Anulare act. Decizia 561/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR.561
Ședința publică din 26 mai 2008
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanții G, - prin procurator, domiciliat în Câmpina,- A, jud. P și pârâtul, domiciliat în Câmpina, str. - Erou,.23,.C,.4,.19, jud. P împotriva deciziei civile nr. 161 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Recursul declarat de reclamanți este timbrat cu 6 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr.-/26.05.2008 și 0,50 lei timbru judiciar, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți G și prin procurator, potrivit procurii judiciare de reprezentare autentificată sub nr.200 /18.01.2008 de Biroul Notarial " și Asociații" Câmpina și recurentul-pârât reprezentat de avocat din cadrul Baroului de Avocați P potrivit împuternicirii avocațiale nr.753/7.04.2008 depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarațiile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
În temeiul disp.art.136, 137, 301 și 103 alin.1 Cod pr.civilă Curtea, invocă din oficiu și pune în discuția părților excepția tardivității recursului declarat de pârâtul.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-pârât, solicită admiterea excepției tardivității recursului invocată de instanță.
Procurator, arată că este de acord cu admiterea excepției tardivității recursului declarat de pârâtul, invocată de instanță din oficiu.
În susținerea recursului arată că, deși reclamanții au formulat motive clare prin care au criticat greșita admitere a cererii reconvenționale de către instanța de fond, în mod greșit Tribunalul Prahova fără o motivare a soluției pronunțate,le-a respins apelul ca nefondat.
Apreciază că, potrivit disp.art.3 pct.3 rap.la art.1 cod pr.civilă, față de valoarea obiectului în litigiu de 30.000 lei, care se află sub limita maximă de 100.000 lei, instanța trebuia să califice calea de atac ca fiind recurs și nu apel și să-l soluționeze în complet de recurs format din trei judecători și nu în complet de apel format din doi judecători, cum în mod greșit a procedat.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru judecarea în recurs, cu legala compunere a completului de judecată.
În subsidiar solicită modificarea în parte a ambelor hotărâri pronunțate în cauză, în sensul respingerii cererii reconvenționale și a înlăturării obligării recurenților-reclamanți la plata sumei de 8280 lei.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-pârât, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanții G, sub toate aspectele invocate. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Câmpina, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună în principal anularea convenției încheiată la 17.10.2007 privind imobilul teren și construcție situat în Câmpina,-, jud. P, iar în subsidiar rezoluțiunea aceleiași convenții.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că între și pârât s- încheiat un antecontrat de vânzare cumpărare pentru imobilul menționat întocmindu-se un înscris în 2 exemplare în care s-a menționat ca preț al imobilului suma de 300.000.000 lei ROL la care se adăugau sume periodice lunare la nivelul salariului minim pe economie.
Au precizat reclamanții că pârâtul a constituit un depozit bancar pe 3 luni, dar numai pentru suma de 220.000.000 lei ROL, la clauză de împuternicire figurând pârâtul și mama acestuia.
S-a mai susținut că reclamanta deși coproprietară devălmașă asupra imobilului nu a avut cunoștință de actul încheiat între părți, astfel încât acesta nu-i este opozabil, precizându-se totodată că înscrisul nu individualizează imobilul cu privire la care părțile au convenit, existând doar o referire generică asupra bunului.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat proba cu acte, interogatoriu, martori și expertiză contabilă.
Pârâtul a formulat în conformitate cu disp.art.115-119 Cod procedură civilă întâmpinare și cerere reconvențională prin care a arătat că este de acord cu cererea introductivă și repunerea părților în situația anterioară, susținând că a încheiat cu reclamanții un înscris cu caracterul unui contract de promisiune de vânzare, iar suma ce urma a fi achitată lunar era, de fapt, o valorificare a întreținerii pe care urma se le-o acorde, că s-a achitat întreaga sumă de 30.000 lei RON din care 8000 lei RON au fost folosiți de reclamanți pentru a-și plăti o parte din datorii, iar restul au fost depuși într-un cont al reclamanților.
După administrarea probelor, prin sentința civilă nr.2736/2.10.2007 Judecătoria Câmpinaa admis în parte acțiunea, a dispus rezoluțiunea convenției de vânzare cumpărare încheiată la data de 17.10.2006 privind imobilul situat în Câmpina,-, a respins ca neîntemeiată cererea principală privind anularea aceleiași convenții, a admis în parte cererea reconvențională precizată obligând reclamanții să plătească pârâtului suma de 8280 lei reprezentând diferența de preț reactualizată conform indicelui de inflație, nerestituită acestuia.
La pronunțarea sentinței instanța de fond a reținut că înscrisul încheiat între părți intitulat "chitanță", întrunește condițiile unui antecontract de vânzare- cumpărare fiind menționate părțile contractante, obiectul convenției, suma de bani primită cu titlu de preț, făcând referiri cu privire la obligația cumpărătorului promitent de a plăti lunar un salariu minim pe economie - vânzătorului promitent.
Instanța de fond a reținut totodată că, cererea privind anularea convenției este neîntemeiata și, deși reclamanții au susținut că din suma consemnată cu titlu de preț nu au primit efectiv decât 220.000.000 lei ROL prin depozit bancar, simpla afirmație a acestora nu este suficientă pentru înlăturarea unor stipulații contractuale, iar crearea unor depozite asupra unei părți din prețul convenit, nu poate duce prin ea însăși la concluzia că nu s-a plătit întregul preț.
Împotriva sentinței pronunțate au declarat apel reclamanții și, susținând că este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a reținut în mod eronat că potrivit consemnărilor în cuprinsul înscrisului intitulat "chitanță" din 17.10.2006 rezultă că între părți a intervenit un antecontract de vânzare - cumpărare cu privire la imobil, întrucât nu se precizează amplasamentul și nici adresa imobilului în litigiu, făcându-se doar o referire generică la imobil și teren, iar înscrisul doveditor anexat acțiunii a fost semnat doar de pârât lipsind consimțământul reclamanților, condiție în care se impune anularea convenției și nu rezoluțiunea acesteia.
S-a mai susținut în motivarea cererii de apel d e către reclamanți că, din nici o probă a dosarului nu rezultă plata sumei de 8000 ROL către reclamanți în condițiile în care pârâtul nu a precizat în cererea reconvențională dacă suma pretinsă a fost plătită dintr-o dată sau eșalonat iar prin contractul de depozit bancar nu se menționează decât suma de 220.000.000 lei ROL nefăcându-se referire și la pretinsa suma de 8000 lei RON.
În cadrul motivelor de apel invocate reclamanții au susținut totodată că, prin cererea reconvențională pârâtul a solicitat și dobânzi la nivelul sumei pretinse care
i-au fost acordate și, deși au fost puși în întârziere anterior introducerii acțiunii pentru a fi obligați la dobânzi, iar în convenție nu se precizează asumarea unei astfel de obligații, s-a admis cererea acestuia.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel si pârâtul fără a depune motivele și a îndeplini obligația de plată a taxei de timbru, astfel cum prevăd disp. art. 20 alin.2 din 146/1997.
La data de 17.03.2008 Tribunalul Prahovaa pronunțat decizia nr.161 prin care a anulat pentru netimbrare apelul declarat de pârâtul și a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanți.
Tribunalul a reținut, potrivit considerentelor deciziei că apelantul-pârât nu a depus taxa de timbru și timbrul judiciar aferente căii de atac exercitate, împrejurare ce a determinat anularea apelului pentru netimbrare, conform art.20 al.2 din Legea nr.146/1997.
În ceea ce privește apelul declarat de către reclamanți s-a stabilit că înscrisul intitulat "chitanță" a fost corect apreciat de judecătorul fondului, întrucât în conținutul său este identificat imobilul ce a constituit obiectul înstrăinării, iar actul a fost semnat de către ambii apelanți, astfel cum a rezultat din compararea semnăturii apelantei cu cea de pe interogatoriul luat în cauză și cu cea de pe contractele de depozit bancar aflate la filele 10 și 11 dosar fond.
S-a mai reținut că în mod legal s-a apreciat că în cauză nu poate interveni sancțiunea anulării convenției, ci cea a rezoluțiunii, întrucât înscrisul a fost încheiat cu respectarea condițiilor de valabilitate prevăzute de lege, iar ulterior încheierii sale, părțile nu și-au îndeplinit obligațiile stipulate.
Astfel, tribunalul a stabilit că plata întregii sume de 300.000.000 ROL către reclamanții-apelanți este confirmată de semnătura acestora, fiind astfel nefondată critica formulată sub acest aspect și că ulterior, perfectarea contractului nu s-a realizat datorită culpei apelanților, care nu și-au îndeplinit obligațiile asumate.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâtul și reclamanții G și, criticând-o ca nefondată.
Astfel, pârâtul a criticat hotărârea pronunțată de Tribunalul Prahova, sub aspectul cheltuielilor de judecată, susținând că în mod greșit nu i-au fost acordate, deși a făcut dovada existenței acestora.
Recursul nu a fost motivat în drept.
În ceea ce-i privește pe reclamanți, aceștia au formulat cinci motive de recurs, susținând că tribunalul nu și-a motivat soluția în ceea ce privește critica vizând greșita admitere a cererii reconvenționale.
S-a mai susținut că la dosar nu există nicio semnătură a reclamantei, iar înscrisul din 17 octombrie 2006 prezintă doar o semnătură, fără a se menționa însă identitatea semnatarului.
Precizează recurenții că reclamanta nu a avut cunoștință de convenție, că nu s-a dovedit cu caracter de certitudine plata sumei de 8000 lei, fiind vădită eroarea instanței de apel, care a reținut culpa reclamanților, deși pârâtul a fost cel care nu și-a îndeplinit obligația legată de preț.
Se mai susține că instanța de apel nu a motivat criticile formulate în acest sens și se evocă existența unui motiv de nulitate absolută, determinat de valoarea obiectului, care, fiind mai mică de 100.000 lei, impunea ca tribunalul să soluționeze recursul și nu apelul, în complet de trei judecători și nu de doi judecători, cum nelegal s-a procedat.
Se solicită admiterea recursului, în principal casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului ca instanță de recurs iar în subsidiar modificarea în tot a deciziei și în parte a sentinței, în sensul respingerii cererii reconvenționale.
În drept recursul a fost întemeiat pe disp.art.304 pct.1,4,7 și 8 Cod pr.civilă.
La termenul de judecată din data de 26.05.2008 Curtea, în temeiul disp.art.136, 137, 301 și 103 Cod pr.civilă a invocat și a pus în discuția părților excepția tardivității recursului declarat de pârâtul.
Sub acest aspect reținând că, potrivit disp. art. 301 Cod pr.civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, Curtea constată că în speță, decizia recurată i-a fost comunicată pârâtului la data de 27.03.2008, ( fila 27 dosar apel), iar recursul a fost declarat de acesta pe 15.04.2008, conform ștampilei aplicate de poștă pe plicul de expediere (fila 8 dosar recurs), în condițiile în care ultima zi a termenului de recurs, calculat conform art.101 al.1 Cod pr.civilă, era 14.04.2008.
În aceste condiții, având în vedere disp.art.103 al.1 Cod pr. civilă, potrivit cărora, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea și, reținând că în cauză nu s-a solicitat repunerea în termenul de recurs și nici nu s-a invocat existența vreunei împrejurări mai presus de voința părții, care s-o fi împiedicat să formuleze în termen recursul, Curtea, în conformitate cu art.103 Cod pr.civilă va respinge recursul declarat de pârât ca tardiv formulat.
În ceea ce privește recursul declarat de către reclamanți, Curtea constată că este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Instanța de fond a fost investită cu soluționarea unui litigiu - prin care se solicita, în principal, anularea unei convenții de vânzare-cumpărare încheiată la data de 17 octombrie 2006, iar în subsidiar rezoluțiunea aceleiași convenții, în ambele variante obiectul fiind patrimonial, evaluabil în bani, întrucât efectul produs prin admiterea unei asemenea acțiuni constă în readucerea în patrimoniul vânzătorului a dreptului de proprietate asupra bunului vândut, care constituie un drept patrimonial, susceptibil de a fi evaluat în bani.
Reținând că în speță valoarea obiectului pricinii este de 30.000 lei (300.000.000 ROL) conform înscrisului aflat la fila 5 dosar fond, se constată că tribunalul era obligat, în raport de valoarea obiectului litigiului să observe că în speță erau incidente disp.art.2821Cod pr. civilă, în raport de care trebuia să califice calea de atac exercitată de către părți ca fiind recurs și să-l soluționeze în complet de trei JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
Neprocedând astfel și ignorând împrejurarea că, potrivit art.2821al.2, Cod pr.civilă, hotărârea primei instanțe era susceptibilă doar de exercițiul căii de atac a recursului, tribunalul a judecat ca instanță de apel, în complet de doi judecători, încălcând normele legale imperative privind compunerea instanței, ceea ce determină incidența cazului de casare prev. de art.304 pct.1 Cod pr.civilă.
În considerarea celor menționate în precedent, Curtea, constatând existența acestui motiv de casare de ordine publică urmează ca în temeiul disp.art.312 al.1,2, și 3 Cod pr.civilă raportat la art.304 pct.1 să admită recursul declarat de reclamanți și să caseze decizia recurată, trimițând cauza spre rejudecare la același tribunal, ca instanță de recurs.
În ceea ce privește celelalte motive de recurs formulate de către reclamanți, Curtea constată că în raport de stabilirea în cauză a existenței unui motiv de casare de ordine publică, ce a determinat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, nu se mai impune analizarea celorlalte critici, care se încadrează în realitate pe disp.art. 304 pct. 7 Cod pr.civilă (și nu 304 pct.4 și 8 cum au pretins recurenții) și care vizează aspecte legate de nemotivarea deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în Câmpina, str. - Erou,.23,.C,.4,.19, jud. P împotriva deciziei civile nr. 161 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Admite recursul declarat de reclamanții G, - prin procurator, domiciliat în Câmpina,- A, jud. P împotriva aceleiași decizii și în consecință:
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova, ca instanță de recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- - - - - - -
GREFIER,
/VM
3 ex/02.06.2008
nr- Judec. Câmpina
nr- Trib.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
