Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1909/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIAOperator date 3918
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.1909/
Ședința publică din 10 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de, domiciliat în comuna, județul A, împotriva deciziei civile nr.668/R din 2 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimat fiind, domiciliat în Rm.V,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns contestatorul, lipsă fiind intimatul.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei, conform chitanței nr.- din 11 iunie 2009, Primăriei Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Contestatorul depune la dosar copia adresei nr.15D/13601 din 26 oct.2009 din care rezultă faptul că a înaintat un memoriu către Guvernul României, astfel că solicită amânarea judecării cauzei pentru a primi răspuns la acesta.
Curtea, constatând că nu există motive care să conducă la amânarea judecății, respinge cererea.
Contestatorul arată că a formulat și cerere de strămutare a cauzei, însă nu are dovezi în acest sens, dat fiind că, de la Înalta Curte de Casație și Justiție nu a primit răspuns, însă solicită suspendarea, până la pronunțarea asupra acesteia.
Curtea respinge cererea de suspendare întrucât nu s-a făcut dovada că Înalta Curte de Casație și Justiție ar fi admis cererea de strămutare sau că ar fi dispus suspendarea, până la pronunțare.
Contestatorul arată că nu mai are cereri de formulat sau excepții de invocat, solicitând acordarea cuvântului asupra contestației în anulare.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Contestatorul solicită admiterea contestației în anulare. Eroarea constă în faptul că executorul judecătoresc nu a respectat condițiile puse de testator, cotele indivize și nici dispozițiile deciziei irevocabile. Eroarea materială mai constă și în faptul că nu s-a ținut cont de cele stabilite asupra moștenitorilor și formării a trei loturi, prin decizia nr.881/23 mai 2002.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra contestației în anulare de față;
Constată că, prin decizia civilă nr.668/R din 2 aprilie 2009, Curtea de APEL PITEȘTIa respins recursul declarat de și împotriva încheierii de ședință din 20 ianuarie 2009, dată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, ca nefondat, constatând tardivitatea completării motivelor de recurs adăugate la 2 aprilie 2009.
În motivare, s-a reținut că nemulțumirile celor doi recurenți vizează în realitate modalitatea de soluționare a litigiilor legate de partajarea bunurilor succesorale asupra cărora se află în indiviziune, iar nu modul de soluționare a unor îndreptări de eroare de genul celor vizate de dispozițiile art.281 alin.1 Cod procedură civilă.
Cât despre motivele efectiv scrise de către cei doi recurenți, s-a constatat că ele vizează în realitate decizia civilă nr.307/A/2006 prin care a fost soluționat în faza de apel litigiul privind partajul bunurilor, iar nu încheierea de îndreptare a erorii materiale cerută și constând în existența unor neconcordanțe între dispozitivul deciziei civile nr.681/2002 a Tribunalului Argeș și decizia civilă nr.307/A/2006 a aceluiași tribunal, Încheierea atacată cu recurs a constatat că o asemenea cercetare ar putea fi invocată pe calea revizuirii prevăzută de art.322 pct.7 Cod procedură civilă, iar nu pe cea a îndreptării erorii materiale prevăzută de art.281 Cod procedură civilă.
În considerentele cererii de îndreptare a erorii materiale s-a mai constatat a se face vorbire despre pretinse erori materiale strecurate în procesul verbal întocmit de către executorul judecătoresc, însă astfel de erori pot fi îndreptate de către biroul executorului, în măsura în care acestea ar exista, existând posibilitatea atacării în procedura contestației la executare prevăzută de art.399 Cod procedură civilă.
La data de 11 mai 2009, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.668/R/2009, criticând-o în sensul că, prin această decizie, nu s-ar fi observat dispozitivul legal și temeinic al deciziei civile nr.881/A/2002, rămasă irevocabilă, o adresă administrativă a Curții de APEL PITEȘTI, completele diferite ale curții de apel au avut o poziție indecisă și neclară asupra legalității deciziei civile nr.307/A/2006 a Tribunalului Argeș, neobservând că potrivit dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă se impunea modificarea acesteia din urmă pentru motive prevăzute de art.304 pct.1, 3-9 și art.306 (2) și (3) Cod procedură civilă.
O altă critică privește încălcarea dispozițiilor art.3293alin.1 Cod procedură civilă, în sensul că s-a dat o rezolvare diferită aceleași chestiuni de drept de către instanțele aceluiași tribunal, prin atribuirea nelegală a unor terenuri către numiții și; nu s-a observat că, în baza dispozițiilor art.311 (2) Cod procedură civilă, decizia nr.307/A/2006 era desființată de drept prin dispozitivul deciziei civile nr.881/A/2002, or executorul judecătoresc, prin procesul verbal încheiat la data de 18 iunie 2008, nu a respectat titlul executoriu, punând în posesie părțile potrivit acestei decizii, desființată, iar nu potrivit celor stabilite prin decizia nr.881/A/2002.
Astfel, în opinia sa, eroarea materială consta în faptul că, în mod nelegal executorul a pus în posesie familia asupra lotului nr.3 din decizia nr.881/A/2002, deși se dovedise că proprietar, alături de alte persoane, era contestatorul, în baza titlului eliberat potrivit registrului agricol al Primăriei, înscrierilor din cartea funciară și actelor notariale.
Pe cale de consecință, s-a solicitat constatarea nulității absolute atât a deciziei civile nr.307/A/2006, cât și a procesului verbal încheiat la data de 18 iunie 2008 de executorul judecătoresc, în condițiile art.105 și 106 Cod procedură civilă, în acest mod urmând a fi îndreptată eroarea materială.
Totodată, s-a solicitat obligarea în solidar a executorului judecătoresc și a numiților și la plata unor daune materiale de 2.500 lei, ultimii urmând a fi obligați și la refacerea hotarului din pct. "" și părăsirea terenului din pct. "".
La termenul din data de 3 iunie 2009, la dosar a adresat o cerere numitul, arătând că în mod greșit a fost citat în calitate de intimat, în realitate având aceeași poziție procesuală ca și contestatorul, motiv pentru care, a solicitat să fie conceptat alături de acesta cu această calitate, pentru aceleași motive formulate de fratele său.
Așa cum reiese din cele de mai sus, contestatorul a fost singurul care a formulat cererea transmisă la data de 11 mai 2009, pe aceasta adăugindu-se ca semnatar, ulterior, și, fără a fi fost însă menționat prin cererea inițială. Acesta a indicat dispozițiile art.318 alin.1 Cod procedură civilă, vizând calea de retractare a unei decizii dată de instanța de recurs atunci când dezlegarea este rezultatul unei greșeli materiale sau a omisiunii cercetării vreunuia dintre motivele de modificare sau de casare.
Din dezvoltarea nemulțumirilor acestuia, rezultă că ele privesc ignorarea de către instanța de recurs, care a lăsat irevocabilă încheierea pronunțată asupra cererii de îndreptare a erorii materiale fondată pe dispozițiile art.281 alin.1 Cod procedură civilă, a unor statuări făcute irevocabil în alte judecăți, ignorare care a atras posibilitatea executorului judecătoresc de a pune în posesie pe și, pe care contestatorul nu a înțeles să îi cheme în judecată, asupra unor bunuri ce le reveniseră lor în lot, de pe urma autorilor comuni și, bunuri care făcuseră și obiect al unui legat întocmit de către, către aceste două persoane, legat care însă, deși valabil ca act juridic, a fost constatat ineficient față de condiționarea ca bunurile pe care el le privește să fi căzut în partaj în lotul testatorului.
Așadar, nemulțumirea contestatorului privește punerea în executare a deciziei civile nr.307/A/2006 prin care Tribunalul Argeși -a obligat pe, G și să predea către și legatul cu titlu particular lăsat de către și cuprinzând cota indiviză a defunctului.
Decizia a rămas irevocabilă, prin constatarea nulității recursului declarat de către și, după ce, mai înainte, se reținuse că obligarea la predarea legatului s-a dispus ca urmare a constatării că, prin decizia civilă nr.881/2002 a Tribunalului Argeș, a fost sistată indiviziune dintre testator și ceilalți moștenitori ai părinților acestuia, bunurile revenind în lotul atribuit în indiviziune pârâților.
Procesul verbal de punere în executare s-a cerut a fi îndreptat pe calea prevăzută de art.281 alin.1 Cod procedură civilă, prin decizia contestată în prezent stabilindu-se că nemulțumirile manifestate prin recursul la adresa încheierii de respingere a cererii de îndreptare a erorii s-au adus critici în realitate soluției dată prin decizia ce constituie titlul executoriu pus în acțiune.
Din acest motiv, criticile nu au fost luate în discuție de către instanța de recurs, ele excedând soluției pronunțată de instanța de îndreptare a erorii materiale, menținându-se, ca urmare a constatării legalității soluției, cele statuate de tribunal prin încheierea sa, referitoare la faptul că, pe calea îndreptății materiale prevăzută de art.281 alin.1 Cod procedură civilă, nu se poate aduce atingere hotărârii pronunțate, singura modalitate de reformare sau retractare a acesteia constituind-o căile legale de atac.
Contestatorul în prezenta cerere, invocând dispozițiile art.318 Cod procedură civilă, face în realitate referiri la o aceeași pretinsă neconcordanță între soluția dată în partajul moștenitorilor autorilor, decedat în 1972 și, decedată în 1990, aceștia având printre alții ca moștenitori pe, care a dispus prin legat în favoarea numiților, însă a cărui poziție procesuală, în calitate de descendenți, a fost preluată de către contestator, alături de, și, și cea dată în acțiunea prin care legatarii au solicitat obligare moștenitorilor legali de a le preda legatul constând în întreaga cotă a defunctului, formulată împotriva sa alături de ceilalți moștenitori ai acestuia.
Cum se poate observa, ceea ce-l nemulțumește pe contestator o reprezintă soluția de obligare a sa la predarea legatului și respectiv punerea sa în executare, or, așa cum Curtea a arătat, această chestiune nu poate fi analizată în recursul adus împotriva cererii de îndreptare a erorii materiale ce se pretinde a se fi strecurat în procesul verbal de punere în executare silită a hotărârii privind această obligare.
O astfel de nemulțumire însă nu vizează erori materiale în aplicarea normelor de procedură civilă, așa cum pretind dispozițiile art.318 teza I Cod procedură civilă, după cum nici neexaminarea acestui motiv de recurs nu a condus la pronunțarea greșită a deciziei de recurs, așa cum o cere omisiunea pretinsă de teza a II-a aceluiași text, întrucât instanța a examinat, prin prisma inadmisibilității, motivele invocate sub acest aspect și a arătat că ele nu sunt formulate la adresa încheierii de îndreptare a erorii materiale, ci la adresa hotărârii ce constituie titlu executoriu.
Pe cale de consecință, urmează ca instanța, constatând neîntrunite cerințele art.318 Cod procedură civilă să respingă contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de, domiciliat în comuna, județul A, împotriva deciziei civile nr.668/R din 2 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimat fiind, domiciliat în Râmnicu V,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- --- - ---, - -,
Grefier,
Red.-/06.01.2010
/4 ex.
Jud.recurs: ---.
-.
.
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
