Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 389/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA Nr.389
Ședința publică din data de 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
- -
Grefier - a
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intervenienta domiciliată în comuna R sat, județul D, împotriva deciziei civile nr. 15 din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul G domiciliat în comuna, sat, județul D, cu pârâții și domiciliate în B,-, -.2,.55 sector 6, domiciliată în comuna, sat, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta intervenientă prin procurator, intimatele pârâte și - reprezentate de avocat din cadrul Baroului D conform împuternicirii avocațiale nr. 326/2009, lipsind intimata pârâtă - și intimatul reclamant
OGProcedura de citare legal îndeplinită.
Grefierul expune referatul cauzei, după care:
Părțile prezente, prin apărători arată că alte cereri nu mai au de formulat solicitând cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Procurator având cuvântul pentru recurenta intervenientă, solicită admiterea recursului modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul exonerării de la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimatele pârâte și - solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la udecătoria Răcari sub nr.2322/2005, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele - și, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea averii succesorale rămase la decesul numiților, decedată la data de 29.08.1972, cu ultim domiciliu în comuna, județul D și, decedat la data de 28.12.1984, cu ultim domiciliu în comuna, județul D, urmând a fi stabilită masa bunurilor de împărțit, cotele ce se cuvin părților în calitate de copărtași și lichidarea stării de indiviziune, prin individualizarea, atribuirea și predarea efectivă a bunurilor, să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.1302/30.06.1984 eliberat de fostul notariat de Stat Județean D, în dosarul nr.1705/1994 pentru cauza ilicită și imorală și fraudă la lege și, de asemenea, să fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că defuncta a decedat la data de 29.08.1972, moștenitori cu vocație succesorală rămânând reclamanta, pârâta - și, în calitate de fii ai defunctei și în calitate de soț supraviețuitor, masa succesorală fiind compusă din casa de locuit construită din paiantă, acoperită cu țiglă, compusă din trei încăperi, construcții gospodărești anexa, anume trei camere stil bucătărie din paiantă, învelite cu țiglă, o sală, o, o magazie, un cosar de animale, de porc, fânărie, 250 mp. teren, imobilele construcții fiind situate în comuna, satul, fiind dobândite de defunctă în timpul căsătoriei cu defunctul, menționându-se că succesiunea nu a fost dezbătută la notariat, a fost acceptată tacit de către moștenitorii legali ai defunctei.
Reclamanta a mai precizat că la data de 24.04.1977 a decedat, succesiunea acestuia fiind acceptată expres de către, fratele reclamantei și al primei pârâte, reclamanta și pârâta - renunțând la moștenirea defunctului, iar la data de 28.12.1984 a decedat, care a avut ultimul domiciliu în comuna, județul D, moștenitori cu vocație succesorală fiind, în calitate de soție supraviețuitoare, și - în calitate de surori ale defunctului, în lipsa descendenților direcți, masa succesorală fiind compusă din suprafața de 1000 mp. teren curți-construcții situat în comuna, satul, cota de dintr-o casa din paiantă, acoperită cu tablă, cu trei camere și construcții gospodărești anexa-trei camere stil bucătărie, din paiantă, acoperite cu țiglă, o sală, o, un cosar de animale, de porc, fânărie, moștenirea fiind acceptată tacit de către reclamanta.
Reclamanta a solicitat, în temeiul art.88 din Legea nr.36/1996 a se constata nulitatea parțială a certificatului de moștenitor nr.1302/ 30.06.1994, motivat de faptul că după 10 ani de la decesul defunctului, pârâta s-a prezentat la notariat declarând neadevărat că este singura moștenitoare, deși, în realitate, atât reclamanta cât și - sunt moștenitoare ale fratelui lor, certificatul de moștenitor fiind obținut prin neprezentarea la notariat a Anexei nr.1 de la Primăria în care se consemnează moștenitorii și masa succesorală.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 728, 948 și 966 cod civil și art.657-667 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, iar în temeiul art.64-66 Cod procedură civilă, a menționat că înțelegea arăta titularul dreptului de proprietatepentru imobilul compus din teren de 1440 mp. și casa de locuit și anexe gospodărești, situate în comuna, satul, județul D, susținând că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 300/ 12.01.1995 a vândut imobilul d-nei -, pârâta locuind în prezent în imobilul respectiv și-l folosește prin simpla îngăduință a proprietarului imobilului, aceasta arătând că susținerile reclamantei sunt neadevărate, iar acțiunea acesteia trebuie respinsă ca nefondată, titular al dreptului de proprietate fiind -, subdobânditor de bună-credință, ce a achitat în întregime prețul vânzării, în plus la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, Notariatul de Stat Daa vut în vedere certificatul de moștenitor nr.1302/1994, procesul verbal de punere în posesie nr.4153/ 23.11.1994, precum și certificatul fiscal privind achitarea taxelor și impozitelor.
S-a mai menționat că la decesul defunctei - la data de 29.08.1972, singurii acceptanți ai succesiunii au fost - soț supraviețuitor și - fiu, socrul pârâtei și soțul său au acceptat succesiunea defunctei, aceștia locuind ( împreună cu pârâta) pe mai departe în imobilul în care avea în proprietate cota de .
Pârâta a invocat excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală a reclamantei, fiind străină de aceasta succesiune prin neacceptare, moștenirea defunctei fiind acceptată în termen de 6 luni de către soțul acesteia, și de către fiul care locuia împreună cu soția și părinții.
Pârâta a mai arătat că reclamanta nu poate solicita repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, deoarece nu poate pretinde că nu a cunoscut data morții mamei sale și nici nu a fost împiedicată de forța majoră, în plus, potrivit art.701 Cod civil, moștenirea a fost deja acceptată de alți moștenitori, încă din anul 1972, înțelegând pârâta să invoce și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei care nu are vocatie succesorală la moștenirea mamei sale, decedată în anul 1972.
Aceeași pârâtă a mai susținut că în anul 1977, când s-a dezbătut succesiunea după, se arată în certificatul de moștenitor nr. / 19.09.1977 că singurul moștenitor acceptant este pentru întreaga masă succesorală, ceilalți descendenți, și,a fiind străini de succesiune prin renunțare, conform declarațiilor înregistrate sub nr.672 și 673/ 1977 din dosarul nr.445/1977, după decesul soțului pârâtei, singura care a acceptat în termen legal succesiunea deschisă fiind pârâta, prin urmare masa succesorală rămasă de pe urma lui, a revenit pârâtei, aceasta moștenindu-l pe soțul său, ca singura acceptantă a moștenirii.
Pârâta invocă și excepția prescripției dreptului opțiune succesorală a reclamantei, arătând că reclamanta nu poate solicita repunerea în termenul de acceptare a succesiunii,deoarece nu poate susține și nici proba, că nu a cunoscut data morții fratelui său și nici nu a fost împiedicată de forța majoră, a se folosit de dreptul său, în aceste condiții, înțelegând a invoca excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei care nu are vocație succesorală la moștenirea fratelui său pentru motivele enunțate.
S-a invocat și excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, deoarece nu îi asigură niciun folos practic și patrimonial.
La 9.01.2006 eclamanta a depus o cerere de întregire a acțiunii, prin care a solicitat să se constate că sunt lovite de nulitate absolută și actele subsecvente încheiate în baza certificatului de moștenitor nr.1302/30.06.1994 a cărui nulitate absolută se solicită.
Prin întâmpinarea formulată la cererea de întregire a acțiunii pârâta a solicitat respingerea acestui capăt de cerere, motivat de faptul că și în cazul în care certificatul de moștenitor nr.1302/ 1994 ar fi nul absolut și potrivit principiului de drept s-ar putea cere anularea actelor subsecvente ca urmare a anulării actului inițial, de la acest principiu există și excepții, astfel, potrivit acestor excepții, actele subsecvente sunt menținute aplicându-se: 1) principiul ocrotirii bunei credințe a subdobânditorului unui bun cu titlu oneros și, 2) principiul asigurării stabilității circuitului civil, care este o nevoie de ordin general, social.
La 22.02.2006 reclamanta a depus o precizare scrisă a acțiunii prin care a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Notariatul de Stat D, sub nr.300/ 12.01.95, pârâta i-a vândut pârâtei - imobilul compus din teren loc de casa în suprafață de 1.440 mp, împreună cu casa de pe acest teren, din paiantă, învelită cu tablă, cu două camere și sala situate în comuna, satul, solicitând a se constata că acest contract este lovit de nulitate, pentru că: 1) lipsesc următoarele elemente constitutive ale contractului: a)- obiectul contractului, care este prestația la care s-au obligat părțile, imobilul teren și construcțiile, ce nu au aparținut în întregime defunctului, a cărui succesiune a fost obținută de pârâta în mod fraudulos și numai din bunuri, cealaltă J aparținând defunctei mame, a cărei succesiune nu s-a dezbătut la notariat niciodată; b) -cauza contractului este ilicită și imorală, pentru că a vândut bunurile defunctului soț, la care vocație succesorală au, atât reclamanta, cât și numita -, deoarece defunctul lor frate nu a avut descendenți direcți și nici ascendenți privilegiați.-2)- Contractul este încheiat prin fraudă la lege, încălcarea contractului de vânzare-cumpărare fiind făcută prin încălcarea mai multor dispoziții legale, de fapt prin săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.288,289,291 și 292 Cod penal, atât la dezbaterea succesiunii defunctului, contractul fiind un accesoriu al certificatului de moștenitor obținut fraudulos, dar și în fața notarului care a instrumentat vânzarea, declarând că imobilul casă a fost dobândit cu soțul decedat, când în realitate a aparținut părinților reclamantei- și, de asemenea că ea este singura moștenitoare, când în realitate defunctul, a avut două surori în viață, anume reclamanta și pârâta -.
Se mai arată că pârâta -, în calitate de cumpărătoare, care este nepoata de soră a pârâtei, a cunoscut că defunctul a avut două surori în viață, că nu toate bunurile care au făcut obiectul vânzării-cumpărării au aparținut defunctului unchi și, de fapt, chiar tatăl său, defunctul s-a prezentat la Notariatul de Stat D pentru a ridica certificatul de moștenitor nr.1302/ 1994, declarând că este bolnavă și semnând de primirea actului.
La 13.03.2006 pârâtele și - au depus întâmpinare, prin care au arătat că solicită respingerea capătului de cerere din cererea de completare a acțiunii reclamantei, privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.300/ 12.01.1995 de Notariatul de Stat D, ca nefondat, invocând și excepția prescripției acțiunii în anulabilitatea actului civil arătat în baza art.9 din Decretul 167/1958, nulitatea invocată fiind una relativă și nu una absolută, deoarece este vorba de interese particulare și nu obștești, de interes general, atașând și sentința civilă nr.1203/2005 a Judecătoriei Răcari, irevocabilă la data de 28.02.2006 prin decizia Tribunalului Dâmbovița, prin care s-a constatat că intervenienta Matria este proprietara imobilului situat în comuna, satul, judetul D, compus din casă și loc de casă în suprafața de 1440 mp.
Pârâtele au arătat că, față de susținerile reclamantei actul nu este nul având obiect, cauza licită și morală și nicidecum nu a fost încheiat prin fraudă la lege, fiind singura acceptantă a succesiunii, încheind legal actul de vânzare.
La 13.04.2006, instanța de fond a pronunțat o încheiere preparatorie prin care a reținut că se constată că numita - este titular al dreptului în ceea ce privește primul capăt de cerere ( partaj succesoral) și, pe cale de consecință, a dispus scoaterea din proces a pârâtei, a constatat că, în acest mod, pârâta nu are calitate procesuală și deci, nu mai poate invoca excepțiile arătate prin întâmpinare, stabilind termen pentru continuarea judecății primului capăt de cerere la 11.05.2006, termen până la care urmează să fie citați, - și -, a fost disjunsă judecata în ceea ce privește capătul 2 de cerere ( constatare nulitate absolută a Certificatului de moștenitor nr.1302/1994 ) și completarea acțiunii, stabilind termen de judecată la data de 11.05.2005, urmând a fi citați, - și.
Prin aceeași încheiere a fost prorogată discuția privind excepția ridicată prin întâmpinare, motivarea soluțiilor date făcându-se prin aceeași încheiere.
Cauza disjunsă a constituit obiectul dosarului nr.1217/ 17.04.2006.
La termenul din 01.06.2006, prin încheiere, prima instanță a unit cu fondul cauzei excepțiile ridicate de pârâta - privind prescrierea dreptului de opțiune succesorală și lipsa calității procesuale active a reclamantei și a respins, ca inadmisibile, excepțiile privind prescrierea dreptului de opțiune succesorală și lipsa calității procesuale a reclamantei, ridicate de aceeași pârâtă, cu privire la succesiunea defunctei, cu motivația acolo reținută ( fila 84).
La termenul din 14.09.20006 instanța de fond a încuviințat părților cu acte, martori, interogatoriu.
Excepția privind prescripția acțiunii ridicată de pârâta din cauza disjunsă ( nr.1217/2006) a fost soluționată prin respingerea acesteia, cu motivarea acolo arătată ( fila 9 dosar nr.1217/2006 ).
La același termen din 14.09.2006, în cauza disjunsă, instanța de fond, de asemenea, a încuviințat probele propuse de către părțile prezente, apreciindu-se utilitatea acestora pentru dezlegarea pricinii ( dosar nr.1217/2006, fila nr.20 ).
La 19 oct.2006, în ambele cauze, în temeiul art.243 alin.1 pct.1 Cod proc.civilă s-a dispus suspendarea judecății.
La 2.08.2007, unul din succesorii legali ai defunctei reclamante, numitul Gas olicitat repunerea cauzei pe rol, indicând și celălalt succesor legal.
In aplicarea dispozițiilor art.57 alin.1 raportat la art.58 Cod proc.civilă, instanța de fond, repunând cauza pe rol, a dispus introducerea în cauză, în calitate de intervenient în interes propriu a numitei, pentru a-i face opozabilă hotărârea care se va pronunța în cauza.
O măsură similară a fost luată și în cauza disjunsă ( dosar nr.1217/2006) ca urmare a cererii de repunere pe rol formulată de G.( fila 40)
La 22.03.2007, toate părțile prezente au solicitat suspendarea cauzei, cerere încuviințată de prima instanță în temeiul art.242 alin.1 pct.1 din Codul d e procedură civilă ( fila 129). O soluție similară a fost acceptată și în cauza disjunsă ( fila 76).
Ulterior intervenienta a formulat cerere de repunere pe rol a ambelor cauze, fixându-se termen de judecată la data de 10.01.2008.
La 3.04.2008, în aplicarea dispozițiilor art.164 alin.2 Cod procedură civilă, instanța de fond a dispus întrunirea celor două cauze, văzând strânsa legătură între ele și pentru o mai bună administrare a actului de justiție.
S-au luat interogatorii pârâtei (fila 155) și pârâtei - (la fila 156).
În cauză nu s-au mai administrat alte probe, instanța de fond luând act de renunțarea la administrarea probei testimoniale, ca o manifestare a principiului disponibilității în procesul civil.
În urma administrării probelor cu acte și interogatorii, prin sentința civilă nr. 1757/05.06.2008 Judecătoria Răcaria respins excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantei ( respectiv succesorilor legali ai acesteia) ridicată de pârâta -, a admis excepția privind prescripția dreptului de opțiune succesorală, ridicată de aceeași pârâtă ( dosar nr.2322/2005), a respins acțiunea principală, formulată de către reclamantul G împotriva pârâtelor -, - și în contradictoriu cu intervenienta, prin procurator, prin prescrierea dreptului de opțiune succesorală ( dosar nr.1322/2005), a admis, în parte, cererea secundară ( dosar nr.1217/2006), a anulat certificatul de moștenitor nr.1302/ 13.06.1994, eliberat de fostul Notariat de Stat D, în dosarul nr.1705/1994, a respins cererea completatoare privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.300/ 12.01.1995 și a obligat-o pe pârâta la plata sumei de 12,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art.1169 Cod civil " C ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească", o asemenea sarcină procesuală revenind deopotrivă reclamantei ( respectiv continuatorilor legali ai acesteia) și pârâților ( atunci când au ridicat excepțiile privind lipsa calității procesuale active și prescripția dreptului de opțiune succesorală ), că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ( decedată în cursul procesului și a cărei acțiune a fost continuată de succesorii săi legali), instanța constată că reclamanta ( și continuatorii săi) și-au demonstrat propria calitate, prin indicarea obiectului acțiunii și a motivelor de fapt și de drept pe care s-au întemeiat afirmațiile sale, fiind indubitabil că reclamanta ( respectiv continuatorii săi) și-au justificat calitatea procesuală activă, drepturile și obligațiile sale fiind transmise în cursul procesului, ceea ce a echivalat cu o transmisiune a calității procesuale active către G și și din această perspectivă juridică, urmează a fi respinsă excepția privind lipsa calității procesuale active ridicată de pârâta -.
Cu privire la cea de-a doua excepție ridicată de aceeași pârâtă prima instanță a reținut că este întemeiată, întrucât analiza întregului material probatoriu, relevă, cu claritate, neexercitarea dreptului de opțiune succesorală de către persoanele cu vocație succesorală în termenul prevăzut de lege.
Astfel, s-a reținut că potrivit art.700 Cod civil " Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la data deschiderii succesiunii", că din înscrisurile depuse, rezultă că succesiunea defunctei s-a deschis la data de 29.08.1972 și chiar din afirmațiile reclamantei inițiale din acțiunea introductivă de instanță ( fila nr.3, dosar nr.2322/2005) reiese " Succesiunea n-a fost dezbătută la notariat, a fost acceptată tacit de noi moștenitorii legali ai defunctei ", deci, revenea reclamantei sarcina să facă dovada acceptării tacite a succesiunii respective, cât timp doctrina, dar și practica consacrată a Inaltei Curții de Casație și Justiție au relevat în mod constant că acceptarea tacită impune condiția ca actul săvârșit de succesibil să implice intenția neîndoielnică de a accepta moștenirea, iar actul echivoc nu poate fi considerat acceptare tacită, actele de îngrijire și administrare provizorie nefiind acte de acceptare tacită, ci numai actele de dispoziție, precum și cele de administrare care nu au caracter urgent, ca și cele de folosință a bunurilor succesorale implică o acceptare a succesiunii, iar în cauză, instanța de fond a apreciat că în concret reclamanta n-a dovedit că a efectuat astfel de acte.
Prima instanță a mai reținut că nicio probă administrată nu demonstrează acceptarea tacită a succesiunii de către, răspunsurile la interogatoriu ale pârâtelor și - ( filele 155-156) având numai semnificația că era o persoană cu vocație succesorală și nu aceea ca aceasta a acceptat ( fie și tacit) succesiunea, nici însăși reclamanta inițială neexplicând vreun moment care au fost acele acte concrete de acceptare tacită a succesiunii și că a existat o evidentă stare de pasivitate din partea reclamantei ce poate fi dedusă și din faptul că în ceea ce privește succesiunea lui, aceeași reclamantă s-a manifestat activ, în sensul că a renunțat la succesiunea tatălui său și că legea civilă conferă forță probatorie relativă și prezumțiilor simple care se din interpretarea unor fapte conexe, iar atitudinea concretă a reclamantei față de cele două succesiuni în conexiune ( cea a numitei și cea a numitului ) relevă probabilitatea de a se considera că n-a acceptat succesiunea respectivă ( în sensul art.1203 Cod civil).
Aceleași considerente- mutatis mutandis- au fost reținute și în ceea ce privește succesiunea lui ( în sensul nedovedirii faptului acceptării tacite a succesiunii acestuia ).
Pentru motivele arătate, instanța de fond a apreciat că se impune respingerea acțiunii principale prin prescrierea dreptului de opțiune succesorală.
Prima instanță a mai apreciat cererea secundară ( care a constituit obiectul dosarului nr.1217/2006, reconexat) este întemeiată, în parte, reținând că potrivit art.88 alin.l din Legea nr.36/1995-Legea notarilor publici și a activității notariale " Cei ce se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.", iar în speță, în mod evident, fostul notar de stat a ignorat prezența și a altor persoane cu vocație succesorală, inclusiv a reclamantei inițiale, în calitate de colateral privilegiat, impunându-se anularea certificatului de moștenitor nr.1302/30.06.1984 eliberat de fostul Notariat de Stat Județean D și că o asemenea sancțiune civilă nu poate conduce, în mod automat la desființarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între și -, pentru că între cele două persoane s-a încheiat un contract valid, bazat pe buna credință a subdobânditoarei -, în acest sens, pronunțându-se în mod constant literatura juridică și practica judiciară a instanțelor de control judiciar, reliefând excepțiile de la principiul " secundarul urmează soarta principalului ".
S-au aplicat în cauză și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă și, pe cale de consecință a fost obligată pârâta la plata sumei de 12,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile menționate au declarat apel, în termen legal, reclamantul G, pârâtele și -, și intervenienta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul reclamant OG a criticat sentința primei instanțe, sub următoarele aspecte:
1. In mod nelegal instanța a reținut că reclamanta, respectiv, moștenitorii defunctei, nu au făcut dovada acceptării succesiunii defunctei, nelegal admițând excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală.
În dezvoltarea acestei critici, apelantul a susținut că autoarea sa, defuncta, a acceptat succesiunea defunctei, iar probele administrate în cauză dovedesc acest fapt, răspunsurile la interogatoriu ale pârâtelor-intimate și -, fiind evidente, o recunoaștere clară a acestei acceptări a succesiunii.
Apelantul a mai arătat că soluția dată de judecator într-o pricină trebuie să se întemeieze în fapt și în drept, iar sub aspectul motivării în fapt a admiterii excepției prescriptiei dreptului de opțiune succesorală, hotărârea nu este motivată absolut deloc.
2. In mod nelegal, instanța a reținut că reclamanta, respectiv moștenitorii defunctei, nu au făcut dovada acceptării succesiunii defunctului, și pe cale de consecință, în mod nelegal a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală.
În dezvoltarea acestei critici, apelantul a susținut că motivarea dată admiterii excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală în ceea ce privește succesiunea defunctului este una absolut inexistentă și că la fel ca în cazul acceptării succesiunii defunctei, probele existente în cauză dovedesc că moștenirea a fost acceptată în termen.
3. In mod nelegal, acțiunea principală a fost respinsă, ca urmare a admiterii excepțiilor prescripției dreptului de opțiune succesorală.
Așa cum a arătat în susținerea primelor două motive de apel, apelantul a susținut că cele două succesiuni, de pe urma defunctului și de pe urma defunctului, au fost acceptate tacit de către autoarea sa, iar răspunsurile la interogatoriu date de către pârâta-intimată și - sunt elocvente, recunoscând explicit această acceptare în termen a fiecărei succeisuni, apreciind că întreg probatoriul administrat în cauză dovedește faptul acceptării tacite a celor două moștenirii.
4.In mod nelegal, instanța de fond a respins cererea privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
Astfel, se arată de către apelant că toate probele administrate în cauză și în special înscrisurile din dosarul notarial nr.1705/1994, relevă faptul că subdobânditoarea - nu a fost de buna credință, întrucât mama pârâtei - este cea care testează în același dosar notarial că de pe urma defunctului nu au mai rămas alți moștenitori, iar tatăl pârâtei - este cel care a ridicat certificatul de moștenitor nr.1302/30.06.1994 de la notariat, declarând că aceasta este bolnavă și semnând de primirea actului.
Apelantul susține că și din răspunsurile la interogatoriu ale acestei cumpărătoare rezultă reaua sa credință, în speță nefiind în prezența niciunei excepții de la principiul de drept potrivit căruia anularea actului principal duce la anularea actelor subsecvente.
5. Există contrarietate între motivarea hotărârii și dispozitivul acesteia, precum și între încheierea interlocutorie din 1.06.2006 și dispozitivul hotărârii.
În susținerea acestei critici, apelanta a precizat că în motivarea hotărârii se arată, inițial, că "la termenul din 1.06.2006, prin încheiere, instanța a respins ca inadmisibile excepțiile privind prescrierea dreptului de opțiune succesorală și lipsa calității procesuale a reclamantei", prin urmare, aceste excepții au fost soluționate de către instanța la termenul din 1.06.2006, în sensul că au fost respinse ca inadmisibile, iar la rămânerea cauzei în pronunțare, magistratul le-a dat o altă soluționare, trecând peste încheierea interlocutorie din 1.06.2006.
Apelantul solicită să i se admită proba cu înscrisuri, interogatoriu, proba testimonială cu doi martori, expertize de specialitate și solicită admiterea apelului, desființarea, în parte, a hotărârii atacate, iar pe fond, respingerea excepțiilor prescripției dreptului de opțiune succesorală, admiterea acțiunii, așa cum a fost completată, partajarea averii succesorale și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.300/ 12.01.1995.
Prin motivele de apel formulate de către apelanta intervenientă aceasta a susținut că instanța, greșit, a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală, motivarea sentinței fiind in contradicție cu dispozitivul acesteia, că excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală a fost invocată de pârâta, prin întâmpinare, la data de 20.12.2005 sens în care sarcina probei cade în sarcina acesteia, instanța netemeinic și nelegal precizând faptul că sarcina probei este în sarcina lui, respectiv a moștenitorilor acestora, neținând cont nici de faptul că era un moștenitor sezinar, deci avea posesia de drept.
S-a concluzionat că prin nicio probă, nu a arătat contrariul, respectiv faptul că nu a acceptat moștenirea mamei sale, sens în care instanța trebuia să respingă această excepție și să soluționeze cauza pe fond și că răspunsul la interogatoriul ce trebuia luat lui a fost luat în mod nelegal procuratorului acesteia, interogatoriul fiind personal.
Apelantele pârâte și - au criticat sentința primei instanțe doar sub aspectul admiterii capătului de cerere privind anularea certificatului de moștenitor nr.1302/ 13.06.1994, eliberat de fostul Notariat de Stat D, în dosarul nr.1705/1994, susținând că această soluție vine în contradicție cu cea care privește admiterea excepției privind prescrierea dreptului reclamantului de opțiune succesorală.
În dezvoltarea acestei critici, apelantele au arătat că instanța de fond a reținut pe bună dreptate că dreptul de opțiune succesorală de 6 luni a fost expirat și că, deci, nu există alți moștenitori acceptanți ai moștenirii, efectele prescripției dreptului de opțiune succesorală constând în aceea că succesibilul care nu a acceptat moștenirea în termen legal de 6 luni de la data deschiderii succesiunii este considerat străin de succesiune, iar soluția dată de anulare a certificatului de moștenitor, redeschide calea unei acțiuni în nulitate relativă a actului de vânzare-cumpărare cu privire la care instanța a constatat că nu există motive de nulitate absolută, impunându-se pentru o logică juridică a soluțiilor cuprinse în dispozitivul sentinței să se admită acest apel și să se desființeze, în parte, sentința numai cu privire la anularea certificatului de moștenitor, în sensul respingerii și a acestei cereri de anulare a certificatului de moștenitor nr.1302/1994.
Prin întâmpinarea formulată intimatul Gas olicita respingerea apelului declarat de către pârâtele și -, susținând că certificatul de moștenitor nr.1302/ 13.06.1994 a fost anulat în mod legal datorită nulității lui absolute.
Prin decizia civilă nr. 15 din 22 ianuarie 2009, tribunalul a pronunțat următoarea hotărâre.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelanții G,.
Admite apelul declarat de apelantele pârâte și -, împotriva sentinței civile nr. 1757/05.06.2008, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosar nr. 2322/2005, în contradictoriu cu intimata -.
Schimbă, în parte, hotărârea, în sensul respingerii cererii privind anularea certificatului de moștenitor nr.1302/1994.
restul dispozițiilor sentinței.
Respinge cererea apelatului G privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Obligă pe intimații G și la 2.500 lei cheltuieli de judecată către apelantele pârâte - și.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că situația pe care apelantul a invocat-o, în favoarea sa și în combaterea soluției primei instanțe, a fost aceea a acceptării tacite a succesiuniidefunctei,respectiv moșteniriidefunctului, acceptare tacită realizată de autoarea sa, reclamanta inițială, decedată în cursul judecării cauzei în primă instanță.
În opinia apelantului, acceptarea tacită a succesiunii rezultă din probele administrate în cauză ce dovedesc acest fapt, răspunsurile la interogatoriu ale pârâtelor-intimate și -, fiind o recunoaștere clară a acestei acceptări a succesiunii.
Așa cum corect a reținut și prima instanță răspunsurile pârâtelor și - la interogatoriu ( aflate la filele 155-156 din dosarul de fond, respectiv fila 50 dosar apel) au doar semnificația că era o persoană cu vocație succesorală și nu aceea a acceptării tacite a succesiunii.
Se mai reține că, deși, prin cererea formulată la instanță reclamanta a susținut că a acceptat tacit succesiunea nu a menționat concret care au fost acele acte de acceptare tacită a succesiunii.
Astfel, potrivit legii - art. 689 Cod Civil - acceptarea succesiunii este tacită când succesibilul face un act ( fapt) pe care nu-l poate săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă indirect, dar neîndoielnic, intenția sa de acceptare a moștenirii.
De asemenea, dispozițiile art. 700 Cod Civil prevede că dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni, socotit de la data deschiderii succesiunii, care este data decesului, în speța de față data de 29.08.1972 pentru defuncta, respectiv 28.12.1984 pentru defunctul.
Prin urmare, nefiind dovedită acceptarea tacită a succesiunii celor doi defuncți, și, în termenul de 6 luni de la decesul acestora, corect prima instanță a admis excepția privind prescripția dreptului de opțiune succesorală.
Nu pot fi primite nici criticile ce vizează nemotivarea sentinței apelate, apelantul susținând că, pe de o parte, sub aspectul motivării în fapt a admiterii excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală a defunctei, hotărârea nu este motivată absolut deloc și pe altă parte că motivarea dată admiterii excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală în ceea ce privește succesiunea defunctului este una absolut inexistentă.
Astfel, din verificarea sentinței atacate cu apel rezultă că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină, așa cum prevede art. 261 alin.1 pct.5 din Codul d e procedură civilă, prima instanță arătând în considerentele hotărârii motivele de fapt care au condus la soluția pronunțată, hotărârea apelată făcând posibilă analiza, în cadrul apelului, a legalității și temeiniciei sale.
O altă critică a apelantului privește soluția de respingere a capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, acesta susținând că din toate probele administrate, fără însă să arate în concret care sunt acestea și în special din răspunsurile la interogatoriu ale cumpărătoarei și din înscrisurile din dosarul notarial nr.1705/1994, rezultă faptul că subdobânditoarea - nu a fost de buna credință, întrucât mama pârâtei - este cea care testează în același dosar notarial că de pe urma defunctului nu au mai rămas alți moștenitori, iar tatăl pârâtei - este cel care a ridicat certificatul de moștenitor nr.1302/30.06.1994 de la notariat, declarând că aceasta este bolnavă și semnând de primirea actului.
Nu poate fi reținută nici această critică întrucât din nicio probă administrată la prima instanță nu rezultă reaua-credință a cumpărătoarei pârâte -, aspectele anterior menționate de către apelant nefiind apte să răstoarne prezumția bunei-credințe a subdobânditorului bunului.
Nedovedindu-se reaua-credință a cumpărătoarei la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare atacat, apare ca legală și temeinică soluția primei instanțe de respingere a capătului de cerere privind nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.300/ 12.01.1995.
Neîntemeiată este și ultima critică a apelantului potrivit căreia există ontrarietate între motivarea hotărârii și dispozitivul acesteia, precum și între încheierea interlocutorie din 1.06.2006 și dispozitivul hotărârii, contrarietatea în opinia apelantului constând în aceea că în motivarea hotărârii se arată, inițial, că "la termenul din 1.06.2006, prin încheiere, instanța a respins ca inadmisibile excepțiile privind prescrierea dreptului de opțiune succesorală și lipsa calității procesuale a reclamantei", prin urmare, aceste excepții au fost soluționate de către instanța la termenul din 1.06.2006, în sensul că au fost respinse ca inadmisibile, iar la rămânerea cauzei în pronunțare, magistratul le-a dat o altă soluționare, trecând peste încheierea interlocutorie din 1.06.2006.
Tribunalul a reținut că din analiza încheierii pronunțate de prima instanță la data de 1.06.2006 rezultă că aceasta s-a pronunțat și a respins, ca inadmisibile excepțiile privind prescrierea dreptului de opțiune succesorală, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes ridicate de pârâta - în legătură, însă, cu succesiuneadefunctuluiși a unit cu fondul excepțiile privind prescrierea dreptului de opțiune succesorală și a lipsei calității procesuale active a reclamantei cu privire la succesiuneadefunctei,în timp ce prin dispozitiv, așa cum rezultă și din considerentele sentinței, prima instanță a soluționat aceleași excepții dar în legătură cu succesiunea altor defuncți, respectiv a numiților și,astfel că nu se confirmă critica privind contrarietatea de soluții, așa cum susține apelantul.
Cu privire la critica apelantei privind sarcina probei acceptării tacite a succesiunii, care în opinia apelantei ar fi revenit exclusiv părții ce a invocat excepția prescrierii dreptului de opțiune succesorală (pârâta ), Tribunalul reține că aceasta nu este întemeiată, câtă vreme reclamanta avea obligația în temeiul dispozițiilor art. 1169 Cod civil să facă dovada acceptării tacite a sucecsiunii defuncților și, în contextul în care prin cererea de chemare în judecată a menționat că a acceptat tacit succesiunea defuncților, nearătând, însă, în concret care au fost acele acte de acceptare tacită a moștenirii.
Nici critica aceleiași apelante, în sensul că răspunsul la interogatoriul trebuia luat lui și nu procuratorului acesteia, nu este aptă să ducă la reformarea soluției primei instanțe, întrucât pe de o parte partea poate să răspundă la interogatoriu personal sau prin mandatar ( art. 69 alin.1 din Codul d e procedură civilă), iar pe de altă parte, aceasta probă nu a fundamentat soluția primei instanțe.
Examinând apelul declarat de apelantele pârâte și -, tribunalul a reținut că este întemeiat și a fost admis potrivit următoarelor considerente:
Reclamanta a mai solicitat și nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr.1302/30.06.1984 eliberat de fostul Notariat de Stat Județean D, în dosarul nr.1705/1994 pentru cauza ilicită și imorală și fraudă la lege, susținând că după 10 ani de la decesul defunctului, pârâta s-a prezentat la notariat declarând neadevărat că este singura moștenitoare, deși, în realitate, atât reclamanta cât și - sunt moștenitoare ale fratelui lor, certificatul de moștenitor fiind obținut prin neprezentarea la notariat a Anexei nr.1 de la Primăria în care se consemnează moștenitorii și masa succesorală.
Prima instanță a anulat certificatul de moștenitor menționat, reținând că potrivit art.88 alin.l din Legea nr.36/1995-Legea notarilor publici și a activității notariale " Cei ce se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.", iar în speță, în mod evident, fostul notar de stat a ignorat prezența și a altor persoane cu vocație succesorală, inclusiv a reclamantei inițiale, în calitate de colateral privilegiat, impunându-se anularea certificatului de moștenitor nr.1302/30.06.1984 eliberat de fostul Notariat de Stat Județean
Se reține că certificatul de moștenitor a cărui nulitate absolută parțială se solicită a fost eliberat de pe urma defunctului, decedat la data de 26.12.1984, în el menționându-se că a rămas ca moștenitoare numita, în calitate de soție supraviețuitoare.
Tribunalul a reținut că atâta timp cât, așa cum s-a reținut mai sus, nu a fost dovedită de către reclamantă împrejurarea acceptării tacite a succesiunii defunctului, în termenul de 6 luni de la decesul acestuia, în speță operând prescripția dreptului de opțiune succesorală, nu se mai impunea anularea certificatului de moștenitor nr.1302/30.06.1984 eliberat de fostul Notariat de Stat Județean D, în dosarul nr.1705/1994, în sensul includerii reclamantei ca moștenitoare a defunctului, aceasta fiind străină de succesiune, iar certificatul de moștenitor corect a fost emis pentru soțul supraviețuitor, ca singurul acceptant.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 296 din Codul d e procedură civilă Tribunalul va admite apelul declarat de apelantele pârâte și -, va schimba, în parte, hotărârea, în sensul respingerii cererii privind anularea certificatului de moștenitor nr.1302/1994, urmând a se păstra restul dispozițiilor sentinței.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs intervenienta, susținând că instanța de apel a soluționat în mod greșit obligarea sa, la plata cheltuielilor de judecată în solidar cu intimatul OG către pârâtele - și, făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Consideră recurenta că nu are nicio culpă procesuală, atâta vreme cât a fost introdusă în cauză în calitate de intervenientă pentru a-i fi opozabilă hotărârea, cu atât mai mult cu cât nu s-a soluționat fondul cauzei ci doar excepțiile invocate.
Examinând decizia, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că recursul este nefundat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Susținerile recurentei, nu au nici un fundament legal, aceasta fiind parte în proces, la instanța de fond în calitate de intervenientă, pentru ca ulterior să fie apelantă ca urmare a căii de atac pe care a promovat-o împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond.
Prin decizia pronunțată tribunalul s-a pronunțat pe fondul cauzei, în sensul că a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanții G și și a admis apelurile declarate de apelantele pârâte și -. Iată deci că în cauză instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă care arată în mod explicit că partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată.
În speța de față cererile formulate de recurenta intervenientă (respectiv motivele de apel) s-au dovedit a fi nefondate astfel încât în mod obiectiv a dispus instanța ca cheltuielile ocazionate de acestea să fie suportate exclusiv de aceste părți.
Având în vedere considerentele ce preced în temeiul art. 312 Cod procedură civilă curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta intervenientă la 3000 lei cheltuieli de judecată către intimatele pârâte și -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca nefondat declarat de intervenienta domiciliată în comuna R sat, județul D, împotriva deciziei civile nr. 15 din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul G domiciliat în comuna, sat, județul D, cu pârâții și domiciliate în B,-, -.2,.55 sector 6, domiciliată în comuna, sat, județul
Obliga recurenta intervenientă la 3000 lei cheltuieli de judecată către intimatele
pârâte și -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
- - ---, -
Grefier,
a
Red.CE
Tehnored.NC
2 expl./5.05.2009
nr.2322/2006 Judecătoria Răcari
a- Trib.
;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
