Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 805/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.805
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Iolanda Mioara Grecu
JUDECĂTORI: Iolanda Mioara Grecu, Aurelia Popa Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâta, domiciliată în comuna Mari, sat. Mici, cod poștal -, județul P, intervenienții și, ambii domiciliați în comuna Mari, sat. Mici, cod poștal -, județul P,împotriva deciziei civile nr.278 din 8 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în comuna Mari, sat. Mici -, nr.146, cod poștal -, județul P și, domiciliată în P, B-dul B, -.8,.23, cod poștal -, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă, recurenții intervenienți și, toți asistați de avocat din cadrul Baroului P, intimații reclamanți și asistați de avocat din cadrul Baroului
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că ambele recursuri sunt netimbrate.
Avocat pentru recurenta pârâtă și recurenții intervenienți depune la dosar taxele judiciare de timbru în cuantum de 9,50 lei, potrivit chitanței nr.-/28.10.2009, 91,00 lei potrivit chitanței nr.-/28.10.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,3 lei, ce s-au anulat la dosar.
Avocat, pentru intimați, depune la dosar întâmpinare și patru planșe foto, comunicate și părților adverse.
Părțile, având pe rând cuvântul, prin apărători, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursurilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții intervenienți, susține oral motivele de recurs, arătând că în mod greșit instanța de apel a stabilit că aceștia au un drept de creanță de 12.491 lei, fără a dispune expertului să evalueze și cele două anexe gospodărești.
În acest sens, solicită a se observa că, chiar instanța recunoaște că acest expert nu a evaluat cele două anexe gospodărești din bolțari, cu destinație de cotețe și a preluat dintr-o expertiză mai veche din anul 2006 contravaloarea acestor anexe gospodărești, ceea ce nu este corect.
Solicită admiterea acestui recurs, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Referitor la recursul formulat de pârâta, arată că instanța în mod greșit a dispus ieșirea din indiviziune în varianta I, în care se atribuie intimatei întreg imobilul, urmând ca recurenta să achite o sultă foarte mare, fără a se avea în vedere faptul că, atât expertul constructor de la instanța de fond, cât și cel din apel au opinat în sensul că partajarea în natură este posibilă și comodă.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul ieșirii din indiviziune conform variantei a II a din expertiza, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimați, solicită respingerea ambelor recursuri, ca nefondate și menținerea deciziei instanței de apel, ca legală și temeinică.
Referitor la recursul formulat de pârâta, în sensul că nu s-au respectat dispozițiile art.741 cod civil și 6735, 9cod pr.civilă, arată că este nefondată această susținere, având în vedere că atât expertul, cât și expertul topo, au menționat că terenul din punctul "Acasă" nu poate fi împărțit în natură, dat fiind faptul că deschiderea la drumul public este foarte mică, iar datorită amplasării construcțiilor nu se pot respecta normele de urbanism, ca atare imobilul a fost atribuit integral intimatei reclamante care are cota majoritară.
Mai mult, arată că în apel s-a depus la dosar dovadă în sensul că locuiește într-o altă localitate, respectiv în comuna și dorește parte din imobil nu pentru uzul său propriu ci pentru fiul său recurentul.
În ceea ce privește recursul intervenienților și, în sensul că nu a fost reținut corect dreptul acestora, este nefondat, având în vedere că prin încheierea de admitere în principiu a fost stabilit dreptul lor, fiind evaluate de către expertul îmbunătățirile efectuate, mai puțin cele două anexe, dar recurenții intervenienți nu au criticat raportul de expertiză, fapt pentru care, datorită lipsei de diligență a părților, instanța a preluat valoarea celor două anexe din raportul de expertiză.
Solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. 12418 din 3 noiembrie 2003, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele și, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajul averii defunctului, decedat la 29 martie 2003, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că la decesul defunctului au rămas ca succesori soția supraviețuitoare și pârâtele în calitate de descendente, masa succesorală compunându-se din cota de dintr-un teren și o construcție.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat și instanța a încuviințat proba cu martorii și, proba cu interogatoriul pârâtelor și proba cu înscrisuri.
La prima zi de înfățișare, în temeiul an. 115 - 119 Cod proc. civilă, pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat ca la masa de partaj să se includă terenul în suprafață de 5397 mp, întrucât a fost bun propriu al defunctului, invocând și excepția de neacceptare a succesiunii de către pârâta, conform art.700 Cod civil.
În dovedirea întâmpinării și a cererii reconvenționale, pârâta a solicitat și instanța a încuviințat proba cu martora -, proba cu interogatoriile celorlalte părți și proba cu înscrisuri.
La data de 12 ianuarie 2004, și au formulat cereri de intervenție în interes propriu prin care au solicitat obligarea comoștenitorilor la contravaloarea îmbunătățirilor și lucrărilor efectuate la imobilul succesoral și să li se confere drept de retenție până la despăgubirea lor integrală.
În dovedirea cererii de intervenție, intervenienții au solicitat și instanța a încuviințat proba cu martorii, proba cu interogatoriile celorlalte părți și proba cu înscrisuri.
Cererea de intervenție principală a fost încuviințată în principiu prin încheierea din 8 martie 2004.
Și pârâta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând respingerea acesteia, întrucât a acceptat tacit succesiunea defunctului.
În dovedirea întâmpinării, pârâta a solicitat și instanța a încuviințat proba cu martorii și, proba cu interogatoriile celorlalte părți și proba cu înscrisuri.
În cauză, reclamanta pârâta în temeiul art. 132 Cod proc. civilă și-a completat acțiunea inițială la data de 4 februarie 2004, solicitând obligarea pârâtei și a intervenienților la plata lipsei de folosință privind cota din imobilul succesoral ce îi revine evaluată provizoriu la suma de 2.000.000 lei.
Instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriile părților, a probei cu martorii -, și, și a probei cu înscrisuri.
La termenul din 21 mai 2004, pârâta reclamantă a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, excepție ce a fost pusă în discuția părților.
După examinarea excepției menționate, instanța a constatat că pârâta a acceptat succesiunea lăsată de tatăl său decedat în termenul de 6 luni reglementat de art.700 Cod civil, împrejurare ce rezultă din răspunsul la interogatoriu dat de reclamanta pârâtă, dar și din declarațiile martorelor, și.
În mod esențial, martora a arătat că pârâta, a folosit terenurile agricole ce au aparținut defunctului.
Cum există identitate între persoana chemată în judecată și aceea care are calitatea de succesor legal al defunctului menționat, în baza art.137 alin.l pr.civ. coroborat cu art. 700 Cod civil, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei invocată de pârâta reclamantă.
După administrarea probatoriilor solicitate în cauză, instanța a pronunțat încheierea interlocutorie din data de 28.05.2004 în care a admis în principiu acțiunea formulată de reclamanta pârâtă, și a respins în principiu cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă.
Instanța a constatat ca fiind deschisă succesiunea legală a defunctului, calitatea de succesori legali a reclamantei pârâte (soție supraviețuitoare) și a pârâtelor, descendente de gradul I ale defunctului.
De asemenea, instanța a stabilit componența masei succesorale rămase de pe urma defunctului (cota de 1/2 din suprafața de 5397 mp, identificați conform titlului de proprietate nr. 30961/2001, eliberat de Comisia Județeană P, și cota de 1/2 din construcția edificată pe terenul intravilan în suprafață de 1597 mp, potrivit titlului de proprietate menționat, compusă din 3 camere, verandă, bucătărie, 3 anexe gospodărești, un garaj și o altă cameră).
Instanța a constatat și faptul că intervenienții și sunt titularii unui drept de creanță față de reclamanta pârâtă, corespunzător calității sale de titulară a cotei de 1/2 din bunurile ce fac parte din comunitatea dobândită cu defunctul, dar și calității de succesoare legală a acestuia, de pârâta reclamantă și pârâta, reprezentând contravaloarea unor îmbunătățiri la bunurile indivize (edificarea unei bucătării, construirea a două anexe gospodărești, realizarea operațiunilor de zugrăvire și tencuire a casei, edificarea unei sobe din teracotă și montarea unui tavan fals).
Instanța a mai reținut faptul că intervenientul, este titularul unui drept de creanță față de părțile din prezenta cauză, reprezentând cotă de 1/2 din contravaloarea edificării unui garaj.
Încheierea interlocutorie menționată mai sus a rămas irevocabilă având în vedere decizia civilă nr. 131/21.02.2005 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Civilă.
În baza încheierii interlocutorii rămasă irevocabilă, în cauză, s-a întocmit o expertiză tehnică specialitatea construcții de către expert tehnic, lucrare ce a identificat pe schița de plan construcția reținută în masa de partaj, a determinat valoarea de circulație a acesteia în raport cu prețurile pieței libere, a evaluat îmbunătățirile realizate de intervenienți și a determinat prejudiciul produs reclamantei pârâte prin lipsa de folosință a cotei sale de construcție, începând cu data decesului defunctului.
De asemenea, în baza aceleiași interlocutorii, în cauză s-a întocmit o expertiză tehnică specialitatea topo (realizată într-o primă variantă, completată, de expert ) de către expert topo - (lucrare refăcută la rândul ei) având ca obiective măsurarea și evidențierea pe schița de plan a terenului inclus în masa de împărțit, evaluarea acestui teren în raport cu prețurile pieței libere, determinarea prejudiciului produs reclamantei pârâte prin lipsa de folosință a cotei sale ideale din teren, începând cu data decesului defunctului, stabilirea faptului dacă bunurile supuse împărțelii sunt comod partajabile în natură, întocmindu-se de către expert cu luarea în considerare a opțiunilor părților propuneri de lotizare în două variante.
Totodată, instanța a dispus ca expertul să ia în considerare variantele propuse faptul că reclamanta pârâtă deține cota de 1/2 din imobilele reținute la masa de partaj, ca urmare a dobândirii acestora în timpul căsătoriei cu defunctul, și să nu aibă în vedere lipsa de folosință pretinsă de reclamantă ce constituia doar un drept de creanță, urmând să se procedeze la determinarea prejudiciului produs reclamantei prin lipsa de folosință conform cotei sale de 5/8 (2/8 x 1/2 conform plus 1/2 din cota sa din bunurile comune) doar în privința terenului intravilan, precizându-se perioada și criteriile pe baza căruia s-a determinat lipsa de folosință.
De asemenea, instanța a solicitat ca expertul topo să efectueze variantele, determinând valoarea masei succesorale prin includerea și a contravalorii îmbunătățirilor efectuate de intervenienți, determinându-se suma datorată de către fiecare dintre comoștenitori, corespunzător cotei succesorale, fără ca dreptul de creanță al intervenienților să aibă influență asupra sultelor date de moștenitori unul față de celălalt.
Expertul nu a finalizat lucrarea decât parțial în conformitate cu dispozițiile instanței, care a modificat-o în sensul solicitărilor menționate mai sus, în vederea pronunțării unei hotărâri legale.
Prin sentința civilă nr. 566/18.01.2007 a Judecătoriei Ploiești fost admisă acțiunea reclamantului, dispunându-se respingerea cererii reconvenționale și admiterea în parte a cererii de intervenție în interes propriu formulată de și.
Instanța de fond a dispus ieșirea din indiviziune conform încheierii interlocutorii din 21.05.2004 și a variantei I din raportul de expertiză de specialitate topografie - refacere, întocmit de expert și modificat de instanță, a constatat că intervenienții sunt titularii unui drept de creanță de 10.140 lei, obligând reclamanta la plata sumei de 6337,5 lei, iar pârâtele la plata a câte 1901,25 lei - fiecare.
De asemenea, s-a constatat că intervenientul este singur titularul unui drept de creanță de 3730 RON (potrivit expertizei construcții) față de succesoarele legale, în limitele cotelor succesorale, obligând reclamanta să plătească acestuia suma de 2331,25 RON, iar pârâtele câte 699,37 RON fiecare.
Intervenienții au fost obligați să plătească reclamantei, contravaloarea lipsei de folosință a cotei sale din imobil, după cum urmează:1225 RON pentru construcție; 13100,39 RON pentru teren, calculat astfel ( 1597 x 8,755 x 3 x = 26200,78/2= 13100,39), în total, intervenienții datorează acesteia suma de 14325,39 RON.
Cum reclamanta a fost obligată să plătească intervenienților, în total, suma de 8668,75 RON, instanța a compensat în parte cele două debite, urmând ca după compensare intervenienții să mai plătească reclamantei suma de 5656,64 RON.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, uând în considerare cota mai mare a reclamantei pârâte, că potrivit expertului topo partajarea în natură a locuinței nu este viabilă, iar în imobil locuiește în cea mai mare parte a timpului reclamanta, singura variantă posibilă în cauză este varianta 1 din raportul de expertiză tehnică în specialitatea topo, modificat de instanță, așa cum s-a menționat mai sus.
S- considerat că o astfel de variantă respectă în totalitate principiul atribuirii în natură a bunurilor conform art. 741 Cod civil, respectându-se și dreptul de creanță al intervenienților, așa cum a fost stabilit prin încheierea de admitere în principiu intrată în puterea lucrului judecat, soluția aleasă fiind echitabilă și respectând dispozițiile art. 6739pr.civ.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, declarat apel pârâta, arătând că omologarea variantei I modificată are ca efect evacuarea s-a din imobilul unde a locuit de când s-a născut și până în prezent fără a avea pregătit vreun refugiu pentru eventualitatea evacuării.
Instanța de fond acordat credit expertului topo, care s-a referit la partajarea construcției, deși autoritatea sa profesională nu poate acoperi acest domeniu specific, atât timp cât expertul a opinat că este posibilă partajarea construcției.
La rândul lor, intervenienții și au declarat apel, împotriva aceleiași sentințe, precizând că la interogatoriul administrat apelantul a recunoscut că locuiește în imobil din anul 1995 ocupând o cameră pentru care a avut și un contract de închiriere, încheiat la 15.09.1998, pe o perioada de 5 ani, a cărui durată a expirat la 15.09.2003, până la care nu poate datora lipsa de folosință a imobilului.
Apelanții au criticat hotărârea instanței de fond și sub aspectul faptului că valorile reținute de expertul construcții civile, sunt mult inferioare valorii reale de circulație, a bunurilor, impunându-se reevaluarea îmbunătățirilor reținute în favoarea lor.
Apelurile au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, iar intimata s-a prezentat în fața instanței și solicitat respingerea căilor de atac exercitate ca fiind nefondate, poziție procesuală adoptată și de intimata-pârâtă.
Prin încheierea din 03.10.2007, în baza art.295 cu aplicarea art.167 alin. 1 cod pr. civilă, tribunalul a dispus completarea probatoriilor cu o nouă expertiză în specialitatea construcții civile, iar prin încheierea din 11.06.2008 și cu o expertiză în specialitatea topografie, rapoartele de expertiză fiind întocmite de exp., respectiv de exp..
După examinarea sentința atacată, prin prisma motivelor de apel, formulate de pârâta, respectiv de și, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr.278/08.04.2009 a espins apelul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr. 566/18.01.2007, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr. 12418/2003, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și cu intimata-pârâtă, ca fiind nefondat.
Prin aceeași decizie tribunalul a admis apelul declarat de intervenienții și, împotriva aceleiași sentințe și, în consecință:
A schimbat în parte sentința atacată în sensul că a constatat că intervenienții sunt titularii unui drept de creanță în suma de 12491 lei față de succesoarele legale ale defunctului, în limita cotelor succesorale, fiind obligată intimata - reclamantă la plata către intervenienți a sumei de 7806,87 lei și pe fiecare dintre pârâte la plata a câte 2342,06 lei către apelanți - intervenienți.
De asemenea, au fost bligați intervenienții la plata către intimata - reclamantă a sumei de 984,37 lei, în solidar, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs acesteia prin lipsa de folosință a cotei sale din imobilul construcții reținut în masa succesorală.
S-a compensat parțial debitul total al intimatei - reclamante față de intervenienți în sumă de 10138,12 lei cu debitul total al intervenienților față de în suma de 14084,76 lei, până la concurența sumei de 10138,12 lei, urmând ca intervenienții să achite, în solidar, reclamantei suma de 3946,64 lei, s-a menținut în rest sentința atacată, ca fiind legală și temeinică, fiind obligată apelanta la plata sumei de 500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă și intimata - reclamantă la plata sumei de 381,25 lei cheltuieli de judecată către intervenienți, iar pe apelanta- pârâtă și intimata pârâtă la plata a câte 114,37 lei către intervenienți.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul Prahovaa reținut următoarele considerente:
În ceea ce privește apelul declarat de pârâta,vizând varianta de lotizare omologată de instanța de fond, tribunalul a reținut că expertul de specialitate construcții civile, desemnat în faza procesuală a apelului, a apreciat în cuprinsul refacerii raportului de expertiză (filele 101-108), că acea construcție reținută în masa succesorală este comod partajabilă în natură și funcțională, independent, în cazul când intră în folosința și extinderea făcută de intervenient.
O atare concluzie, rezultă și din expertiza în aceeași specialitate realizată în primul ciclu procesual de expert, care determinat mai multe variante posibile de partajare în natură a casei.
Cu toate acestea, întreaga locuință a fost atribuita în lotul reclamantei, măsura instanței de fond fiind pe deplin legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art.741 cod civil și art. 6739cod pr. civilă.
Este adevărat că, otrivit p. art.6735al.2 cod pr.civ. instanța trebuie să încerce să realizeze, în primul rând, o împărțeală în natură și, în măsura în care loturile formate nu sunt egale în valoare ele se vor întregi printr-o sumă de bani numită sulta.
Practic, criteriile ce trebuie avute în vedere la formarea și atribuirea loturilor sunt reglementate de art.6739pr.civ. și vizează acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coindivizari înainte de a se cere împărțeala au fost construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor ori altele asemenea.
In plus, conform art.741 cod civil, la formarea și compunerea loturilor, trebuie să se dea fiecărei părți, pe cât se poate, aceeași cantitate de bunuri mobile, imobile, de drepturi sau de creanță de aceeași natura și valoare, evitându-se pe cât posibil îmbucătățirea peste măsura moștenirii.
În cauza, intimata-reclamanta deține o cota de 5/8 din construcția cu destinație de casă de locuit supusă partajului, fiind cota cuvenită în calitate de titulară a dreptului de proprietate asupra comunității de bunuri dobândite cu defunctul, iar cota de 1/8 dobândită ca soție supraviețuitoare a lui - decedat la data de 29.03.2004.
De asemenea, intimata locuiește efectiv în imobilul descris, ce a constituit și domiciliul comun cu defunctul, spre deosebire de apelanta pârâtă -, care are domiciliul în comuna, jud.P (fila 162 dosar fond), urmărind în mod evident să i se atribuie o parte din construcție, nu pentru uzul propriu, ci pentru a-l lăsa în folosință intervenienților.
Ori, din probele administrate în cauza, reiese cu certitudine faptul că intimata - reclamantă se află în relații tensionate cu intervenienții, în mod special cu, între aceștia existând numeroase neînțelegeri ce au generat și sesizarea organelor de cercetare penală.
Practic, atribuirea unei părți din locuința apelantei-pârâte ar avea drept consecință imposibilitatea intimatei - reclamante să-și exercite în mod netulburat atributele dreptului de proprietate asupra celeilalte părți din imobil, mai ales că, potrivit expertizelor în specialitatea topografie efectuate în cauză, inclusiv în faza procesuală a apelului (raportul de expertiza întocmit de - filele 198-201), terenul cu destinația curți - construcții nu poate fi partajat în natură în parcele exclusive, ceea ce în mod indubitabil ar determina o perpetuare a relațiilor conflictuale ale părților.
De aceea, în baza art. 296 cu aplicarea art.6739cod pr. civila, tribunalul a respins apelul declarat de pârâta împotriva sentinței nr.566/2007 a Judecătoriei Ploiești, ca fiind nefondat.
În ceea ce privește apelul declarat de intervenienții și, instanța de apel a reținut că expertul în specialitatea construcții civile desemnat de instanța de fond a subevaluat îmbunătățirile executate la imobilul succesoral de și, prin raportul de expertiză întocmit de expert în faza procesuală a apelului (filele 101-108), stabilindu-se că, bucătăria din bolțari edificată de cei doi intervenienți are o valoare de 8408 lei, față de 6800 lei, cât s-a stabilit inițial, iar lucrările de îmbunătățire efectuate la casă au o valoare de 2345 lei, inițial fiind de 2170 lei.
La determinarea valorii acestor lucrări, expertul a avut în vedere materialele din care au fost executate, finisajul, dar și gradul de uzură, stabilind astfel valoarea lor conform prețurilor pieței libere.
Se impune însă, precizarea că în categoria îmbunătățirilor realizate de intervenienți, prin încheierea din 28.05.2004, s-a reținut și construirea a două anexe gospodărești de 4 x 2 din bolțari de ciment cu destinația de cotețe, ce au fost evaluate, expertul la nivelul sumei de 1170 lei (fila 38 dosar fond), însă expertul desemnat în faza procesuală a apelului nu a realizat o alta evaluare, motiv pentru care tribunalul va avea în vedere suma stabilită la prima instanță.
Pe cale de consecință, contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de intervenienții și se ridică la nivelul sumei de 12.491 lei, imputându-se asupra intimatei-reclamante corespunzător cotei sale de 5/8 (10/16) din masa succesorală, iar asupra apelantei pârâte și a intimatei - pârâte proporțional cotei lor de câte 3/16 din aceleași bunuri.
Sub aspectul garajului, în legătură cu care s-a stabilit dreptul de creanță al intervenientului, corespunzător cotei de din contravaloarea edificării acestui bun, instanța de apel a constatat că valoarea determinată de expertul (fila 103 dosar apel) se ridica la nivelul sumei de 556 lei, față de 3730 lei cât a determinat expertul inițial, motiv pentru care valoarea mai mică nu poate fi luată în considerare, întrucât s-ar încălca principiulnon reformatio in pejus, creându-se apelantului o situație mai grea în propria cale de atac.
În ceea ce privește modalitatea în care a fost determinat prejudiciul produs intimatei - reclamante prin lipsa de folosință a unei părți din imobilul construcție, folosit de apelanții - intervenienți, tribunalul a constatat că prin motivele de apel formulate de acesta nu a criticat valoarea lunară stabilită de expertul, ci numai perioada avuta în vedere, de 28 luni, în condițiile în care de la data de 29.03.2003 și până la 15.09.2003, era valabil contractul de închiriere intervenit între și apelantul menționat, contract înregistrat la Administrația Financiară a Comunei Mari sub nr.500/15.09.1998 (fila 57 dosar inițial 12418/2003).
Practic, pentru perioada în care acest act juridic își producea efectele, este indubitabil că folosința exercitată de apelanții - intervenienți asupra unei părți din casa de locuit supusă partajului nu putea avea caracter ilicit, atât timp cât contractul nu a fost desființat pe cale mutuală sau judecătorească.
Prin urmare, reluând algoritmul de calcul stabilit prin expertiza construcții de la instanța de fond, rezultă că prejudiciul produs reclamantei pentru lipsa de folosință corespunzătoare cotei aparținând acesteia, raportat la o chirie lunară de 70 lei, se situează la nivelul sumei de 984,37 lei, reprezentând produsul dintre 22,5 luni x 10/16 x 70 lei cu precizarea că, inițial s-a avut în vedere o perioadă de 28 luni din care trebuie scăzut intervalul 29.03.2003- 15.09.2003(5 luni si 17 zile).
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâta și intervenienții și, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenții intervenienți prin recursul formulat arată că decizia atacată este afectată de nulitatea prevăzută de disp.art.304 pct.9 cod pr. civilă în sensul că instanța a încălcat prevederile art.129 - 130 cod pr.civilă.
Astfel, menționează că instanța de apel, deși a admis apelul lor și a stabilit că au un drept de creanță de 12.491 lei, față de succesoarele legale ale defunctului, în limita cotelor succesorale, nu a stabilit corect dimensiunea dreptului de creanță al recurenților, respectiv nu a evaluat două anexe gospodărești de 4x2 n, din bolțari de ciment, cu destinația de cotețe, deși prin încheierea de admitere în principiu instanța a reținut irevocabil, că intervenienții au un drept de creanță, dedus din c/val. unor lucrări, printre care și două anexe gospodărești.
Așadar, arată că instanța a greșit pentru că nu a dispus ca expertul să evalueze și cele două anexe gospodărești, cu destinația de cotețe și pentru faptul că nu putea eluda, la pronunțare, irevocabilitatea încheierii de admitere în principiu, a preluat dintr-o expertiză făcută de expert în anul 2006, contravaloarea acestor anexe, adică suma de 1170 lei, ceea ce nu este corect, deoarece valoarea celor două anexe gospodărești a crescut.
Totodată, arată că expertul a greșit și atunci când a făcut evaluarea tencuielilor exterioare, pentru că s-a referit numai la suprafața de 18,90, deși prin încheierea de admitere în principiu s-a reținut că tencuirea și zugrăvirea casei s- făcut interior și exterior, iar prin lucrare expertul precizează că tencuielile interioare stropite s-au făcut pe 94,05, ca atare rezultă că expertul a evaluat doar tencuiala exterioară pentru o cameră, adică 18,90 mp și eventual tencuiala interioară pentru toată casa, aducă 94,05 mp.
În concluzie, recurenții intervenienți solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în scopul desemnării unui expert constructor care să facă reevaluarea îmbunătățirilor, respectând încheierea de admitere în principiu din 28.05.2004.
Recurenta critică hotărârea atacată, arătând că este afectată de nelegalitatea prev. de art.304 pct.9 cod pr.civilă, pentru încălcarea dispo.art.741 cod civil și art.6735cod pr.civilă, în sensaul cîă a dispus în mod greșit ieșirea din indiviziune alegând cea mai neconvenabilă variantă prin menținerea soluției instanței de fond.
Le gat de această critică recurenta a arătat că în mod greșit instanța a atribuit întregul imobil reclamantei, fără a se ține cont de expertizele ce au fost efectuate în cauză, din care rezultă că imobilul se putea împărți comod în natură.
De asemenea, recurenta a arătat că ambele instanțe nu au ținut cont de împrejurarea că a fost alungată din imobilul bun succesoral, că a fost nevoită să stea la o prietenă în comuna și că nu are alte posibilități - casă în proprietate - unde să locuiască, considerente pentru care a solicitat admiterea cererii sale de recurs, modificarea deciziei tribunalului în sensul lichidării stării de indiviziune conform variantei a II a din expertiza .
La termenul de soluționare a cauzei din 28.10.2009, intimatele și au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de apel care a analizat în mod corect, în raport de toate probele ce au fost administrate, situația de fapt dedusă judecății și dispozițiile legale ce au incidență.
De asemenea, s-a depus de către intimata, prin apărător, o adresă ce i-a fost comunicată ca urmare a unei cereri adresate Consiliului Local, că numita, figurează cu domiciliul pe raza comunei începând cu data de 11 iulie 1983.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, prin prisma decizie pronunțate de Tribunalul Prahova, apreciază că legalitatea și temeinicia acesteia este afectată în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cu privire la recursul declarat de recurenta pârâtă,instanța apreciază că este nefondat. Se critică decizia instanței de apel, deoarece se consideră că sunt încălcate dispozițiile art.741 cod civil și art.6735 și 9cod pr.civilă, dat fiindcă instanța a menținut ieșirea din indiviziune asupra imobilului succesoral conform variantei I din raportul de expertiză refacere întocmit de ing. așa cum a fost modificat de instanță.
În această variantă, recurenta pretinde că bunurile succesorale au fost atribuite în totalitate intimatei reclamante fără a se ține cont de expertizele întocmite în cauză de către experții și care au opinat că imobilul este comod partajabil în natură.
Această afirmație a recurentei este infirmată de celelalte expertize efectuate în cauză de către experții și care au menționat că terenul din pct."Acasă" nu poate fi împărțit în natură întrucât, conform schiței de plan anexă la lucrare, au menționat că deschiderea la drum este foarte mică, iar prin amplasarea construcțiilor nu se pot respecta normele de urbanism și în atare situație bunurile atribuie intimatei reclamante s- efectuat în mod corect.
Mai mult decât atât, recurenta pe tot parcursul procesului s-a apărat că nu are o altă locuință proprietate personală, că locuiește sporadic la o prietenă, în comuna, dar sub acest aspect nu a produs nici un fel de dovezi, dimpotrivă intimata reclamantă a depus, în fața acestei instanțe, o adresă din care rezultă că aceasta figurează în cadrul Serviciului Public Comunitar de Evidență a persoanelor pe raza comunei din data de 11 iulie 1983.
Expertizele efectuate și adresa sus menționată se coroborează și cu lucrarea efectuată de către expertul prin care se precizează imposibilitatea ieșirii din indiviziune a părților, dat fiind faptul că, acea construcție - casă de locuit - nu este comod partajabilă, astfel încât să rezulte două loturi cu intrări separate, cu utilități și dependințe complet separate care sunt necesare, iar terenul rămâne în indiviziune.
Pentru toate considerentele arătate, având în vedere că în toate fazele procesuale recurenta nu și-a dovedit susținerile sale, în sensul că nu posedă o altă locuință proprietate personală, de faptul că reclamanta are o casă mai mare, Curtea în conformitate cu disp.art.312 cod pr.civilă urmează a respinge recursul declarat de aceasta, ca nefondat
Cât privește recursul declarat de intervenienții șiCurtea apreciază că acesta este întemeiat, fiind incidente nulitățile prevăzute de dispozițiile art.304 pct.9 cod pr.civilă, în sensul că instanța de apel nu a stabilit corect dimensiunea dreptului de creanță al recurenților.
Chiar în considerentele deciziei pronunțate, la pag.8 instanța menționează că se impune a se reține, în categoria îmbunătățirilor realizate de intervenienți, și construirea a două anexe gospodărești de 4x2 m din bolțari de ciment cu destinația de cotețe ce au fost evaluate de către expertul la suma de 1170 lei (fila 38 dosar fond) însă expertul în faza procesuală a apelului nu a mai realizat altă evaluare, motiv pentru care tribunalul, în mod greșit a avut în vedere suma stabilită la prima instanță.
De asemenea, prin încheierea de admitere în principiu s-au reținut ca îmbunătățiri, în favoarea recurenților intervenienți, tencuirea și zugrăvirea imobilului, interior și exterior, fără însă ca expertul să se conformeze acestor dispoziții, s-a rezumat doar la efectuarea acestor lucrări pentru o cameră, iar dispozițiile instanței au fost pentru întreg imobilul.
Având în vedere cele arătate mai sus, se impune efectuarea unui nou raport de expertiză, cu evaluarea la zi, a celor două anexe gospodărești și a tencuielilor interioare și exterioare, a lucrărilor de îmbunătățire ce au fost reținute prin încheierea de admitere în principiu, efectuate de către intervenienți, pentru a se stabili în mod corect întinderea dreptului de creanță al acestora.
Expertul ce va întocmi lucrarea va avea în vedere actele și lucrările dosarului, dispozițiile instanței, expertiza efectuată va cuprinde actul normativ în conformitate cu care se va realiza lucrarea.
Astfel fiind, în baza dispozițiilor art.312 cod pr. civilă raportat la dispozițiile art.315 cod pr.civilă, urmează a se admite recursul declarat de intervenienți, a se casa decizia tribunalului și a se trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării pricinii instanța va ține cont de toate apărările pe care părțile înțeleg să le efectueze în prezenta cauză, în vederea pronunțării unei decizii legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE:
Admite recursul formulat de intervenienții și, ambii domiciliați în comuna Mari, sat. Mici, cod poștal -, județul P,împotriva deciziei civile nr.278 din 8 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în comuna Mari, sat. Mici -, nr.146, cod poștal -, județul P și, domiciliată în P, B-dul B, -.8,.23, cod poștal -, județul
Casează decizia sus menționată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta, domiciliată în comuna Mari, sat. Mici, cod poștal -, județul P, împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Iolanda Mioara Grecu, Aurelia Popa Elena
- - - - - -
Grefier,
Red.tehnored.AP/CC
8.ex.16.11.2009
apel- Tr.
apel.
fond.12418/2003 Jud.
fond.
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Iolanda Mioara GrecuJudecători:Iolanda Mioara Grecu, Aurelia Popa Elena
