Anulare act. Decizia 1910/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1910/
Ședința publică din 10 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanta, domiciliată în C,-, -G1,.B,.20, județul C, împotriva deciziei civile nr.129/A din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimate fiind pârâtele:, domiciliată în B,-,.5,.3,.5,.89, sector 1, domiciliată în B,-, -.F,.242, sector 3, și, domiciliate în B,-, -.B,.27, sector 3.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, pentru recurenta-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.124/2009, eliberată de Baroul Vâlcea și avocat, pentru intimatele-pârâte, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.153/2009, eliberată de Baroul Vâlcea.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10,00, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat solicită scoaterea suprafeței de 20. din terenul în suprafață de 1800.
Curtea, în raport de valoarea obiectului acțiunii, precum și de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, pune în discuția părților excepția legalității și admisibilității căii de atac.
Avocat solicită respingerea excepției legalității și admisibilității căii de atac, dat fiind faptul că, în prezenta cauză, este vorba despre constatarea nulității unui certificat de moștenitor, astfel că obiectul cauzei are și calea de atac a recursului.
Avocat solicită respingerea recursului, ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 148 din 6 octombrie 2003 și rectificarea documentației nr. 318 din 23 septembrie 2005, cu număr cadastral 1329, în scopul înlăturării suprapunerii terenurilor părților pe suprafața de 267,72 mp.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că pârâții sunt moștenitorii autoarei cu care s-a judecat într-un proces de partaj finalizat printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
În urma acestui partaj, reclamanta și autoarea pârâților au obținut două suprafețe de teren situate în pct. " - Veche", învecinate, însă la întocmirea documentației cadastrale pârâții au folosit un certificat de moștenitor în care suprafața de teren a fost trecută incorect, fiind diferită de cea reținută la partaj. În acest mod s-a ajuns ca între terenurile părților din punctul în litigiu să existe suprapunere, reclamantei fiindu-i refuzată intabularea.
La fila 899 din dosar, reclamanta a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 148/2003 pentru suprafața de 267,72 mp. ce face parte terenul de 1800 mp din pct. " Veche" și să se dispună rectificarea planului de amplasament și delimitare întocmit de inginer, pentru aceeași suprafață.
Prin întâmpinarea depusă la filele 46-48 din dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, întrucât reclamanta nu justifică nici un interes în promovarea acțiunii, că în cauză există autoritate de lucru judecat în raport de hotărârile pronunțate în dosarul nr- și că intabularea dreptului său de proprietate s-a făcut în baza sentinței de partaj și nu a certificatului de moștenitor care nu are valoarea unui titlu de proprietate.
În cursul judecății a decedat pârâtul, în cauză fiind introduși moștenitorii acestuia, potrivit cererii de la fila 29, respectiv, și.
Prin sentința civilă nr. 1034 din 12 2008, Judecătoria Brezoia respins excepțiile autorității de lucru judecat și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor, și, a admis în parte acțiunea, a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 148/2003 pentru suprafața de 262,01 mp, ce face parte din terenul de 1800 mp, a dispus rectificarea documentației nr. 318/2005 cu număr cadastral 1329, cu privire la acest teren și a obligat pe pârâte la plata sumei de 1830 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.
În considerentele sentinței s-a reținut că nu este autoritate de lucru judecat, întrucât nu există identitate de obiect și cauză între cele două acțiuni invocate ca premize ale excepției, iar pârâtele sunt moștenitoare ale lui, parte în certificatul de moștenitor contestat.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a reținut că la întocmirea documentației contestate s-a depus numai certificatul de moștenitor în care este menționată suprafața de 1800 mp. în punctul în litigiu, nu și sentința de partaj prin care autoarea pârâtelor, a dobândit o parte din terenul în acest punct.
prima instanță a mai reținut că suprafețele de teren atribuite părților nu corespund cu cele din dosarul de partaj, din cauza modului de măsurare, iar cu ocazia întocmirii documentației cadastrale pârâtelor li s-a atribuit o suprafață de teren care se suprapune cu terenul ce revine reclamantei.
În drept, au fost reținute ca fiind incidente prevederile art. 948 din Codul civil și art. 33 din Legea nr. 7/1996.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele.
În ședința publică din 24 martie 2009, Tribunalul Vâlcea, învestit cu soluționarea căii de atac, a calificat calea de atac ca fiind apel, apreciind că obiectul acțiunii nu este evaluabil în bani și că nu sunt astfel incidente dispozițiile art. 282/1 din Codul d e procedură civilă.
Apelul a fost declarat și motivat în termenele prevăzute de art. 284, 287 din Codul d e procedură civilă.
Apelul a fost legal timbrat.
În motivarea apelului, apelantele au susținut că sentința este nelegală, întrucât în mod greșit a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat privind cererea de rectificare a cărții funciare, iar cererea având ca obiect constatarea nulității parțiale a certificatului de moștenitor era inadmisibilă.
Cu privire la primul motiva de apel, apelantele au arătat că este îndeplinită cerința triplei identități, întrucât în litigiul ce a format obiectul dosarului nr- reclamanta a solicitat același lucru, iar faptul că în prezenta cauză a mai formulat și capătul de cerere privind constatarea nulității certificatului nu poate să înlăture identitatea cerută pentru existența autorității de lucru judecat.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, apelantele au susținut că potrivit prevederilor Legii nr. 36/1995, în cazul certificatului de moștenitor nu este reglementată acțiunea în constatarea nulității absolute, ci numai acțiunea în anulare care are un anumit regim juridic. care se pretind vătămați în drepturile lor prin emiterea acestui gen de act au la îndemână alte acțiuni pentru protejarea drepturilor pe care le pretind.
Prin decizia nr.129/A/21.05.2009, Tribunalul Vâlceaa admis apelul formulat de apelanții pârâți, a fost schimbată în parte sentința, în sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamanta, a fost menținută sentința civilă nr. 1034/12.12.2008 pronunțată de Judecătoria Brezoi în dosar nr-, cu privire la soluționarea excepțiilor.
Intimata a fost obligată la plata sumei de 595 lei cheltuieli de judecată către apelantele pârâte, și.
Pentru hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin certificatul de moștenitor nr. 148 din 6 octombrie 2003 fost dezbătută succesiunea autoarei, decedată la data de 6 iunie 2003, constatându-se că pârâta și - decedat ulterior, având ca moștenitori pe apelante - au calitatea de moștenitori legali ai autoarei, în calitate de descendenți de gradul
Prin același act s-a constatat componența averii autoarei, inclusiv a unui teren de 1800 mp, situat în, pct. " ", înscris în adeverința nr. 7556/2005 (fila 15).
Potrivit planului de amplasament și delimitare întocmit de inginerul, aflat la fila 14 din dosar,parte a documentației nr. 318/2007, terenul din pct. "2are suprafața de 1780,21 mp. și configurația din acest plan. Documentația menționată mai sus a stat la baza înscrierii dreptului în cartea funciară, potrivit încheierii nr. 16531 din 28 septembrie 2005 (fila 54), din care rezultă că la înscriere a fost avut în vedere certificatul de moștenitor nr. 148/2003.
Aceeași mențiune apare și în cuprinsul referatului de respingere a documentației reclamantei intimate (fila 6), motivul respingerii de acordare a numărului cadastral nedefinitiv pentru proprietatea acesteia fiind suprapunerea pe suprafața de 267,72 mp. cu terenul înscris în baza documentației nr. 318/2005.
Prin cererea de chemare în judecată, precizată ulterior, reclamanta intimată a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor pentru terenul din pct. "mugești " în limita suprapunerii cu terenul său și rectificarea planului de amplasament și delimitare pentru aceeași suprafață, în sensul radierii suprafeței în litigiu.
Reclamanta a susținut că autoarea pârâtelor a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului din punctul în litigiu în baza unei hotărâri de partaj, teren care se învecinează cu proprietatea sa și că în mod incorect a fost trecută în certificat o altă suprafață care ulterior a fost înscrisă în cartea funciară.
Prin sentința civilă nr. 9905 din 7 octombrie 1992, Judecătoria Rm. Vad ispus ieșirea părților din acea cauză, inclusiv reclamanta și autoarea, autorul și pârâta, din indiviziunea în care se aflau cu privire la averea autorilor și. Cu acea ocazie, reclamanta intimată a primit un teren în suprafață de 1000 mp, situat în punctul " Veche", iar ceilalți un teren în suprafață de 1780 mp. situat în același punct.
Sentința a devenit definitivă și irevocabilă prin respingerea căilor de atac, potrivit deciziilor civile nr. 479 din 23 februarie 1993 Tribunalului Vâlcea și nr. 1357 din 21 septembrie 1994 Curții de APEL PITEȘTI (filele 161-166 din dosar).
Potrivit concluziilor expertului tehnic, desemnat în prezenta cauză, cuprinse în raportul de expertiză de la filele 147-153 din dosar, terenurile atribuite părților prin hotărârea de partaj nu corespund cu situația reală din teren, terenul din planul de amplasament și delimitare contestat nu respectă forma terenului atribuit prin aceeași hotărâre și se suprapune cu o parte din terenul reclamantei.
Primul motiv de apel referitor la greșita respingere a excepției autorității de lucru judecat este nefondat.
Potrivit art. 1201 din Codul civil, autoritatea de lucru judecat - efect negativ al puterii de lucru judecat - presupune întrunirea cumulativă a trei condiții: identitatea de părți, identitate de obiect și identitate de cauză.
Prin cererea înregistrată la nr. 71/2006 (număr în format nou -) reclamanta a chemat în judecată pe pârâta, solicitând să se constate că înscrierea în cartea funciară a aceluiași teren nu este în concordanță cu situația reală, să se constate nulitatea absolută a declarației pe propria răspundere privind identificarea terenului și a schiței terenului și să se dispună rectificarea cărții funciare a imobilului cu număr cadastral 13218, având la bază documentația nr. 318/2005.
În acea cauză au fost introduse în calitate de pârâte și, și.
Prin sentința civilă nr. 467 din 23 mai 2007, Judecătoria Brezoia respins acțiunea. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.
Prin decizia civilă nr. 278/A din 2 noiembrie 2007, Tribunalul Vâlceaa respins apelul ca nefundat, reținându-se în esență, că nu sunt îndeplinite cerințele art. 33 din legea nr. 7/1996, neexistând o hotărâre judecătorească pronunțată într-o acțiune în realizare.
Raportând obiectul cererii înregistrate la nr- astfel cum a fost soluționat prin hotărârile expuse anterior la obiectul prezentei cereri de chemare în judecat, se constată că există identitate de părți și, parțial, de obiect, sub acest din urmă aspect tinzându-se la rectificarea cărții funciare.
Tribunalul a apreciat că nu există identitate totală de obiect, întrucât în cauza anterioară nu s-a solicitat expres rectificarea planului de amplasament care a stat la baza înscrierii și nici identitate de cauză. Sub acest din urmă aspect, tribunalul are în vedere faptul că într-o acțiune civilă, cauza reprezintă fundamentul pretențiilor, respectul situația de fapt calificată juridică. Astfel cum este formulată prezenta cerere de chemare în judecată, tribunalul constată că între cele două capete ale cererii există o strânsă legătură și că planul de amplasament se pretinde a fi întocmit pe baza certificatului de moștenitor a cărui nulitate absolută parțială se solicită prima dată în prezenta cauză.
C de-al doilea motiv al apelului este parțial nefondat, respectiv cu privire la inadmisibilitatea cererii de constatare a nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor.
Inadmisibilitatea unei acțiuni în justiție semnifică faptul că ea nu poate fi exercitată, respectiv că pretenția respectivă nu poate fi analizată de către o instanță de judecată.
Constituind o înlăturare a principiului constituțional al accesului liber la justiție (art. 21 din Constituție) și a aplicării art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin legea nr. 30/1994 și aplicabilă astfel cu prioritate în dreptul intern, inadmisibilitatea trebuie analizată cu titlu de excepție, adică printr-o interpretarea strict. Pe calea unei asemenea interpretări nu se poate extinde aplicarea ei la situații care nu sunt prevăzute expres de lege sau care în mod vădit nu s-ar încadra într-o dispoziție expresă de declarare a unei cereri ca inadmisibilă.
Deși art. 88 din Legea nr. 36/1995 modificată folosește termenul de"anulare" a certificatului de moștenitor, tribunalul apreciază că interpretarea lui, prin prisma considerentelor anterioare, nu poate conduce la concluzia că o acțiune în declararea nulității absolute a actului este inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât între condițiile legale prevăzute pentru valabilitatea certificatului de moștenitor (și a căror nerespectare atrage nulitatea, în oricare din cele două forme - nulitatea relativă și nulitatea absolută) pot exista și cauze care atrag exclusiv nulitatea absolută, precum necompetența notarului.
Rezultă astfel că o acțiune în constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor este admisibilă, iar cercetarea ei implică analiza cazurilor care ar putea atrage această sancțiune.
Cea de-a doua critică este fondată sub aspectul existenței cazului de nulitate analizat prin prisma naturii juridice a certificatului de moștenitor. În acest sens, tribunalul constată că motivul invocat de reclamantă în cererea de chemare în judecată precizată ulterior, respectiv faptul că terenul care se suprapune peste terenul său nu este proprietatea pârâților nu constituie motiv de nulitate absolută, nefiind reglementat de o normă imperativă.
De altfel, în certificatul de moștenitor care exprimă voința succesorilor și care este opozabil terților până la proba contrară a fost înscrisă o suprafață de teren ca făcând parte din masa succesorală a autoarei, potrivit unei adeverințe de rol. Orice pretenție a unui terț cum este reclamanta intimată cu privire la o parte din acest teren nu constituie motiv de nulitate absolută, ci poate fi analizată în cadrul unei acțiuni în revendicare, cu atât mai mult cu cât pretenția nu se întemeiază pe inexistența totală a bunului, ci pe o suprapunere a întinderii drepturilor de proprietate.
Concluzia este întărită de faptul că un certificat de moștenitor nu constituie titlu de proprietate pentru bunurile convenite de părțile actului ca făcând parte din masa succesorală a autorului, având numai caracter declarativ, iar rolul lui esențial nu este de a determina cu caracter definitiv această masă, ci de a constata deschisă succesiunea, calitatea de moștenitor și cota ce revine fiecărui moștenitor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.6 și 8 Cod procedură civilă.
În primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.6 Cod procedură civilă, se susține că instanța de apel s-a pronunțat asupra unui motiv de apel care nu s-a formulat, respectiv asupra a ceea ce nu s-a cerut, încălcându-se principiul disponibilității, calea de atac calificată ca fiind apel, conținând trei motive de apel.
Astfel, primul motiv se referă la excepția autorității de lucru judecat, invocată și la fond, al doilea motiv privește inadmisibilitatea cererii privind constatarea nulității certificatului de moștenitor, iar al treilea motiv se referă la calificarea căii de atac.
Recurenții susțin că instanța de apel a adăugat motivului doi o critică referitoare la motivele de nulitatea absolută a certificatului de moștenitor, critică care nu a fost formulată și nu a fost pusă în discuția părților.
În al doilea motiv de recurs se susține că instanța de apel a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acțiunii formulate de reclamantă, invocând dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
Se susține că prin decizia recurată se recomandă formularea unei acțiuni în revendicare, tocmai pentru că instanța de apel nu a înțeles obiectul litigiului. Recurenții precizează că stăpânesc terenul potrivit titlului acestora, care este sentința civilă nr.9905/07.10.1992, irevocabilă, fără a fi tulburați, însă nu pot să intabuleze suprafața respectivă, din cauza suprapunerii artificial create de pârâții intimați prin intabularea peste terenul recurenților, care au folosit fraudulos un certificat de moștenitor.
În ședința publică din 10.12.2009, Curtea, din oficiu, pune în discuție admisibilitatea și legalitatea căii de atac a recursului față de obiectul litigiului, respectiv constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr.148/06.10.2003, referitor la suprafața de 1800 mp, precum și rectificarea documentației nr.318/23.09.2005, cu nr. cadastral nr.1329, pentru înlăturarea suprapunerii terenurilor părților pe suprafața de 267, 72 mp.
Părțile susțin că terenul în litigiu a făcut obiectul partajului succesoral soluționat prin sentința civilă nr.9905/07.10.1992, depusă la dosarul cauzei filele 9-10 dosar, iar prin sentința civilă nr.6206/27.11.2007, s-a dispus ieșirea din diviziune cu privire la averea rămasă de pe urma autoarei, în bunurile succesorale fiind cuprinse și terenurile dobândite prin sentința civilă nr.9905/07.10.1992.
Din dispozitivul sentinței civile nr.4246/2007 (fila 39 dosar) rezultă că valoarea terenului care face obiectul litigiului, în suprafață de 1800 mp situat în -, pct. -, este de 97.911, 55 lei.
Recurenții solicită respingerea excepției invocate de către instanță, susținând că în cauză se solicită nulitatea unui certificat de moștenitor, existând calea de atac a apelului și recursului, iar intimații pârâți prin apărător solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca inadmisibil.
Curtea analizând recursul prin prisma excepției invocate și a probelor administrate, constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, se va respinge recursul ca inadmisibil.
Potrivit dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, Curtea va examina cu prioritate excepția privind inadmisibilitatea acestei căi de atac invocată din oficiu, care face de prisos cercetarea în fond a recursului, excepție care este privită ca fondată.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.1 Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu desemnează procesele și cererile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei și se referă la toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrina și de jurisprudența civilă și, în consecință, în principal, prin faptul că obiectul lor privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este în drept evaluabil în bani.
Se poate concluziona că acțiunile patrimoniale sunt acele acțiuni care au conținut economic.
În raport de natura cauzei, care este evaluabilă, de valoarea terenului în litigiu, precum și de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului, conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, ceea ce s-a avut în vedere o constituie importanța patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuind o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii privind taxele de timbru.
În cauza de față se solicită constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor, referitor la terenul de 1.800 mp, situat în punctul - Veche, precum și verificarea documentației nr.318 din 23.09.2005, cu număr cadastral nr.1329, valoarea terenului în litigiu fiind de 97.911, 55 lei (fila 39 dosar).
Se constată că acțiunea dedusă judecății are caracter patrimonial, cu conținut economic și se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă. Ca atare, criteriul instituit de legiuitor se regăsește și în litigiile de acest gen. Cum valoarea obiectului dedus judecății este sub 100.000 lei, constatăm că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel. Au fost avute în vedere evaluările reclamantului la data introducerii acțiunii în raport și de dispozițiile art.181Cod procedură civilă.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
Conform prevederilor art.126 alin.2 și art.129 din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate numai în condițiile legii și ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, respectând însă și celelalte dispoziții constituționale.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
Față de soluția adoptată, nu se mai impune analizarea motivelor de recurs invocate.
În baza art.274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata sumei de 1.190 lei, cheltuieli de judecată către intimații pârâții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în C,-, -G1,.B,.20, județul C, împotriva deciziei civile nr.129/A din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimate fiind pârâtele:, domiciliată în B,-,.5,.3,.5,.89, sector 1, domiciliată în B,-, -.F,.242, sector 3, și, domiciliate în B,-, -.B,.27, sector 3.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.190 lei, cheltuieli de judecată către intimații - pârâți.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- --- - - -- - -
Grefier,
Red.
/7 ex/15.12.2009
Jud. apel:;.
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
