Anulare act. Decizia 386/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA Nr.386
Ședința publică din data de 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul domiciliat în comuna, județul D, împotriva deciziei civile nr. 62 din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în comuna, județul D, cu pârâții domiciliată în comuna, județul D, domiciliată în B, str.-.- nr.5,.151,.2,.7,.7, sector 3, domiciliată în B, str. -,.A, parter,.101, sector 3, domiciliată în comuna, sat, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât reprezentat de avocat din cadrul Baroului D conform împuternicirii avocațiale nr-, lipsind intimații pârâți -, -, și intimatul reclamant.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează că prin serviciul registratură s-a depus din partea intimatului - reclamant întâmpinare, înregistrată sub nr. 7934/3.04.2009 prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului și solicitat judecarea în lipsă.
Avocat pentru recurentul reclamant depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația recurentului reclamant, prin apărător, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat având cuvântul pentru recurentul reclamant susține oral motivele de recurs arătând în esență că în mod greșit Tribunalul Dâmbovița, care a fost sesizat cu judecarea unui apel a soluționat cauza ca recurs în complet de trei judecători, eliminând fără drept posibilitatea cenzurării soluției pronunțate.
Susține că, obiectul acțiunii îl constituie obligația de a face și nulitatea absolută a unui contract de vânzare-cumpărare.
Solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere la tribunal pentru a se judeca apelul în complet legal constituit.
CURTEA
Prin cererea înregistrata sub nr- din 3.01.2007 la udecătoria Răcari, reclamantul a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții, și, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 990/1990 la Notarul Public, iar ca efect al repunerii parților în situația anterioară să se constate vânzarea cumpărarea intervenita între acesta și pârâta -, în calitate de reprezentant al defunctei, pentru suprafața de 10.000 mp situată în com, din care 1226 mp teren intravilan situat în com, jud. Dimbovita cu următoarele vecinătăți N- Mostenitorii, E- most, S- most Gh, V-DS 37, precum și suprafața de 8764 mp teren extravilan situat în continuarea celor 1226 mp teren intravilan având ca vecinătăți: N- most., S- most Gh, E- DE 760, V- most, teren situat in T 41, P 348/ 1, prețul plătit fiind de 800 lei.
S-a solicitat ca hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare.
În motivarea cererii arată reclamantul că între acesta și defuncta, prin mandatarul acesteia, pârâta -, s-a încheiat o convenție cu privire la suprafața de teren mai sus menționata, achitându-se prețul de 800 lei.
Se mai arată că pârâții și - de coniventa cu pârâta -, profitând de faptul că nu se afla în tară, au mers la notariat, încheind actul în calitate de cumpărători trecându-se un preț fictiv de 1600 lei.
In drept sunt invocate prevederile art. 966 - 969 și 1303 din Codul Civil.
Prin sentința civila nr. 566/4 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Răcaris -a respins acțiunea reclamantului, reținându-se următoarele:
La data de 2.09. 1999 între în calitate de vânzătoare, prin mandatarul - și în calitate de cumpărător, căsătorit cu -, s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 990 la Biroul Notarului Public -, având ca obiect vânzarea cumpărarea suprafeței de 10.000 mp compusă din suprafața de 8764 mp teren arabil extravilan situat în 41, P 348/1 cu vecinătătile: la N- Mostenitori def, la S-.. Gh., la E- DE 760 și la -, precum și suprafața de 1226 mp teren intravilan situat în com, județul având următoarele vecinătăți: la N-.., la E-.., la S- . Gh. și la Vest- DS 37.
Se retine ca vânzarea cumpărarea a fost făcuta de către - în baza procurii speciale autentificată sub nr.1266/01.08.1999, procură potrivit căreia împuternicit-o pe pârâta - să îi vândă oricui va crede de cuviință suprafața de 1 ha teren extravilan, putând încheia actul la notar.
Ulterior încheierii acestui contract cumpărătorul a obținut documentația necesara construirii unui imobil, imobil edificat, la acel moment relațiile dintre reclamant și pârâții și - nefiind tensionate, reclamantul acceptând existenta contractului de vânzare - cumpărare încheiat între tatăl acestuia și pârâta -.
Ulterior, tensionându-se relațiile dintre aceștia, la data de 03.01.2007 reclamantul sesizează instanța cu cerere prin care solicită constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat între, tatăl acestuia și -, invocând drept cauză de nulitate absolută cauza ilicită, susținând că anterior încheierii acestui contract, anume la data de 14.08.1999, între acesta și - în calitate de mandatar al numitei, s-a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare materializată în cuprinsul unui înscris sub semnătura privată intitulat "Chitanță", obiectul acesteia formându-l aceiași suprafață de teren, prețul achitat fiind de 800 lei.
Un alt motiv de nulitate invocat este reprezentat de încălcarea prevederilor art. 1303 din Codul Civil.
Prin aceiași cerere s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate vânzarea cumpărarea intervenită, hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Pentru a fi valabilă, cauza actului juridic trebuie să îndeplinească, cumulativ mai multe condiții, printre acestea și aceea de a fi licită și morală.
Potrivit art. 968 din Codul Civil "cauza este nelicita când este prohibita de lege, când este contrarie bunurilor moravuri și ordinei publice " ilicit putând fi doar scopul mediat.
S-a apreciat că în cauză nu a fost făcută o astfel de probă de către reclamant, neconfirmându-se faptul că la momentul încheierii actului în forma autentică cumpărătorul știa de existenta acelui antecontract opus ulterior de către reclamant, pentru fi în prezența unui concurs fraudulos.
În situația în care promitentul vânzător nu-și respecta obligația de a încheia contractul in viitor (obligație de altfel neasumată prin antecontract) și nici de lucrul unei alte persoane, o astfel de vânzare este cu rezerva fraudei - valabilă.
Mai reține prima instanță că în speță nu s-a făcut o astfel de dovada, în sensul că prețul nu a fost serios, fiecare dintre parți susținând ca au achitat sumele de bani stipulate în cele 2 acte, poziția adoptata de către pirita - în cursul acestui proces fiind considerată a fi subiectivă, același subiectivism caracterizând și depoziția martorei.
În privința susținerilor făcute de către reclamant referitoare la neplata de către pârâtul a prețului stipulat în contract, este menționat că vâzătoarea a declarat în fața notarului că a primit prețul menționat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că tot sentința nu este suficient motivată, că este laconică și contradictorie și că instanța a fost de rea-credință considerând că reclamantul nu a făcut proba că la încheierea actului în formă autentică cumpărătorul știa de existența antecontractului opus.
Mai arată apelantul-reclamant că sunt probe în acest sens chitanța sub semnătură privată încheiată cu -, declarația dată de martora care afirmă că nu a achitat nici un, de unde rezultă că se știa despre această convenție și răspunsul la interogatoriul luat lui -.
Se mai arată că instanța a avut o atitudine subiectivă și a desființat probele făcute de reclamant.
De asemenea, se arată că instanța a confundat numele reclamantului cu cel al pârâtului care a depus un înscris fals.
Reclamantul a contestat înscrisul, a depus dovada începerii urmăririi penale pentru fals și note scrise, fapt ignorat de instanță, care consideră că probele reclamantului sunt subiective.
Mai arată reclamantul că fără această fraudă contractul nu s-ar fi încheiat, că nu a fost luată în considerare depoziția lui care afirma că toate aspectele pe care le cunoaște în legătură cu încheierea contractului le știe de la pârâta -.
La data de 11.06.2008 intimații-pârâți - și depun întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat. Precizează că reclamantul este fiul lor, că au inițiat activități comerciale împreună și că dobândirea terenului în litigiu a avut loc prin vânzare-cumpărare.
Acțiunea introductivă a fost promovată după 8 ani de la data dobândirii terenului, după ce cumpărătorii au construit casa cu acordul reclamantului. Acordul acestuia este evident la data contractului de cumpărare a terenului, față de data introducerii acțiunii. Astfel, reclamantul nu putea promova o acțiune în anulare pentru anularea vânzării, acțiune care era în mod evident prescrisă.
Se arată că actul întocmit de pârâți a fost încheiat cu un neproprietar și că reclamantul a pretins că a devenit proprietar anterior, ca urmare a întocmirii unei chitanțe. Chiar dacă reclamantul ar fi avut un contract autentic, pârâții, ca dobânditori ulteriori aveau dreptul de a le fi menținut actul, în condițiile în care acesta era opozabil "erga omnes".
Pârâții arată că reclamantul a solicitat instanței constatarea nulității absolute pe baza unor motive neprecizate și neclare, dar și pronunțare unei hotărâri care să țină loc de act autentic de înstrăinare. Reclamantul nu a putut evita prescripția, chitanța invocată fiind datată anterior contractului încheiat de pârâți.
Se invocă prevederile art.966-988 cod civil reținute și de instanța de fond conform cărora "obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect".
Pârâții arată că motivul acțiunii a fost existența unor stări tensionate între tată și fiu, că acțiunea pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic este prescrisă și că prin actul sub semnătură privată reclamantul a dobândit doar o promisiune de vânzare.
În ceea ce privește achitarea prețului de către cumpărătorul se arată că vinderea este perfectă chiar dacă prețul nu a fost plătit și bunul predat.
La data de 17.06.2008 intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului arătând că reclamantul susține fără a dovedi că actul a cărui anulare se cere are o cauză ilicită, bazată pe împrejurarea că anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 990/02.09.1999 de BNP la data de 14.08.1999 între el și pârâta -, mandatarul numitei, s-a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare materializată printr-o chitanță, având ca obiect aceeași suprafață de teren.
Intimata pârâtă invocă art.1294-1404 Cod civil prin care se definește vânzarea ca fiind o convenție între două părți care se obligă, una să transmită celeilalte proprietatea unui lucru și aceasta a plăti celei dintâi prețul. Definiția nu este completă deoarece vânzarea poate avea ca obiect și transmiterea unui drept real sau de proprietate intelectuală.
Contractul de vânzare cumpărare poate fi definit ca fiind cel contract în baza căruia o parte transferă și garantează unei alte părți dreptul său de proprietate asupra unui bun sau alt drept real sau de creanță, cumpărătorul obligându-se să plătească vânzătorului o sumă de bani numită preț.
Față de dispozițiile legale invocate și față de probatoriul administrat rezultă că actul juridic atacat respectă condițiile de fond și formă prevăzute de lege.
Intimata pârâtă apreciază că instanța a reținut corect că vânzătoarea, prin mandatara ei - - a încheiat cu pârâtul un contract de vânzare-cumpărare perfect valabil.
Un alt motiv de nulitate invocat de reclamant este reprezentat de încălcarea dispozițiilor art.1303 Cod procedură civilă, iar intimata pârâtă consideră că prevederile legale sunt clare în sensul că "în lipsa unui preț, vânzarea e nulă absolut, deoarece obligația cumpărătorului nu are obiect, iar obligația vânzătorului este lipsită de cauză", motiv pentru care consideră că instanța de fond a apreciat echitabil probele și a pronunțat o soluție corectă, și anume, că cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare este nefondată.
Prin încheierea din 8.09.2008 a fost stabilită calea de atac ca fiind recursul.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 62 din 26 ianuarie 2009, a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare, reținând următoarele:
În ceea ce privește plata prețului atât din antecontract cât și din contractul autentic, instanța de fond a reținut că în speță nu s-a făcut o astfel de dovadă, fiecare dintre părți susținând că au achitat sumele de bani stipulate în cele 2 acte, poziția adoptată de către pârâta - în cursul acestui proces fiind considerată a fi subiectivă, același subiectivism caracterizând și depoziția martorei. De altfel această martora este menționată într-o astfel de calitate în cuprinsul unui înscris sub semnătură privată intitulat "chitanță" depus la dosar de către pârâtul, înscris contestat într-adevăr de către reclamant cu privire la care până la acest moment nu a fost desființat.
În privința susținerilor făcute de către reclamant referitoare la neplata de către pârâtul a prețului stipulat în contract, este menționat că vânzătoarea a declarat în fața notarului că a primit prețul menționat. Intr-adevăr astfel de mențiuni care privesc declarațiile părților, făcute în fața agentului instrumentator, fac dovada până la proba contrarie.
În cauză nu a fost făcută o astfel de probă, așa cum s- arătat, instanța apreciind subiectivă atât poziția pe care pârâta - a avut-o în cursul procesului, cât și depoziția martorei, probe care nu sunt de natura a forma convingerea instanței în sensul celor susținute de către reclamant, aceasta și în raport de ansamblul probatoriu administrat reprezentat de proba cu înscrisuri.
Față de faptul ca instanța de fond a considerat în mod corect ca depoziția martorei, în virtutea rolului activ ar fi trebuit să dispună din oficiu audierea martorului, martor care a asistat la încheierea chitanței olografe din 14.08.1999, pentru a se stabili cu certitudine dacă prețul de 8.000.000 lei ROL a fost achitat, căci față de depoziția acestuia se poate clarifica atât problema existentei sau inexistentei prețului din contractul de vânzare cumpărare și chiar poziția subiectivă a intimaților pârâți.
Cum în calea de atac a recursului nu poate fi administrată decât proba cu înscrisuri, potrivit art. 312 Cod procedura civila, cauza a fost trimisă spre rejudecare pentru a fi audiat martorul, instanța de fond cu prilejul rejudecării urmând a avea în vedere și celelalte critici.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul invocând nulitățile prevăzute de art. 304 pct.1 și 3 Cod pr.civilă în sensul că în mod greșit Tribunalul Dâmbovița, care a fost sesizat cu judecarea unui apel a soluționat cauza ca recurs în complet de trei judecători, eliminând fără drept posibilitatea cenzurării soluției pronunțate.
Susține pârâtul să, obiectul acțiunii îl constituie obligația de a face și nulitatea absolută a unui contract de vânzare-cumpărare.
În restul motivelor de recurs se face referire la fondul cauzei, considerând că în mod greșit s-a dispus admiterea recursului și casarea cu trimitere a cauzei.
Examinând decizia, prin prisma criticilor formulate în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că recursul este inadmisibil pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin încheierea de ședință din 8 septembrie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa recalificat calea de atac din apel în recurs, având în vedere dispozițiile art.2821Cod pr.civilă ce prevăd că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei, inclusiv, acțiuni posesorii, etc.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 - decizie în interesul legii - prin care s-a stabilit că dispozițiile art.1 pct.1, art.2 pct.1 lit.a) și b) și art. 2821(alin.1) Cod pr.civilă se interpretează în sensul că în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturile patrimoniale indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Față de obiectul acțiunii și față de faptul că reclamantul în acțiunea formulată precizat valoarea contractului, în mod corect tribunalul a recalificat calea de atac din apel în recurs.
Este inadmisibil recursul împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs chiar dacă în mod greșit instanța care a pronunțat această hotărâre a fost sesizată cu o cerere considerată de parte ca fiind de apel, astfel încât decizia tribunalului dată în recurs este irevocabilă, recursul formulat urmând să fie respins ca inadmisibil.
Având în vedere considerentele ce preced curtea va admite excepția de inadmisibilitate invocată de intimatul prin întâmpinare și va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de inadmisibilitate invocată de intimatul pe cale de întâmpinare.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul domiciliat în comuna, județul D, împotriva deciziei civile nr. 62 din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în comuna, județul D, cu pârâții domiciliată în comuna, județul D, domiciliată în B, str.-.- nr.5,.151,.2,.7,.7, sector 3, domiciliată în B, str. -,.A, parter,.101, sector 3, domiciliată în comuna, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 29.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
C - - - - -
Grefier,
Red.EC
Tehnored.NM
2ex.
5.05.2009
nr- Judecătoria Răcari
r- Tribunalul Dâmbovița
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
