Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1907/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1907/
Ședința publică din 10 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de reclamantele: și și de către pârâtul, împotriva deciziei civile nr.311/A din 23 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea și împotriva deciziei civile nr.132 din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, pentru recurenta-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.120/2009, eliberată de Baroul Vâlcea și recurentul-pârât, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.87/2009, eliberată de Baroul Vâlcea.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt legal timbrate, conform chitanțelor de la dosar, aflate la filele 18 și 28 din dosar.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care: Avocat arată că recurenta-reclamantă a decedat, iar unica sa moștenitoare este, ce este parte în proces, în calitate de recurentă-reclamantă. Depune la dosar copie de pe certificatul de deces și certificatul de calitate de moștenitor nr.41, eliberat de, în original.
Recurentul-pârât depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 1.144,00 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 2 2009, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 50 lei.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursurilor.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat solicită admiterea recursului, modificarea în întregime a celor două decizii pronunțate de Tribunalul Vâlcea și pe fond menținerea sentinței ca temeinică și legală. Tribunalul Vâlceaa calculat în mod greșit rezerva succesorală cuvenită ascendenților rezervatari, apreciind că, în realitate, rezerva soțului supraviețuitor se impută asupra cotității disponibile și nu asupra rezervei celorlalți moștenitori rezervatari.
Avocat solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat. Apartamentul ce face obiectul partajului figura cu chirie pe numele unuia dintre soți, iar actul era obligatoriu să se încheie pe numele chiriașului, însă acest aspect nu înlătură caracterul de bun comun al părților. Arată că, în timpul concubinajului s-au achitat un număr de 6 rate, respectiv suma totală de 4410 lei, iar diferența a fost achitată în timpul căsătoriei părților. Cu privire la acest aspect arată că este vorba despre o greșeală de calcul ce nu poate fi judecată în recurs. Contribuția părților la dobândirea apartamentului a fost egală.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta solicită respingerea acestuia, cu cheltuieli de judecată, având în vedere faptul că instanța de judecată a aplicat în mod corect dispozițiile art.843 cod civil și a stabilit în mod corect cotitatea de 3/8.
Avocat având cuvântul cu privire la recursul declarat de pârâtul, solicită respingerea acestuia, dat fiind faptul că, părțile contractului sunt chiriașul și statul și nu o altă persoană. În recurs se critică modul în care s-au interpretat probele.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursurilor civile de față, a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.3983/25.06.2008, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâtul și s-a dispus ieșirea părților din indiviziune conform variantei I din completarea la raportul de expertiză atribuindu-i-se lui bunurile din masă, respectiv: un apartament cu 2 camere situat în Râmnicu V, îmbunătățiri la apartament și o remorcă, total lot 1 = 131,050 lei; lotul nr.2 și 3 se atribuie lui și și nu cuprinde bunuri.
În această variantă are de dat sultă de 63.262,5 lei, respectiv 31.631,25 lei către și 31.631,25 lei către.
De asemenea, a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârât și cererea de reducțiune a legatului universal instituit în favoarea pârâtului, formulată de reclamanți și au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate.
Pentru a adopta această sentință, instanța a reținut, în esență, că, instanța a fost investită cu o cerere de partajare a averii defunctei, decedată la 25.06.2006, moștenitori fiind reclamanții și ca părinți, reclamanta este sora defunctei și pârâtul, soțul supraviețuitor al defunctei, iar masa succesorală se compune din mai multe bunuri mobile și imobile, indicate ca atare în cererea formulată.
Răspunzând obiectivelor stabilite de către instanță prin încheierea de admitere în principiu și solicitării părților, cât și obiecțiunilor ulterioare ale acestora, expertul ing. a stabilit în lucrarea tehnică finală, denumită completare raport de expertiză - fila 209 dosar, trei variante de lotizare, din care, menționează instanța de fond, numai varianta I corespunde încheierii de admitere în principiu, celelalte variante fiind realizate, așa cum s-a arătat anterior, doar pentru a da curs solicitării pârâtului, care a suportat cheltuielile cu expertul.
Analizând concluziile expertului cuprinse în prima variantă de lotizare, constatând că s-a strecurat o eroare de calcul în ceea ce privește sulta datorată de lotul nr.1 - pârâtul, lotului nr.2 - atribuit reclamanților și, în sensul că expertul a scăzut în totalitate valoarea pasivului suportat de pârât și a dreptului de creanță, deși în cuprinsul s-a stabilit că acestea vor fi suportate de părți proporțional cu cota culeasă, dat fiind că valoarea corectă a sultei se obține efectuând operațiunile menționate de expert, dar cu scăderea din valoarea totală a lotului pârâtului a Jd in suma reprezentând pasivul și dreptul de creanță stabilite prin încheiere, având în vedere și acordul părților asupra modalității de atribuire a bunurilor, făcând aplicarea dispozițiilor art.6739, art.67314Cod procedură civilă și a dispozițiilor art.728 Cod civil, judecătoria a admis în parte acțiunea civilă de partaj, astfel cum se menționează în dispozitiv.
Împotriva sentinței și a încheierii interlocutorii de admitere în principiu a declarat apel pârâtul, formulând critici de nelegalitate și netemeinicie.
Întrucât criticile invocate de pârât cu privire la încheierea de admitere în principiu au fost expuse și analizate anterior de tribunal prin decizia nr.311/A/23.12.2008, aflată la filele 290-295 din prezentul dosar, în cele ce se vor expune în continuare au fost examinate exclusiv criticile și susținerile din cererile declarative de apel formulate împotriva soluției adoptate pe fondul cauzei și prezentate de același pârât la filele 232-233 și 235-238 dosar, respectiv:
- În urma adoptării încheierii de admitere în principiu, dispunându-se efectuarea unei expertize contabile, având ca obiectiv reactualizarea sumei de 27.460 lei ROL, de la data de 25.09.1992, la zi și a unei expertize în construcții, care să evalueze bunurile cuprinse în masa succesorală și să formuleze propuneri de lotizare pe baza dispozițiilor legale, după ce a admis ulterior și cererea sa prin care experții au răspuns unor obiective care au exces dispozițiilor încheierii, netemeinic și nelegal s-a menționat în mod expres de către instanță că răspunsul experților nu va face obiectul analizei la pronunțarea soluției asupra fondului.
- De asemenea, convocate fiind la momentul efectuării expertizelor, părțile au solicitat ca bunurile să fie atribuite în totalitate pârâtului, însă, analizând concluziile expertului ing. -, care, în completarea la raportul de expertiză de la fila 209 dosar, a întocmit trei variante de lotizare, instanța a apreciat că varianta I corespunde încheierii de admitere în principiu, cu toate că în această variantă se poate constata că s-a strecurat o eroare de calcul privind sulta datorată de lotul nr.1 - pârâtul, lotului nr.2, atribuit reclamanților și, în sensul că expertul a scăzut în totalitate valoarea pasivului suportat de pârât și a dreptului de creanță, deși în cuprinsul încheierii s-a stabilit că vor fi suportate de părți proporțional cu cota culeasă.
Tot astfel, greșit instanța a refăcut calculele sumelor ce urmează să le plătească, mărindu-le, apreciind că expertul le-ar fi greșit, cu mențiunea că suma de 2.000 lei datorată de reclamanți cu titlu de parte din cheltuieli de înmormântare nu se impută moștenirii ci este o sumă care se scade din lotul reclamanților și se adaugă lotului său, pentru că acesta este cel care a făcut respectivele cheltuieli.
- Hotărârea atacată cuprinde și alte greșeli, în sensul că a fost omologat un raport de expertiză care nu este în acord cu dispozițiile instanței, iar nstanța nu a motivat alegerea variantei omologate, în varianta I de lotizare fiindu-i încălcate toate drepturile.
- Totodată, valoarea corectă a sultei se obține efectuând operațiunile indicate de expert, dar cu scădere din lotul pârâtului a Jd in suma reprezentând pasivul din dreptul de creanță, impunându-se refacerea și completarea probelor.
- Instanța a greșit și cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată, iar aceasta întrucât pârâtul a achitat timbrajul pentru bunurile gospodărești și îmbunătățiri la insistența reclamanților și cu privire la aceste chestiuni au căzut în pretenții, trebuind să fie făcută până la limita a 172 lei din cheltuielile efectuate.
Întrucât reclamantul a decedat după pronunțarea hotărârii atacate, conform certificatului de deces seria nr. -/421/24.06.2008 (fila 248 dosar), poziția avută în proces de acesta a fost preluată de moștenitorii săi legali, respectiv de către intimatele-reclamante și.
Prin întâmpinarea de la filele 249 și 252-253 dosar, intimatele și au solicitat respingerea apelului deoarece prin motivele de la filele 232-233 dosar, apelantul nu critică propriu-zis hotărârea instanței de fond, nefiind altceva decât citarea integrală și fără modificări a considerentelor sentinței, care sunt însușite integral de pârât, astfel că numai dacă apelantul ar dori să-i mai fie micșorat lotul, încă o dată, cu J din pasiv ar avea înțeles și apelul acestuia și solicitarea în sensul de a se modifica în parte hotărârea atacată.
Singura sa cerere, care apare ca și o critică a sentinței, este constituită de ultimul paragraf din respectivele motivele de apel, în care se arată că instanța nu a soluționat pe fond cauza, situație în care se solicită desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, dar acest motiv de apel nu este dezvoltat și nici nu se poate reține că nu s-a soluționat fondul cauzei, deoarece, prin încheierea de admitere în principiu și prin sentința apelată, s-au soluționat toate cererile părților.
Cu privire la motivul vizând problema greșitei compensări a cheltuielilor de judecată, intimatele au arătat că se omite de către apelant faptul că J din cheltuielile suportate de acesta se compensează cu cheltuielile făcute de către reclamanți, iar taxele de timbru plătite de pârât la fond, nu le pot fi acestora imputate, întrucât pârâtul nu a câștigat în întregime aceste cereri, ci doar în parte.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.132 din 21 mai 2009, admis apelul formulat de pârâtul, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că, pe fondul cauzei, a fost omologat raportul de expertiză întocmit de ing. - și atribuind părților bunurile succesorale rămase de pe urma autoarei, în varianta I de lotizare propusă în completarea de la filele 348-349 dosar apel, după cum urmează:
Lotul nr.1 a fost atribuit pârâtului și cuprinde bunurile succesorale reținute la masa partajabilă succesorală, cu valoarea totală de 105.050 lei: apartament cu 2 camere, situat în Râmnicu V, str. - -, -.13,. I,.1,.6, fără îmbunătățiri, cu valoarea de 94.000 lei; îmbunătățirile aduse apartamentului, cu valoarea de 10.000 lei; remorcă, în valoare de 1.050 lei. Total valoare lot nr.1 = 105.050 lei.
Pentru echilibrarea valorică a loturilor, lotul nr.1 a fost obligat să plătească sultă în sumă totală de 35.390 lei, din care suma de 17.965 lei - lotului nr.2 și suma de 17.965 lei - lotului nr.3.
Lotul nr.2 a fost atribuit reclamantului (prin moștenitoarele sale și ), și primește în indiviziune sultă în sumă de 17.965 lei de la lotul nr.1 -, iar Lotul nr.3 a fost atribuit reclamantei, și primește sultă în sumă de 17.965 lei de la lotul nr.1 -.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței civile apelate, compensându-se în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți în calea de atac și a fost obligată intimata-reclamată la 450 lei, iar intimata la 150 lei, cu titlu de cheltuieli de cheltuieli de judecată în această fază a procesului către apelantul-pârât.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut în esență că, prin decizia civilă nr.311/A/23 2008, Tribunalul Vâlcea a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu nr.4894/3.10.2007 (filele 113-117 dosar fond), constatând că rezerva succesorală legală a reclamanților și este de 3/8 (1/2 din 3/4), din masa succesorală de bunuri a autoarei, respectiv cota de câte 3/16 pentru fiecare dintre cei doi reclamanți, și că aceasta a fost încălcată prin legatul întocmit de către autoare, autentificat sub nr.1047/14.06.2007 și dispunând reducțiunea liberalității exclusive (a legatului lăsat de către autoare pârâtului ) cu cota de 3/8 din masa succesorală, urmând ca reclamanții și să primească o cotă de 3/8 din masa succesorală (câte 3/16 fiecare), iar apelantul-pârât o cotă de 5/8 din masa succesorală de bunuri, astfel cum aceasta a fost stabilită de judecătorie.
Prin aceeași decizie civilă, având în vedere că reclamantul a decedat, s-a precizat că partea acestuia de moștenire din masa succesorală (cota de 3/16 la care s-a făcut referire) să fie culeasă în indiviziune și în cotele legal cuvenite de către moștenitoarele acestuia, și anume de reclamanta - în calitate de soție supraviețuitoare și reclamanta - în calitate de fiică, descendentă de gr. I, cu mențiunea că acestea vor suporta în aceleași limite și obligațiile aferente care vor decurge din calitatea lui de moștenitor al autoarei.
Menținând restul dispozițiilor încheierii interlocutorii, în ședința publică din data de 15.01.2009, s-a dispus refacerea expertizelor judiciare în cauză, atât expertiza tehnică în construcții, de către expert desemnat la fond, ing. -, pentru identificarea și evaluarea bunurilor reținute la partaj, inclusiv întocmirea variantelor de lotizare, pe baza criteriilor prevăzute de lege, cât și expertiza contabilă, de către expert G, pentru reactualizarea sumei de 27.460 lei, reprezentând dreptul de creanță al pârâtului față de autoare, de la data de 25.09.1992, până la zi.
Așadar, ca urmare a soluției adoptate în privința criticilor având ca obiect încheierea interlocutorie de admitere în principiu, s-a stabilit că, în raport de drepturile succesorale ale părților și modificările aduse încheierii de admitere în principiu, valoarea bunurilor partajabile este în sumă totală de 105.050 lei, activul net al moștenirii având valoarea de 94.375 lei (94.000 + 525 + 5.000 - 4.000 - 1.150), cu mențiunea că pasivul succesoral a fost achitat integral de pârât, iar dreptul său de creanță față de autoare a fost rotunjit la suma de 1.150 lei. Expertul propus două variante de lotizare, în care se ține cont atât de poziția părților în proces, care au convenit ca bunurile succesorale să fie atribuite în totalitate apelantului-pârât, cu obligația acestuia de a plăti intimatelor-reclamante sultele necesare echilibrării valorice a loturilor, fiind respectate dispozițiile art.6735și urm. Cod procedură civilă.
Luându-se act de faptul niciuna dintre părți nu a formulat obiecțiuni la noile rapoarte de expertiză, cât și de solicitarea acestora în sensul ca bunurile deduse partajului să fie atribuite în varianta I de lotizare, care corespunde intereselor reale ale acestora, fiind și varianta realizată pe baza acordului lor comun, tribunalul a omologat respectiva completare și a atribuit bunurile succesorale în varianta I de lotizare.
În acest fel, față de efectul devolutiv al apelului, s-a apreciat că prin soluția dată asupra încheierii de admitere în principiu cât și asupra fondului, potrivit considerentelor ce stau la baza soluțiilor date în calea de atac, a fost complinită și cerința motivării în privința cererilor și solicitărilor formulate de apelantul-pârât, cu respectarea dispozițiilor legale interne și europene privind dreptul părții la un proces echitabil.
Cât privește critica referitoare la greșita compensare a cheltuielilor de judecată, aceasta a fost privită ca neîntemeiată, deoarece, așa cum în mod corect au arătat și intimatele, deși pârâtul pretinde că a achitat timbrajul aferent pentru bunurile gospodărești și îmbunătățiri la cererea reclamanților, aceasta s-a făcut ca o obligație legală a celui care contestă valoarea bunurilor de împărțit, cotele părților sau mărimea drepturilor coproprietarilor, potrivit Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și, totodată, atât la admiterea în principiu cât și cu ocazia soluționării fondului, pretențiile sale au fost încuviințate doar parțial, cum de altfel și pretențiile formulate de reclamanți, conform dovezilor din dosar, instanța făcând o corectă aplicare a art.276 Cod procedură civilă.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva deciziilor civile nr.311/A/23.12.2008 și nr.132/21.05.2009 pronunțate de Tribunalul Vâlcea au formulat recurs atât reclamantele și, cât și pârâtul.
Prin recursul său, pârâtul, în temeiul art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, a invocat următoarele motive:
1. Instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Astfel, instanța, prin interpretarea regulilor prevăzute de lege nu poate trece peste voința părților, respectiv dobândirea în comun a apartamentului. Interpretarea instanței a determinat însă schimbarea naturii actului juridic și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Se precizează că în acest motiv de recurs se încadrează nu numai schimbarea naturii unui contract, ci a oricărui act juridic dedus în justiție, deci chiar al unui act unilateral și că, totodată, acest motiv de casare vizează netemeinicia hotărârii atacate.
Se arată că în luna ianuarie 1991 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare sub nr.703/91, în baza Decretului-lege nr.61/1990, transcris în 4 noiembrie 1991, iar prețul a fost achitat după obținerea împrumuturilor, iar căsătoria s-a încheiat la data de 26 octombrie 1991, după o perioadă lungă de concubinaj, așa cum s-a stabilit prin probele administrate. În timpul concubinajului au fost achitate 6 rate (mai - octombrie 1991 = 6x453 lei și 6x282 lei), în total 4410 lei, iar diferența de 76.247 lei plus dobânda au fost achitate în timpul căsătoriei.
Prin absurd, dacă s-ar reține contribuția exclusivă a autoarei la dobândirea apartamentului, aceasta nu poate depăși suma de 4410 lei.
2. Hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea criticii se susține că instanța a reținut greșit suma de 27.460 lei ca un drept de creanță, deoarece aceasta ar fi fost suma pe care a achitat-o în timpul căsătoriei. Chiar dacă ar fi fost așa, suma de 27.460 lei nu trebuia reactualizată decât raportată la prețul apartamentului, în sensul că trebuia stabilit cât la sută reprezintă această sumă din valoarea inițială a apartamentului, iar acest procent trebuia aplicat la valoarea actuală a apartamentului, stabilind astfel care este contribuția actuală, și nu trebuia actualizată această sumă cu indicele de inflație.
Se susține că instanța a reținut în mod greșit că apartamentul este bun propriu al autoarei. În realitate, acesta este un bun coachizit, cumpărat cu bani împrumutați pe numele autoarei în timpul concubinajului continuu de 8 ani și 4 luni, înainte de căsătorie. Se arată că probele administrate au confirmat starea de concubinaj și nu a fost negată nici de reclamanți.
Prin recursul lor, reclamantele și susțin că deciziile atacate sunt date cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea criticii se susține că tribunalul a calculat în mod greșit rezerva succesorală cuvenită ascendenților rezervatari, aplicând greșit dispozițiile art.843 Cod civil și pe cele ale art.1 și 2 din Legea nr.319/1944.
Instanța de apel a stabilit că rezerva succesorală a părinților este de, dar nu din întreaga moștenire, așa cum a reținut instanța de fond, ci doar din partea de, rămasă după scăderea rezervei de a soțului rezervatar. Prin urmare, ascendenții privilegiați ar avea, potrivit tribunalului, o rezervă de doar 3/8 din întreaga moștenire și nu de, așa cum a reținut prima instanță.
Recurentele consideră că rezerva soțului supraviețuitor se impută asupra cotității disponibile și nu asupra rezervei celorlalți moștenitori rezervatari.
Față de cele arătate, rezultă că rezerva ascendenților privilegiați este de din întreaga moștenire, că rezerva soțului supraviețuitor, de, se adaugă acestei rezerve, imputându-se asupra cotității disponibile, astfel încât cotitatea disponibilă va fi de - = . Totalul rezervei succesorale este de, fiind compus din (rezerva părinților) + (rezerva soțului supraviețuitor).
În drept, argumentele reclamantelor sunt susținute de dispozițiile art.843 Cod civil, care determină rezerva ascendenților privilegiați ca J din totalitatea bunurilor defunctului. Se subliniază că actuala formă a art.843 Cod civil a fost dată de Legea nr.134/1947, ceea ce înseamnă că acest text legal este ulterior dispozițiilor Legii nr.319/1944 privind dreptul la moștenire al soțului supraviețuitor. Prin urmare, dacă Legea nr.319/1944 ar fi avut drept scop reducerea rezervei ascendenților privilegiați cu rezerva soțului supraviețuitor, Legea nr.134/1947 ar fi ținut cont de această chestiune și ar fi modificat art.843 Cod civil în mod corespunzător. Păstrându-se însă neschimbat cuantumul rezervei ascendenților privilegiați se confirmă intenția legiuitorului ca rezerva soțului supraviețuitor să nu micșoreze decât cotitatea disponibilă, fără a aduce atingere rezervei celorlalți erezi.
Se solicită admiterea recursului, modificarea celor două decizii atacate, în sensul respingerii apelului declarat de pârât și menținerea sentinței și a încheierii de admitere în principiu pronunțate de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse:
Pârâtul, a susținut prin prima critică faptul că instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, cu referire la voința părților, respectiv dobândirea în comun a apartamentului. Interpretarea instanței a determinat însă schimbarea naturii actului juridic și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Acest motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, este nefondat. Controlul exercitat de instanța de recurs în temeiul acestui motiv vizează respectarea și corecta aplicare de către instanțele de fond a dispozițiilor art.969 Cod civil, potrivit cărora "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", text ce ar rămâne fără efecte dacă modificarea convenției părților sau substituirea clauzelor clare și precise liber consimțite de părți, ar fi la discreția judecătorilor fondului.
În cauză, recurentul susține că instanțele de fond au schimbat natura de bun comun al apartamentului supus partajării, reținând că acesta este bun propriu al defunctei. Critica astfel formulată nu se încadrează în dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, care vizează, așa cum am arătat, numai convențiile legal făcut între părțile contractante, recurentul nu este parte a acestei convenții.
Contractul de vânzare-cumpărare nr.6703/1991, este încheiat numai de defunctă, înainte de încheierea căsătoriei, interpretarea dată de instanțele de fond fiind corectă cu privire la conținutul contractului și natura bunului.
Prin cea de-a doua critică, recurentul susține că instanța a reținut greșit suma de 27.460 lei ca un drept de creanță, deoarece aceasta ar fi fost suma pe care a achitat-o în timpul căsătoriei. Chiar dacă ar fi fost așa, suma de 27.460 lei nu trebuia reactualizată decât raportată la prețul apartamentului, în sensul că trebuia stabilit cât la sută reprezintă această sumă din valoarea inițială a apartamentului, iar acest procent trebuia aplicat la valoarea actuală a apartamentului, stabilind astfel care este contribuția actuală, și nu trebuia actualizată această sumă cu indicele de inflație.
Și această critică este nefondată, deoarece instanțele de fond au reținut corect că suma de 27.460 lei va fi reactualizată la data plății și suportată de către părți în funcție de cota lor succesorală, conform indicelui de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică. Recurentul nu indică textul de lege încălcat de instanța de apel, ci susține doar că suma trebuia actualizată în raport de "indicele de inflație imobiliar", sintagmă ce nu se regăsește în normele legale care reglementează partajul.
Prin recursul lor, reclamantele și susțin că deciziile atacate sunt date cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se susține că tribunalul a calculat în mod greșit rezerva succesorală cuvenită ascendenților rezervatari, aplicând greșit dispozițiile art.843 Cod civil și pe cele ale art.1 și 2 din Legea nr.319/1944, stabilind că rezerva succesorală a părinților este de, dar nu din întreaga moștenire, așa cum a reținut instanța de fond, ci doar din partea de, rămasă după scăderea rezervei de a soțului rezervatar. Prin urmare, ascendenții privilegiați ar avea, potrivit tribunalului, o rezervă de doar 3/8 din întreaga moștenire și nu de, așa cum a reținut prima instanță.
Recurentele consideră că rezerva soțului supraviețuitor se impută asupra cotității disponibile și nu asupra rezervei celorlalți moștenitori rezervatari.
Critica este nefondată, instanța de apel interpretând și aplicând corect dispozițiile art.843 Cod civil și ale Legii nr.319/1944, care a recunoscut anumite drepturi succesorale - inclusiv dreptul la rezervă - în favoarea soțului supraviețuitor, din averea celuilalt soț. Drepturile soțului supraviețuitor trebuie imputate asupra masei succesorale, iar nu asupra cotității disponibile și nici exclusiv asupra rezervei părinților, pentru că aceste drepturi sunt prevăzute de lege din averea celuilalt soț, deci din moștenirea întreagă a soțului decedat. Rezultă că drepturile celorlalți moștenitori urmează să fie satisfăcute după deducerea cotei prevăzute de Legea nr.319/1944, în favoarea soțului supraviețuitor. Și în cadrul devoluțiunii testamentare trebuie admis că rezerva lui se impută tot asupra masei succesorale și micșorează rezerva celorlalți moștenitori rezervatari cu care vine în concurs, așa cum micșorează și cotitatea disponibilă.
Această concluzie se impune, întrucât prin imputarea liberalităților numai asupra cotității disponibile se ajunge la situația în care liberalitatea făcută de defunctă în favoarea soțului supraviețuitor să profite altor moștenitori cu privire la care aceasta nu a dorit să lase nimic din averea sa. Ar fi contrar voinței autoarei care, a testat întreaga sa avere soțului supraviețuitor, în ideea de a-l gratifica numai pe acesta, ca în urma acestei liberalități, soțul supraviețuitor să primească o parte din moștenire mai mică decât ar fi primit în lipsa unui legat. . că testamentul făcut în favoarea soțului profită părinților și sorei defunctei, contrar voinței acesteia.
Se poate concluziona că, rezerva soțului supraviețuitor se satisface din moștenirea lăsată de defunctă, privită ca unitate, urmând ca părțile celorlalți moștenitori legali să se calculeze asupra masei succesorale rămase după defalcarea cotei părți cuvenite soțului supraviețuitor, așa cum corect a reținut instanța de apel.
Față de cele ce preced, recursurile sunt nefondate și vor fi respinse potrivit art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantele, decedată la data de 29.09.2009, având ca unic moștenitor pe, cu ultimul domiciliu în Râmnicu V,-, -.C,.4, județul V și, domiciliată în Râmnicu V,-,. 8,. A,. 17, județul și de către pârâtul, domiciliat în Râmnicu V, str. - -, -.13,. I,. 6, județul V, împotriva deciziilor civile nr.311/A din 23 2008 și nr.132 din 21 mai 2009, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- --- - --- - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./04.01.2010
Jud. apel: /
Jud. fond:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
