Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 443/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

DOSAR NR-

(79/2009)

ROMANIA

CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILA NR.443

Ședința publică de la 5 martie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Rodica Susanu

JUDECĂTOR 2: Ilie MARI -

JUDECĂTOR 3: Mirela Vișan

GREFIER - - -

***** *****

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât, împotriva deciziei civile nr.1207 A din 13.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.

are ca obiect - partaj bunuri comune.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-pârât, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.133.251/12.02.2008, emisă de Baroul București - Cabinet de avocat, aflată la fila 12 dosar, intimata-reclamantă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.417.973/12.02.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, aflată la fila 13 dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că recurentul-pârât a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, precizări, la care a anexat copia suplimentul la coraportul de expertiză tehnică construcții, copia extras din Monitorul Oficial al României nr.22 - Decizia nr.61/1990 și o notă de timbraj cu privire la valoarea contestată prin recursul ce face obiectul prezentei cauze, în sensul că potrivit art.2 lit.f raportat la art.3 lit.c din Legea nr.146/1997 cu modificările ulterioare taxa de timbru aferentă sumei de 67.295 lei este în cuantum de 2.593,1 lei.

Avocatul recurentului-pârât arată că partea urmează să achite taxa judiciară de timbru aferentă recursului, respectiv cu suma de 2.593,1 lei, conform notei de timbraj pe care a depus-o la dosar. Depune la dosar copia raportului de expertiză tehnică din dosarul de executare nr.3/2009 și un număr de 10 fotografii, comunicând câte un exemplar de pe toate acestea avocatului intimatei-reclamante. Arată că în cauză s-a pornit o executare silită și s-a efectuat o evaluare a bunurilor comune.

Avocatul intimatei-reclamante consideră că instanța urmează să aprecieze toate înscrisurile în cadrul acestei probe, în raport de toate probele de la dosar și în raport de dispozițiile pe care se întemeiată recursul de față, respectiv art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă. De asemenea, consideră că nu are valoare de probă în recurs, raportul de expertiză extrajudiciară depusă la dosar, la fel și fotografiile, urmând ca și acestea să fie apreciate ca și înscrisuri.

Curtea, după deliberare, încuviințează înscrisurile depuse la dosar astăzi în ședință publică de către avocatul recurentului-pârât și urmează să fie apreciate în raport de toate înscrisurile de la dosar, în conformitate cu dispozițiile art.305 din Codul d e procedură civilă. Pune în vedere recurentului-pârât să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform notei de timbraj depusă la dosar.

Avocatul intimatei-reclamante dorește să depună la dosar o dovadă că s-a formulat contestație la executare și s-a contestat valoarea bunurilor în litigiu. În contraprobă administrată de recurentul-pârât dorește să depună această contestație la executare, respectiv citația nr-, la care anexat copia contestației la executare formulată de.

Curtea, în urma deliberării încuviințează în contraprobă înscrisurile depuse și de către avocatul intimatei-reclamante.

Părțile declară că nu mai au alte cereri de solicitat în cauză.

Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.

Avocatul recurentului-pârât, susținând oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în temeiul dispozițiilor art.304 din Codul d e procedură civilă, în principal modificarea deciziei atacate, urmând a se ține cont de expertiza depusă astăzi în ședință publică și în subsidiar trimiterea cauzei pentru rejudecare instanței de apel, în sensul de a se reface expertiza, avându-se în vedere criticile referitoare la modul de evaluare, trendul actual de pe piața imobiliară, pentru a se stabili o valoare cât mai obiectivă a apartamentului ce face obiectul partajului.

Arată că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea normelor referitoare la evaluare, omologându-se astfel greșeli de calcul, folosirea greșită a indicelor de individualizare a imobilului, fără a se avea în vedere starea concretă a imobilului expertizat, stabilindu-se în final o valoare de piață a apartamentului și vădit mărită - în contradicție cu tendința de scădere a prețurilor pe piața imobiliară, în condițiile notorii ale crizei economice.

În ceea ce privește valoarea apartamentului, expertiza efectuată cu ocazia judecării apelului nu a avut în vedere starea tehnică a apartamentului, în sensul că nu are nici o îmbunătățire, pereți cu igrasie și urmare vechilor inundații, instalațiile de apă și caldă WC servici nefuncționale, deconectate de la rețeaua de apărătorul caldă; apartamentul se află într-o zonă periferică Zona a III-a conform Deciziei nr.181/1990, având părțile comune prost întreținute ce necesită lucrări de reparații și igienizare, astfel că urmează a se avea în vedere scăderea prețurilor pe piața imobiliară în condițiile notării ale recesiunii economice și a înăspririi condițiilor de creditare.

Expertul a omis să arate atunci când face identificarea apartamentului în litigiu, că foarte aproape există Centrala - care dă zonei o poluare fonică deosebită, fapt ce trebuia cuantificat în calcule - o scădere de cel puțin "-3%"; în mod greșit expertul a calificat zona în cadrul localității - în realitate, conform Deciziei 181/1990 a - ca fiind zona a "III-a", pentru care se aplică o diminuare de "-10%", astfel că s-a calculat în mod eronat un plus de 60% spor ce se referă în recomandările -R pentru zonele centrale și ultracentrale, ceea ce nu este cazul în speță.

Se arată că terenul pe care este situat blocul este sub nivelul blocurilor din Bd.- - (într-o groapă), fapt ce duce la riscul de inundare a blocului - ceea ce cuantificat reprezintă reducere de cel puțin "-5%".

De asemenea, sunt greșeli de calcul în ceea ce privește coeficientul pentru gradul seismic fiind de 3,24%, deci se ca înmulți cu 1,0324 și nu cu 1,324 așa cum eronat a procedat expertul, mărind nejustificat valoarea apartamentului.

Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată în ceea ce privește taxa judiciară de timbru.

Avocatul intimatei-reclamante, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, iar pe fond menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul București, ca fiind legală și temeinică, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței nr.3/12.02.2009, pe care o depune la dosar.

Consideră că nu este posibilă modificarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță; că motivele de recurs de la dosar reprezintă o înșiruire de motive, iar prima critică este greșită în ceea ce privește stabilirea sultei, deși se bazează pe logica și calculul expertului și a judecătorului.

Învederează instanței faptul că masa de împărțit se compune din apartamentul nr.31, situat în B,-,.2B,.A,.5, sector 3, în valoare de 350.600 lei și autoturismul, în valoare de 12.892 lei, astfel că se poate observa că valoarea masei partajabile se compune din valoarea apartamentului adunată cu valoarea autoturismului, respectiv 145.397 lei. Se susține neîntemeiat de către recurent că a fost obligat să plătească mai mult cu 5.257 lei, critică care este combătură atât de argumentația expusă mai cât și de considerentele instanței de apel, și de probele administrate în cauză, expertiza tehnică în specialitatea construcții și de expertiza auto, astfel că aceste critici aduse cuantumului sultei sunt neîntemeiate.

O altă critică se referă la valoarea stabilită prin expertiza dispusă în apel sub motiv că nu s-a avut în vedere starea tehnică a apartamentului, zona periferică, scăderea prețurilor pe piața imobiliară, greșeli de calcul matematic, iar recurentul pretinde că reținerile instanței de judecată din fondul cauzei sunt incorecte.

Urmează a se constata că această critică este deopotrivă neîntemeiată, dar și nefondată, arătând că pe de o parte aceste critici au reprezentat obiecțiunile aduse la expertiza tehnică întocmită în cauză, obiecțiuni care au fost considerate ca neîntemeiate de instanța de apel; nici criticile privind adăugirea procesului-verbal din 22.07.2008 nu sunt întemeiate atâta vreme cât recurentul a fost asistat de către consilier expert care a semnat alături de reclamant procesul-verbal și nu a înțeles să conteste procesul-verbal din 22.07.2008; se mai pretinde, de asemenea, că expertul utilizează acte normative legale fără să facă adegvarea lor corectă la cauza dosarului, făcând referire de ordin general care nu sunt de natură să atragă concluzia că s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Și criticile cu privire la evaluarea apartamentului făcută în apel apar ca neîntemeiate în condițiile în care expertul la stabilirea valorii actualizate a apartamentului a avut în vedere toți indicii de individualizare, precum și faptul că sunt necesare lucrări de întreținere și modernizare, iar valoarea de circulație s-a stabilit prin metoda comparației în raport cu valorile de piață apărute în publicațiile imobiliare, la cursul oficial BNR de la data evaluării apartamentului, astfel că învederează faptul că valoarea apartamentului a fost stabilită la suma de 98.300 Euro (1,5666 lei), respectiv o valoare de circulație de 350.600 lei.

Avocatul recurentului-pârât depune la dosar chitanța nr.-/05.03.2009 în cuantum de 2,593 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, conform notei de timbraj depusă la dosar și timbrul judiciar în valoare de 1 leu.

Având cuvântul în replică, arată că valoarea apartamentului la fond era de 60.000 Euro, iar în apel a fost de 98.000 Euro, astfel că nu se poate aprecia că expertiza efectuată în cauză este legală, ținând cont de această diferență a valorii apartamentului.

Depune la dosar concluzii scrise.

CURTEA,

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.10646/05.12.2007, Judecătoria Sectorului 3 Baa dmis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul, astfel cum a fost completată, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă. A luat act de renunțarea reclamantei-pârâte la judecată cu privire la cererea conexă. A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în proprietate comună codevălmașă: apartamentul situat în B,-,.2B,.A,.5,.31, sector 3, cu datele de identificare din expertiza tehnică (fila 115 și următoarele); autoturismul număr de înmatriculare B-53- cu datele de identificare din expertiza tehnică (fila 211 și următoarele), în valoare de 12.892 lei (3.537) dobândit în baza contractului de credit cu BRD (fila 27), în curs de executare. A constatat că drepturile părților asupra masei bunurilor comune sunt de 40% pentru reclamanta-pârâtă și 60% pentru pârâtul - reclamant. A dispus sistarea stării de coproprietate prin atribuire către pârâtul-reclamant în deplină proprietate și posesie a apartamentului situat în B,-,.2B,.A,.5,. 31, sector 3, în valoare de 182.363 lei și autoturismului număr de înmatriculare B-53-, în valoare de 12.892 lei cu consecința preluării ratelor din creditul nerambursat, dreptul său valoric din masa de partaj fiind de 117.153 lei. A obligat pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 78.102 lei cu titlu de sultă, în termen de 3 luni de la pronunțarea hotărârii. compensat în totalitate cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:

În timpul căsătoriei părțile au dobândit în proprietate codevălmașă: apartamentul situat în B,-,.2 B,.A,.5,.31, sector 3, conform contractului de vânzare - cumpărare nr.34863/1992 și contractului pentru plata în rate a locuinței nr.14922/1922, ambele încheiate cu SC " Al" SA, perioada de plată a ratelor fiind mai 1992 - aprilie 2002, achitat integral (fila 140); autoturismul număr de înmatriculare B-53-, în valoare de 12.892 (3.537 euro) dobândit în baza contractului de credit cu BRD (fila 27), în curs de executare, valoare acceptată de părți prin consens ca fiind valoarea câștigată de bun prin plățile efectuate în timpul căsătorie (ratele din credit și accesoriilor acestuia, etc. conform expertizei tehnice).

Instanța a reținut că la dobândirea patrimoniului comun părțile au avut contribuții diferențiate, de 40% reclamanta - pârâtă și respectiv 60% pârâtul - reclamant, fapt ce rezultă din coroborarea recunoașterii reclamantei - pârâte la interogatoriu (fila 100), cu celelalte mijloace de probă, respectiv carnetele de muncă ale părților, din care rezultă ca în perioada de conviețuire, inclusiv septembrie 2006, părțile au obținut următoarele venituri salariale: 51.515 lei reclamanta-pârâtă 80.848,32 lei pârâtul-reclamant. De asemenea, din probele administrate în cauză a rezultat și faptul că părțile au contribuit la creșterea și educarea fiului reclamantei-pârâte din afara căsătoriei, care a locuit în apartamentul proprietate comuna până la împlinirea de către acesta a vârstei de 24 ani, instanța reținând, totodată, faptul că reclamanta-pârâtă nu s-a remarcat printr-o contribuție deosebită la susținerea cheltuielilor gospodăriei sau prin participarea cu muncă fizică la treburile în gospodărie sau creșterea fiicei părților, dimpotrivă aceasta fiind o fire extrem de econoamă, încercând să se sustragă de la cheltuieli.

Instanța a reținut că autoturismul are regimul de bun comun, în temeiul dispozițiilor art.30 Codul familiei, fiind dobândit cu credit bancar în curs de rambursare, ce reprezintă o datorie comună a soților, în sensul art.32 Iit.c Codul familiei.

În acest sens, instanța a apreciat ca nesincere apărările pârâtului-reclamant în ce privește acest bun, întrucât este evident că a încercat să-și construiască o nouă apărare față de cea formulată în întâmpinare, inițial susținând că bunul este propriu pentru că a fost achiziționat cu banii obținuți din vânzarea unui autoturism 1310 ce constituia bunul său propriu, acesta fiind cumpărat cu banii donați de mama acestuia, bani proveniți din vânzarea unui teren proprietatea acesteia. Această sumă de bani a servit pentru plata avansului pentru, diferența fiind achitată din creditul obținut, ratele fiind plătite de fiica părților și de pârâtului-reclamant, astfel că autoturismul ar reprezenta o donație a pârâtului-reclamant și mamei acestuia pentru fiica părților. Ulterior, pârâtul-reclamant a susținut că ar fi contractat niște împrumuturi la persoane fizice, colegi ai acestuia și respectiv acestuia.

Pe de altă parte, din înscrisurile depuse la dosar a rezultat faptul că mama pârâtului-reclamant a vândut un teren în septembrie 2003, mult timp după cumpărarea autoturismului 1310 (mai 2002), iar chitanțele de mână depuse de pârâtul-reclamant cu ocazia concluziilor în fond (fila 236, 237) sunt apreciate de instanță ca actepro causa, lipsite de forță probantă în condițiile în care nu se coroborează cu alte dovezi, împrumutătorul ascultat ca martor neconfirmând existența acestor împrumuturi, dimpotrivă arătând că părțile au avut un autoturism 1310 achiziționat la mâna a doua.

În legătura cu aceleași chitanțe, s-a mai reținut faptul că aceste împrumuturi ar fi fost luate în mai 2002, termenul de restituire fiind stabilit în mod inexplicabil în septembrie 2003, când se presupunea că pârâtul-reclamant avea să primească o sumă de bani de la mama sa, anticipând astfel încheierea în viitor a contractului de vânzare-cumpărare a terenului proprietatea mamei în septembrie 2003, contractele neconținând nici un fel de clauze cu privire la dobânda sau răspunderea pentru neexecutare, având o structură aproape identică.

Instanța a observat că nici în întrebările propuse de pârâtul-reclamant pentru interogatoriu nu există nici o referire la pretinse împrumuturi luate de acesta pentru achiziționarea autoturismului sau la împrumuturi luate de la colegi în vederea achiziționării, dar și că sumele care au fost donate sau împrumutate nu se potrivesc cu cele necesare pentru plata avansului de 66 milioane lei, dacă se are în vedere faptul că a fost vânduta cu 1000 USD în 2005 (aproximativ 30 milioane, 20 milioane fiind împrumutul de la coleg, 25 milioane donați de mama pârâtului, plus alte două împrumuturi: de la al doilea coleg și de la -fila 204). De altfel, aceste împrumuturi, chiar reale dacă ar fi, nu ar putea fi avute în vedere decât ca reprezentând datorii comune ale soților, contractate în timpul căsătoriei, pentru dobândirea unui bun ce intra în patrimoniul comun al soților, patrimoniu care trebuie privit cu ambele laturi, activă și pasivă, contribuția copărtașilor urmând a fi apreciată în ansamblul drepturilor și obligațiilor, atât la dobândirea bunurilor, cât și la suportarea cheltuielilor și datoriilor comune.

Având în vedere și dispozițiile art.36 alin.1 Codul familiei, în conformitate cu care la desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soți potrivit învoielii acestora, precum și dispozițiilor art.6731 și următoarele Cod procedură civilă, în raport de dispozițiile art.6735-6736 Cod procedură civilă a pronunțat o încheiere comună cu sentința, constatând că în cauză nu sunt necesare expertize pentru formarea loturilor.

În consecință, a admis în parte acțiunea completată și în parte cererea reconvenționala, luând act de renunțarea reclamatei - pârâte la judecata cu privire la cererea completatoare, devenită conexă (în dosarul conexat -), față de dispozițiile art.246 Cod procedură civilă, a constatat componența masei de partaj și cotele de contribuție ale părților ca mai și, în temeiul dispozițiilor art.728 și următoarele Cod civil, a dispus sistarea stării de indiviziune dintre părți ținând seama de opțiunile părților și criteriile de preferință la atribuire prevăzute de art.673⁹Cod procedură civilă, prin atribuirea în natură a bunurilor din masa de partaj în deplină și exclusivă proprietate pârâtului-reclamant, cu obligarea sa la plata sultei rezultate din compensarea valorică a lotului reclamantei-pârâte cu această sumă.

A dispus obligarea pârâtului-reclamant la plata sultei în valoare de 78.102 lei către reclamanta-pârâtă, într-un termen determinat și rezonabil, astfel încât să poată fi respectat și, totodată, să asigure protecția drepturilor copărtașului, de 3 luni de la pronunțarea hotărârii.

Prin decizia civilă nr.1207 A/13.10.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în baza art.246 Codul d e procedură civilă, a luat act de renunțarea apelantului-pârât la judecarea apelului, a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.10646/05.12.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a constatat că valoarea apartamentului situat în B,-, b1.2 B,.A,.5,.31, sector 3 este de 350.600 lei. A obligat pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 145.397 lei cu titlu de suItă. A menținut celelalte dispoziții din sentința civilă apelată. A obligat apelantul - pârât la plata către apelanta - reclamantă a sumei de 2.700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Au fost avute în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:

În ceea ce privește primul motiv de apel, prin care se solicită partajarea în cote egale a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, tribunalul a apreciat că acesta este neîntemeiat.

Astfel, potrivit art.30 alin.1 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților.

Prezumția de comunitate instituită de textul de lege invocat nu are caracter absolut, ci numai relativ, ceea ce înseamnă că legiuitorul a recunoscut soțului interesat posibilitatea combaterii ei prin orice mijloace de probă.

. drepturilor soților se stabilește în raport de contribuția fiecăruia la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, soții neavând un drept stabilit de la început asupra unei cote din bunurile comune, fiind astfel necesară administrarea de probe prin care să se determine aportul fiecăruia la dobândirea lor. În lipsa altor probatorii din care să rezulte că unul dintre soți a avut o contribuție mai mare în achiziționarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, se prezumă că ambii soți au avut contribuții egale și deci împărțirea acestor bunuri urmează a se face în părți egale. Dar, prezumția relativă a achiziționării bunurilor cu contribuția egală a soților poate fi infirmată prin orice mijloc de probă, de oricare din părți care, la împărțeală ar pretinde o contribuție mai mare astfel că fiecare dintre soți poate dovedi că a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune.

Din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că în mod corect prima instanță a reținut că reclamanta-pârâtă a avut o contribuție de 40%,iar pârâtul-reclamant de 60 %. Astfel, intimatul-pârât a realizat venituri mai mari decât apelanta-reclamantă,contribuind totodată și la creșterea și educarea fiului apelantei din afara căsătoriei. Chiar dacă munca depusă în gospodărie și pentru creșterea copiilor are aceeași valoare ca orice altă activitate remunerată, apelanta și-a îndeplinit în cursul căsătoriei cu pârâtul și o sarcină ce-i revenea în exclusivitate, respectiv creșterea unui copil, fiind ajutată în acest sens de către intimat. În acest fel, contribuția sa la dobândirea bunurilor comune este diminuată prin îndeplinirea acestei obligații de creștere a copilului.

În consecință, corect s-a reținut contribuția apelatei de 40% la dobândirea bunurilor din timpul căsătoriei cu intimatul.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel referitor la evaluarea apartamentului ce face parte din masa partajabilă, tribunalul a apreciat că acesta este întemeiat în condițiile în care apartamentul a fost evaluat în prima instanță la suma de 182.363 lei, iar prin expertiza efectuată în apel valoarea acestui apartament a fost stabilită la suma de 350.600 lei.

Tribunalul a reținut evaluarea apartamentului astfel cum s-a realizat prin expertiza efectuată în apel, având în vedere că apartamentul are trei camere și o suprafață utilă de 65,51 mp, valoarea stabilită la prima instanță fiind sub valoarea de piață a apartamentelor din zona în care este situat apartamentul în litigiu.

Criticile intimatului cu privire la evaluarea apartamentului făcută în apel apar ca neîntemeiate în condițiile în care expertul la stabilirea valorii actualizate a apartamentului a avut în vedere toți indicii de individualizare, precum și faptul că sunt necesare lucrări de întreținere și modernizare, iar valoarea de circulație s-a stabilit prin metoda comparației în raport cu valorile de piață apărute în publicațiile imobiliare, la un curs oficial BNR de la data evaluării apartamentului.

În consecință, apar ca neîntemeiate susținerile intimatului prin care se arată că expertul a aplicat eronat indicii, întrucât prin obiectivele fixate de instanța de apel s-a solicitat să se stabilească valoarea de circulație a apartamentului în raport de prețul practicat pe piața liberă, și cu luarea în calcul a tuturor îmbunătățirilor efectuate, expertiza efectuându-se în sensul celor fixate de instanță.

În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de apel referitor la atribuirea către apelantă a apartamentului motivat de faptul că intimatul nu a pus la dispoziția apelantei suma stabilită de prima instanță cu titlu de sultă, acesta apare ca neîntemeiat întrucât neachitarea suItei nu poate constitui un motiv de reatribuire a imobilului bun comun. S-a avut în vedere faptul că hotărârea primei instanțe, fiind supusă apelului nu era definitivă potrivit art.377 alin.1 și prin urmare nu putea fi pusă în executare, iar de o executare de bunăvoie din partea intimatului - pârât nu se putea vorbi în condițiile în care și acesta a declarat apel, apel la care ulterior a renunțat.

Dispozițiile art.673¹⁰Cod procedură civilă, invocate de apelantă nu sunt incidente în speță în condițiile în care prima instanță a atribuit pârâtului-reclamant în mod definitiv apartamentul în litigiu, prin sentința pronunțată, și nu în mod provizoriu așa cum prevăd dispozițiile din textul de lege invocat.

Împotriva deciziei tribunalului a formulat cerere de recurs la data de 10.12.2008 pârâtul - reclamant, prin care a criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:

Hotărârea criticată este netemeinică și legală pentru motivul de modificare prevăzut de pct.9 Cod de procedură civilă - în sensul că hotărârea criticata:- a fost pronunțata cu încălcarea normelor referitoare la evaluare;- omologându-se astfel: greșeli de calcul, folosirea greșita a indicelor de individualizare a imobilului, fără a se avea în vedere starea concretă a imobilului expertizat;-și stabilindu-se în final o valoare de piață a apartamentului și vădit mărită în contradicție cu tendința de scădere a prețurilor pe piața imobiliară, în condițiile notorii ale crizei economice.

Învederează faptul că instanța a calculat în mod greșit sulta datorată de recurent, pornind de la valoarea apartamentului reținut de instanță și cota intimatei contribuție la bunurile comune - respectiv 40%:

Astfel instanța a stabilit că valoarea apartamentului este de 350.600 lei, iar sulta de 145.397 lei.

În condițiile în care s-a statuat că intimata are o cota de contribuție de 40%, iar apartamentul este singurul bun supus partajării, sulta corectă era de 140.240 lei (350.600 x 40%) și nu 145.397 lei, cum în mod eronat a hotărât instanța de apel.

Instanța de apel nu a avut în vedere criticile aduse concluziilor expertizei efectuate în apel, cu toate că prin încheierea din 06.10.2008 s-a reținut că se vor avea în vedere aceste critici.

În ce privește valoarea apartamentului, expertiza efectuată cu ocazia judecării apelului nu a avut în vedere:starea tehnică a apartamentului: nici o îmbunătățire, pereți cu igrasie și urme a vechilor inundații, instalațiile de apă și caldă WC serviciu nefuncționale, deconectat de la rețeaua de apă caldă; apartamentul se află într-o zonă periferică, Zona a III-a conform Deciziei nr.181/1990, are părțile comune prost întreținute ce necesită lucrări de reparații și igienizare;tendința de înghețare a tranzacțiilor și scăderea prețurilor pe piața imobiliară în condițiile notorii ale recesiunii economice și a înăspririi condițiilor de creditare.

Expertul desemnat în cauză, a efectuat expertiza cu părtinire, adăugând mențiuni false peste semnătura părților și fără acordul părților semnatare:

Expertul adăuga sub semnăturile din procesul - verbal din 22.07.2008, o mențiune contrară realității, respectiv ca "s-au efectuat toate măsurătorile/ s-au efectuat sondaje pentru măsurători." lucru care nu s-a întâmplat în realitate, expertul doar vizionând apartamentul fără a face nici o măsurătoare.

În plus, expertiza efectuată prezintă următoarele inadvertențe:- cercetarea pe teren s-a făcut în mare grabă; -la observația expertului său parte privind starea tehnică a apartamentului și a întregului bloc, expertul numit nu le-a reținut și nici nu le-a cuantificat în raport; utilizează acte normative legale cât și recomandări ale unor grupări profesionale (Corpul Tehnici din România - -R) sau Asociația Națională a din România -, fără să facă adecvarea lor corectă la cauza dosarului;- greșeli de calcul matematice;- expertul său parte nu a fost solicitat la întocmirea raportului de expertiză.

În ceea ce privește identificarea:- expertul omite să arate că foarte aproape există Centrala Sud - care dă zonei o poluare fonică deosebită când se face purjarea, fapt ce trebuia cuantificat în calcule - o scădere de cel puțin "3%"; - în mod greșit expertul a calificat zona în cadrul localității - în realitate, conform Deciziei nr.181/1990 a - ca fiind zona a "III-a", pentru care se aplica o diminuare de "-10%";- în mod eronat, în calcule s-a luat un plus de 60% spor ce se referă în recomandările - R pentru zonele centrale și ultracentrale - ceea ce nu este cazul în speță.

Procedând astfel expertul a adus nejustificat un spor de valoare de + 70%.

Cu toate ca a detaliat și susținut criticile cu privire la expertiză, iar instanța urma să se pronunțe cu privire la acestea, în considerentele hotărârii recurate se rețin doar considerente generale, fără a răspunde în concret criticilor aduse.

S-a reținut astfel ca "expertul la stabilirea valorii actualizate a apartamentului a avut în vedere toți indicii de individualizare, precum și că sunt necesare lucrări de întreținere și modernizare."- silogism fals, întrucât nu înșiruirea indicilor are relevanță, ci modul cum aceștia sunt aplicați, iar în speță valoarea apartamentului a fost mărita nereal prin utilizarea unor acte normative legale, cât și recomandări ale unor grupări profesionale (Corpul Tehnici din România - -R) sau Asociația Națională a din România -, fără să facă adecvarea lor corectă;

S-a reținut greșit în motivare - "apar ca neîntemeiate susținerile intimatului prin care se arată că expertul a aplicat eronat indicii, întrucât prin obiectivele fixate de instanța de apel s-a solicitat să se stabilească valoarea de circulație a apartamentului în raport de prețul practicat pe piața liberă" - raționament greșit, întrucât valoarea de circulație a apartamentului nu se face prin compararea unor prețuri din publicitate, ci prin evaluarea științifică prin utilizarea unor indici, a căror corelare adecvată duce în final la valoarea de piață - în caz contrar fiind suficientă o medie aritmetică a ofertelor din publicitate.

În ceea ce privește deficiențele finisajelor interioare, determinarea cheltuielilor necesare remedierilor se face pe bază de deviz pe categorii de lucrări.

Neținându-se cont de situația reală, expertul indică o reducere de "-15% sumă insuficientă față de situația reală concretă a apartamentului.

Aplicarea indicilor utilizați de expert s-a făcut în mod eronat:

Determinarea coeficientului de actualizare se face prin aplicarea coeficientului de inflație (mai - iulie) și nu prin coeficientul rezultat din cursurile valutare (/EURO); coeficientul de actualizare corect este: 9.208,205 x 1,012 = 9.318,703.

Deci valoarea tehnică actualizată trebuie mărita cu "+4%".

S-a mai susținut că plusul de 60% se aplică la zonele centrale și ultracentrale ale localității. Zona este 3 și deci se diminuează cu "-10%".

închis cu tâmplărie metalică - se aplica +2%. Nu s-a reținut că această tâmplărie este total deteriorată (a se vedea și fotografiile) și deci nu se justifică sporul acordat.

Aplicarea coeficientului de 1,2 reprezentând în opinia d-nei expert "interes pe piața imobiliară" este eronată din următoarele motive:- se cunoaște că tranzacțiile imobiliare au stagnat, mai mult studiile agențiile imobiliare arată că pentru blocuri vechi preturile au scăzut cu 15 - 20%;- determinarea acestui indice de 1,2 trebuie demonstrată tehnic pentru a fi credibil.

În mod corect ar trebui o diminuare de "-20%" adică valoarea actualizată de piață se înmulțește cu 0,80.

de calcul - coeficientul pentru grad seismic este 3,24%, deci se va înmulți cu 1,0324 și nu cu 1,324 așa cum în mod eronat a procedat expertul, mărind nejustificat valoarea apartamentului.

Dar, trecând peste aceste date pur tehnice, apreciază că instanța de apel trebuia să țină cont de criticile formulate și să pună în vedere expertului desemnat să răspundă la obiecțiuni, sau în măsura în care se consideră edificată să răspundă punctual obiecțiunilor sale întemeiate - lucru pe care nu l-a făcut, mărginindu-se la aprecieri cu caracter general, fără legătură cu criticile sale punctuale.

Procedând astfel a stabilit o valoare a apartamentului, valoare rezultată dintr-o evaluare făcută cu încălcarea normelor specifice materiei evaluării, ca să nu mai vorbim de faptul că s-a stabilit eronat o sultă de 5.257 lei.

De aceea, în subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea deciziei în ceea ce privește dispozițiile referitoare la valoarea apartamentului și sulta, trimiterea cauzei instanței de apel pentru refacerea expertizei, avându-se în vedere criticile sale îndreptățite referitoare la modul de evaluare, trendul actual de pe piața imobiliară - pentru a se stabili o valoare cât mai obiectivă a apartamentului ce face obiectul partajului.

Față de conținutul concret al criticilor formulate și dispozițiile exprese ale art.304 din Codul d e procedură civilă, care reglementează cauza recursului, Curtea i-a pus în vedere recurentului să precizeze care este temeiul juridic care fundamentează criticile formulate, respectiv să precizeze cazurile concrete de încălcare sau aplicare greșită a legii.

Prin cererea formulată la data de 19.02.2009, recurentul a invocat în sensul celor solicitate de instanța de recurs, Decizia nr.181/1990 a, Decretul nr.61/1990, criteriile de individualizare recomandate pentru determinarea valorii de circulație a locuințelor, art.212 din Codul d e procedură civilă.

S-a anexat acestei cereri suplimentul la coraportul de expertiză tehnică construcții efectuat de ing., copie Decret nr.61/1990, copie criterii de individualizare recomandate pentru determinarea valorii de circulație-de piață a imobilelor.

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, Curtea o apreciază ca nefondată, pentru considerentele de fapt și de drept ce urmează;

În calea de atac extraordinară a recursului, criticile ce pot fi formulate nu pot viza decât ipotezele strict prevăzute de art.304 din Codul d e procedură civilă și care concretizează aspecte de nelegalitate în legătură cu hotărârea atacată (pe aspecte de ordin procedural sau substanțial).

Scopul acestei căi de atac este, esențialmente, de control al legalității hotărârii atacate cu recurs, ceea ce înseamnă că orice susținere care relevă erori ale instanței de apel în aprecierea probelor administrate în cauză, exced analizei instanței de recurs.

Este motivul pentru care legiuitorul a prevăzut, ca sancțiune de principiu, sancțiunea nulității atât pentru nemotivarea cererii de recurs, cât și pentru situația în care cererea se motivează, însă criticile nu pot fi încadrate în una sau alta din ipotezele de nelegalitate enumerate de norma procedurală susmenționată.

Este și motivul pentru care, la primul termen de judecată, instanța de recurs i-a pus în vedere recurentului să facă precizări concrete sub aspectul, temeiului de drept formal-ulterior, s-a invocat ipoteze prevăzută de art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă,respectiv menționarea situațiilor concrete de încălcare sau aplicare greșită a legii de către instanța de apel-ulterior, au fost menționate acte normative, decizii administrative, recomandări pentru expert (pe care însăși partea, prin expertul, le califică "nu sunt acte normative, ci ele se vor aplica de expert cu mare discernământ și foarte bine justificate), pentru ca cercetarea judecătorească în recurs să se poată face după toate rigorile normelor procedurale redate anterior, păstrând totodată ceea ce s-a câștigat în procesul părților în fața instanțelor de fond.

Recurentul își expune în cuprinsul cererii de recurs propria viziune asupra situației de fapt și propria apreciere asupra concluziilor expertizei efectuate în cauză, situație care nu răspunde întrutotul exigențelor dispozițiilor procedurale care reglementează cauza recursului.

Noua formulare a textului art.304 din Codul d e procedură civilă accentuează caracterul nondevolutiv al căii extraordinare de atac a recursului, tocmai pentru faptul că părțile au beneficiat de o judecată în primă instanță și una în apel (judecăți în fond) care au stabilit pe deplin situația de fapt, inclusiv prin participarea unor persoane specializate în expertizarea tehnică a imobilelor, și au aplicat normele juridice incidente situației de fapt reclamate.

Toată literatura de specialitate, în consens cu jurisprudența instanțelor de judecată, a configurat ideea de principiu conform căreia, în fața unei instanțe de recurs nu pot fi aduse spre analiză decât exclusiv aspecte de nelegalitate, nu de netemeinicie, și aceasta pentru că recurentul a beneficiat în mod concret de sistemului dublului grad de jurisdicție, calea de atac a recursului fiind în mod expres desemnată de legiuitor drept o cale extraordinară de atac.

Cu aceste precizări, Curtea va răspunde punctual criticilor recurentului care configurează aspecte concrete de nelegalitate.

S-a susținut o situație de calcul greșit al sultei de către instanța de apel.

Pentru o astfel de ipoteză, chiar corectă dacă ar fi, recurentul are la dispoziție procedura rapidă prevăzută în mod expres de legiuitor pentru îndreptarea pretinselor erori materiale din cuprinsul hotărârilor judecătorești-art.281 din Codul d e procedură civilă -"erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere; instanța se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu; părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește că este necesar să dea anumite lămuriri; în cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii".

Sub aspectul susținerilor care atestă pretinse neregularități ale raportului de expertiză efectuat în fața instanței de apel-în valorificarea dispozițiilor din acte normative, din alte decizii administrative, din recomandări adresate experților tehnici -, cu consecință directă asupra valorii de circulație a apartamentului în litigiu, Curtea nu le poate primi pentru considerentele ce urmează;

Legea procedurală a stabilit posibilitatea folosirii expertizei pentru lămurirea unor probleme de specialitate.

În considerarea acestei idei, ori de câte ori o instanță de judecată se confruntă cu chestiuni punctuale care implică activitatea concretă a unei persoane de specialitate-măsurători, constatări personale ale expertului, concluzii etc. se apelează în mod efectiv la desemnarea unui/unor experți.

Este și cazul situației pendinte, întrucât a adus spre judecată instanței de judecată o cauză civilă de partaj, ce necesita stabilirea valorii de circulație a apartamentului-bun comun al foștilor soți, în scopul efectuării operațiunii efective de împărțeală judiciară.

Expertiza este în dreptul nostru procesual, un mijloc de probă, constatările experților fiind lăsate la libera apreciere a judecătorului.

Această caracteristică a expertizei, face ca orice nemulțumire a părții față de constatările de fapt ale expertului să reprezintă un aspect de netemeinicie - pct.10 și 11 ale art.304 fiind abrogate, respectiv, când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii sau când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate) - care excede cercetării judecătorești în calea extraordinară de atac a recursului.

Aceste constatări de fapt care au implicat în mod neîndoios cunoștințe de specialitate, au fost avute în vedere de instanța de apel, atunci când a devoluat, în raport de criticile concrete formulate în apel, apărările părții adverse, celelalte probatorii, raportul juridic litigios.

Nemulțumirii părții recurente, pe aspectul valorii de circulație a bunului imobil în litigiu, i se poate răspunde punctual, în sensul că jurisprudența instanței supreme a statuat că în caz de partaj se va omologa valoarea de circulație a imobilului, indicată în ultima expertiză încuviințată într-o cauză civilă.

Echitatea reprezintă un principiu fundamental al dreptului, în raport cu care trebuie interpretate și aplicate toate textele legale în vigoare, inclusiv cele care, în mod direct sau indirect, au incidență în cauzele de partaj, inclusiv în materia expertizelor de specialitate.

În respectarea dreptului la un proces echitabil, instanțele de judecată sunt obligate să acorde egalitate de criterii -, valoarea de circulație a imobilelor, repere de evaluare a imobilelor prin implementarea unor metode specifice de calcul a valorii de piață a imobilelor etc.- tuturor persoanelor angrenate în operațiunile de partaj judiciar, respectiv să aplice regulile de drept, astfel încât să nu afecteze drepturile nici uneia dintre aceste părți.

Instanța de apel, din perspectiva acestor idei de principiu, a apreciat în mod judicios că, potrivit art.30 alin.1 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților.

Sub aspectul valorii de circulație a bunului, s-a reținut corect, prin raportarea la circumstanțele particulare ale cauzei, configurate de ansamblul material probator, că apartamentul a fost subevaluat în prima instanță, dovada clară fiind dată de diferența semnificativă dintre cele două valori de circulație stabilite de rapoartele de expertiză-din fața primei instanțe și din fața instanței de apel.

Expertul, în calitatea sa de persoană de specialitate în domeniul construcțiilor și-a fundamentat valoarea de circulație a imobilului în litigiu pe indici de individualizare, a inserat constatarea proprie că sunt necesare lucrări de întreținere și modernizare, a aplicat metoda comparației în raport cu valorile de piață apărute în publicațiile imobiliare, la un curs oficial BNR de la data evaluării apartamentului.

Raportul de expertiză efectuat în cauză în fața instanței de apel a respectat obiectivele fixate de instanța de apel, respectiv s-a solicitat să se stabilească valoarea de circulație a apartamentului în raport de prețul practicat pe piața liberă, și cu luarea în calcul a tuturor îmbunătățirilor efectuate.

Raportul de expertiză efectuat în fața instanței de apel a menționat prezența părților la data stabilită de expert, acestea fiind asistate de experți-parte.

Raportul de expertiză cuprinde în expunerea detaliată a identificării imobilului, caracteristicile tehnice relevante pentru obiectivul propus de instanța de judecată.

S-a inserat în cuprinsul expertizei că la stabilirea valorii de circulație a imobilului, fișa de calcul s-a realizat cu luarea în considerare a Decretului Lege nr.61/1990, completat cu Legea nr.85/1992, s-au inserat indicii de individualizare, s-a precizat valoarea de circulație calculată prin metoda costurilor standard și valoarea de circulație prin metoda comparației, constatarea explicită a expertului fiind în sensul că aceste valori sunt foarte apropiate, concluzia finală fiind aceea "că cel mai posibil preț cu care se va tranzacționa acest imobil ar fi de 98 300 EURO", respectiv 350 600 lei (la cursul oficial al BNR).

Concluzia finală a instanței de judecată, în raport de toate considerațiile expuse anterior-cadrul procesual de învestire în recurs, specificitatea cauzelor civile de partaj, care din considerente de legalitate, dar și de echitate, impune criteriul valorii de piață a imobilului supus partajului, jurisprudența instanței supreme, specificul muncii expertului și posibilitatea concretă de valorificare a constatărilor proprii ale acestuia, în contextul aprecierii întregului material probator administrat în cauză, de către instanța de judecată - este în sensul că nu poate fi reținută o situație se fapt concretă consemnată de expert care să exceadă dispozițiilor vreunei norme legale incidentă în cauză.

Pentru toate considerentele de fapt și de drept prezentate anterior, Curtea în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr.1207 A/13.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.

Pe temeiul dispozițiilor art.274 din Codul d e procedură civilă, Curtea va obligă recurentul la 2.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, condițiile prevăzute de textul de lege susmenționat fiind îndeplinite, respectiv recurentul se identifică cu partea căzută în pretenții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr.1207 A/13.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.

Obligă recurentul la 2.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 05.03.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - MARI - - -

GREFIER

Red.

2 ex./04.05.2009

TB-4- -;

Jud.3 -

Președinte:Rodica Susanu
Judecători:Rodica Susanu, Ilie, Mirela Vișan

Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 443/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 443/2009. Curtea de Apel Bucuresti