Speta Legea 10/2001. Decizia 147/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(2297/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR. 147
Ședința publică de la 5 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Susanu
JUDECĂTOR 2: Ilie MARI -
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanții-reclamanți, și, împotriva sentinței civile nr.498 din 12.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL.
are ca obiect - contestație - Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al apelanților-reclamanți, și, în baza împuternicirii avocațiale nr.32.513/19.06.2008, emisă de Baroul București - Cabinet de avocat, aflată la fila 9 dosar, lipsind intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B prin PRIMARUL GENERAL.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că s-au depus la dosar relațiile solicitate de la Primăria Municipiului B - Comisia de Aplicare a Legii nr.10/2001.
Avocatul apelanților-contestatori consideră că răspunsul depus la dosar de Primăria Municipiului B - Comisia de Aplicare a Legii nr.10/2001 nu este satisfăcător în sprijinul apelului.
Curtea dispune lăsarea dosarului la ordinea listei de apeluri.
La reluarea dosarului se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al apelanților-reclamanți, și, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B prin PRIMARUL GENERAL.
Avocatul apelanților-contestatori declară că nu mai are alte cereri de solicitat în cauză și doresc încuviințarea altor probe, în afara celor aflate deja la dosar.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Avocatul apelanților-contestatori, susținând oral motivele de apel depuse în scris la dosar, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desființarea în tot a sentinței apelate, ca fiind nelegală și netemeinică, obligarea Primăriei Municipiului B la restituirea în natură a corpului B din imobilul situat în B, str.-.- nr.14, sector 5, precum și la restituirea în natură a apartamentului nr.2 din corpul A, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.498/12.03.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B prin PRIMARUL GENERAL, ca neîntemeiată.
S-au avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
Potrivit art.21 și art.22 din Legea nr.10/2001 (în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr.247/2005), lege ce instituie o procedură administrativă prealabilă și obligatorie pentru restituirea tuturor imobilelor ce fac obiectul acestui act normativ, persoana îndreptățită va notifica în termenul legal persoana juridică deținătoare, solicitând astfel restituirea în natură a imobilului.
De asemenea, potrivit art.23 din lege, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art.22 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Conform art.24 alin.1 din aceeași lege, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat ca prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art.23 alin.1 să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
Tribunalul a reținut în speță că contestatorii au formulat o astfel de notificare pentru acordarea despăgubirilor pentru corpul A de proprietate din imobilul situat în B, str.-.- nr.14, sector 5, notificare în raport de care a fost emisă de către pârâtă Dispoziția nr- prin care s-a făcut persoanei îndreptățite o ofertă privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
După apariția Legii nr.247/2005, reclamanții au înțeles să solicite prin prezenta contestație restituirea în natură a imobilului corp B, susținând prin acțiunea de față că pârâta nu a soluționat această cerere, tergiversând procedura de restituire a imobilului.
Or, în condițiile arătate mai sus, valorificarea drepturilor reclamantei la restituirea în natură a imobilului se putea face obligatoriu, după parcurgerea tuturor etapelor procedurii administrative prealabile, epuizată prin emiterea deciziei sus-menționate, numai prin contestarea în justiție a respectivei decizii, în termenul impus de Legea nr.10/2001.
Modificările aduse Legii nr.10/2001, prin Legea nr.247/2005 nu permit persoanelor îndreptățite să formuleze o nouă notificare pentru restituirea în natură a imobilelor și să declanșeze astfel o altă procedură administrativă de restituire, chiar dacă aceste noi prevederi legale au extins cazurile în care se poate obține restituirea în natură a imobilelor - în aceste ultime situații, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.II din Legea nr.247/2005.
Întrucât în notificare, contestatorii nu au înțeles să solicite și corpul B, aceștia nu pot veni pe calea contestației să îl solicite.
Cu privire la restituirea în natură a apartamentului nr.2 din Corpul A, tribunalul a reținut că acesta a fost înstrăinat în baza Legii nr.112/1995, neputând fi restituit în natură.
În privința faptului că nu a fost stabilit cuantumul despăgubirilor prin dispoziție, tribunalul a constatat că aceasta este atribuția Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în urma analizei de către un evaluator în baza art.16 din Legea nr.10/2001.
Împotriva sentinței primei instanțe au formulat cerere de apel la data de 01.07.2008 reclamanții, și, prin care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Prin contestația formulată împotriva dispoziției nr.7251/18.12.2006 emisă de PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B și înregistrată la Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, apelanții au solicitat obligarea pârâtei la restituirea în natură a corpului B de proprietate din imobilul situat în B, str.-.- nr.14, sector 5.
Ulterior, prin cererea precizatoare depusă de către apelanți în calitate de contestatori, au solicitat instanței de judecată desființarea dispoziției nr.7251/18.12.2006 și obligarea PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI B de a le restitui în natură partea din imobil (teren și construcție) nevândută în temeiul Legii nr.112/1995 și de a le acorda despăgubiri pentru partea din imobil vândută și care nu se mai află în proprietatea statului.
Imobilul situat în B, str.-.- nr.14, sector 5 a aparținut autorului apelanților, acesta fiind preluat în mod abuziv în baza Decretului nr.92/1950.
Prin notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001 au solicitat Primăriei Municipiului B, restituirea în natură sau echivalent a imobilului situat în B, str.-.- nr.14, sector 5, atât în ceea ce privește corpul A, corp la care se refera Decizia nr.7251/18.12.2006, dar și celălalt corp de proprietate și anume corpul B, care a aparținut autorului apelanților.
La data de 18.12.2006, Primăria Municipiului B emite dispoziția nr.7251 prin care se acordă măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de din apartamentul 2, corp A, vândut în baza Legii nr.112/1995, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.40988/1996 și pentru cota de din terenul aferent în suprafață 224 mp, situat în imobilul din B, strada -.- nr.14, sector 5, imposibil de restituit.
În mod greșit, instanța a respins acțiunea formulată de către apelanți în calitate de contestatori, cu motivația că aceștia au formulat notificare pentru acordarea de despăgubiri pentru corpul A din imobilul situat în B, str.-.- nr.14, sector 5, notificare în raport de care a fost emisă dispoziția mai sus-menționata, iar în ceea ce privește apartamentul nr.2 din același corp de clădire, tribunalul a reținut ca fiind vândut în baza Legii nr.112/1995 nu putea fi restituit.
Solicită să se observe că, a accepta o asemenea soluție și motivare echivalează cu oad oua naționalizare.
O asemenea soluție este flagrant contrară normelor și principiilor de drept europene și internaționale, dar și practicii judiciare a instanțelor internaționale (în special Curtea Europeană a Drepturilor Omului), care, în soluții de speță au pronunțat, chiar împotriva Statului Român, hotărâri prin care obligau la restituirea în natură, către persoanele îndreptățite, a unor astfel de imobile.
De asemenea, în mod greșit instanța de judecată a apreciat faptul că apelanții, în calitate de contestatori nu au înțeles să solicite corpul B, prin notificarea formulată, "astfel încât aceștia nu pot veni pe calea contestației sa îl solicite".
- |
Așa cum au arătat și în cuprinsul contestației, se poate constata în mod clar caracterul nelegal și netemeinic al deciziei contestate, ținând cont de următoarele aspecte:
- nepronunțarea unității administrative pe situația juridică a corpului B, corp care, de asemenea, s-a aflat în proprietatea autorului apelanților, la momentul preluării bunului, și prevăzută, în consecință, în cuprinsul notificării formulate în baza Legii nr.10/2001;
- nerestituirea în natură a corpului B de proprietate, care se află în continuare sub regimul proprietății precare și viciate a statului, și care nu a reprezentat obiectul nici unui act de dispoziție, în temeiul nici unei legi sau act normativ special în materie, adoptat după 1989;
- nesocotirea calității de proprietar a autorului apelanților și pe cale de consecință a apelanților succesibili în privința corpului B, din imobilul situat în B, str.-.- nr.14, sector 5, având în vedere dispozițiile art.2 pct.2 din Legea nr.10/2001 modificată și republicată care prevede clar că "persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor prezentei legi."
Mai mult decât atât, legiuitorul instituie principiul prevalenței restituirii în natură, in integrum, excepția fiind acordarea despăgubirilor așa cum reiese clar și din cuprinsul art.7 din lege "de regulă imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură."
Apelul este nefondat pentru considerentele ce urmează;
Apelanții-contestatori au învestit în mod explicit instanța de judecată cu o contestație împotriva dispoziției nr.7251 din 18.12.2006 emisă de Primăria Municipiului
Contestatorii din cauza pendinte sunt, atât (moștenitor al defunctului ), cât și și (moștenitori ai autorului ).
Dispoziția nr.7251 din 18.12.2006, așa cum rezultă din conținutul său, a avut în vedere notificarea înregistrată sub nr.6392 din 05.06.2001, formulată de persoana îndreptățită, și a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de din apartamentul 2, corp A, vândut în baza Legii nr.112/1995, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.40988/1996 și pentru cota de din terenul aferent în suprafață 224 mp, situat în imobilul din B, strada -.- nr.14, sector 5, imposibil de restituit persoanei îndreptățite.
Notificarea existentă la dosarul cauzei și care a constituit obiect de analiza din partea organului administrativ, a vizat în mod expres despăgubiri bănești pentru din imobilul situat în B, strada -.- nr.14, sector 5.
S-a inserat în cuprinsul notificării precizarea că fratele său a primit despăgubirea pentru partea sa de din valoarea imobilului, prin decizia hotărârea nr.3077/22.11.1999 (fila 29).
Dovada calității de moștenitor a contestatorului este făcută cu certificatul de moștenitor de calitate nr.350/16.07.1996-fila 28.
Situația juridică a imobilului a fost lămurită în cauză, din înscrisurile administrate rezultând că imobilul în litigiu, a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.92/1950 de la autorul contestatorului; s-a stabilit totodată că apartamentul nr.2 situat la etajul 1 al Corpului Aaf ost înstrăinat numitului, în baza Legii nr.112/1995.
În raport de situația de fapt redată anterior, în mod corect prima instanță a făcut aplicația dispozițiilor legale incidente din Legea nr. 10/2001, lege specială de reparație civilă.
Persoana îndreptățită a formulat notificare în conformitate cu dispozițiile art.22 alin 1 din lege, obiectul acesteia fiind foarte clar formulat, așa cum am precizat anterior.
Obligația stabilită în mod explicit de legiuitor în sarcina persoanei îndreptățite în sensul legii speciale, avea următorul conținut - "(2) notificarea va cuprinde denumirea și adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptățite,elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum și valoarea estimată a acestuia;(3) notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripție își are sediul persoana juridică deținătoare a imobilului. Executorul judecătoresc va înregistra notificarea și o va comunica persoanei notificate în termen de 7 zile de la data înregistrării.; (4)notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin.(1), chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul;(5)erespectarea termenului de 6 luni*) prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent(termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.109/2001 și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 145/2001).
Dispozițiile art.26 din lege statuau că, "dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art.25 alin.(1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită".
Unitatea deținătoare s-a conformat dispozițiilor legii speciale redate anterior și, totodată, propriei voințe a persoanei îndreptățite sub aspectul măsurilor reparatorii solicitate, și a emis dispoziția administrativă.
Într-adevăr persoana îndreptățită putea ataca în justiție, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Circumstanțele particulare ale cauzei redate anterior, au dovedit faptul că, împotriva evidenței-solicitării explicite din cuprinsul notificării expediate de persoana îndreptățită, contestatorii au intenționat să lărgească, pe de o parte, cadrul procesual de învestire-prin includerea în calitate de contestatori și a moștenitorilor celeilalte persoane menționate în cuprinsul certificatului de moștenitor, iar, pe de altă parte, au schimbat obiectul pretenției deduse judecății-prin adăugarea conținutului unei alte notificări-corpul B al imobilului în litigiu (notificarea înregistrată sub nr.950 din 18.10.2005), ceea ce din punct de vedere procedural, este inadmisibil.
În condițiile existenței unei legi speciale și a unei rigori de ordin procedural-în calea de atac nu poate fi extins procesul pendinte prin cuprinderea altor părți sau a altor pretenții-contestatorii nu puteau modifica cadrul procesual inițial de învestire.
Această nouă pretenție a contestatorilor este dovedită cu înscrisul depus la dosarul cauzei la fila 119, în cuprinsul căruia se menționează în mod expres că "din eroare nu s-a solicitat și corpul B de la aceeași adresă, deși la notificare au fost atașate actele doveditoare", arătându-se totodată și temeiul juridic al pretenției - Legea nr.247/2005.
Nu se poate reține nici o neregularitate în ceea ce privește modalitatea de cuantificarea a măsurilor reparatorii, câtă vreme conținutul dispoziției atacate cuprinde mențiunea clară conform căreia dispoziția se comunică secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, de pe lângă Cancelaria Primului Ministru, instituție cu atribuții concrete, stabilite de însăși legea specială privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, de reparație civilă, în stabilirea despăgubirilor.
Pentru considerentele de fapt și de drept ce preced, Curtea în conformitate cu dispozițiile art.296 din Codul d e procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții - reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la avocat, în B,- A, sector 1, împotriva sentinței civile nr.498/12.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, prin PRIMATUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - MARI -
GREFIER
- -
Red.
./
7 ex./04.05.2009
TB-3 -
Președinte:Rodica SusanuJudecători:Rodica Susanu, Ilie
