Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 387/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA Nr.387
Ședința publică din data de 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta, domiciliată în Târgoviște- jud. D, împotriva deciziei civile nr.462 din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții și -, ambii domiciliați în Târgoviște- jud.
Recursul a fost timbrat conform chitanței nr. - din 9 martie 2009 în valoare de 10,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă personal și prin procurator V-, personal, intimații - pârâți și - reprezentați de avocat G din cadrul Baroului P conform împuternicirii avocațiale nr. 487/2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Grefierul expune referatul cauzei, după care:
Intimații pârâți prin avocat G depun la dosar întâmpinare, înmânând un exemplar și recurentei reclamante prin procurator.
Procurator având cuvântul pentru recurenta reclamantă arată că are studii juridice și că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Avocat G având cuvântul pentru intimații - pârâți arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, prin apărători, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Procurator având cuvântul pentru recurenta reclamantă susține oral motivele de recurs arătând în esență că decizia pronunțată este nelegală și netemeinică, întrucât a reținut eronat că în materia grănițuirii relevantă nu este atât suprafața deținută de părți, cât configurația terenurilor limitrofe și că a fost nesocotit dreptul său de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 300. care rezultă din actele de proprietate, prin hotărârea dată aceasta are o suprafață cu aprox.13 mai puțin decât actele de proprietate.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Avocat G având cuvântul pentru intimații - pârâți consideră că hotărârea dată de instanța de apel este legală și a avut la bază expertiza tehnică specialitatea topografie, completată urmare admiterii obiecțiunilor părților.
Arată în continuare că autorizația de construire a gardului a fost solicitată de recurenta reclamantă, la două luni după edificarea gardului care nu a respectat vechiul amplasament, așa încât aceasta a ocupat nelegal porțiunea de teren de 7,25 mp.
De asemenea, se arată că din raportul de expertiză întocmit în dosarul penal rezultă că nu s-a respectat planul cadastral și proiectul pentru gard care s-a eliberat la două luni după edificare.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea, ca temeinică și legală a deciziei pronunțată de instanța de apel cu obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecată a pârâților și -, înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la 9.12.2005, reclamanta a solicitat stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile limitrofe ale părților, cu motivarea că în anul 2004 înlocuit pe latura vecinătății de vest cu pârâții gardul vechi, edificând unul nou al cărui amplasament este contestat de către pârâții care consideră că nu s-a respectat vechiul amplasament. În drept s-a invocat art.584 Cod civil.
Prin întâmpinare și cerere recovențională, pârâții au arătat că sunt de acord cu grănițuirea, solicitând totodată obligarea reclamantei de a le lăsa în deplină proprietate suprafața de 7,25. ocupată în mod nelegal, demolarea gardului nou și construirea acestuia pe vechiul amplasament, anularea planului cadastral nr.3919 și a încheierii de carte funciară nr.4930/2002, obligarea reclamantei la plata sumei de 500lei reprezentând contravaloarea arborilor tăiați de pe terenul lor și demolarea pe cheltuiala reclamantei a acoperișului casei de locuit, construit nelegal pe proprietatea pârâților.
Motivând cererea reconvențională, pârâții au susținut că prin sentința penală nr.438/2005, pronunțată în dosarul nr.5693/2004, s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie, iar reclamanta a fost obligată să respecte părților vătămate dreptul de proprietate pentru 7,25. menționând că odată cu ridicarea noului gard, reclamanta a tăiat 4 arbori aflați pe terenul lor, iar când și-a extins locuința a edificat acoperișul ce depășește linia de hotar.
Prin sentința civilă nr.4037/2.11.2006 s-a admis cererea reclamantei și s-a dispus grănițuirea potrivit raportului de expertiză, pe aliniamentul 4,13; 4,35; 5,99; 6,50; 3,74; 3,12; 4,89; 4,44; 6,64, s-a respins cererea reconvențională și au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 509 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că terenul proprietatea reclamantei, cumpărat cu actul autentificat sub nr.790+/27.05.1965, a devenit proprietatea exclusivă a acesteia, în urma partajului cu fostul său soț și se învecinează pe latura de vest cu imobilul pârâților.
S-a mai avut în vedere că potrivit declarațiilor martorilor reclamantei, noul gard edificat de către reclamantă în anul 2004 respectă întocmai amplasamentul gardului vechi, martorii cunoscând terenul în litigiu din anul 1960, aceste aspecte fiind confirmate și prin raportul de expertiză.
În argumentarea soluției s-a subliniat că martorul nu cunoștea vechiul hotar, așa încât nu a putut aprecia dacă la edificarea noului gard s-a respectat vechiul amplasament, iar martorul este rudă cu pârâții, bunica lui fiind soră cu pârâta, astfel că declarația acestuia apare ca fiind subiectivă, și șu se coroborează cu expertiza întocmită care a stabilit că linia ce separă proprietățile părților se situează pe amplasamentul actual al gardului nou.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că soluția instanței de fond încalcă sentința penală nr.438/2005, menținută prin decizia penală nr.711/2005 a Tribunalului Dâmbovița, prin care s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, în sensul obligării reclamantei să lase în liniștită posesie părților vătămate, suprafața de 7,25 mp.
Apelanții arată că la pronunțarea soluției menționate nu s-a ținut cont de faptul că autorizația de construire a gardului a fost solicitată de inculpată (reclamantă), la două luni după edificarea gardului care nu a respectat vechiul amplasament, așa încât aceasta a ocupat nelegal porțiunea de teren de 7,25 mp.
De asemenea, se arată că din raportul de expertiză întocmit în dosarul penal rezultă că nu s-a respectat planul cadastral 320 și proiectul pentru gard care s-a eliberat la două luni după edificare, iar expertul desemnat în cauza de față nu a ținut seama de aceste împrejurări, existând neconcordanțe între planul cadastral și măsurătorile experților și (care a efectuat măsurătorile și a executat lucrarea propriu zisă).
Reclamanta a formulat întâmpinare, în sensul respingerii apelului, evidențiind că hotărârea penală nu are autoritate de lucru judecat iar în practicaua deciziei penale, însuși reprezentantul Ministerului Publica sugerat părților să se adreseze instanței civile, că aspectele privitoare la expertiza întocmită de vizează lucrarea întocmită tot în cauza penală și nu trebuia luată în considerare pentru că nu s-a stabilit ca obiectiv al expertizei o asemenea împrejurare, cu atât mai mult cu cât acea lucrare a făcut măsurători numai pentru proprietatea sa, fără a identifica și proprietatea apelanților.
Se subliniază că expertiza întocmită de a reflectat cu acuratețe situația terenurilor, datorită aparaturii utilizate care a implicat calculul analitic al suprafețelor de teren și s-a concluzionat că toate criticile vizează aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate.
La termenul de judecată din 07.03.2007, în conformitate cu dispozițiile art.295 Cod procedură civilă, s-a dispus efectuarea în cauză a unei noi expertize.
După efectuarea expertizei, instanța de apel a pronunțat decizia civilă nr. 462 din 30 octombrie 2008 prin care a fost admis apelul pârâților, schimbată în parte hotărârea atacată în sensul admiterii în parte a cererii reconvenționale, dispunându-se grănițuirea proprietăților limitrofe conform expertizei, cu obligarea reclamantei să lase în deplină proprietate și posesie apelanților suprafața de 7.
S-a dispus totodată demolarea gardului și obligarea reclamantei să-l edifice pe aliniamentul a,b,c,e, l și să-și retragă acoperișul în limita proprietății sale, fiind respinse capetele de cerere având ca obiect anularea planului cadastral nr. 3919 și a încheierii 4930 din 22 august 2002 Judecătoriei Târgoviște, precum și radierea din cartea funciară a imobilului reclamantei și obligarea acesteia la plata contravalorii arborilor tăiați.
De asemenea, a fost respinsă cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că depozițiile martorilor audiați la instanța de fond nu sunt relevante, în privința acaparării de teren, atunci când faptul acaparării se produce pe o lățime redusă a imobilului vecin.
Ca situație de fapt, se are în vedere că intimata reclamantă a devenit proprietara terenului situat în Târgoviște,-, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.790/27.05.1965 în care este menționată suprafața de 300 mp, precum și vecinătățile imobilului, cu dimensiunile fiecărei laturi (fila 13 -dosar fond), în timp ce apelanții-pârâți sunt proprietarii imobilului vecin din anul 1998, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 789/15.12.1998.
Dacă apelanții au beneficiat de documentație cadastrală potrivit Legii nr.7/1996, în vigoare la data vânzării-cumpărării contemporană deci actului juridic, intimata-pârâtă a întocmit documentația cadastrală abia în anul 2002 (filele 10-12-dosar fond), întabulându-se în cartea funciară la 22.08.2002.
De asemenea, sentința penală nr.438/16.03.2005 a Judecătoriei Târgoviște, rămasă definitivă, nu are autoritate de lucru judecat în materie civilă, așa cum a arătat intimata prin întâmpinare, însă din coroborarea deciziei penale nr.711/17.11.2005 (filele 15-18 dosar apel) cu înscrisurile de la filele 56-59 din dosarul de fond care conțin documentația întocmită pentru împrejmuirea terenului intimatei pe latura de vest, rezultă în mod indubitabil că litigiul de față s-a ivit imediat după construirea gardului nou, edificat în luna august 2004, dar pentru care certificatul de urbanism s-a eliberat ulterior, sub nr.278/01.10.2004 (fila 54 -dosar fond).
Pe de altă parte, în materia grănițuirii, relevantă este nu atât suprafața deținută de părți, cât configurația terenurilor limitrofe a cărei analiză se impune a fi realizată printr-o expertiză de specialitate.
Din acest punct de vedere, tribunalul reține că atât expertiza întocmită la judecata în primă instanță, cât și cea de a doua expertiză întocmită în apel (expert ), nu prezintă relevanță probatorie, întrucât s-au rezumat numai la compararea suprafețelor deținute de părțile litigante, concluzionând că gardul edificat pe latura vestică respectă vechiul amplasament deoarece intimata reclamantă deține o suprafață de teren mai mică decât cea înscrisă în act (fila 89-dosr fond și fila 136 -dosar apel).
În schimb, expertiza întocmită de în forma completată, reflectă situația de fapt raportată la actele de proprietate ale părților.
Astfel, potrivit acestei lucrări (filele 67-69-dosar apel) pe 2 dintre cele 4 laturi, terenul deținut de intimata-reclamantă prezintă dimensiuni mai mari decât cele înscrise în contractul de vânzare-cumpărare (latura de sud are dimensiunea de 5,7 ml, față de 5 înscrisă în contract, iar latura de nord dinspre str.- are 17,86 ml față de 15,40 ml, respectiv cu 2,46 ml. mai mult).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
Instanța de apel a reținut eronat că în materia grănițuirii relevantă nu este atât suprafața deținută de părți, cât configurația terenurilor limitrofe și pornind de la acest raționament care încalcă prevederile art. 480 și 584 Cod civil, înlătură toate probatoriile efectuate în cauză până la acea fază judecății și validează raportul de expertiză efectuat de .
Susține recurenta-reclamantă că a fost nesocotit dreptul său de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 300. care rezultă din actele de proprietate, prin hotărârea dată aceasta are o suprafață de 287. cu 13. mai puțin decât actele de proprietate, ceea ce duce la o îmbogățire fără justă cauză a pârâților.
Instanța de apel a ignorat declarațiile martorilor audiați în cauză care au relevat destul de clar că aliniamentul gardului nou s-a edificat pe vechiul amplasament, situație arătată și de către expert.
S-a apreciat de asemenea, greșit că documentația cadastrală întocmită în anul 2002 are o relevanță probatorie mai scăzută decât a apelanților și că este neconformă cu starea de drept.
Pentru motivele invocate s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei date în apel și menținerea sentinței instanței de fond.
Ulterior, recurenta-reclamantă a depus și concluzii scrise prin care au fost reiterate motivele de recurs.
Intimații-pârâți au depus întâmpinare prin care au cerut respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este fondat și urmează să fie admis pentru următoarele considerente:
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 790 din 27 mai 1965 reclamanta este proprietara terenului care se învecinează pe latura de est cu terenul proprietatea intimaților-pârâți, teren devenit proprietatea exclusivă reclamantei ca urmare a partajului intervenit între aceasta și fostul său soț.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței să se stabilească linia de hotar care desparte proprietatea sa de cea a pârâților, cerere care a fost corect admisă la instanța de fond.
Astfel din ansamblul probator administrat, respectiv depozițiile martorilor audiați care se coroborează cu concluziile raportului de expertiză rezultă că linia de hotar este cea existentă în prezent, respectiv cea pe care recurenta-reclamantă a reconstruit gardul cu respectarea vechiului amplasament.
De asemenea, așa cum corect a reținut instanța de fond recurenta-reclamantă nu acaparat vreo suprafață de teren din cel al intimaților-pârâți, probele administrate nerelevând o astfel de situație.
-se raportul de expertiză efectuat în apel d e către expertul și stabilindu-se o nouă linie de hotar pe aliniamentul a,b,c,e,l, s-a dispus obligarea recurentei-reclamante să lase în deplină proprietate și posesie intimaților-pârâți o suprafață de teren de 7. ceea ce duce la încălcarea dreptului său de proprietate asupra terenului său.
Este știut că "proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut însă în limitele determinate de lege". Ori, prin stabilirea liniei de hotar prin expertiza, validată de către instanța de apel se încalcă dreptul de proprietate al recurentei-reclamante așa cum am arătat mai sus, cu atât mai mult cu cât instanța de apel a concluzionat că această expertiză reflectă situația de fapt raportată la actele de proprietrate ale părților, ceea ce nu corespunde tuturor probatoriilor administrate.
Potrivit dispozițiilor art.584 cod civil orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, prin urmare grănițuirea constituie o operație de determinare prin semne exterioare și vizibile a limitelor dintre două proprietăți limitrofe pentru a se ști limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosință al proprietarilor celor două fonduri.
În cauza de față linia de hotar care desparte proprietățile părților a existat, ea nu fost modificată prin reconstruirea gardului de către recurenta-reclamantă deoarece a fost respectat vechiul amplasament, toate probele administrate la instanța de fond ducând la această concluzie.
Rezultă așadar, pentru toate considerentele mai sus expuse, că este fondat recursul reclamantei, în cauză fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, astfel că în baza art. 312 Cod pr.civilă urmează să fie admis.
Pe cale de consecință va fi modificată în tot decizia, iar pe fond va fi menținută sentința civilă nr. 4037/2 noiembrie 2006 Judecătoriei Târgoviște.
În baza dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă intimații-pârâți vor fi obligați să plătească recurentei-reclamante 9,65 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Admite recursul formulat de reclamanta, domiciliată în Târgoviște- jud. D, împotriva deciziei civile nr.462 din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții și -, ambii domiciliați în Târgoviște- jud. D și în consecință:
Modifică în tot decizia sus-menționată, iar pe fond menține sentința civilă nr. 4037 din 2 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 7119/2005.
Obligă intimații- pârâți la 9,65 lei cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
C - - - - -
Grefier,
Red. CP
Tehnored.NM
2ex.
4.05.2009
7119/2005 Judecătoria Târgoviște
-
a- Tribunalul Dâmbovița
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
