Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 342/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - ieșire din indiviziune -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr. 342
Ședința publică din 4 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâta domiciliată în B,-, județul B și intervenienții și, domiciliați în B, nr. 13, scara A,. 4,. 16, județul B, împotriva deciziei civile nr. 134 A din 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 28 octombrie, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la a acea dată, parte integrantă a prezentei decizii, când pentru a da posibilitate părților, personal sau prin apărători aleși, să depună concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Botoșani, înregistrată sub numărul 3231/15.03.2006 (număr unic -), reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, pentru partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, în cote egale de câte pentru fiecare.
În motivarea cererii a arătat că s-a căsătorit cu pârâta în octombrie 2003, căsătorie desfăcută prin sentința civilă nr. 71/2006 a Judecătoriei Botoșani, iar masa bunurilor comune se compune dintr-un imobil casă cu parter și două nivele, având 8 camere, 3 băi și o bucătărie, cu beci și anexă magazie, situat pe- din municipiul B, pe un teren concesionat, precum și din următoarele bunuri mobile: două corpuri mobilier baie, garnitură mobilier bucătărie, dulapuri dressing, televizor "Sony", perdele cu galerii și accesorii și un covor persan.
A precizat că imobilul casă a fost achiziționat cu suma totală de 35.000 euro, din care 10.500 Euro a reprezentat aport propriu al soților, provenind din împrumuturi de la persoane fizice, iar diferența de 24.500 Euro s-a achitat prin credit, la care a plătit exclusiv ratele, de la momentul acordării și până în septembrie 2006.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a arătat că bunurile comune au fost achiziționate prin efortul financiar al soților numai într-o proporție de 5%, contribuția majoritară de 95% aparținând părinților ei, și. A arătat că avansul de 10.500 Euro la cumpărarea casei de locuit a fost plătit de părinții ei, că tot aceștia au achitat integral creditul la bancă, precum și că suma de 38.000 Euro, pe care părinții ei au obținut-o din vânzarea unui alt apartament, a fost folosită la renovarea casei.
A recunoscut ca fiind bunuri comune mobile numai garnitura de mobilă de bucătărie, mobilierul pentru dressing și patru galerii perdele cu accesorii, mobila pentru baie, covorul persan și perdelele au fost cumpărate din bani dăruiți de părinții ei, iar televizorul "Sony" aparține fiicei ei din prima căsătorie, fiind cadou de la aceleași persoane.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâta a solicitat ca reclamantul să aducă la masa de partajat suma de 497.000.000 - 182.700.000 = 314.300 lei (Rol) provenită din salariul lui și economisită pe un card.
În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu și, solicitând să se constate că au un drept de creanță de 100% asupra bunului imobil din proces. Au arătat că au achitat avansul de cumpărare de 10.500 Euro din fonduri proprii și din împrumuturi, precum și restul creditului bancar angajat de foștii soți pentru același bun și că au mai contribuit cu încă 38.000 Euro la cheltuielile de modernizare a respectivei case de locuit.
Reclamantul a recunoscut că o parte din suma de 38.000 Euro pretinsă de intervenienți a fost folosită pentru modernizarea locuinței. Totodată, a arătat că soții au obținut la nuntă circa 200.000.000 lei (Rol), din care s-au plătit datorii fiscale ale pârâtei în sumă de 70.000.000 lei.
Prin sentința civilă nr. 3145/14.06.2007 Judecătoria Botoșani a admis în parte cererea introductivă, cererea reconvențională și cererea de intervenție în interes propriu. Drept urmare:
- A constatat că masa bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei este alcătuită din următoarele: 1) mobilier baie în valoare de 4536 lei, fila 74 - 75 volum 1 dosar; 2) garnitură mobilier bucătărie - în valoare de 1.200 lei; 3) dulapuri dressing - 4 bucăți - 2.500 lei; 4) televizor Sony în valoare de 2.578 lei - conform contractului de credit nr. 66/2003 - fila 77 - 85 dosar, volumul I; 5) perdele, draperii - în valoare de 2.600 lei; 6) galerii și accesorii în valoare de 1189 lei - nr. -/2005 - fila 73 volumul I dosar; 7) covor persan pe fond în valoare de 1.742 lei - -/2005, - fila 98 volumul I dosar; 8) jaluzele verticale - în valoare de 1.585 lei - -/2004 - fila 86 volumul I dosar; 9) corpuri de iluminat în valoare de 2.801 lei - - și -/2005 - fila 97 - 98 dosar, volumul I; 10) imobilul situat în municipiul B,-, în valoare de 491.762 lei, valoarea totală a bunurilor comune - mobile și imobile fiind de - lei;
- A constatat că părțile au următoarele cote de contribuție la dobândirea bunurilor comune: 60 % pârâta-reclamantă - respectiv - lei și 40 % reclamantul-pârât - 204.998 lei;
- A omologat raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză - fila 139 - 165 volumul II dosar și suplimentul la raportul de expertiză - fila 288, volumul II dosar, raport de expertiză care face parte integrantă din hotărâre;
- A constatat că masa bunurilor comune este grevată de un pasiv în cuantum de 24.145 euro, în echivalent în lei la cursul stabilit de la data plății, sumă reprezentând dreptul de creanță al intervenienților și;
- A stabilit că suma de 24.145 euro în echivalentul în lei la cursul stabilit de în data plății este datorată de reclamantul-pârât în cotă de 40 % - respectiv 9.658 euro, în echivalent lei și de pârâta-reclamantă în cotă de 14.487 euro, în echivalentul lei, în rate lunare, în valoare de 238 euro, în echivalent lei, ce urmează a fi achitate intervenienților, în fiecare zi de 20 ale fiecărei luni;
- A constatat în favoarea reclamantului-pârât un drept de creanță în valoare de 485 euro în echivalent lei la cursul stabilit de la data plății, reprezentând ratele pentru lunile ianuarie și februarie 2006 - vol. I - fila 117 dosar;
- A dispus lichidarea stării de devălmășie, atribuind pârâtei-reclamante în natură toate bunurile mobile și imobile, cu obligarea acesteia la plata către reclamantul - pârât a contravalorii cotei sale.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria a reținut că susținerile reclamantului în privința bunurilor mobile sunt în întregime adevărate, acestea având natura juridică de bunuri comune, conform art. 30 Cod Familiei; că eventualul ajutor financiar al părinților pârâtei trebuie echivalat cu un aport al copilului lor, neputând schimba natura de bun comun a bunului; că, în particular, este îndoielnic că televizorul "Sony" ar fi un cadou primit de fiica de 12 ani a pârâtei.
Cu privire la modul de dobândire a casei de locuit din acțiune, Judecătoria a reținut că prețul de 35.00 Euro de achiziție a fost achitat printr-un avans de 10.500 Euro aparținând soților, provenind din împrumuturi de la persoane fizice ce au fost stinse ulterior din bani obținuți prin vânzarea unui apartament al reclamantului (avut înainte de căsătorie), iar în rest prin credit în sumă de 24.500 Euro.
Au fost înlăturate susținerile pârâtei și ale intervenienților, potrivit cărora suma de 10.500 Euro ar fi provenit din împrumuturi de la martorii și, ca nefiind plauzibile, verosimile și concludente fiind declarațiile martorilor și, care au atestat că au împrumutat reclamantului bani pentru plata avansului la cumpărarea casei.
Pentru a stabili cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, prima instanță a reținut că ambii au obținut venituri, astfel: în anul 2003 reclamantul a câștigat net 247.882.132 lei (Rol), iar pârâta 96.148.069 lei (Rol); în anul 2004 reclamantul a obținut un venit net de 235.822.937 lei (Rol) și pârâta 13.457 lei (Rol), iar în anul 2005 reclamantul a câștigat 287.545.395 lei (Rol), în timp ce pârâta a obținut 13.160 lei (Rol). La aceste sume s-a adăugat suma de 2000.000.000 (Rol), recunoscută de părți ca fiind obținută la petrecerea lor de nuntă.
De asemenea, Judecătoria a reținut că soții au avut în întreținere doi copii, unul fiind dintr-o căsătorie anterioară a pârâtei, că reclamantul a achitat majoritatea ratelor la creditul bancar, în timp ce pârâta a plătit doar 7 rate, precum și că reclamantul a adus în căsnicie și suma de 18.600 Euro provenită din vânzarea unui apartament bun propriu, pe când pârâta a fost ajutată de părinți cu suma de 35.000 Euro.
În ceea ce privește cererea reconvențională, prima instanță apreciat că suma indicată de pârâta-reclamantă ca reprezentând venituri dosite de reclamant reprezintă în realitate totalul operațiunilor efectuate de acesta pe card-ul de salariu, încât bunul solicitat a fi adus la partaj nu există.
Referitor la cererea de intervenție, Judecătoria a apreciat că aceasta trebuie analizată numai prin prisma creditului ipotecar angajat de soți și achitat de intervenienți, atare plată atribuind intervenienților calitatea de creditori pentru suma totală de 24.145 Euro ce rămăsese de rambursat; că modul în care foștii soți trebuie să înapoieze intervenienților suma respectivă nu poate fi decât similar cu cel prevăzut în contractul de credit bancar.
Totodată, Judecătoria a reținut că reclamantul-pârât are un drept de creanță pentru suma de 485 Euro, în echivalent în lei, achitată de acesta în lunile ianuarie - februarie 2006, după pronunțarea divorțului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel toate părțile din proces.
În esență, reclamantul a criticat stabilirea contribuției mai mari a pârâtei - reclamante, arătând că aceasta nu a formulat o astfel de cerere și că ansamblul probelor administrate nu justifică o împărțeală în alte cote decât cele de câte pentru fiecare din soți; a arătat că valoarea celor două corpuri mobilă de baie ar fi de 6.449 lei, în loc de 4.536 lei și a solicitat respingerea cererii de intervenție formulată de părinții pârâtei, cu motivarea că rambursarea creditului de către aceștia trebuie socotită ca fiind realizată de pârâtă, încât numai aceasta din urmă ar fi trebuit să aibă un drept de creanță față de el, în cuantum de din suma plătită.
În apelul său, pârâta-reclamantă a arătat că trebuie excluse de la partaj bunurile mobile pe care nu le- recunoscut ca fiind comune, precum și că ar trebui ca parte din bunurile mobile comune să fie atribuite în natură reclamantului; că valoarea expertizată a bunului imobil comun nu este cea reală, încât se impune administrarea probei cu o nouă expertiză evaluatorie; a stăruit în admiterea cererii sale reconvenționale, așa cum a fost aceasta formulată și, totodată, a solicitat ca intervenția principală a părinților ei să fie admisă în totalitate.
La rândul lor, intervenienții în interes propriu au solicitat schimbarea hotărârii judecătoriei în sensul admiterii cererii lor de intervenție, având în vedere că ei au achitat avansul de cumpărare a casei de locuit și au lichidat creditul angajat la cumpărare, precum și pentru că au contribuit cu suma de 38.000 Euro la cheltuielile de modernizare a respectivului imobil; ca și apelanta-pârâtă, au arătat că imobilul casă de locuit a fost supraevaluat în lucrarea expertului.
În apel s-a efectuat o nouă expertiză de evaluare a imobilului bun comun, în condițiile în care reclamantul-pârât și pârâta-reclamantă și-au desemnat experți asistenți.
Prin decizia nr. 134/A/26.06.2009, Tribunalul Botoșania admis apelul pârâtei și a schimbat parțial sentința atacată stabilind, pe baza expertizei din această fază procesuală, că valoarea casei de locuit este de 419.300 lei, valoarea totală a masei bunurilor de partajat, valoarea lotului atribuit pârâtei și valoarea sultei datorate reclamantului fiind modificate corespunzător. Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamant și de intervenienți.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că achitarea de către intervenienți a sumei de 24.145 Euro cu titlu de rambursare integrală credit, este un fapt ce nu poate fi contestat; că este întemeiat să se rețină contribuția majoritară de 60 % a pârâtei-reclamante, având în vedere ansamblul veniturilor soților, astfel cum acestea au fost reținute corect de prima instanță, decisivă în privința înclinării balanței în asemenea mod fiind aducerea sumei de 35.000 Euro, recunoscută de reclamantul-pârât, pentru realizarea renovării și modernizării casei de locuit, iar stabilirea contribuției majoritate nu este condiționată de formularea vreunei cereri exprese în acest sens.
Câtă vreme intervenienții au plătit efectiv suma de 24.145 Euro pretinsă, - indiferent dacă au avut îndreptățire să o facă, - atâta timp cât banca a acceptat plata, ei au dobândit în patrimoniu un drept de creanță, ce a fost corect constatat de Judecătorie.
În ce privește mobilierul de baie, Tribunalul a reținut că reclamantul a prezentat documente (fila 68, 74 - 76, volumul I, dosar judecătorie) care înfățișează sume cu mult mai mari decât cea pretinsă, ce nu pot fi socotite drept concludente. În măsura în care suma de 4.536 lei reținută de judecătorie se va dovedi că este rezultatul unei erori materiale, reclamantul are a proceda în consecință.
În ceea ce privește apelul pârâtei-reclamante, Tribunalul a reținut ca fiind corectă aprecierea primei instanțe, că toate bunurile mobile din acțiunea introductivă sunt bunuri comune, prezumția prevăzută de art. 30 aliniat 1 Cod familiei nefiind răsturnată.
Cu referire la modul de partajare,Tribunalul a apreciat că, din moment ce imobilul în care se găsesc respectivele bunuri mobile a fost atribuit pârâtei, în mod corespunzător și aceste bunuri au fost incluse în lotul ei.
S-a reținut că înscrisurile avute în vedere de prima instanță (fila 166-168, fila 118, fila 292-321 volum I, dosar judecătorie), nu relevă existența unor sume de bani obținute ca venituri comune de reclamantul-pârât, care să fi fost sustrase de la masa de partaj de acesta; că avansul achitat de soți la cumpărarea casei de locuit, în sumă de 10.500 Euro, a reprezentat o contribuție personală a acestora, iar nu contribuția intervenienților; că au fost corect valorificate sub acest aspect declarațiile martorilor (fila 226 volumul I dosar judecătorie) și (fila 233 dosar volumul I judecătorie), în dauna susținerilor martorilor (fila 228) și - - prima fiind salariata pârâtei, iar a doua vorbind despre un împrumut pretins acordat de fostul soț, în contextul în care intervenienții nu au ținut să consemneze în nici un înscris pretinsul lor aport financiar; că, în ceea ce privește celelalte contribuții pretinse de intervenienți, acestea au fost valorificate în cauză, prin admiterea cererii de intervenție în limita sumei de 24.145 Euro, respectiv prin recunoașterea în favoarea pârâtei-reclamante a contribuției majoritare de 60 % la dobândirea bunurilor comune.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal pârâta și intervenienții.
În dezvoltarea motivelor, amplu expuse, pârâta a arătat, în esență, că instanțele nu au motivat admiterea în parte a cererii sale reconvenționale, prin care a solicitat ca reclamantul să aducă la masa de partajat suma de - lei și nici stabilirea termenului de 1 decembrie 2007 drept scadență pentru plata drepturilor cuvenite reclamantului, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului pricinii; că a fost greșit stabilită cota sa de contribuție la dobândirea și renovarea imobilului construcție, fără a se avea în vedere ajutorul primit de la părinții săi, care a vizat-o exclusiv pe ea, iar nu pe ambii soți. Stabilirea justă a contribuției sale și a terților - intervenienți proprii impune determinarea valorii inițiale a imobilului sau valoarea investită, apoi valoarea de piață a acestuia de la data partajului; în mod greșit s-a apreciat că diferența de cotă de contribuție de 20% față de cea a reclamantului nu justifică ajutorul de 38.000 euro primit de la părinții săi, calculul matematic elementar demonstrând că acesta ar justifica o contribuție a sa de 70%. Acest raționament al instanțelor este eronat și a condus la depășirea limitelor investirii, câtă vreme cererea intervenienților a fost una în interes propriu; că valoarea stabilită pentru imobil este prea mare, între lucrările întocmite de experții numiți în cauză fiind diferențe de peste 150.000 lei; că instanțele au încălcat principiul lotizării în natură, consacrat de dispozițiile art. 741 Cod civil, atribuindu-i ei totalitatea bunurilor imobile și mobile de partajat, cu consecința obligării la plata unei sulte deosebit de împovărătoare.
La rândul lor, intervenienții au criticat hotărârea instanței de apel, arătând că: în mod greșit nu a fost primită susținerea lor privind avansul de 10.500 euro, probele administrate în acest sens fiind înlăturate nejustificat; pretenția privind suma de 38.000 euro rezultată din vânzarea apartamentului în care au locuit foștii soți a fost dovedită inclusiv cu recunoașterile acestora, însă instanțele, prin motivări și interpretări greșite, în flagrantă contradicție cu legea și cu reguli elementare de calcul matematic, nu a admis- Considerentele potrivit cărora această sumă ar fi decisivă în înclinarea balanței la stabilirea cotei mai mari de contribuție a pârâtei la dobândirea imobilului depășesc limitele investirii instanței, câtă vreme intervenția lor în proces este una în interes propriu, iar nu în interesul pârâtei. Chiar în această ipoteză, pe baza raționamentului instanțelor, ar rezulta pentru pârâtă un aport propriu de 70%, justificat de suma de 38.000 euro, iar nu de 60%; instanțele au omis să calculeze sporul de valoare aferent construcției, pe baza valorii casei și a investițiilor, calculate în euro; în mod greșit nu a fost reținută contribuția lor reprezentând rate și dobânzi, în sumă de 5.520 euro, reflectată de dinamica veniturilor și cheltuielilor foștilor soți în perioada de referință, cât și de desfășurătorul operațiunilor din contul de card al reclamantului, din care rezultă că în jurul datei de 20 a fiecărei luni nu retras sume de bani pentru achitarea ratelor de 240 euro/lună; valoarea imobilului, reținută de instanțe, este exagerat de mare în condițiile în care pe liberă prețul ce ar putea fi încasat este de maxim 22,5 miliarde lei vechi. Cele cinci expertize efectuate în cauză au stabilit valori ale imobilului foarte diferite, oscilând între 394.000 și 560.000 lei.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, care în drept pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă și în raport de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată întemeiate recursurile.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
În speță, aspectele litigioase supuse cercetării judecătorești au vizat, cu predilecție, cotele de contribuție ale foștilor soți la dobândirea bunurilor comune supuse împărțelii și pretenția intervenienților în nume propriu privind constatarea în favoarea lor a unui drept de creanță reprezentând 100% din valoarea imobilului situat în municipiul B,-.
Soluția dată de instanța de fond acestor aspecte a fost criticată în apel atât de pârâtă cât și de intervenienți prin motive ample, vizând modul de evaluare a probelor administrate în dovedirea diverselor categorii de venituri, cheltuieli și împrumuturi efectuate, de interpretare și aplicare a legii.
Toate aceste motive au fost respinse de tribunal ca neîntemeiate, fără ca în considerentele hotărârii să se regăsească argumentele de natură a forma această convingere, bazate pe analiza concretă a criticilor formulate, prin prisma probelor administrate.
sintetice, cum sunt "Tribunalul va îmbrățișa ca fiind corecte cele reținute de prima instanță" sau "cele invocate în apel nu sunt întemeiate, câtă vreme judecătoria a apreciat în mod corect că pârâta - reclamantă are o contribuție majorată la dobândirea bunurilor comune", nu răspund cerinței imperative a dispozițiilor legale sus - menționate.
Mai mult, partajul judiciar fiind întemeiat, în esență, pe date certe, matematice, aspecte cum sunt cotele de contribuție la dobândirea bunurilor sau întinderea dreptului de creanță nu pot fi stabilite decât pe baza unor astfel de calcule, iar nu prin apreciere.
Lipsa din considerentele hotărârii a unor astfel de argumente face imposibilă exercitarea controlului judecătoresc în calea de atac.
Cum în mod just au sesizat recurenții, Tribunalul și-a însușit opinia primei instanțe privind contribuția de 60% a pârâtei la dobândirea bunurilor comune, reținând că "decisivă în privința înclinării balanței în asemenea mod este aducerea sumei de 35.000 euro, pentru realizarea renovării și modernizării casei de locuit". Or, calculul aritmetic, întemeiat pe această sumă "decisivă" nu reflectă cota de contribuție reținută, iar calificarea acestei sume de bani pretinsă de intervenienții în nume propriu ca și contribuție proprie a pârâtei nu fost motivată.
În atare situație, Curtea, constatând că instanța de apel a făcut o insuficientă cercetare a fondului pricinii, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, va admite recursurile și va casa decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, instanța de trimitere va avea în vedere și celelalte critici formulate de părți.
Pentru aceste motive, Curtea,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâta, domiciliată în B,-, județul B și intervenienții și, domiciliați în B, nr. 13, scara A,. 4,. 16, județul B, împotriva deciziei civile nr. 134 A din 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 4 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored. /4.12.2009
Nr.ex.2
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Frunză Sanda, Dumitraș Daniela
