Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 1908/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1908/
Ședința publică din 10 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de revizuienții: și, domiciliați în S,-, județul O, împotriva deciziei civile nr.18/A din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind -, domiciliată în B, șos.- -, nr.1,.2,.D,.148, sector 2.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-revizuent, asistat de avocat, care răspunde și pentru recurenta lipsă, și avocat, pentru intimata, în baza împuternicirii nr.-/2009, eliberată de Baroul Vâlcea.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 5 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 31 martie 2009, eliberată de Primăria S și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-revizuenți și, solicită admiterea recursului, casarea deciziei, admiterea cererii de revizuire și modificarea deciziei pronunțată în apel, fără cheltuieli de judecată. Arată că, motivarea deciziei din recurs.
Avocat, având cuvântul pentru intimata, solicită respingerea recursului, ca nefondat, având în vedere faptul că instanța de apel a analizat motivul de revizuire atât în spiritul, cât și în litera legii. Precizează că, între părți se desfășoară procese de aproximativ 10 ani, ajungând și în faza de executare.
CURTEA:
Deliberând, constată următoarele:
La data de 24.07.2008, sub nr-, s-a înregistrat cererea de revizuire, formulată de revizuenții: și, împotriva deciziei civile nr.2520 din data de 27.11.2001, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.3845/2001, în contradictoriu cu intimata, solicitând anularea deciziei amintite, rejudecarea apelului și pe fond respingerea acestuia ca nefondat, invocând ca temei legal dispozițiile art.322 pct.4 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de revizuire se susține că martorii audiați de instanța de apel, a căror depoziție a format convingerea instanței asupra soluției de rezoluțiune a contractului de întreținere, au fost condamnați pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, conform sentinței penale nr. 72 din 4.04. 2008.
S-a arătat că prin această sentință, a fost condamnată martora la pedeapsa de 15 zile închisoare cu aplicarea art. 81-82 Cod penal, iar în ceea ce-l privește pe martorul, acesta a decedat în timpul procesului, instanța dispunând încetarea procesului penal. Martora a formulat apel, însă a decedat în timpul soluționării căii de atac.
Revizuenții susțin că, potrivit disp. art.324 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă, în situația în care nu mai este posibilă constatarea infracțiunii prin hotărâre penală, aceasta fiind situația în care se află aceștia, înțeleg să formuleze prezenta cerere de revizuire la dosar s-a depus copia de pe dispozitivul sentinței penale, sentința penală nr.72/04.04.2008, decizia penală nr.142/09.09.2008, certificatul eliberat de Curtea de Apel București (fila 39).
Prin decizia nr.18/A/27.01.2009, Tribunalul Vâlceaa respins cererea de revizuire formulată de revizuienții și și i-a obligat la 500 lei, cheltuieli de judecată față de intimată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Cazul de revizuire prevăzut de art.322 pct.4 Cod procedură civilă, presupune existența unei hotărâri judecătorești definitive prin care să fi fost condamnată una dintre persoanele arătate în text, în speță, martorul pentru mărturie mincinoasă. Pentru ca revizuirea să fie admisibilă în această ipoteză, este necesar însă ca mărturia mincinoasă să fie singura probă care a stat la baza hotărârii, în sensul de a fi fost determinantă pentru darea soluției.
În speță însă, nu este vorba despre o condamnare definitivă, având în vedere impedimentul legal care a făcut imposibilă pronunțarea unei hotărâri penale pentru stabilirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, respectiv decesul martorului și al martorei, decedată în timpul judecării apelului declarat împotriva sentinței penale pronunțate de Judecătoria L Gară.
Cererea de revizuire este inadmisibilă, atâta vreme cât prin sentința penală pronunțată de Judecătoria L Gară s-a dispus încetarea procesului penal față de martorul pentru cauză de moarte, iar prin decizia Tribunalului Călărași s-a dispus încetarea procesului penal și față de martora, decedată în timpul judecării apelului.
Din interpretarea art.322 pct.4 Cod pr.civilă, tribunalul a constatat că soluția pronunțată de Tribunalul Vâlcea, care se cere a fi revizuită, se întemeiază pe un probatoriu complex - înscrisuri și martori, soluția nefiind influențată de depozițiile martorilor.
Astfel, din analiza dosarului nr.3845/2001, s-a observat că instanța de apel a avut în vedere și alte mărturii ale unor persoane apropiate autoarei creditoare a întreținerii, toate aceste declarații conducând la o singură soluție, aceea a neîndeplinirii obligațiilor de întreținere de către revizuienții din cauza de față (martora ).
Tot astfel, soluția instanței de apel a avut la bază și sentința civilă nr. 2107 din 27 martie 2000 Judecătoriei Slatina, prin care s-a statuat că "autoarea nu a beneficiat de întreținere" așa încât, nu se poate susține că declarațiile martorilor au fost singurele probe, determinante care au format convingerea instanței de apel în pronunțarea soluției de desființare a actului de întreținere încheiat cu autoarea.
În consecință, tribunalul a respins cererea de revizuire formulată de revizuienți ca inadmisibilă și în temeiul art. 274 Cod pr. civilă, tribunalul i-a obligat la 500 lei cheltuieli de judecată față de intimata .
Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuienții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În primul motiv de recurs se susține că, judecarea cauzei s-a făcut de către un judecător incompatibil, care a participat la judecarea cauzei în fond, pronunțând hotărârea atacată cu prezenta revizuire, spunându-și părerea despre pricina care se judecă.
Se menționează faptul că judecătoarea respectivă și-a spus părerea despre pricina care se judecă, chiar în cuprinsul cererii de abținere, când a făcut referiri la hotărârile penale de condamnare, dar și public, în sala de judecată, situație în care revizuienții au formulat cerere de recuzare, respinsă în mod greșit de către instanță, soluție pe care revizuienții înțeleg să o atace cu recurs, solicitând casarea deciziei.
În motivul doi de recurs se susține că în mod nelegal s-a reținut că cererea de revizuire este inadmisibilă, raportat la temeiul legal invocat, cu motivarea că nu există o hotărâre penală definitivă de condamnare a martorilor.
Recurenții precizează că în speță există o imposibilitate obiectivă de obținere a unei astfel de hotărâri, datorită decesului făptuitorilor.
Raportat la faptul că nu se mai poate face constatarea infracțiunii prin hotărâre penală, nelegalitatea soluției pronunțate cuprinde două aspecte:
În primul rând soluția este nelegală deoarece se bazează pe un temei de lege declarat neconstituțional prin decizia nr.66/31.01.2008, încât instanța ar fi trebuit să aplice dispozițiile din reglementarea anterioară, pronunțându-se asupra existenței sau inexistenței infracțiunii, pe cale incidentală. Procedând altfel a fost încălcat dreptul la apărare și accesul liber la justiție al revizuienților.
În al doilea rând, instanța ar fi trebuit să analizeze și să se pronunțe pe cererea de revizuire, în raport de temeiul legal invocat de către revizuienți, respectiv art.322 pct.4, raportat la art.324 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă.
În motivul trei de recurs se susține că hotărârea este nelegală și în raport de motivarea, potrivit căreia soluția s-a întemeiat pe un probatoriu complex, nefiind influențată de depozițiile martorilor.
Se susține că hotărârea pronunțată este în contradicție cu prima motivare, în hotărârea atacată cu revizuire au fost avute în vedere depozițiile acestor martori.
În al doilea rând, dacă nu au fost în vedere depozițiile martorilor, soluția apare ca nelegală deoarece se întemeiază pe considerentele unei sentințe pronunțate de Judecătoria Slatina, care nu poate să aibă putere de lucru judecat, precum și pe depoziția martorei.
Revizuienții susțin că depozițiile martorilor au avut o influență hotărâtoare asupra soluției atacată cu revizuire, așa cum rezultă di probatoriul administrat în fond și în apel, în apel fiind suplimentată proba cu martorii.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Art.322 pct.4 cod procedură civilă, permite revizuirea hotărârilor în situația in care "un judecător, martor sau expert care au participat la o judecată a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină".
Tribunalul a soluționat cauza pe excepție apreciind că revizuirea este inadmisibilă, atâta vreme cât prin sentința penală pronunțată de Judecătoria L Gară s-a dispus încetarea procesului penal față de martorul pentru cauză de moarte, iar prin decizia Tribunalului Călărașis -a dispus încetarea procesului penal și față de martora, decedată în timpul judecării apelului.
Împrejurarea că a intervenit dispoziție legală care împiedică pronunțarea unei hotărâri de condamnare nu este de natură să justifice concluzia că cererea de revizuire este inadmisibilă, deoarece astfel ar însemna ca erorile judiciare a căror înlăturare se urmărește prin acest text să rămână în ființă, ceea ce este de neconceput. Instanța constatînd imposibilitatea de a se fi stabilit in cadrul procesului penal eventuala vinovăție martorilor, are indatorirea să verifice, in cadrul cererii de revizuire, pe cale incidentală dacă există sau nu infracțiunea invocată, și numai după clarificarea acestui aspect, va trece la judecarea cererii de revizuire propriu-zise.
In acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr.66 din 2008, prin care a statuat că dispozițiile art.i pct.55 din Legea nr.219/2005, privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.138/2000 pentru modificarea și completarea codului d e procedură civilă prin care s-a eliminat din cuprinsul art.322 pct. 4 textul in conformitate cu care, dacă constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi pe cale incidentală asupra existenței sau inexistentei infracțiunii invocate", sunt neconstituționale.
Față de dispozițiile legale mai sus menționate, prima instanță trebuia să analizeze cu prioritate cererea incidentală de stabilire a existenței sau inexistenței infracțiunii, și numai după judecarea acesteia și stabilirea existentei sau inexistenței infracțiunii putea trece la judecata cererii de revizuire.
Prin respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, instanța de fond a încălcat disp. art.322 pct.4 precum și principiul accesului liber la justiție și dreptul la apărare consacrate de legea fundamentală.
În raport de aceste considerente, recursul este fondat și va fi admis potrivit disp. art. 312 alin. 5 cod procedură civilă, cu consecința casării hotărârii și trimiterii cauzaei spre rejudecare aceluiași tribunal.
Având in vedere admiterea recursului prin prisma acestei critici, nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs care vor fi avute in vedere de instanța de trimitere la rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursul civil declarat de revizuenții: și, domiciliați în S,-, județul O, împotriva deciziei civile nr.18/A din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind -, domiciliată în B, șos.- -, nr.1,.2,.D,.148, sector 2.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Judecător, Judecător,
- - -- - -
Grefier,
Red.
/6 ex/17.12.2009
Jud. apel:;;
OPINIE SEPARATĂ
Formulată de noi, judecător - --- asupra recursului declarat de revizuienții și împotriva deciziei civile nr.18/A din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind -, în sensul respingerii acestuia pentru motivele ce se vor arăta:
Prin decizia nr.18/A/27 ianuarie 2009, Tribunalul Vâlceaa respins cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr.2520/27 noiembrie 2001 Tribunalului Vâlcea, reținând, pe de o parte, că cererea de revizuire ar fi inadmisibilă în măsura în care se pretinde că ar fi fondată pe o condamnare definitivă pentru o mărturie mincinoasă a unuia dintre martorii pe declarația căruia s-a fondat în mod determinant hotărârea, reținând că o asemenea condamnare nu a avut loc, ca urmare a intervenirii decesului celor doi martori.
Al doilea argument pentru care cererea a fost respinsă, câtă vreme nu s-a putut prezenta o hotărâre irevocabilă de condamnare pronunțată în penal, a rezulat din analiza celei de-a doua condiții a admisibilității unei cereri de revizuire, anume aceea ca proba să fi fost determinantă.
S-a trecut astfel la crecetarea pe fond a soluției și s-a constatat că, la pronunțarea sa, instanța a avut în vedere și alte probe, cum ar fi depoziția martorei, sentința civilă nr.2107/27 martie 2000 Judecătoriei Slatina, în care s-a reținut că autoarea nu a beneficiat de întreținere din partea revizuienților, astfel stabilind starea de fapt care a atras sancțiunea desființării actului încheiat cu autoarea intimatei, motiv pentru care, depozițiile celor doi martori pentru care nu s-a pronunțat o condamnare definitivă nu au putut fi considerate determinante.
Într-un prim motiv de recurs, cei doi revizuienți invocă lipsa compatibilității judecătorului ce a pronunțat soluția, pe de o parte pentru participarea la judecata în fond și pronunțarea hotărârii atacată cu cererea de revizuire, ca și antepronunțarea acestuia asupra cererii de revizuire.
Critica se constată a fi adusă încheierii prin care a fost soluționată cererea de recuzare a magistratului, ea fiind fondată pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
În ceea ce privește fondul soluției dată asupra revizuirii o critică vizează greșita respingere ca inadmisibilă a unei asemenea cereri, determinată de lipsa unei hotărâri definitive de condamnare a martorilor, cu trimitere la argumentația potrivit căreia cercetarea infracțiunii trebuie făcută de către instanța civilă, temeiul fiind declarat neconstituțional.
O altă critică vizează modalitatea de stabilire a stării de fapt, în sensul că instanța, deși apreciază ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire, arată în continuare că probele nu sunt determinante, așa încât, inexistența lor nu ar putea determina pronunțarea unei alte hotărâri, or, în opinia recurenților, soluția este una nelegală întrucât face trimitere la considerentele unei sentințe, considerente ce nu au putere de lucru judecat, precum și la depoziția unei martore care în realitate ar fi relevat faptul executării obligației de întreținere. Din economia întregului probatoriu al cauzei, dar și din faptul că cele două depoziții sunt probele administrate în apel pe baza cărora s-a modificat hotărârea primei instanțe de fond, rezultă că în lipsa unor asemenea probe hotărârea acesteia nu putea fi schimbată sau, dacă ele nu erau determinante, instanța nu le-ar fi administrat câtă vreme nu erau utile, hotărâtoare.
Criticile aduse sunt nefondate.
În ceea ce privește susținerea unei antepronunțări a judecătorului pricinii, instanța a trecut la cercetarea acesteia dispunând înaintarea de către Tribunalul Vâlceaa notelor făcute de grefierul de ședință cu prilejul soluționării dosarului și din examinarea lor nu rezultă o asemenea greșeală a magistratului, după cum ea nu rezultă nici din celelalte acte ale dosarului, așa încât susținerea încălcării dispozițiilor art.27 pct.7 Cod procedură civilă este nefondată.
Cealaltă critică, referitoare la incompatibilitatea generică a magistratului care a pronunțat soluția a cărei retractare se solicită, excede dispozițiilor art.24 Cod procedură civilă, revizuirea fiind tocmai o cale de retractare, iar nu una de reformare, ea intervenind atunci când o situație care nu ține de actul de jurisdicție poate fi motiv pentru care aceeași instanță să își retragă propria hotărâre și să pronunțe o alta, conformă realității, situație care nu se regăsește în cadrul căilor de atac de reformare.
Cât privește cea de a doua critică referitoare la pronunțarea instanței în excepția de inadmisibilitate, urmează a se observa că aceasta vizează motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul greșitei interpretări sau aplicări a legii.
Instanța, în motivarea sa, a luat în examinare cu prioritate condițiile în care se poate, urmare a constatării existenței unui element determinant care a condus la o hotărâre greșită, să-și retragă această hotărâre.
Condițiile sunt unele de admisibilitate și ele vizează existența cazului prevăzut de art.322 Cod procedură civilă. În situația de față, este vorba despre dovedirea ca mincinoasă a unei mărturii pe de o parte, dar și de caracterul determinant al probei asupra soluției de revizuit.
În ceea ce privește existența infracțiunii s-a constatat că ea nu a fost stabilită pe calea prevăzută de legea penală, așa cum s-a pretins la inițierea procesului, ca urmare a intervenirii unui incident ce a împiedicat stabilirea elementelor constitutive ale infracțiunii.
În continuare însă, instanța arată pentru care motiv nu intră în cercetarea existenței alterării realității prin depozițiile defăimate ca mincinoase, motivul fiind cel al lipsei caracterului determinant al acestora în contextul probatoriu al cauzei.
Ca atare, prima susținere potrivit căreia revizuirea s-ar impune ca urmare a existenței unei condamnări a fost înlăturată, pe acest temei ea fiind inadmisibilă, însă instanța a trecut mai departe, la cercetarea celei de a doua condițiisine qua nonpentru a se trece la cercetarea motivului de revizuire, deci inclusiv la cercetarea existenței falsului.
De aceea, nu a existat o ignorare a deciziei de neconstituționalitate nr.66/2008, dar nici a dispozițiilor art.322 pct.4 și 324 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă.
Asupra acestei a doua condiții, instanța a constatat, ca stare de fapt, că la pronunțarea hotărârii sale nu a avut în vedere în mod exclusiv cele două depoziții defăimate, ci și alte probe ale cauzei care conduceau la aceeași concluzie, în ansamblul lor ele fiind determinante.
Critica adusă asupra acestei statuări vizează starea de fapt a fazei procesuale a revizuirii, în cadrul căreia judecătorul stabilește, din examinarea probatoriului, care au fost chestiunile ce au determinat hotărârea de retractat.
Critica asupra modului în care s-a evaluat puterea avută de alte probe în conturarea convingerii magistratului ar putea reprezenta o greșită interpretare și evaluare a probelor, ca și a apărărilor făcute de părți, motiv de recurs existent în vechea reglementare a pct.10 și 11 ale art.304 Cod procedură civilă, în prezent abrogate, actuala redactare nepermițând cercetarea soluției dată în recurs decât prin prisma motivelor de nelegalitate așa cum impune enunțul art.304 Cod procedură civilă.
Așadar, această critică este una inadmisibil a fi primită în calea de atac a recursului, ea vizând starea de fapt, iar nu vreun motiv de nelegalitate.
În concluzie, opinăm în sensul respingerii recursului ca nefondat, potrivit art.312 Cod procedură civilă.
Judecător,
Red.P-//06.01.2010. - ---,
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
