Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1599/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1599/R/2008
Ședința publică din data de 5 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea vicepreședintele Curții de APEL CLUJ
Judecători: - - - președintele secției
- -
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții recurenți și împotriva deciziei civile nr.191/A din 2 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe pârâții A, și având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal se prezintă reclamantul recurent asistat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta pârâților intimați, avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanta recurentă și pârâții intimați.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 9, 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,45 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâții intimați au formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței, întîmpinare, solicitând respingerea recursului, în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat.
Instanța comunică cu reprezentanta reclamanților recurenți un exemplar din întîmpinarea pârâților intimați.
Față de excepția invocată prin întîmpinare reprezentanta reclamanților recurenți solicită respingerea excepției inadmisibilității, apreciind recursul admisibil.
Nefiind formulate cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal, casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Cluj, în baza art. 312 alin.3 pr.civ, în vederea completării probatoriului prin administrarea probei testimoniale cu privire la dovedirea dreptului de proprietate asupra camerei de la parter, proprietatea reclamanților și efectuării unei completări la raportul de expertiză în vederea stabilirii unui drept de servitute către WC-ul comun.
În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii în parte a apelului formulat de pârâții, și, respectiv reținerea variantei a-II-a propusă atât de d-na expert cât și cea propusă de d-l expert G, modificarea deciziei instanței de apel, în sensul respingerii obligării reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în apel, în cuantum de 4828 lei și menținerea restului dispozițiilor deciziei atacate pronunțată de Tribunalul Cluj și a sentinței civile nr. 1467/28 aprilie 2006, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr. 4106/2004. ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului, în principal ca inadmisibil iar în subsidiar ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 1467/28.04.2006, pronunțată în dosar nr. 4106/2004 al Judecătoriei Turda, a fost admisă acțiunea extinsă și precizată formulată de reclamanții și soția în contra pârâților și soția, și soția.
A fost respinsă cererea reconvențională a pârâților și.
S-a dispus rectificarea suprafeței terenului înscris în CF 9977 T nr. top 6994/1/1/3, de la suprafața de 259 mp la suprafața de 273 mp, s-a dispus înscrierea extinderii edificate asupra atelierului, s-a dispus dezmembrarea corpului funciar în numerele top nou 6994/1/1/3/1- teren de 130 mp pe care s-a edificat corpul 1 de clădire (apartament nr. 1), având nr. top nou 6994/1/1/3/I cu una cameră, bucătărie, de alimente, baie antreu și terasă, cu suprafața utilă de 56, 55 mp, proprietari fiind pârâții și soția; nr. top nou 6994//1/1/3/2 teren de 143 mp pe care s-a edificat corpul 2 de clădire cu două apartamente: apartamentul nr. 2 cu nr. top nou 6994/1/1/3/2/II având cameră și pivniță și apoi apartamentul nr. 3 cu nr. top nou 6994/1/1/3/2/III având la parter o cameră, iar la mansardă două camere, bucătărie, de alimente, băi, cu suprafața utilă de 76,7 mp, cu părți indivize comune în cotă de 79/100 parte din corpul 2.
S-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra corpului 2 și întabularea dreptului de servitute de trecere cu piciorul asupra parcelei top 6994/1/1/3/1 teren de 130 mp.
În considerentele sentinței, s-a reține că imobilul reprezintă o casă familială cu una cameră, bucătărie, baie, antreu, pivniță, asupra căreia s-a edificat un atelier cu trei încăperi, proprietari fiind pârâții și soția. Anterior dobândirii imobilului de către acești pârâți în anul 1998 - dată la care proprietarii imobilului erau pârâții și soția, a fost schimbată destinația atelierului în apartamente, atelierul fiind mansardat, lucrările fiind efectuate de reclamanți cu acordul proprietarilor.
Instanța fondului a reținut buna-credință a reclamanților, drept pentru care le- atribuit acestora corpul 2 de construcție.
S-a făcut aplicarea art. 492 Cod Civil, instanța apreciind că prezumția instituită de a cest text a fost răsturnată prin probele administrate, inclusiv posesia exercitată de reclamanți asupra extinderilor.
Instanța a optat pentru varianta III B din expertiza ing., fără a motiva respingerea cererii reconvenționale.
Toți pârâții au declarat recurs în termen legal, solicitând recalificarea căii de atac în temeiul art. 282 indice 1.pr.civ. întregirea probațiunii și apoi schimbarea sentinței prin admiterea
în parte a acțiunii, admiterea cererii reconvenționale, sistarea indiviziunii prin atribuirea către reclamanți a apartamentului nr. 3 de la mansardă, cu drept de folosință asupra terenului de sub construcție, iar apartamentele 1 și 2 împreună cu terenul să fie atribuit pârâților și soția.
S-a solicitat ca în cazul menținerii căii de atac a recursului sentința să fie casată cu rejudecare pentru administrarea probațiunii necesare cu privire la condițiile în care a fost edificată extinderea și contribuția părților la aceste lucrări.
Reclamanții intimați prin întâmpinare au solicitat admiterea în parte a recursului, în sensul de a li se atribui apartamentul nr. 3, adică cele două camere și anexe de la mansardă împreună cu una cameră la parter, toate cu suprafața utilă de 76, 70 mp, iar terenul în suprafață de 143 mp și apartamentul nr. 2 - una cameră și pivniță - să fie atribuit recurenților și soția.
Intimații susțin că recursul este calea de atac legală raportat la valoarea apartamentului nr. 3 - aproximativ 97.500 Rol.
Prin decizia civilă nr. 191/02.04.2008 a Tribunalului Cluj, s-a admis apelul declarat de pârâții, și s-a dispus schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul că s-a admis în parte acțiunea extinsă formulată de reclamanții și sotia.
S-a admis acțiunea reconvențională formulată de pârâții și soția.
S-a dispus rectificarea CF 9977 T nr. top 6994/1/1/3 de la suprafața înscrisă de 259 mp la suprafața reala de 271 mp, conform expertizei efectuate de ing. și care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a dispus sistarea indiviziunii asupra aceluiași imobil conform variantei I din expertiza ing. și conform variantei I completată în luna februarie 2008, din expertiza efectuată de ing. G și care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a dispus dezmembrarea corpului funciar astfel:
Lotul 1 -. nr. 1 având nr. top nou 6994/1/1/3/S/I - corp 2 de construcție având două camere cu suprafața utila de 36,85 mp aflată pe parcela nr. top nou 6994/1/1/3/1 teren aferent corpului 2 de construcție în suprafață de 54 mp;
- parcela top nou 6994/1/1/3/1/2 teren în suprafață de 217 mp si pe care se află corpul 1 de construcție format din una cameră, bucătărie, alimente, baie, antreu, terasă pivniță cu suprafața utilă de 56,55 mp;
Lotul 2 nr. top nou 6994/1//1/3/S/II - apartamentul nr. 2 la mansarda în corpul 2 de construcție a vând două camere, bucătărie, alimente, baie, cu suprafața utilă de 60,21 mp.
S-a constatat că părțile indivize comune pentru apartamentele nr. 1 și 2 din corpul doi de construcție sunt fundațiile, pereții și planșeul în cota de 37,97 % pentru apartamentul nr. 1 și 62,03% pentru apartamentul nr. 2.
S-a dispus înscrierea dreptului de superficie asupra a 33,5/54 parter din terenul aferent corpului 2 de construcție, respectiv nr. top 6994/1/1/3/1 în favoarea intimaților și soția.
S-a dispus înscrierea dreptului de servitute de trecere pietonală, în favoarea parcelei top 6994/1/1/3/1, și în sarcina parcelei top 6994/1/1/3/2, delimitată prin punctele ABCDE - 31-30-A în lungime de 14,49 și lățimea de 1 și apoi 2,5 lungime și 1,85 lățime, configurația acesteia fiind arătată în planul de situație din expertiza efectuată de ing..
S-a dispus întabularea drepturilor de proprietate ale apelanților și soția pentru lotul 1 și ale intimaților pentru lotul 2, dispunându-se si întabularea servituții încuviințate.
Au fost obligați intimații și la plata cheltuielilor de judecată, în apel, în suma de 4828 RON.
S-a dispus totodată darea în debit a intimaților și pentru suma de 2988,8 RON cu titlu de taxă de timbru și 15 RON timbru judiciar, taxa datorată pentru fondul cauzei.
S-a menținut dispoziția privind înscrierea extinderii construcției.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că în ședința publică din 15.11.2006 calea de atac a fost stabilită ca fiind apelul, având în vedere valoarea întregului imobil iar în aceeași ședință intimații și au fost obligați la plata taxei legale de timbru, în sumă de 2988, 8 lei cu 15 lei timbru judiciar cu titlu de taxa datorată pentru fondul cauzei, sub sancțiunea dării în debit.
Prin acțiunea formulată, reclamanții au susținut că din surse propriii au schimbat destinația atelierului, prin mansardare, rezultând apartamentul nr. 3 și au edificat de asemenea și apartamentul nr. 2, în 1998.
Problema principală dedusă judecății o reprezintă contribuția părților la extinderea construcției și stabilirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor nou create, proprietarii terenului fiind apelanții și soția cu titlu de cumpărare.
Prin cererea reconvențională formulată, pârâții și soția au solicitat sistarea indiviziunii prin atribuirea către pârâții și a. 1 și 2, iar. 3 de la mansardă să fie atribuit reclamanților.
Potrivit autorizației de luare în folosință, extinderea construcției existente a constat în construirea la parter a unui hol, una camera, un atelier de tâmplărie, iar la mansardă două camere, bucătărie, baie, hol, terasă, casa scării - cu suprafața utilă de 47,51 mp.
Interogatoriile luate apelanților confirmă contribuția reclamanților la amenajarea. nr. 3.
Având în vedere poziția procesuală exprimată de reclamanți, tribunalul a analizat componența apartamentului nr. 3, solicitat de aceștia prin prisma probelor administrate.
În interogatorul luat pârâților și aceștia au confirmat susținerile reclamanților în sensul că mansarda având două camere și dependințe a fost edificată de reclamanți.
Pentru a dovedi contribuția la edificarea întregului apartament nr. 3 reclamanții au depus antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la 05.05.2000 privind vânzarea unui autoturism cu prețul de 500 USD, dar și dovada plăților compensatorii de care a beneficiat reclamantul în perioada 09.07.1999 - 31.05.2000 (14.604.530 ROL) și în perioada 27.09.2000 - 21.08.2001 (18.347.098 ROL).
Conform susținerilor reclamanților - susțineri reținute și de instanță - schimbarea destinației atelierului și mansardarea acestuia s-a efectuat în 1998 or, pentru acea perioadă reclamanții nu au făcut nici o dovadă cu privire la resursele materiale și contribuția lor la compartimentarea atelierului.
Martorul cunoaște despre cele relatate doar din susținerile reclamanților, iar martorul arată că, în fapt, lucrările de amenajare au constat în ridicarea a trei pereți în atelier, ceilalți martori audiați confirmând cel puțin participarea apelanților și la lucrările de consolidare a fundației cât și contribuția materială a acestora.
Conform expertizei efectuate la judecata în fond, apartamentul de la mansardă nu are racord individual de energie electrică, gaz, branșamentele la aceste utilități fiind efectuate în lipsa acordului furnizorilor.
Așadar susținerile reclamanților în sensul că au suportat chiar și aceste lucrări nu au putut fi reținute.
Conform aceleași expertize, valoarea tehnică a. de la mansardă este de 128.000 lei la nivelul anului 2005.
Admițând creșterea de prețuri în perioada 1998 - 2005 și care nu influențează substanțial valoarea tehnică - se poate reține că reclamanții nu au făcut dovada că au contribuit exclusiv la edificarea încăperii de la parter, a scării de acces și a. de la mansarda.
Așa cum arată în propriile cereri reclamanții au patru copii deci o parte însemnată a veniturilor a fost destinată întreținerii a șase membrii de familie și suportării tuturor celorlalte cheltuieli curente.
În cursul soluționării apelului a fost efectuată o nouă expertiză de către ing. G, care a descris imobilul extins ca având două corpuri de construcție, adică corp I - clădire parter cu una cameră, bucătărie, baie, antreu, terasă, pivniță, cu suprafața utilă de 56,55 mp și corp II cu având la parter două încăperi și casa scării, iar la mansardă doua camere, bucătărie, alimente, baie, cu suprafața utilă de 60,21 mp, corpul II fiind folosit de pârâți, iar mansarda de către reclamanți.
Tribunalul a apreciat că varianta I din această expertiză, astfel cum a fost completată în februarie 2008 și varianta 1 din expertiza efectuată de ing. corespunde cererilor dovedite de către părți, în considerarea recunoașterii de către apelanți a faptului că reclamanții au edificat. de la mansardă dar și a faptului că aceeași reclamanți nu au dovedit că au edificat și camera de la parterul extinderii.
Cu privire la suprafața terenului - invocată în apel - s-a constatat că suprafața reală și măsurată a parcelei top 6994/1/1/3 este de 271 mp drept pentru care în baza art. 33 alin. 2 din Legea 7 pe 1996 s-a dispus rectificarea acesteia în sensul arătat.
Apelanții au solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată, cererea acestora fiind întemeiată, astfel că în baza art. 274.pr.civ. intimații urmează a fi obligați să plătească apelanților cheltuieli de judecată în apel în suma de 4828 RON reprezentând onorariu avocațial, taxă de timbru și onorariu expert.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții și, solicitând, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Cluj, în baza art. 312 alin. 3.pr.civ. pentru completarea probatoriului prin administrarea probei testimoniale în scopul dovedirii dreptului de proprietate al reclamanților asupra camerei de la parterul imobilului supus partajului și efectuării unei completări la raportul de expertiză tehnică judiciară pentru stabilirea unui drept de servitute de trecere către WC-ul comun.
În subsidiar, recurenții solicită modificarea deciziei atacate în sensul admiterii în parte a apelului formulat de pârâți și realizarea partajului conform variantei a II-a propusă de expertul, precum și expertul Totodată, se solicită modificarea în sensul respingerii cererii de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în apel în cuantum de 4.828 lei, cu păstrarea celorlalte dispoziții ale deciziei recurate.
În motivele declarației de recurs, recurenții invocă dispozițiilor art. 304 pct. 9.pr.civ. afirmând că hotărârea Tribunalului Cluj este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât:
În mod greșit instanța de apel a reținut ca fiind relevantă în cauză varianta I propusă de experți prin rapoartele întocmite, atribuind camera de la parterul corpului 2 în favoarea intimaților apelanți. Instanța de apel a înlăturat în mod nejustificat acele mijloace de probă care fac dovada susținerilor reclamanților în sensul că această cameră au edificat-o cu resurse proprii și în baza unei înțelegeri verbale avute cu pârâții.
Totodată, se apreciază că în mod greșit instanța de apel a reținut în considerentele hotărârii faptul că s-a depus la dosar, ca dovadă a mijloacelor financiare deținute de reclamanți, exclusiv un contract de vânzare-cumpărare a unui autoturism, omițând în totalitate contractul de vânzare-cumpărare a unui apartament pe care reclamanții l-au deținut în T,-. Mai mult, instanța de apel a respins cererea de completare a probatoriului sub acest aspect, refuzând audierea a doi martori care au ajutat la edificarea camerei de la parter, împrejurare ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriului.
II. În mod greșit instanța de apel a respins obiecțiunile formulate la raportul de expertiză topografică întocmit de ing. exp., în ceea ce privește stabilirea unui drept de servitute de trecere pietonală la WC-ul din curte, folosit în comun de părți, motiv care impune de asemenea trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal, pentru completarea probațiunii.
III. În mod greșit instanța de apel a obligat reclamanții la plata sumei de 4.828 lei (RON) cheltuieli de judecată, fără a face aplicarea dispozițiilor art. 275.pr.civ. în condițiile în care reclamanții nu s-au opus unei admiteri în parte a apelului, iar expertizele efectuate în cauză au profitat ambelor părți și în special intimaților, care sunt proprietarii terenului.
Intimații, și și-au exprimat poziția procesuală prin întâmpinarea înregistrată la data de 27 august 2008 ( 14-16 dosar), solicitând respingerea recursului formulat, în principal ca inadmisibil, și în subsidiar ca nefondat, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Criticile aduse prin declarația de recurs nu se încadrează în motivul invocat de recurenți, art. 304 pct. 9.pr.civ. aceștia susținând în realitate motive de interpretare greșită a unor probe sau omisiunea administrării de probe de către instanța de apel, motive care vizează netemeinicia hotărârii și conferă recursului caracter inadmisibil.
În ipoteza în care, se va aprecia că recursul este inadmisibil, intimații solicită respingerea acestuia ca nefondat, întrucât instanța de apel a făcut o corectă apreciere a probelor administrate în legătură cu aspectul litigios al cauzei, rezultând fără dubiu faptul că acea cameră de la parterul corpului 2, pretinsă de reclamanți ca fiind proprietatea lor, a rezultat din schimbarea destinației unei încăperi a atelierului construit de pârâții și, lucrările fiind evidențiate în autorizația de construire nr. 49/2008. Probele scrise au fost coroborate de către instanța de apel cu răspunsurile părților la interogator și cu depozițiile martorilor audiați care au transmis informații în legătură cu resursele financiare ale reclamanților.
Atâta timp cât la data realizării lucrărilor de modificare camera forma obiectul dreptului de proprietate al pârâților, aceste modificări nu puteau influența dreptul lor de proprietate.
Intimații apreciază că este nefondată și critica cu privire la stabilirea unei servituți de trecere cu piciorul către WC-ul comun, aceasta fiind o cerere formulată de către reclamanți pentru prima dată în apel, prin urmare inadmisibil.
Cu referire la obligația de plată a cheltuielilor de judecată, se apreciază că instanța făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274.pr.civ.
Apreciind asupra recursului declarat de reclamanți, curtea constată că acesta este în parte fondat, astfel că îl va admite în limitele și pentru motivele ce urmează.
Cu privire la motivele circumscrise punctului I al declarației de recurs
Recurenții susțin că instanța de apel a interpretat greșit probele administrate în cauză, că a omis din analiză mijloace de probă esențiale și a respins cererea de suplimentare a probatoriului, consecința fiind stabilirea unei eronate situații de fapt în privința contribuției pe care părțile au avut-o în mod real la edificarea camerei de la parterul corpului 2 cu suprafața utilă de 16,74 mp.
Rezultă cu evidență că se afirmă practic netemeinicia hotărârii instanței de apel, or, în condițiile în care pct. 10 și 11 ale art. 304.pr.civ. au fost expres abrogate (art. I pct. 111 din nr.OUG 138/2000 și art. I pct. 112 din nr.OUG 138/2000) controlul judiciar efectuat de către instanța de recurs este limitat la aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate. Instanța de recurs verifică modul în care s-a interpretat și aplicat legea de procedură și legea substanțială unei situații de fapt cu certitudine stabilită prin hotărârile instanțelor de fond.
Or, în speță, împrejurările de fapt esențiale au fost lămurite prin hotărârea atacată, în urma analizei și sintezei unui vast probator, constând în interogatoriile părților, înscrisuri, depoziții de martori, concluziile rapoartelor de expertiză tehnică judiciară.
În raport cu cele reținute în fapt de către instanța de apel, curtea observă că rezolvarea pe care această instanță a dat-o cererii de partaj judiciar, poartă atributul legalității, sub toate aspectele.
Așa fiind, aceste motive de netemeinicie se vor înlătura ca inadmisibile.
2.u privire la cererea de stabilire a unui drept de trecere în favoarea reclamanților, până la WC-ul din curtea comună
Sub acest aspect, corect instanța de apel a respins obiecțiunile formulate de reclamanți la raportul de expertiză, atâta timp cât cererea de stabilire a dreptului de servitute a fost formulată de aceste părți pentru prima dată în fața instanței de apel, fiind în mod vădit inadmisibilă din perspectiva dispozițiilor art. 294 alin. 1.pr.civ.
De altfel, reclamanții nu au evocat și nu au justificat în exercitarea cărui drept folosesc WC-ul edificat pe terenul aflat în proprietatea pârâților, drept care să le confere legitimare procesuală activă, într-o cerere având ca obiect stabilirea unei servituți de trecere cu piciorul către acest supraedificat.
3.Cu privire la obligația de plată a cheltuielilor de judecată în apel
Observă curtea faptul că reclamanții și au fost obligați să plătească apelanților 4.828 lei cheltuieli de judecată, însumând onorariul avocatului, taxele de timbru și onorariul expertului.
Curtea reține că instanța de apel a admis apelul pârâților, cu consecința admiterii acțiunii reclamanților și a cererii reconvenționale formulate de pârâții și.
Prin urmare, în mod cert admiterea apelului declarat de pârâții în proces a profitat deopotrivă acestora și reclamanților, care nu s-au opus de altfel, unei admiteri în parte a căii de atac, recunoscând dreptul de proprietate al pârâților cu privire la terenul afectat de imobilul construcție supus partajului.
În drept
Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 1.pr.civ.partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În art. 276.pr.civ. se stipulează căîn ipoteza în care pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Din perspectiva acestor texte normative, urmărind dubla calitate pe care părțile o au într-un proces de partaj, de reclamanți și de pârâți, precum și rezolvarea pe care instanța de apel a dat-o litigiului, în sensul că și acțiunea reclamanților a fost admisă în parte iar variantele de partaj propuse prin raportul de expertiză au profitat deopotrivă reclamanților și pârâților, în sfârșit poziția procesuală a reclamanților în apel, curtea apreciază că în mod nejustificat obligația de plată a cheltuielilor judiciare a fost stabilită în sarcina reclamanților, în integralitatea lor.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 2 și 3 raportat la art. 304 pct. 9.pr.civ. se va admite în parte recursul reclamanților și se va modifica decizia atacată, în privința obligației de plată a cheltuielilor de judecată în apel.
Judecând, instanța va compensa parțial cheltuielile de judecată în apel ale celor două părți litigante, cele referitoare la onorariile avocaților aleși și va obliga reclamanții să plătească apelanților suma de 2.042,50 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Toate celelalte dispoziții ale deciziei recurate urmează a fi păstrate.
Prin aplicarea dispozițiilor art. 316, raportat la art. 274 alin. 1 și art. 276.pr.civ. recurenții vor fi obligați să plătească intimaților 750 lei cheltuieli de judecată parțial în recurs, apreciate în limita pretențiilor admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 191/A din 2 aprilie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică cu privire la cuantumul obligațiilor de plată cheltuielilor de judecată în apel.
Judecând, compensează parțial cheltuielile de judecată în apel ale celor două părți litigante și obligă reclamanții și să plătească apelanților, și suma de 2.042,50 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Obligă recurenții să plătească intimaților, 750 lei cheltuieli de judecată în recurs, parțiale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.BD/dact.
3 ex./20.10.2008
jud.apel: /
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Denisa Băldean Lucia Ștețca
