând recursul declarat prin prisma criticilor din primul motiv de recurs, Curtea de Apel București constată că acesta este nefondat, pentru considerentele care vor urma.
Aprecierile instanței la neîndeplinirea condițăiilor pentru aplicarea sancțiunii rezoluțiunii și nu a rezilierii nu echivalează cu o nemotivare hotărârii, așa cum afirmă reclamanta.
Atât rezoluțiunea cât și rezilierea sunt sancțiuni datorate neexecutării culpabile obligației uneia dintre părți, prin rezoluțiune desființându-se cu efecte retroactive contractele sinalagmatice cu executare " uno ictu" iar prin reziliere desființându-se cu efecte pentru viitor contractele sinalagmatice cu executare pentru viitor.
Atât rezoluțiunea cât și rezilierea sunt varietăți de executare prin echivalent a obligațiilor contractuale și forme speciale de răspundere civilă contractuală, existând aceleași condiții necesare pentru aplicarea acestor sancțiuni și anume neexecutarea obligațiilor asumate de către una dintre părți, vinovăția părții respective, prejudiciul, punerea în întârziere și inexistența unei clauze de nerăspundere.
În cauza de față reiese clar că instanța a analizat dacă în speță există condițiile necesare pentru aplicarea sancțiunii solicitate, și în urma analizei a conchis faptul că acțiunea este nefondată, nefiind îndeplinite condițiile legale în acest sens.
Cât timp motivarea hotărârii este corectă, răspunzându-se tuturor criticilor formulate, iar hotărârea este legală, Curtea de Apel București constată că recursul este nefondat și conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.364/06.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția V -a Civilă, în contradictoriu cu pârâții și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex./ 2.12.2009
Președinte:Dumitru Marcel GavrișJudecători:Dumitru Marcel Gavriș, Cirstina Ciobanu Dordea
