Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 761/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.761
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâții, și,toți prin procurator, domiciliat în P,-, Cod poștal -, Județ împotriva deciziei civile nr. 235 pronunțată la 27 martie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, sat Cătin, nr. 408, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 0,50 lei timbru judiciar și cu 9,50 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă, personal și intimatul-reclamant reprezentat de avocat din Baroul Prahova, lipsind recurenții-pârâți și și procuratorul.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta-pârâtă depune la dosar un memoriu și certificatul de încadrare în grad de handicap nr. - și solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât apărătorul său este plecat din localitate și nu se poate prezenta în instanță.
Avocat, având cuvântul, arată că nu este de acord cu cererea de amânare formulată de recurentă.
Curtea, respinge cererea recurentei de acordare a unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 156 pr.civilă.
Recurenta-pârâtă, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, întrucât s-a calculat greșit valoarea terenului în litigiu, nu s- avut în vedere că există posibilitatea partajării în natură a bunurilor și nu s-a ținut cont de faptul că intimatul nu are posibilități materiale să achite sulta.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-reclamant, solicită să se facă aplicarea dispozițiilor art. 3021pr.civilă, deoarece recursul nu a fost declarat de pârâți, ci de un procurator care nu este prezent astăzi în instanță.
Solicită să se constate nulitatea recursului, întrucât în cerere nu figurează numele părților care au declarat recurs.
Pe fondul cauzei, arată că terenul a fost corect evaluat, având în vedere că, în zonă, datorită crizei, terenurile sunt vândute cu cel mult 25 lei/mp.
Mai arată că și cel de-al doilea motiv de recurs este nefondat, întrucât imobilul nu poate fi partajat în natură, expertul menționând în lucrare că, datorită dimensiunii reduse a terenului, de numai 380 mp, nu se pot constitui două unități locative distincte.
În privința sultei, arată că intimatul este de acord cu plata acesteia în momentul rămânerii irevocabile a hotărârii.
Precizează că intimatul are posibilități materiale să achite sulta și nu se pune problema unei executări silite.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată.
Recurenta-pârâtă, având cuvântul cu privire la excepția nulității recursului, solicită să fie respinsă, întrucât toți pârâții i-au dat procură numitului să declare recurs în numele lor.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, și -, prin reprezentant legal, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea averii rămasă de pe urma defunctei, decedată la data de 28.03.1993, cu ultimul domiciliu în com. jud.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, de pe urma defunctei, au rămas ca moștenitori reclamantul-în calitate de soț supraviețuitor și - în calitate de fiu, care a decedat ulterior, la data de 28.10.2006, lăsând ca moștenitori pe cei trei copii ai săi, pârâții din prezenta cauză.
Se mai arată că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din bunurile menționate în certificatul de moștenitor nr.895/31.05.1993, respectiv: un drept indiviz de l/2 din terenul în suprafață de 250 mp, situat în com., împreună cu cota de l/2 din casa de locuit situată pe acest teren, construită din cărămidă, acoperită cu tablă, dobândită în timpul căsătoriei, restul cotei de l/2 din bunurile menționate reprezentând cota de bun comun a reclamantului.
Cotele părților sunt de 5/8 pentru reclamant și 3/8 pentru pârâți.
Reprezentantul legal al minorilor -, și, numita a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că partajul judiciar are loc atunci când coindivizarii nu se înțeleg în privința realizării unui partaj amiabil, când există coindivizari care nu pot fi prezenți, precum și în cazul când printre coindivizari există minori sau interziși judecătorești iar autoritatea tutelară nu și-a dat acordul la împărțirea amiabilă (conf.disp.art.730 alin.2 cod civil și art.734 alin.2 cod procedură civilă), dar, în speță, reclamantul nu a întreprins niciunul din aceste demersuri legale și nici nu a evidențiat existența uneia din situațiile arătate mai sus.
S-a precizat, de asemenea, că pârâții se opun cererii reclamantului, referitoare la atribuirea către acesta a imobilului, deoarece nu are necesități locative, iar în perioada anilor 1986-1996 fiul acestuia, împreună cu familia, a locuit în imobilul în litigiu, care are intrări separate.
S-a mai invocat valoarea mare a imobilului, pârâta considerând că reclamantul nu ar putea achita imediat sulta pentru cota de 3/8 din imobil, pe care o perioadă de timp l-a închiriat, în prezent intenționând vânzarea acestuia, iar plata sultei ar dezavantaja pârâții minori.
Întrucât în timpul procesului pârâții - și, reprezentați prin procurator, au devenit majori, s-a dispus citarea lor personal în cauză, pentru ultimul termen.
Deși au fost legal citați, nici aceștia nici mama lor, ca reprezentant al sorei lor minore, nu s-au prezentat în instanță.
În temeiul art.6739și 67310alin.4 din codul d e procedură civilă, prin sentința civila nr. 2204/02.07.2008, Judecătoria Câmpinaa dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la masa succesorală rămasă de pe urma defunctei, prin atribuire în natură, conform variantei nr.1 din raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. (66-67), în sensul atribuirii către reclamant a bunurilor imobile, iar în temeiul art.67310alin.4 cod procedură civilă a fost obligat reclamantul să plătească pârâților, până la data de 15 oct.2008, suma de 31.335,825 lei, corespunzătoare dreptului lor de 3/8 din valoarea imobilelor
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond reținut că, potrivit mențiunilor din certificatul de moștenitor 895/1993, la data de 28.03.1993, a decedat numita, iar de pe urma defunctei au rămas ca moștenitori, potrivit mențiunilor din același certificat de moștenitor, reclamantul, în calitate de soț supraviețuitor, având o cotă de din moștenire și, în calitate de fiu, cu o cotă de din moștenire, în condițiile în care fiica defunctei a renunțat la moștenire.
S-a mai reținut că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei, astfel cum a fost declarată în fața notarului de către moștenitori, se compune din: un drept indiviz de l/2 din terenul loc de casă situat în com. dobândit prin cumpărare în timpul căsătoriei cu actul autentificat sub nr.1138/1963, teren identificat de expertul topograf, care măsoară în total 387 mp (67). Pe lângă acest teren a mai rămas de pe urma defunctei și cota de l/2 din locuința situată pe teren, cerută de asemenea la partaj și construită împreună cu fostul soț, casă compusă din patru camere, bucătărie, două holuri, coridor, baie, beci parțial, identificată și evidențiată de expert, în releveul anexă la raportul de expertiză construcții (62).
Întrucât aceste bunuri au fost dobândite de autoarea părților în timpul conviețuirii cu reclamantul, restul de l/2 din acestea constituie cota de bun comun a reclamantului.
Instanța a mai reținut că, astfel cum rezultă din certificatul de deces depus la dosar, la data de 26.10.2006 a decedat și fiul reclamantului, iar de pe urma acestuia au rămas ca moștenitori numai cei trei copii ai acestuia, și, întrucât, anterior, prin sentința civilă nr.3674/1988 se declarase desfăcută căsătoria dintre defunct și mama copiilor, deci cota de 3/8 din masa succesorală a numitului este preluată, pe tulpină, de către pârâți, în calitate de moștenitori ai acestuia.
Din conținutul raportului de expertiză construcții efectuat în cauză, precum și din răspunsul la obiecțiuni formulat de expertul tehnic judiciar în completarea depusă la fila 86, instanța a reținut că imobilul nu se poate partaja în natură, astfel că, bunurile succesorale urmează a fi atribuite, în întregime, uneia dintre părți.
Reținând că reclamantul are asupra construcției și terenului aferent o cotă cumulată de 5/8, față de cota de 3/8 a pârâților, că reclamantul folosește exclusiv bunurile succesorale și față de dorința acestuia de a i se atribui, în totalitate, imobilele, instanța a apreciat că se poate dispune ieșirea din indiviziune prin atribuirea bunurilor succesorale în lotul reclamantului, direct prin hotărâre asupra fondului, în conformitate cu dispozițiile art. 67310alin.4 cod procedură civilă.
Pentru considerentele arătate și față de dispozițiile art.728 cod civil, potrivit cărora un coerede poate oricând cere împărțeala moștenirii și nimeni nu poate fi obligat a rămâne în stare de indiviziune, instanța a admis acțiunea și în temeiul art.651 și urm. Cod civil, a dispozițiilor Legii nr.319/1944 și a dispozițiilor art.6731și art.6735din codul d e procedură civilă, a constatat deschisă succesiunea defunctei, calitatea de moștenitori a părților, cotele ce le revin din moștenire și compunerea masei succesorale, dispunând ieșirea din indiviziune conform variantei I din raportul de expertiză întocmit de expert .
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții, și -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul modalității în care s-a dispus partajarea averii succesorale.
În dezvoltarea motivelor de apel, pârâții au arătat că judecătorul fondului a constatat în mod eronat imposibilitatea partajului în natură, că s-a reținut o suprafață mai mică de teren, iar prin aplicarea unor indici incorecți, imobilul a fost subevaluat de către expert.
Apelanții au solicitat ca instanța de apel sa dispună refacerea și completarea probelor administrate în fața primei instanțe.
Prin decizia nr. 235 pronunțată la 27 martie 2009, Tribunalul Prahovaa respins apelul ca nefondat, reținând că apelanții critică, în mod generic, faptul că greșit instanța de fond a respins cererile pe care au înțeles să le formuleze, fără a arăta, în mod concret, care sunt acestea.
Se mai arată că apelul este o cale de atac devolutivă, dar aceasta nu presupune reanalizarea de către instanța de apel a tuturor problemelor de fapt și de drept care s-au ridicat în fata primei instanțe, ci numai a acelora care sunt criticate de către apelant, astfel încât, aceasta susținere a fost înlăturată de instanța de control.
Susținerea apelanților că prima instanță în mod greșit a dispus partajul succesoral prin omologarea variantei I din expertiza, revenindu-i reclamantului în întregime bunurile de împărțit, a fost apreciată ca nefondată, deoarece expertul constructor a menționat faptul că imobilul construcții nu se poate partaja în natură.
Pe de altă parte, s-a arătat că în mod corect, ținând cont de cota mai mare a reclamantului, de faptul că acesta exercită posesia asupra bunurilor succesorale, dar și de susținerea în sensul că are posibilitatea achitării sultei datorate pârâților, prima instanța a omologat varianta a raportului de expertiză, prin care s-au întocmit și propunerile de lotizare, făcând aplicarea dispozițiilor art. 6731alin. 4 pr.civilă.
Criticile apelanților care vizau modalitatea greșită în care s-a realizat evaluarea terenului, cât și faptul că a fost reținută ca aparținând masei succesorale o suprafață mai mică decât cea reală, au fost considerate ca nefondate de instanța de apel, arătându-se că aceste critici au constituit obiectul analizei primei instanțe, care încuviințat obiecțiunile formulate de părți și a dispus o completare a expertizei topo, iar experta s-a conformat dispozițiilor instanței, răspunzând tuturor obiectivelor dispuse de instanța.
Se mai arată că este adevărat că nici aceste ultime constatări ale expertului nu au fost însușite de apelanții pârâți, însă aceștia s-au limitat la a invoca anumite informații " de notorietate" cu privire la valoarea terenurilor similare din zonă, fără a solicita o expertiză contrarie, așa cum aveau posibilitatea, potrivit dispozițiilor art. 212 alin. 2 pr.civilă.
Tribunalul a apreciat ca fiind nefondată și cererea apelanților de refacere sau de completare a probatoriului administrat în fata instanței de fond, întrucât s-a constatat că aceasta și-a exercitat rolul activ, așa cum prevăd dispozițiile art. 129 Cod pr. civila, procedurile probatorii administrate de judecătorul fondului nu au fost defectuoase sau incomplete, iar administrarea altor probe nu s-a considerat a fi concludente pentru dezlegarea pricinii.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs procuratorul pârâților, arătând că aceasta este nelegală, având în vedere faptul că a fost calculată greșit valoarea terenului, raportat la criteriul folosit de expertiza topo și la valorile constatate în expertiza notarială pe anul 2007- poziția și de asemenea, nu s- ținut cont de faptul că partea adversă se află într-o stare de insolvabilitate notorie și nu va achita sulta stabilită, precum și de faptul că exista posibilitatea partajării în natură.
La termenul din data de 21 octombrie 2009, intimatul a invocat excepția nulității recursului, având în vedere faptul că în cerere nu figurează numele părților care au declarat recurs, motiv pentru care, solicită aplicarea dispozițiilor art. 3021.pr.civilă.
De asemenea, la același termen, recurenții au depus un memoriu prin care au dezvoltat motivele de recurs menționate în cererea inițială.
Examinând excepția invocată și decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că excepția nulității recursului este neîntemeiată, iar recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de către intimat, Curtea de Apel constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, din procurile judiciare depuse la dosarul cauzei (filele 53 și 94), rezultă că recurenții-pârâți l-au împuternicit pe nu numai a-i reprezenta în fața instanțelor judecătorești investite cu soluționarea litigiului din prezenta cauză, ci și pentru depunerea căilor de atac ce se impun, respectiv apel, recurs, revizuire, contestație și altele.
Or, potrivit art. 69 alin. 2.pr.civilă, printre actele necesare pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp, se numără și exercitarea căii de atac a recursului, cu atât mai mult cu cât mandatarul era împuternicit în mod expres de către recurenți pentru depunerea unei asemenea cereri.
În aceste condiții, cererea de recurs nu poate fi sancționată cu nulitatea prevăzută de art. 3021alin. 1 lit.a pr.civilă, cu atât mai mult cu cât, prin Decizia nr. 176/2005 Curtea Constituțională a statuat că, referitor la aceste dispoziții, textul este neconstituțional în ceea ce privește sancționarea cu nulitatea absolută a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs "numele, domiciliul sau reședința părților".
În ceea ce privește recursul declarat în cauză, Curtea de Apel constată că, deși în cererea inițială recurenții nu au indicat temeiul de drept în baza căruia solicitau modificarea sau casarea hotărârii atacate, în calea de atac a recursului, se poate efectua o încadrare a lor, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. 3.pr.civilă, în dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civilă.
Susținerile prin care recurenții au dezvoltat aceste motive de recurs și au procedat la încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 5-9.pr.civilă, nu pot fi analizate de către Curtea de Apel, decât în măsura în care acestea corespund și sunt, într-adevăr, o dezvoltare a motivelor inserate în cererea inițială, având în vedere faptul că, potrivit art. 303.pr.civilă, recursul trebuie a fi motivat prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, respectiv în 15 zile de la comunicarea deciziei tribunalului, potrivit art. 301 pr.civilă, și nicidecum ulterior împlinirii acestui teren.
Ca atare, motivele de recurs ce urmează a fi analizate de către Curtea de Apel sunt doar cele referitoare la evaluarea terenului, la insolvabilitatea intimatului și neachitarea cu rea-credință a sultei și la greșita apreciere a imposibilității partajului în natură.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, Curtea de Apel constată că acesta este nefondat, având în vedere faptul că expertiza topo efectuată în cauză a respectat prețurile practicate în tranzacțiile din cadrul birourilor notariale, respectiv 25 lei/mp, dar și caracteristicile concrete ale terenului în discuție, raportat la amplasarea acestuia și celelalte criterii tehnice ce trebuie avute în vedere.
Or, expertul tehnic, ca urmare a obiecțiunilor formulate de către părți, a răspuns cu privire la acest aspect, în cadrul completării raportului de expertiză, precizând că își menține punctul de vedere asupra evaluării terenului în discuție, iar recurenții nu au solicitat efectuarea unei contraexpertize, astfel cum aveau posibilitatea, potrivit art. 312 alin. 2.pr.civilă, pentru a-și dovedi susținerile.
În ceea ce privește motivul referitor la greșita apreciere a instanțelor judecătorești, în sensul imposibilității partajării în natură a imobilului în litigiu, se constată că, sub acest aspect, au fost formulate obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expert constructor, care a arătat, în mod clar, că în speță nu se pot crea două unități locative distincte, iar împrejurarea că suprafața terenului este deja redusă pentru un procent de ocupare rezonabil în zonă și că pârâții ar putea, în viitor, să dorească ieșirea din indiviziune, justifică propunerea de păstrare a construcției în forma actuală, fără divizarea proprietății.
De asemenea, același expert a arătat că locuința a fost edificată ca o unitate independentă, pentru o familie, cu un singur grup sanitar, având acoperișul cu scurgerea în două ape, iar pentru se pararea în două proprietăți distincte, ar fi necesare lucrări de demolare și de construire parțială, astfel încât, să fie respectate condițiile minime impuse pentru servituțile stabilite de lege și de normativele în vigoare.
A mai arătat acest expert, (fila 88 dosar fond), că pentru separarea proprietății este necesară execuția unor noi branșamente și instalații interioare pentru energie electrică, gaze, apă și canalizare, cu respectarea normativelor în vigoare privind distanțele minime de protecție, ceea ce nu este posibil în speța de față.
Raportat la aceste concluzii, în mod corect instanța de fond a dispus partajarea imobilelor prin omologarea variantei I din raportul de expertiză tehnică întocmit de ing., având în vedere că partajarea potrivit art. 741 Cod civil nu era posibilă, dar și faptul că reclamantul are o cotă mai mare, de 5/8, din masa succesorală, față de cota de numai 3/8 a pârâților, precum și faptul că acesta are în prezent posesia bunurilor succesorale, în mod exclusiv.
Ca atare, instanțele anterioare au respectat dispozițiile art. 6739.pr.civilă, referitoare la criteriile ce trebuie avute în vedere cu ocazia dispunerii împărțelilor judiciare, dând preeminență criteriilor cotei părților, posesiei, domiciliului și ocupației acestora, precum și naturii bunurilor aflate în indiviziune.
Problema imposibilității de achitare a sultei de către intimatul-reclamant, ține de faza punerii în executare sentinței instanței de fond, și, mai mult, acest aspect nu este dovedit, câtă vreme chiar recurenții recunosc, în memoriul depus în fața acestei instanțe, că intimatul -reclamant încasează venituri din pensie.
Față de considerentele mai sus arătate, observând că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pr.civilă, pentru a se constata în calea de atac a recursului că hotărârea atacată este afectată de nelegalitate, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul, în baza art. 312 alin. 1.pr.civilă.
Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art. 274.pr.civilă, vor fi obligați recurenții la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de apărător, conform chitanței atașată la dosarul cauzei, fila 18 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâții, și,toți prin procurator, domiciliat în P,-, Cod poștal -, Județ împotriva deciziei civile nr. 235 pronunțată la 27 martie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, sat Cătin, nr. 408, Cod poștal -, Județ
Obligă recurenții, către intimat, la 900 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.PJ
6 ex/30.10.2009
f- Judecătoria Câmpina
a- Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
