Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 564/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 564
Ședința publică din data de 26 mai 2008
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții, domiciliați în orașul V de M,-, jud. P, împotriva deciziei civile nr. 686/ 15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în B,-, sector 4.
Recursul este timbrat cu 131,12 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr.-/26 mai 2008 și 5 lei timbru judiciar, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă și intimata-reclamantă - personal, lipsind recurentul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin intermediul serviciului registratură intimata reclamantă - a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Recurenta-pârâtă, cu privire la cererea de amânare a cauzei pentru lipsă apărare formulată de intimata-reclamantă -, arată că la să la aprecierea instanței.
Intimata-pârâtă - prezentă personal, arată că nu mai stăruie în susținerea cererii de amânare a cauzei pentru lipsă apărare.
Curtea, având în vedere cererea de amânare a cauzei pentru lipsă apărare formulată de intimata-reclamantă - și luând act de precizarea acesteia făcută la termenul de judecată de astăzi, o respinge ca rămasă fără obiect.
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarațiile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
În temeiul art.137 Cod pr.civilă, rap. la art.306 alin.1 și 3 Cod pr.civilă Curtea invocă și pune în discuția părților excepția nulității recursului, întrucât motivele formulate nu se încadrează în niciunul dintre cazurile strict și limitativ reglementate de art. 304 Cod pr.civilă.
Recurenta-pârâtă, având cuvântul cu privire la excepția nulității recursului, arată că lasă la aprecierea instanței.
Intimata-pârâtă -, având cuvântul asupra excepției nulității recursului declarat de pârâți, arată că nu are nicio obiecție și lasă la aprecierea instanței.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și urmează a rămâne în pronunțare asupra excepției nulității recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii d Munte sub nr.2324/27.09.2004 reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în orașul V de M,-, jud.P, obligarea pârâților să îi lase în liniștită posesie și proprietate bunurile mobile menționate expres în acțiune, estimate la cca.30 milioane ROL, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în timpul căsătoriei părinții săi, respectiv și au construit o casă situată în orașul V de M,-, pe terenul proprietatea mamei sale,.
Reclamanta a precizat că la data de 23.07.2003 a decedat tatăl său, având ca moștenitori pe în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de 5/8 din succesiune și reclamanta în calitate de fiică cu o cotă de 3/8 din succesiune, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.397/26.11.2003.
A susținut reclamanta că la data de 11.12.2003 mama sa a vândut cota de 5/8 ce ii revenea din succesiunea defunctului său soț pârâților din prezenta cauză și, întrucât la data de 18.09.2004 mama sa a decedat, ea, reclamanta, împreună cu pârâții au rămas în indiviziune asupra imobilului, respectiv reclamanta cu o cotă de 3/8 iar pârâții cu o cota de 5/8, de la data vânzării imobilul aflându-se în posesia exclusivă a pârâților.
La data de 22.11.2004 pârâții, în conformitate cu art.115 Cod pr.civilă, au formulat întâmpinare prin care au arătat că solicită la soluționarea acțiunii de partaj să se aibă în vedere și testamentul autentificat la nr.2360 prin care defuncta a testat în favoarea lor bunurile mobile și imobile.
În acest sens pârâții au arătat că mai multe bunuri mobile le-au fost vândute la data de 04.02.2004 printr-un înscris sub semnătură privată de către defunctă, iar în legătura cu celelalte bunuri mobile pârâții au arătat că unele nu există, unele sunt în cantitate mai mică, iar altele au fost date de de către defunctă în timpul vieții.
De asemenea, pârâții au formulat, conform art. 119 Cod pr.civilă și cerere reconvențională prin care au solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de înmormântare și parastase pentru defuncta, din care 10 milioane ROL cheltuieli de înmormântare și 15 milioane ROL cheltuieli cu ocazia
parastaselor, arătând totodată că la imobil au făcut mai multe îmbunătățiri și reparații pe care le evaluează la cca.4 milioane ROL.
La data de 22.12.2004 reclamanta și-a completat cererea solicitând reducțiunea liberalităților făcute de către defuncta pârâților și prin care i s-a încălcat rezerva succesorală, arătând ca are calitatea de descendent a defunctei, iar prin testarea de către aceasta în favoarea pârâților a bunurilor mobile și imobile, adică a cotei sale de 5/8, i se încalcă rezerva ce i se cuvine în calitate de moștenitor rezervatar și în aceste condiții legatul ce formează obiectul testamentului apare ca fiind parțial caduc, urmând ca rezerva ce i se cuvine în cotă de din moștenire să îi fie atribuită.
Totodată reclamanta a solicitat respingerea cererii pârâților de a fi obligată la plata cheltuielilor de înmormântare și parastase, motivând că pentru defuncta s-a primit ajutor de înmormântare de la Primăria orașului V de M, iar la pensionari aceasta avea o sumă mare de bani drept cotizație care a fost retrasă de către pârâți și folosită la cheltuielile de înmormântare.
A precizat reclamanta că de pe urma defunctei au mai rămas și câteva sute milioane ROL, astfel că cererea pârâților de a fi obligată să suporte parte din cheltuielile de înmormântare este neîntemeiată.
Referitor la pretinsele reparații invocate de pârâți, reclamanta a solicitat respingerea și a unei asemenea cereri, motivând că, de fapt, respectivele reparații sunt lucrări de întreținere curente a imobilului, deoarece pârâții îl folosesc în exclusivitate, au fost efectuate fără acordul ei, în calitate de coproprietar și nu au sporit valoarea imobilului.
La data de 27.01.2005 pârâții au formulat întâmpinare la cererea completatoare depusă de reclamantă, solicitând admiterea în parte a cererii privind reducțiunea liberalităților, raportată la cota de 5/8 din bunurile mobile, având în vedere că parte din bunuri au fost înstrăinate de defunctă în timpul vieții prin act sub semnătură privată, iar parte din bunuri au fost date de.
La data de 24.02.2005 s-a invocat de către pârâți faptul că din nici un act din dosar nu rezultă că reclamanta este fiica defunctei, contestând decizia de înfiere nr.95/1980, pârâții solicitând să se depună hotărâre judecătorească în acest sens.
După administrarea probelor cu acte, interogatorii, martori, prin încheierea din data de 02.06.2005 Judecătoria Vălenii de Ma admis în parte în principiu acțiunea și în parte în principiu cererea reconvențională, a constatat că de pe urma părinților reclamantei a rămas casa de locuit - parter și etaj, situată în orașul V de M,-, la care reclamanta are o cotă de 3/8 și pârâții o cot[ de 5/8 și a constatat că la această construcție pârâții au efectuat îmbunătățiri în sensul întăririi pereților la pivniță și înălțării pivniței, aceste îmbunătățiri fiind bunul propriu al pârâților, alături de terenul menționat în contractul de vânzare-cumpărare.
Prin aceeași încheiere s-a constatat că de pe urma defunctei au rămas mai multe bunuri mobile și anume: un pat dublu cu tablie din lemn de revopsit negru, o masă de toaletă cu oglindă ovală din lemn de revopsită în negru, un șifonier cu 3 uși, un șifonier din cu 3 uși, două canapele extensibile, două covoare roții persane cu, 3 carpete roșii cu, un frigider Arctic, un TV color, un TV alb - negru, un dublu radiocasetofon, un aragaz maro cu 4 ochiuri și un
oval central, o mașină de cusut, un calorifer electric, o butelie de aragaz, 2 lustre, 4 aplice, 24 tacâmuri de, 2 paltoane bărbătești, o haină de piele bărbătească lungă maro, 5 costume bărbătești, o haină damă astrahan, haină mouton, o bicicletă de damă și un de de 50 litri, rezerva reclamantei din valoarea acestor bunuri mobile fiind de din 5/8 și cota reclamantei fiind astfel de 11/16, iar cota pârâților de 5/16 din aceste bunuri mobile.
Totodată instanța de fond a admis în principiu cererea privind reducțiunea testamentului, a respins capătul de cerere din cererea reconvențională privind partajarea pasivului succesoral, iar în legătura cu cererea privind adopția reclamantei, instanța a arătat că se va pronunța prin sentință.
Pentru a se pronunța aceasta soluție s-a reținut că reclamanta a avut ca părinți naturali pe și, după decesul acesteia din urmă tatăl său s-a recăsătorit cu, care a înfiat-o pe reclamantă la data de 22.07.1980, sens în care s-a emis Decizia de înfiere de la acea dată de către organul competent, iar la data de 01.08.1980 reclamantei înfiate i s- emis un nou certificat de naștere în care este menționată ca părinte firesc.
Reține instanța de fond că masa succesorală rămasă de pe urma părinților reclamantei se compune dintr-o casă de locuit situată în orașul V de M,-, construită din cărămidă, acoperită cu tablă, compusă din beci, cameră de zi, dormitor, bucătărie, baie, verandă, terasă și hol cu casa scării la parter, iar la etaj 2 camere, baie, hol cu casa scării și balcon, locuință din care a înstrăinat la data de 11.12.2003 cota sa de 5/8 celor 2 pârâți și totodată le-a înstrăinat acestora și suprafața de 1692. pe care este edificată casa și care a fost bunul propriu al mamei reclamantei.
A stabilit instanța de fond că la acest imobil pârâții au efectuat o serie de îmbunătățiri constând numai în întărirea pereților la pivniță și înălțarea acesteia, celelalte îmbunătățiri pretinse de către pârâți prin cererea reconvențională nefiind dovedite, iar zugrăvelile, reparațiile la pereții de la bucătărie și refacerea sobelor sunt lucrări de întreținere curentă a imobilului ce cad în sarcina pârâților care folosesc în mod exclusiv imobilul.
S-a constatat în ceea ce privește bunurile mobile că numai în parte au fost dovedite prin recunoașterea pârâților, iar în ceea ce privește susținerea acestora în sensul că multe din bunurile mobile ar fi fost date de defunctă în timpul vieții de, s-a reținut că nu este întemeiată întrucât nu s-au făcut probe în acest sens de către pârâți.
Motivează instanța de fond că referitor la bunurile mobile în timpul vieții a dispus de cota sa de 5/8 din acestea în două feluri: o parte le-a înstrăinat pârâților prin act sub semnătură privată, iar o parte le-a înstrăinat prin testament, astfel încât dispunând de ele prin testament a încălcat rezerva reclamantei care este de din moștenire, respectiv din 5/8 și, ca atare, cota ce se cuvine reclamantei din bunurile mobile este de 11/16, restul de 5/16 fiind cota ce se cuvine pârâților.
Pentru a respinge cererea privind pasivul succesoral, instanța de fond reținut că potrivit actelor existente la dosar pârâții au primit ajutor de înmormântare de la Casa de Pensii P, precum și de la V de M, au lichidat depozitele de Post SA V de M și totodată defuncta a avut mijloace bănești personale și într-un cuantum destul de mare, de care pârâții s-au folosit pentru realizarea înmormântării și a parastaselor.
Prin sentința civilă nr.1233/14.06.2007 s-a admis în parte acțiunea și în parte cererea reconvențională și s-a dispus ieșirea din indiviziune potrivit expertizei tehnice judiciare, completată, în sensul că s-au atribuit pârâților clădirea de locuit, astfel cum a fost identificată de expert și bunurile mobile identificate și evaluate potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de expert, pârâții primind astfel bunuri în valoare totală de 106.296,2 lei și având dreptul la bunuri în valoare de 65.900 lei, plătesc sultă reclamantei suma de 40.396,2 lei, fiind totodată respinsă cererea pârâților privind obligarea reclamantei la plata pasivului succesoral reprezentat de cheltuieli de înmormântare ca neîntemeiată, reținându-se că prin această variantă se ține seama de dispozițiile încheierii de partaj, de mărimea drepturilor stabilită pentru fiecare parte și de împrejurarea că terenul este proprietatea pârâților, fiind deci firească atribuirea imobilului bun succesoral în natură acestora din urmă.
Împotriva încheierii din 02.06.2005 și a sentinței civile nr.1233/14.06.2007 au formulat apel pârâții, criticând soluțiile pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând refacerea raportului de expertiză tehnică construcții, conform obiecțiunilor formulate.
În motivarea apelului, pârâții au arătat că instanța de fond a greșit calculele cu 20 lei, pe care nejustificat ei trebuie să îi plătească intimatei, că în mod greșit s-au reținut la masa de partaj toate bunurile mobile, întrucât unele din ele au fost date de de către defuncta în timpul vieți, iar mobila a fost vândută de aceasta cu act sub semnătură privată.
Precizează apelanții că bunurile aflate la pozițiile 1, 2 și 3 din notele scrise au fost înstrăinate cu act sub semnătură privată și totuși au fost menționate în încheierea interlocutorie, bunurile de la pozițiile 24,25 și 26 sunt bunurile personale ale lui, tatăl reclamantei pentru care ei nu au testament, iar bunurile de la pozițiile 6,27,28,29 și 30 nu existau la momentul decesului defuncților, fiind înstrăinate de aceștia.
Precizează apelanții că, referitor la bunurile imobile au depus la dosar
acte referitoare la modul de edificare a construcțiilor și cu toate acestea experții au greșit încălcând actele normative care stabilesc criteriile ce trebuie avute în vedere la evaluarea imobilelor, au confundat suprafețele, reținând de exemplu suprafața podului ca fiind aceea a acoperișului, au reținut un grad de uzură mult prea mic fața de vechimea imobilului, au adăugat în mod nelegal TVA, care este o taxa a statului și care in anul 1970 nu exista și au evaluat podul de două ori.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin decizia nr. 686 pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 15.11.2007 s-a respins ca nefondat apelul declarat de către pârâți, fiind obligați apelanții să plătească suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată intimatei.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că în privința bunurilor mobile apelanții nu au făcut nicio dovadă prin care să le fie confirmată susținerea potrivit căreia autoarea intimatei ar fi dat de anumite bunuri și nici nu au dovedit că în patrimoniul acesteia nu mai existau la data decesului patul dublu, masa de toaletă cu oglindă și un șifonier cu 3 uși.
Referitor la pretinsa greșeală de calcul săvârșită de judecătorul fondului, tribunalul a stabilită că reprezintă o simplă eroare materială, ce poate fi îndreptată pe calea prev. de art.281 Cod pr.civilă, neputând constitui motiv de apel.
S-au apreciat ca nefondate și criticile vizând rapoartele de expertiză efectuate în dosarul de fond, reținându-se că în cauză s-au efectuat două rapoarte de expertiză cu concursul experților consilieri ai părților și care au stabilit diferențe nesemnificative, lucrări care au argumentat în detaliu, cu indicarea actelor normative și a constatărilor pe teren care au fost criteriile în baza cărora s-a evaluat construcția, expertul răspunzând punctual obiecțiunilor formulate de apelanți.
Pentru aceste considerente, reține tribunalul, în cauză nu se mai impune efectuarea unui alt raport de expertiză, astfel cum au solicitat apelanții.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul legal prev. de art. 301 Cod pr.civilă, pârâții, criticând-o ca nelegală.
Recurenții au susținut că instanța de apel a reținut că, "având în vedere că în cauză s-au efectuat două rapoarte de expertiză cu concursul experților consilieri ai părților și care au stabilit diferențe nesemnificative ", deși raportul de expertiză nu a fost semnat de expertul consilier desemnat pentru recurenți, iar diferența dintre valorile locuinței stabilite de experții și este foarte mare, situație în care instanțele de judecată trebuiau să analizeze cu discernământ argumentele prezentate pentru o soluționate reală a cauzei.
Menționează recurenții că în motivarea sa, tribunalul nu a făcut referire la TVA și, deși a reținut că au existat greșeli de calcul, a apreciat că susținerile sunt neîntemeiate.
De asemenea, susțin recurenții, deși a reținut în considerente că " analizând
conținutul contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată și bunurile reținute prin încheierea apelată, se constată că bunurile înstrăinate nu au fost incluse în masa partajabilă, apelanții nefăcând nicio dovadă în sensul că la data decesului defunctei nu mai existau în patrimoniul acesteia patul dublu, masa de toaletă cu oglindă și un șifonier cu 3 uși ", din contractul aflat la fila 21 rezultă că aceste bunuri care, greșit au fost incluse în masa partajabilă, în realitate aparțin recurenților, conform actului invocat.
Recurenții, citează un alt paragraf din decizie " totodată nu au făcut nicio dovadă în sensul că defuncta a dat de în timpul vieții bunuri și, care au fost acestea ", susținând că au indicat prin actele de la filele 109 și 199 din dosarul de fond, bunurile înstrăinate și persoanele care le-au primit, greșit fiind evaluate, deși nu au existat în patrimoniul defunctei.
Totodată, menționează recurenții, conform Codului fiscal, persoanele fizice dintr-un litigiu având ca obiect un partaj judiciar nu sunt plătitoare de TVA, motiv pentru care expertul consilier a solicitat ca valoarea coeficientului de actualizare să fie diminuată cu coeficientul de calcul al TVA.
Instanța a reținut "expertul răspunzând totodată punctual obiecțiunilor formulate ", dar răspunsul nu este real, susțin recurenții, întrucât în STAS-ul anexat motivelor de apel este subliniată înălțimea mansardelor.
A mai reținut tribunalul, arată recurenții, că " indicarea necorespunzătoare a coeficienților de individualizare "sunt" neîntemeiate". Precizează recurenții că expertul a arătat la data de 30.05.2007 că valorile coeficienților de individualizare date de expertul sunt false, impunându-se sesizarea procuraturii pentru fals și uz de fals, greșit fiindu-le respins apelul ca nefondat.
Se solicită admiterea recursului și modificarea în tot a ambelor hotărâri.
Recursul a fost întemeiat pe disp.art.304 Cod pr.civilă.
La termenul de judecată din data de 26.05.2008 Curtea, din oficiu, în temeiul art.137 Cod pr.civilă, rap. la art.306 alin.1 și 3 Cod pr.civilă a invocat și a pus în discuția părților excepția nulității recursului întrucât motivele formulate nu se regăsesc în niciunul dintre cazurile reglementate de art. 304 Cod pr.civilă.
Cu referire la excepția invocată se constată că recurenții nu au indicat și dezvoltat în motivele de recurs formulate niciunul dintre cazurile de casare și modificare statuate de art.304 Cod pr.civilă, criticile formulate nepermițând încadrarea în vreunul dintre motivele legale prevăzute de textul de lege menționat.
Se impune a se preciza sub acest aspect că nemulțumirile exprimate de către pârâți prin intermediul căii de atac a recursului, vizează împrejurări legate de greșita stabilire a situației de fapt determinate de aprecierea și interpretarea eronată a probatoriului (neapartenența unor bunuri la masa partajabilă, greșita interpretare a unui contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, nereținerea faptului material al înstrăinării unor bunuri chiar de către autoarea intimatei pe parcursul vieții și greșita interpretare a actelor depuse în anexe la motivele de apel).
De asemenea, recurenții au criticat aprecierile realizate de instanță cu privire la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză și la faptul că aceasta nu a validat susținerile formulate de expertul consilier al recurenților, respectiv împrejurarea că instanța nu a analizat "cu discernământ" apărările formulate, aspecte în raport de care se constată că în toate aceste cazuri, criticile formulate nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs, întrucât ar implica practic o reanalizare a situației de fapt în temeiul probatoriului deja administrat, ceea ce ar impune un control de netemeinicie a hotărârii, ce excede limitelor prev. de art. 304 Cod pr.civilă și nu intră în atribuțiile instanței de recurs.
Concluzionând, Curtea, stabilind că recurenții nu s-au conformat prevederilor art.3021alin.1 lit.c Cod pr.civilă și ale art.304 Cod pr.civilă, motivele formulate neputând fi încadrate în niciunul dintre cazurile de nelegalitate expres și limitativ prev. de disp.art.304 Cod pr.civilă, în conformitate cu art. 306 alin.3 Cod pr.civilă, va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului declarat de recurenții pârâți, domiciliați în orașul V de M,-, jud. P împotriva deciziei civile nr. 686/ 15.11.2007 pronunțată de Tribunalul
P în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în B,-, sector 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- - - - - - -
GREFIER,
/VM
2 ex./11.02.2008
nr- Judec.V de M
nr- Trib.
R -,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
