Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 439/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 439
Ședința publică din 29 APRILIE 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 769/A/11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă domnul avocat pentru reclamanții recurenți lipsă și domnul avocat pentru pârâtul intimat lipsă.
PROCEDURA COMPLETĂ.
Recursul declarat în termen, legal timbrat cu 9 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru invederate recurenților și, nefiind formulate cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Domnul avocat pentru reclamanții recurenți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului și a menținerii hotărârii Judecătoriei Timișoara ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată în recurs.
Domnul avocat pentru pârâtul intimat solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de apel, conform concluziilor scrise pe care le depune la dosar, susținând, în esență, că ieșirea din indiviziune trebuie făcută conform cotelor de proprietate, imobilul fiind ușor partajabil în natură. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2184/2005 la udecătoria Timișoara reclamanții și au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâtul să dispună sistarea stării de indiviziune asupra imobilelor înscrise în CF 37231 T din care reclamanții dețin cota de 4/16 părți, iar pârâtul cota de 3/16 + 9/16 părți; atribuirea către reclamanți a apartamentelor numerotate 1-7 plasate în partea dreaptă a imobilului și înscrierea în cartea funciară a dreptului astfel recunoscut; stabilirea sultei cuvenite.
În motivare a invocat că între pârât și doamna a intervenit un partaj de folosință prin care se recunoștea acesteia din urmă dreptul de proprietate asupra apartamentelor numerotate 1-7 din dreapta imobilului. Ulterior, doamna vinde în baza unui act sub semnătură privată reclamanților aceste apartamente, apoi se încheie contractul autentic de vânzare-cumpărare, contract la care pârâtul achiesează, precizând că la ieșirea din indiviziune partea din dreapta să le revină reclamanților.
Pe cale de întâmpinare, pârâtul a arătat că este de acord cu sistarea stării de indiviziune, însă a solicitat ca partajul să se realizeze conform cotelor de proprietate deținute de părți.
După efectuarea expertizelor tehnice dispuse, reclamanții și-au precizat cererea în sensul că sistarea indiviziunii vizează imobilele înscrise în CF col 37230 T și CF 37231 T și că sunt vizate sub aspectul restituirii în natură apartamentele numerotate de la 15 la 20 inclusiv situate în dreapta intrării uscate; în ceea ce privește terenul, au solicitat efectuarea unui partaj de folosință al acestuia.
Prin sentința civilă nr. 6809/29.06.2006, Judecătoria Timișoaraa admis cererea de chemare în judecată.
În consecință, instanța a constatat că părțile sunt coproprietare ale imobilului înscris în CF 37231 T, reclamanții în cotă de 4/16, iar pârâtul în cotă de 12/16; a dispus sistarea coproprietății pârâților în natură conform variantei nr. 2 din raportul de expertiză efectuat în cauza de expertul, care face parte integranta din prezenta sentință, în sensul că reclamanții și vor lua corpul de clădire din dreapta intrării uscate adică apartamentele de la nr.20 la 15 (inclusiv) iar pârâtul corpul de clădire din stânga intrării uscate și din spatele proprietății respectiv apartamentele de la nr. l la nr. 13 (inclusiv) mai puțin Ap.2 si Ap.7; a obligat reclamanții sa plătească paratului o sulta in cuantum de 308.578.293 lei ROL, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul în construcții in varianta a 2 si care face parte integrantă din sentință; a dispus partajul de folosința al terenului in litigiu, conform răspunsului la obiecțiunile reclamanților, exprimat de expertul, partajarea de folosință fiind linia A-B-C-E-, și va cuprinde pentru reclamanți o suprafață de 979. iar pârâtului îi va reveni suprafața de 1280. din suprafața totală a terenului existentă în CF col.37230 T, nr.top. 12679 1-12792 2 de 2.279.; a dispus înscrierea în cartea funciară a drepturilor astfel recunoscute.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că în luna octombrie 1999 reclamanții au cumpărat de la numita, prin act privat, apartamentele 1-7 din imobilul situat în T, b-dul 16 1989, nr. 51, aflate în partea dreaptă a imobilului, numerotarea prezentă fiind evidențiată în CF colectiv nr. 37230
Anterior, între antecesoarea reclamanților și pârâți, s-a încheiat un act sub semnătură privată intitulat înțelegere de departajare prin care s-a stabilit că pârâtul recunoaște dreptul de proprietate al asupra apartamentelor din partea dreapta a imobilului numerotate de la 1-7, acesta înțelegere fiind încheiată în data de 11.10.1999.
Ulterior, in data de 15.06.2001 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în forma autentică prin care reclamanții au cumpărat de la cota de 4/16 părți din imobilul înscris in CF nr.37231 T; la încheierea acestui contract și la încheierea antecontractului reclamanții au avut în vedere înțelegerea de departajare încheiată între pârât și antecesoarea reclamanților. Mai mult, pârâtul a semnat o declarație prin care întăreste și confirmă întelegerea de departajare, în sensul că este de acord ca la ieșirea din indiviziune partea din dreaptă a imobilului să revină în natură reclamanților.
Din concluziile raportului de expertiză topografică, efectuat în cauză de expertul rezultă că acesta a propus două variante de ieșire din indiviziune: prima variantă propusă ține seama de cotele de proprietate ale pârtilor, iar varianta a doua propune ieșirea din indiviziune a apartamentelor ținând seama de întelegerea de partajare încheiată de părți și prevede sulte valorice care vor fi calculate de expertul în construcții. Tot din cuprinsul acestui raport de expertiză reiese ca dezmembrarea terenului nu este posibilă, respectiv nu se poate face un partaj de proprietate cu privire la teren, însă există o posibilitate de partajare de folosință.
În răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamanți, expertul a arătat ca varianta propusă de partajare de folosință, ținând seama de varianta nr.2, este linia A - B -C - E - și cuprinde pentru reclamanți suprafața de 979. din suprafața totală de 2.279. trecută in extrasul CF colectiv 37230 T, pârâtul având astfel o suprafața de folosință de 1.280.
Din concluziile raportului de expertiza tehnică in construcții, efectuat în cauză de expertul reiese că pentru varianta nr. l propusă de expertul topo suma pe care reclamanții ar trebui să o plătească pârâtului este de 58.653.775 lei ROL, iar pentru varianta a doua sulta pe care reclamanții ar trebui sa o plătească pârâtului este de 308.578.293 lei ROL.
Potrivit art.728 al. 1.Civ. nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.
Instanța a dispus conform celor mai sus arătate, dând eficiență convenției intervenite între părți și reținând incidența disp. art. 5, 969 Cod civil.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, apelul fiind înregistrat sub nr-.
Pe de altă parte, prin cererea înregistrată sub nr- la udecătoria Timișoara reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții și ca instanța, prin hotărârea ce va da, să dispună sistarea stării de indiviziune asupra acelorași imobile prin partajare în natură conform cotelor deținute de părți a construcțiilor; a solicitat partajul de folosință a terenului pe care sunt edificate construcțiile, corespunzător apartamentelor ce vor fi atribuite în natură părților.
Prin încheierea din 07.11.2006, instanța a trimis dosarul la ribunalul Timiș în vederea atașării la dosarul nr-, excepția de litispendență fiind admisă de instanță prin încheierea din 25.09.2007.
Criticând soluția primei instanțe, pârâtul a solicitat modificarea sentinței în sensul ieșirii din indiviziune în natură în varianta I din raportul de expertiză și atribuirea apartamentului 19 cu obligarea sa la plata unei sulte pentru suprafața de 37,2 mp, iar în subsidiar atribuirea apartamentul nr. 19 reclamanților, cu plata contravalorii suprafeței de 16,33 mp din apartament.
În motivare a arătat că instanta de fond a încălcat disp.art. 132 pr.civ. in sensul admiterii precizării cererii inițiale după prima zi de înfățișare și a solicitat anularea încheierii de ședință din 30.03.2006 în care s-a înscris modificarea cererii inițiale.
În ce privește modul de partajare a imobilului aflat în coproprietate a arătat că instanța a plecat de la premisa greșita în privința ieșirii din indiviziune și nu a avut în vedere cota indiviză mai mică pe care reclamanții o dețin asupra imobilului și a interpretat greșit actele invocate de reclamanți, respectiv "Declaratia pârâtului din 11.07.2001 și actul intitulat "întelegere de departajare" încheiată între pârât și coproprietara în data de 11.10.1999 și că instanta a nesocotit regulile statuate de practica judecătorească în privința ieșirii din indiviziune asupra imobilelor. Imobilul în cauză este un imobil cu mai multe apartamente care și până în prezent a fost folosit de mai multi chiriasi în mod distinct, fără a exista impedimente în utilizarea imobilului, din expertiza efectuată în cauză rezultă fără echivoc ca iesirea din indiviziune este posibilă a se efectua în natură, arătând că în acest caz nu este necesară o iesire din indiviziune prin plata unei sume pentru aproape din imobil așa cum instanta de judecata a procedat.
Prin decizia civilă nr. 769/A/11.11.2008 instanța a admis apelul pârâtului, cu consecința schimbării în parte a sentinței.
Astfel, Tribunalul a dispus sistarea coproprietătii părților în natură, conform variantei 1 raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, în sensul că reclamantilor le revin apartamentele 19 si 20 aflate în partea dreaptă a intrării uscate în imobil, iar pârâtului apartamentele de la 1 la 13 (inclusiv), mai puțin apartamentele 2 si 7, aflate în partea a intrării uscate.
Pentru egalizarea loturilor, a obligat pe reclamanți să plătească pârâtului echivalentul în lei la data plății al sumei de 8.423,52 euro (reprezentand contravaloarea suprafeței de 25,76 mp atribuită reclamanților), potrivit suplimentului de expertiză întocmit în apel d e expertul.
A dispus partajul de folosință al terenului în litigiu, potrivit suplimentului de expertiză topo efectuat în apel d e expertul G, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, astfel:
- reclamantilor le va reveni suprafața de 480,41 mp, din care 265 mp- suprafața construită, 169 mp - teren liber de constructii, în folosința exclusivă- suprafața marcată cu pe schița aferentă suplimentului la raport si 46/184 mp- teren pentru acces în curtea interioară a imobilului și la apartamentele deținute în proprietate, în folosința comună - zona marcată cu pe aceeasi schită:
- pârâtului îi revine restul de 1441,24 mp (din care 696,47. - suprafată construită - rezultată din scăderea suprafetei construită de 266,33. cât a fost atribuit reclamantilor din totalul de 962,80 mp - suprafață utila stabilita de expertul C-tin, iar restul de 744,77. va fi teren liber în folosința exclusivă a apelantului urmând ca acesta să aibă în folosintă comună pentru acces în curtea interioară a imobilului și la apartamentele detinute în proprietate, în folosintă comună, diferența de 138 mp/184 mp.
A dispus înscrierea în cartea funciară a drepturilor astfel recunoscute.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a avut în vedere cererile formulate raportate la mijloacele de probă administrate, inclusiv în faza apelului și la normele legale incidente în cauză, instanța respins, în primul rând, criticile vizând nelegala modificare a cererii de chemare în judecată, acest aspect nefiind invocat la termenul la care cererea a fost precizată.
În continuare, instanța a reținut că imobilul în litigiu, preluat de Statul Român în baza Decretului 92/1950 a fost restituit moștenitorilor legali ai foștilor proprietari tabulari, în final revenind cota de 12/16 lui (pârâtul în cauză) și 4/16 lui.
Potrivit declarației apelantului din 11.07.2001 (96 apel), ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, între si si, autentificat sub nr. 816/15.06.2001(filele 99-101 dosar apel), apelantul a mentionat ca este de acord ca la ieșirea din indiviziune partea dreaptă din imobil să revină în natură reclamantilor.
Din declaratiile martorilor și audiati în apel la solicitarea intimaților reclamanti a rezultat că farmacia este situata în partea dreaptă a imobilului, raportat la partea uscată a intrării în imobil, că exista încă din anul 1997, iar din 1999 au început lucrări de amenajare.
Prin urmare, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare prin act sub semnătura privată, la 12.10.1999, între si și, ceea ce a dorit sa înstrăineze au fost apartamentele din partea dreaptă a imobilului, numerotate la acel moment de la 1 la 7, într-unul dintre aceste funcționând deja farmacia reclamantilor și asupra cărora recunoscuse dreptul de proprietate numitei .
Cu privire la modul de numerotare, s-a constatat că există o contradictie deoarece apartamentarea imobilului s-a făcut în anul 1978, în 20 apartamente, conform înscrierilor făcute in CF 37.230 si CF 37231 Întrucât documentațiile și lucrarile de dezmembrare nu se păstrează decât 10 ani ele nu au putut fi consultate de către expertii care au întocmit în cauză expertiza.
Pe rolul instanțelor a mai existat un litigiu, perimat, având ca obiect tot iesirea din indiviziune (nr. 21369/2001) purtat între aceleasi părți, în care s-a efectuat o expertiza de către dl. expert.
În expertiza din acel dosar efectuată în 2002, expertul arata, printre altele, ca farmacia era amenajată în apartamentul nr. 20, aspect care se coroborează cu depozitiile martorilor audiati în apel și care au arătat ca farmacia funcționeaza în acelasi spatiu încă din 1997 (când probabil, reclamanții detineau spatiul cu chirie).
Constatările expertului desemnat de instanta de fond să întocmească o expertiza topo, arată ca apartamentarea initială se regăsește în expertiza ing. care corespunde ca numerotare de apartamente si cu Proiectul imobilului, executat de, în care numerotarea apartamentelor începea cu 1 din partea a imobilului si continua cu ultimul apartament nr. 20(actual farmacie), în partea dreapta a intrării uscate. Dar numerotarea apartamentelor înainte de înscrierea lor în cartea funciară a fost făcută din partea dreaptă a imobilului (intrarii uscate) începând cu nr. 1 (cu acestea făcându-se niște note marginale în CF col.37230-T, ca numere de foste apartamente ).
Prin urmare, a concluzionat instanța, există o neconcordantă între numerotarea din realitate și cea din cartea funciară, rezultat al dezmembrării în sensul că, în prezent, potrivit cărtii funciare apartamentul nr. 1 este cel situat în partea a intrării uscate, iar farmacia (existentă în acelasi spatiu din anul 1977) se afla în apartamentul 20 (aflat în dreapta intrării uscate).
Revenind la întelegerea încheiată la 11.10.1999 între si și contractul de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătura privata la 12.10.1999, între si reclamanti, coroborând aceste înscrisuri cu depozitiile celor doi martori care arată ca farmacia exista în anul 1977 tot în partea dreaptă a intrării uscate, precum și cu întelegerea din 11.07.2001 dintre apelant si reclamanti, (în sensul că, în caz de iesire din indiviziune, acestora din urma să le revină în natură partea dreaptă a imobilului), a rezultat că numerele de apartamente pe care le-au avut în vedere si la încheierea convenției de departajare din 11.10.1999 și mai apoi si și la 12.10. 1999, nu erau aceleasi cu numerele apartamentelor din CF, atribuite în urma dezmembrarii, ci sensul de numerotare era invers( în sensul că părtile au considerat ca apartamentul nr. 1 este situat în partea dreaptă a intrării uscate, când de fapt, în CF. nr. 1 corespundea celui aflat primul în partea stânga a intrării uscate).
Pe de altă parte, numărul de apartamente și numerotarea propriu-zisă a apartamentelor asupra cărora și și-au recunoscut reciproc dreptul de proprietate, apare mai putin relevant pentru iesirea din indiviziune, instanța apreciind că, atât timp cât la data încheierii conventiilor din 11.10.1999 si 12.10.1999, farmacia exista în aceeași locatie (martora arătând ca era angajată acolo încă din 1997), intentia vânzătoarei era aceea de a proteja investiția deja existentă a reclamanților cumpărători, concluzia fiind că farmacia a funcționat întotdeauna într-un spatiu (apartament) aflat în partea dreaptă a intrării uscate (indiferent de numerotarea data apartamentelor).
Din constatările expertului a rezultat că farmacia se află în apartamentul nr. 20, astfel încât întelegerile din 11.10.1999 si 12.10.1999 nu pot fi interpretate decât în sensul ca era proprietara asupra unor apartamente din partea dreaptă intrării uscate(deoarece in acea parte se afla si farmacia folosita de reclamanti înca din 1997), prezumția fiind aceea că n-ar fi înstrăinat reclamantilor o altă parte de imobil (din partea diametral opusa), deoarece a dorit sa protejeze investitia deja făcută de reclamanti si astfel sa le consolideze titlul în baza căruia detineau deja acel spatiu.
Mai mult, a arătat instanța, întelegerea din 11.17.2001 dintre si reclamantii, vine sa întărească ideea că în caz de partaj ceea ce li se cuvine reclamantilor în natură este spatiul aflat in partea dreaptă a intrării uscate, tocmai în considerarea faptului ca acolo functionează farmacia acestora, acesta fiind un argument în plus pentru atribuirea în natură a acestei părti din imobil.
Cât privește mărimea spatiului care li se cuvine reclamantilor din întreg imobilul, instanța a reținut că reclamantul arătat că în mod gresit prima instanta a ales varianta 1 raportului de expertiza întocmit de expertul, potrivit căreia reclamanților le-au revenit apartamentele de 15 la 20, aflate în dreapta intrarii uscate, iar pârâtului apartamentele de la 1 la 13 inclusiv, aflate în stânga intrării uscate, deoarece în acest mod se încalcă cotele de proprietate ale pârâților, respectiv 12/16 apelantul si 4/16 intimatii.
Cum, potrivit cărților funciare, antecesoarea în drepturi a reclamanților avea o cotă de 4/16 părți din imobil, ea nu putea transmite către aceștia mai mult decât avea, și, de fapt, atât a și transmis prin contractul autentic de vânzare-cumpărare.
Or, relevant pentru atribuirea în natură, ca urmare iesirii din indiviziune - a reținut instanța -, sunt atât întelegerea din 11.10.1999 (între si ) si ulterior din 11.07.2001 (între si si ) cât si cota parte de 4/16 din dreptul de proprietate asupra imobilului pe care a avut-o și, ulterior reclamanții.
În prima instanta, expertul a stabilit două variante ale raportului de expertiză.
Tribunalul a apreciat că în mod gresit prima instantă s-a oprit asupra variantei 2 a raportului de expertiză, acordând în natura reclamantilor apartamentele de la 15 la 20, deoarece, în acest mod s-a încălcat cota de proprietate a pârâtului intimat. Ceea ce se atribuie în natura ca urmare a partajului trebuie sa corespundă cotei părti la care partea e îndreptățită din dreptul de proprietate.
În varianta nr. 2, reclamantii au dobândit 422,13 mp suprafată utilă din totalul de 962,80 mp( 78), în conditiile în care 4/16 din aceasta suprafață reprezintă 240,40 mp. Acordându-se reclamanților apartamentele de la 15 la 20, se acorda practic acestora aproape din toată suprafața utila a apartamentelor(43,84%) ceea ce este nelegal, deoarece reclamantii intimati sunt îndreptătiti doar la .
Coroborând cota lor parte din dreptul de proprietate (1/4), cu faptul că dețin în acel spatiu înca din 1997 farmacia în care au făcut și investiții, rezultă că la atribuirea în natura se va tine cont de acest aspect. Cota de din toata suprafata utila de 962,80 mp(masurata de expertul ) reprezintă 240,70 mp. Suprafata utilă a spatiului în care functionează farmacia, respectiv a apartamentului nr. 20 este de 202,80 mp.
Varianta 1 raportului de expertiza întocmită de expert propune iesirea din indiviziune potrivit cotelor de proprietate ale părtilor propunând spre atribuire reclamantilor intimati si apartamentul nr. 19, cu o suprafață utilă de 63,53 mp. Astfel, suprafața utilă însumată a apartamentelor 19 si 20 este de 266,33 mp, cu 25,76 mp mai mult decât echivalentul în metri pătrați - suprafață utilă a cotei de 4/16. Pentru aceasta diferență se propune obligarea reclamantilor la sulta către intimat.
Pentru aceste considerente, Tribunlaul a găsit critica apelantului întemeiată, și a schimbat hotărârea apelată și a dispus iesirea din indiviziune a pârâtilor în varianta 1 raportului de expertiză întocmit de expertul.
În apel s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză topo întocmit la fond de expertul pentru a se stabili, la solicitarea reclamantilor intimati ( făcuta prin precizarea de acțiune de la fond) și un partaj de folosintă asupra terenului, în varianta 1, a raportului de expertiză mai sus amintita, întrucât la fond expertul a prezentat o astfel de propunere doar pentru varianta nr. 2 raportului (care avea în vedere ieșirea din indiviziune potrivit înțelegerii părților).
Prin suplimentul la raportul de expertiza întocmit în apel d e expertul G s-a stabilit, având în vedere varianta 1 raportului de expertiza topo (care a luat in considerare cotele părți de proprietate ale părților) că suprafața de 480,41 mp, revine reclamanților intimați (din care 265 mp - suprafața construită a apartamentelor 19 si 20 si 169. teren liber în folosintă exclusiva) si 46/184 teren pentru acces in curtea interioara a imobilului si la apartamentele detinute în proprietate, în folosinta comuna.
Intimatii reclamanti nu au formulat obiectiuni la acest supliment la raportul de expertiză.
Cât priveste sulta cuvenită apelantului pentru suprafața de 25,76. atribuita în plus reclamantilor s-a dispus în apel efectuarea unui supliment la expertiză în specialitatea constructii pentru a se preciza valoarea actuala de circulatie a unui metru pătrat de teren construit în zona în care este situat imobilul în litigiu.
Suplimentul de expertiză a fost întocmit de dl. expert care a concluzionat ca valoarea unui metru pătrat de suprafată construită în zona în care este situat imobilul este de 1.213 lei/mp., echivalentul a 327 euro/
Prin răspunsul la obiectiunile formulate de intimati, expertul arata ca valoarea de 1213 lei/mp, a fost stabilită ca o medie a valorilor ofertelor imobiliare pentru zona mediana în care a apreciat ca se afla terenul.
Prin urmare, valoarea sultei la care intimatii reclamanti au fost obligati către apelantul pârât va fi de 8.423,52 euro (echivalentul în euro a 25,76.).
În consecință, instanța a dispus conform celor mai sus arătate.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții care au criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului declarat de pârât.
În motivare au invocat că, în mod nelegal, instanța nu a dat eficiență convențiilor prin care pârâtul recunoscut inițial doamnei și, ulterior, reclamanților, dreptul de proprietate asupra apartamentelor 1-7 din dreapta imobilului. Încă de la acea dată pârâtul cunoștea cotele de drept convenite, astfel că în mod greșit a fost soluționată pricina prin raportarea la aceste cote și nu la convențiile menționate.
Au invocat și schimbarea înțelesului vădit al înțelegerii de partajare, câtă vreme eroarea privind numerotarea apartamentelor era de natură să aibe influență asupra numărului de apartamente recunoscut cu titlu de proprietate de către pârât în favoarea doamnei, în mod greșit reținându-se că aceasta nu a dorit decât să protejeze investiția reclamanților.
În fine, au mai arătat recurenții, câtă vreme coproprietarii au hotărât prin convenție asupra cotelor cuvenite, iar reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra părții din dreapta intrării uscate ulterior acestei convenții, în mod greșit a reținut instanța că s-ar fi încălcat principiul potrivit cu care nimeni nu poate înstrăina mai mult decât are.
În drept au invocat disp. art. 304 pct. 8, 9 Cod pr. civ.
Intimatul nu a formulat întâmpinare în condițiile art. 308 alin. 2 Cod pr. civ.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 alin. 2 Cod pr. civ. instanța reține următoarele:
Prin "înțelegerea de departajare" (fila 6 dosar fond) încheiată între (antecesoarea în drepturi a reclamanților) și pârât la 11.10.1999 acesta din urmă recunoaște dreptul de proprietate al celuilalt coproprietar asupra apartamentelor din partea dreaptă a imobilului în litigiu (numerotate de la 1 la 7).
La 12.10.1999 între și reclamanți se încheie un înscris sub semnătură privată ( "contract de vânzare-cumpărare - fila 5 dosar fond) prin care vinde reclamanților apartamentele 1-7 aflate în partea dreaptă a imobilului, numerotarea prezentă.
Ulterior, la 11.07.2001, prin înscrisul intitulat "Declarație" (fila 12 dosar fond), pârâtul arată că este de acord ca, la ieșirea din indiviziune, partea din dreapta a imobilului să revină în natură reclamanților.
Anterior datei de 11.07.2001, vinde prin act autentic reclamanților cota sa de proprietate asupra imobilului (fila 99-100 dosar apel).
Este adevărat că, potrivit disp. art. 969 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Însă, după cum a reținut instanța de apel - aspect recunoscut, de altfel, de reclamanți pe calea recursului - expertizele efectuate în cauză au relevat că numerotarea apartamentelor avută în vedere de părți la data încheierii convențiilor era greșită, apartamentul nr. 1 fiind situat în stânga intrării uscate, iar apartamentul 20 în dreapta acesteia; în consecință, la data încheierii convențiilor, pârâtul avea o altă reprezentare a numerotării apartamentelor decât cea din prezent, reprezentare de natură să atragă și convingerea că apartamentele recunoscute ca fiind în proprietatea (și ulterior a reclamanților) reprezintă, în realitate, cota de 4/16 părți din imobil.
Interpretând convenția părților prin prisma voinței reale a acestora la data încheierii acesteia, Tribunalul a apreciat corect ca fiind relevant faptul că apartamentului 20 i-a fost dată destinația de farmacie anterior înțelegerii intervenite între foștii coproprietari ai imobilului (farmacia fiind deținută de reclamanții cumpărători), această împrejurare nefiind contestată în cauză.
Cum înțelegerea intervenită între și pârât a intervenit cu o zi înainte de convenția încheiată între și reclamanți (ce dețineau farmacia) în mod legal a reținut Tribunalul că intenția promitentei vânzătoare a fost cea de a proteja investiția promitenților-cumpărători.
În acest context, reținând că partajul se impune a se efectua conform cotelor de proprietate, în mod corect a reținut instanța de apel că doamna nu putea înstrăina mai mult decât cota sa de 4/16 părți din imobil.
În consecință, dispunând sistarea stării de indiviziune conform cotelor de proprietate deținute de părți ca urmare a interpretării voinței reale a părților și conform dispozițiilor art. 977 și urm. Cod civil și făcând aplicarea disp. art. 6731și urm. Cod pr. civ. instanța a pronunțat o hotărâre legală, disp. art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr. civ. invocate de recurenți nefiind incidente în cauză.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod pr. civ. rap. La art. 304 Cod pr. civ. instanța va espinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 769/A/11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În baza art. 274 Cod pr. civ. va obliga reclamanții la plata către pârâtul a sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 769/A/11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă reclamanții la plata către pârâtul a sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ
Pronunțată în ședință publică azi, 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red. - 12.05.2009
Tehnored., 2 ex./20.05.2009
Tribunalul Timiș, Judecători: C,
Judecătoria Timișoara, Judecător:
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
