Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 217/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 217
Ședința publică din 9 martie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în com.-, jud.P împotriva deciziei civile nr. 686/11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în -Scăieni, Calea, nr.131, jud.
Recurs timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr.-/17.02.2009 și 0,15 lei timbru judiciar, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă prin procurator, asistat de avocat din Baroul d e Avocați P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.2803/20.01.2009, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în temeiul disp.art.129 alin.4 Cod pr.civilă care reglementează rolul activ al instanței, pune în vedere recurentei-reclamante prin apărător să precizeze temeiul de drept al fiecărui motiv de recurs formulat.
Avocat pentru recurenta-reclamantă arată că motivele de recurs formulate se regăsesc în disp.art. 304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, precizează că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de susținerea apărătorului recurentei-reclamante, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul, arată că atât instanța de fond cât și cea de apel au pronunțat în cauză hotărâri cu aplicarea greșită a legii, neținând cont de solicitarea reclamantei privind depunerea raportului de expertiză, întrucât acesta constituie singura probă obiectivă pentru identificarea imobilului în litigiu.
Precizează că singurul înscris depus de reclamantă este interogatoriul, însă din acesta nu se poate deduce că aceasta a recunoscut că cele două camere aparțin intimatei.
Consideră că în mod greșit intimata a fost favorizată, deși aceasta nu a plătit onorariul de expert, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la motivele de apel formulate de reclamantă.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 686/11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, cu trimiterea cauzei la instanța de apel în vederea depunerii raportului de expertiză cu privire la partajarea celor două camere ale imobilului și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P sub nr.5150/2008 reclamanta -. a chemat în judecată pe pârâta solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra averii succesorale rămasă de pe urma defuncților părinți și.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că defunctul a încetat din viață la data de 9.08.1992, iar prin sentința civilă nr.9920/ 1995 pronunțată de Judecătoria Ploieștia fost admisă în parte cererea având ca obiect partajarea averii succesorale rămasă de pe urma acestuia, constatându-se că soția supraviețuitoare a renunțat prin declarație autentică la moștenirea lui și singurele succesoare acceptante sunt părțile din prezenta cauză.
A mai precizat reclamanta că activul succesoral se compune din 2 camere pe care le ocupa pârâta încă din anii 1970-1975, dar și din terenul în suprafață de 1000 - proprietate a defunctului primit prin moștenire de la mama sa și imobilul situat în orașul Boldesti-Scaieni, Calea nr.129, jud. P compus din 4 camere, hol și anexe în curte (cameră, și bucătărie).
A învederat reclamanta că în dos.nr.6629/2003 aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești pârâta a solicitat partajul acestor bunuri succesorale, cu precizarea că imobilul situat în Calea ar fi compus din 2 camere, hol și anexe, context în care pârâta își însușește, în mod nelegal, 2 camere din bunul succesoral.
La termenul de judecată din data de 10.10.2005 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită să se dispună ieșirea din indiviziune doar pentru 2 camere din imobilul-bun succesoral, iar ulterior la termenul din 9.01.2006 a fost respinsă excepția autorității lucrului judecat invocată de către pârâtă motivat de faptul că cele 2 camere solicitate la partaj în prezenta cauză nu au făcut și obiectul dos.nr.6629/2003.
După administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu și martori, Judecătoria Ploieștia pronunțat sentința civilă nr.5130/25.05.2008 prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă reținând că prin sentința civilă nr.9920/1995 a Judecătoriei Ploieștis -a constatat deschisă succesiunea defunctului de pe urma căruia au rămas ca moștenitori reclamanta și pârâta, soția supraviețuitoare renunțând la moștenire.
Prima instanța a mai constatat că prin încheierea interlocutorie pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 17.02.2004 astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr.2729/2004 a Tribunalului Prahova, s-a constatat deschisă și succesiunea defunctei, masa succesorala rămasa de pe urma acesteia fiind compusă din terenul în suprafață de 1000mp și construcțiile aflate pe acesta, respectiv 2 camere, hol și anexe gospodărești.
În continuare s-a stabilit că în dos.nr.6629/2003,reclamanta din prezenta cauza a depus o notă de ședința prin care învedera că părinții săi i-au vândut prin act autentic de vânzare-cumpărare suprafața de 1000 si din construcțiile aflate pe acesta (casa de locuit și anexele gospodărești), iar restul de 1/2 au cedat-o fără forme legale paratei care, la rândul său, a edificat în partea de nord o extindere, având consimțământul ambilor părinți.
In atare împrejurări, instanța de fond a apreciat că cele 2 camere ce fac obiectul litigiului au fost edificate de pârâtă, fapt recunoscut și de reclamanta care nu a produs probe indubitabile pentru a se reține o altă situație de fapt. În plus s-a menționat că expertiza constructor nu a putut fi administrată în condițiile în care pârâta nu a achitat partea de onorariu stabilită în sarcina sa, iar reclamanta a refuzat să-și asume plata acesteia pentru a se putea verifica susținerile sale invocate în cererea introductivă.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe considerentul că s-a apreciat cu ocazia soluționării cauzei în prima instanță ca fiind necesară efectuarea unei expertize tehnice de specialitate constructor pentru identificarea celor 2 camere și stabilirea datei edificării lor și deși expertul desemnat a întocmit lucrarea, nu a depus-o la dosar întrucât pârâta nu a achitat partea sa de onorariu.
Reclamanta a mai precizat că nu a plătit onorariul de expert la care a fost obligată pârâta însă instanța nu i-a explicat care sunt consecințele ce intervin în această situație.
Pe rolul Tribunalului Prahova cauza a fost înregistrată sub nr-, iar la termenul de judecată din 18.09.2008 procuratorul reclamantei a depus la dosar o completare a motivelor de apel, arătând că, potrivit autorizației de construire și planului de detaliu, imobilul părintesc este compus din 4 camere și hol, dintre care 2 camere sunt ocupate de intimată. Totodată s-a depus o cerere adresată de defunctul Primăriei orașului Scăieni prin care, datorită repetatelor agresiuni la care era supus de către intimata, solicita anularea rolului agricol, acceptând însa să-i lase cele 2 camere.
În raport de această situație apelanta a susținut că toate înscrisurile depuse la dosar coroborate cu depozițiile martorilor audiați confirmă aceeași componență a imobilului, respectiv 4 camere, hol și anexe în curte, depoziția martorei fiind singura care arată că imobilul ar fi avut doar 2 camere și hol.
Prin decizia civilă nr.686 din 11 decembrie 2008 Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul declarat, reținând că în mod corect instanța de fond, pe baza probatoriilor administrate a stabilit că reclamanta nu a făcut dovada că cele două camere cu privire la care a solicitat ieșirea din indiviziune au făcut parte din masa succesorală rămasă de pe urma defuncților părinți, ele fiind în realitate proprietatea exclusivă a pârâtei.
În atare context s-a apreciat că nu este necesară pronunțarea unei încheieri interlocutorii în sensul art. 6735- 6736cod pr.civilă, iar sub aspectul expertizei constructor s-a constatat că reclamanta nu a fost de acord să suporte și partea pârâtei din onorariul stabilit, solicitând decăderea din probă a acesteia.
Împotriva deciziei mai sus menționate a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, pe considerentul că instanța de apel motivează în hotărârea dată situații care nu au legătura cu corecta rezolvare a pricinii fără a se preocupa de criticile lor, care justificau " să se facă tot posibilul pentru a se depune raportul de expertiză, singura probă obiectivă care ducea la identificarea imobilului" și pe baza căreia se putea constata dacă aveau sau nu dreptate.
A învederat recurenta că în aprecierea probatoriilor cele două instanțe au comis o gravă eroare reținând că ea a recunoscut cu ocazia procesului inițial de partaj succesoral, că cele două camere în speță ar fi fost edificate de pârâtă, fără a se lua în considerare răspunsul intimatei la interogatoriul luat și înscrisul defunctului în care menționa că este de acord ca fiicei sale să-i rămână două camere din imobilul părintesc.
S-a precizat de către recurentă că este anormal ca pârâta să fie avantajată, deși nu s-a prezentat la judecarea pricinii în fond, nu a plătit onorariu de expert, nu a participat la judecata apelului și nici nu a depus întâmpinare, iar ea să fie dezavantajată, cu toate că a fost de bună credință la soluționarea pricinii.
Pe cale de consecință s-a solicitat admiterea recursului,casarea deciziei cu trimiterea cauzei la instanța de apel în vederea depunerii raportului de expertiză constructor pentru pronunțarea unei încheieri interlocutorii vizând partajarea celor două camere.
Examinând decizia recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce se vor arăta în continuare:
Principala nemulțumire exprimată de recurentă prin calea de atac promovată vizează lipsa raportului de expertiză constructor dispus a se efectua în cauză, lucrare care în opinia părții era absolut necesară pentru soluționarea raportului juridic dedus judecății.
Procesul civil, ca regulă generală, este un proces al intereselor private și de aceea rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procedurii civile, respectiv principiul disponibilității și al contradictorialități.
Prin urmare, în virtutea art. 129 al. 5 cod pr.civilă instanța nu se poate substitui în poziția procesuală a unei părți și în apărarea intereselor acesteia, câtă vreme părțile au mijloacele procesuale pentru a determina administrarea probelor pe care le consideră necesare, în vederea soluționării problemelor lor.
Deși, prin calea de atac promovată, recurenta formulează critici legate de împrejurarea că expertiza construcții era esențială pentru rezolvarea cauzei, se constată că sub aspectul propunerii și administrării acestei probe, acesta ea a avut o atitudine contradictorie pe parcursul soluționării cauzei.
Astfel, reclamanta a fost cea care s-a opus efectuării expertizei constructor, așa cum reiese din încheierea de ședință din 12 decembrie 2006 (aflată la fila 112 dosar fond ) și ulterior tot aceasta a solicitat decăderea pârâtei din proba respectivă motivat de împrejurarea că nu fusese achitat onorariul expertizei de ( situație confirmată de notele aflate la fila 162 dosar fond și de practicaua sentinței civile nr.5130/19.05.2008 a Judecătoriei Ploiești, fila 170 dosar fond ).
Ulterior Tribunalul Prahovaa procedat la o analiză minuțioasă a probatoriului administrat la Judecătoria Ploiești ( acte, interogatoriu, martori ) și întrucât și-a format convingerea pe baza acestora a expus pe larg în considerentele deciziei, argumentele pentru care se justifică respingerea apelului reclamantei și deci pe cale de consecință, menținerea sentinței sub aspectul respingerii acțiunii introductive.
Prin urmare, instanța uzând de un drept suveran de apreciere a mijloacelor de probă invocate în cauză a pronunțat exclusiv soluția în temeiul celor aflate deja la dosarul cauzei în atare context rezultând că în mod implicit, s-a apreciat în această fază procesuală că expertiza constructor nu este necesară.
În raport de considerentele, Curtea apreciază că motivele invocate sub acest aspect sunt neîntemeiate situație în care urmează a fi înlăturate.
Celelalte critici formulate de reclamantă vizând exclusiv modul în care instanța a stabilit situația de fapt pe baza înscrisurilor, interogatoriului și declarațiilor de martori aflate la dosar nu mai pot face obiectul analizei instanței de recurs, în condițiile în care cazul de casare prevăzut de art. 304 pct.11 cod pr.civilă ( singurul care permitea cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt consecutive greșitei aprecieri a probelor ) era abrogat la data pronunțării deciziei.
Pe cale de consecință, având în vedere argumentele expuse anterior, Curtea consideră că în speță nu sunt incidente prevederile art. 304 pct.8 și 9 cod pr.civilă invocate de recurentă în susținerea căii de atac promovate și, prin urmare, în baza art. 312 cod pr.civilă va respinge, ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursului declarat de reclamanta, domiciliată în comuna,-, jud.P împotriva deciziei civile nr. 686/11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în -Scăieni, Calea, nr.131, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 9 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- - - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red.VG/AV
2 ex/20.03.2009
10981/2005 Judecătoria Ploiești
G
a- Tribunalul Prahova
și -
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
