Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 861/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(481/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 861
Ședința publică de la 20 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
* * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenta reclamantă G și de către recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr. 1465 din 17.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr-.
are ca obiect - partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta reclamantă G, personal și recurentul pârât, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței împrejurarea că recurenții nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 594,00 lei și nu a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,30 lei stabilit prin rezoluție, deși recursurile se află la al doilea termen de judecată iar părțile au fost prezente la termenul anterior.
La interpelarea instanței, recurenții declară că nu au fost în măsură să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru deoarece nu au funcționat calculatoarele.
Curtea reține dosarul la a doua strigare pentru a da posibilitatea recurenților să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent recursului.
La a doua strigare a cauzei se prezintă recurenta reclamantă G, personal și recurentul pârât, personal.
Curtea, din oficiu, pune în discuție excepția netimbrării recursurilor și acordă cuvântul asupra excepției.
Recurenta reclamantă G lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Recurentul pârât lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr- la data de 02.12.2004, reclamanta G în contradictoriu cu pârâtul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune și partajarea în natură a bunurilor comune realizate în timpul căsătoriei cu pârâtul, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței atribuirea casei și terenului aferent, curte și grădină și atribuirea către reclamantă a terenului extravilan și, dacă există vreo diferență, să se compenseze cu plata unei sulte corespunzătoare, și să nu fie incluse în masa partajabilă a bunurilor comune următoarele lucrări: puțul, subzidirea fundației și turnarea trotuarului de protecție de jur-împrejurul casei, aplecătorul, cotețul de porci compus din două compartimente de lemn având beton turnat pe jos, de beton de la poartă până la intrarea în casă, soba de teracotă, podeaua de beton și șapa de beton din două camere, ușa de la intrare, cu motivarea că, se află în posesia și folosința tuturor acestor bunuri, că de la despărțirea în fapt de reclamantă a adus îmbunătățiri consistente imobilului supus împărțelii judiciare și că are o familie compusă din 5 persoane.
Prin sentința civilă nr.942/27.02.2008, Judecătoria Bufteaa admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta G (fostă ), în contradictoriu cu pârâtul, a constatat ca părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale dreptul de proprietate asupra imobilului situat în comuna, sat, jud. I, constând din construcție din două camere și hol, în valoare de 34.693 și teren aferent în suprafață de 2.657. situat în 2, parcelele 192/1, 192/2, în valoare de 171.689,99 RON, a constatat ca pârâtul a edificat prin contribuție proprie o magazie, un, pavaj pe lângă casa; a dispus ieșirea parților din indiviziune cu privire la imobil, a omologat raportul de expertiza construcții întocmit de expert, astfel cum a fost completat, si în parte raportul de expertiza topo întocmit de expert G, astfel cum a fost completat, în ceea ce privește identificarea, lotizarea si evaluarea terenului intravilan, ce fac parte integranta din hotărârea pronunțată, a atribuit în deplină proprietate și exclusiva posesie reclamantei suprafața de 1328 mp, teren intravilan, anexa nr.2 din raportul de expertiză întocmit de expert G, a atribuit în deplină proprietate și exclusivă posesie pârâtului suprafața de 1328 mp, teren intravilan, anexa nr. 2 din raportul de expertiza întocmit de expert G, si construcțiile aflate pe teren, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 17.346,5 RON cu titlu de sultă, a compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 408,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 05.03.1998, iar căsătoria a fost desfăcută prin sentința civilă nr.2925/l1.20.2004, pronunțată de Judecătoria Buftea.
Coroborând precizările parților, cuprinse în acțiunea principală și întâmpinare cu răspunsurile la interogatoriu și depozițiile martorilor audiați în cauză, instanța a reținut că, în timpul căsătoriei, soții au edificat o casă de locuit în comuna, după despărțirea soților în fapt, ce a intervenit în anul 2001, pârâtul edificând în imobil, prin contribuție exclusivă, o magazie, un, pavaj de beton.
Potrivit constatărilor de fapt ale expertizei întocmită de expert, locuința este edificată în anul 1989, cu o vechime la momentul efectuării expertizei de 15 ani, este o construcție de tip rural, din BCA cu fundație redusă, în suprafață utilă de 34,33 mp, fără pardoseli, în valoare actualizată de 34.693 RON.
Susținerea pârâtului, în sensul că după despărțirea în fapt a realizat instalația electrică la construcție, nu este susținută de probele administrate în cauză, afirmația că după despărțirea în fapt a realizat lucrări de subzidire a fundației este infirmată de constatările de fapt ale expertului constructor, care a reținut doar existența unor fundații reduse.
Ulterior, pentru terenul intravilan în suprafața de 2600 mp aferent construcțiilor, a fost reconstituit dreptul de proprietate, fiind înscris în titlul de proprietate nr.23898/13.ll.l995, emis pe numele.
În același titlu de proprietate a fost înscrisă și suprafața de 3400 mp, situată în tarlaua 5, parcela 23/37.
În cauză pârâtul nu a administrat dovezi în sensul că terenul intravilan în suprafață de 2600 mp este bun propriu, înscriindu-se între cele enumerate de art. 31, din Codul familiei.
Sub acest aspect, instanța a constatat că inițial, prin întâmpinare și răspunsurile la interogatoriu, pârâtul nu a contestat faptul că terenul intravilan face parte din comunitatea de bunuri, în sensul art. 30 din Codul familiei.
Ulterior, prin notele pentru pronunțare depuse la 09.05.2005, pârâtul a solicitat includerea în masa bunurilor comune doar a terenului extravilan, în suprafața de 3400 mp, iar în ceea ce privește terenul intravilan de 2600 mp, susținând că prin reconstituirea dreptului de proprietate i-ar reveni în exclusivitate, fără a preciza însă modalitatea în care a dobândit proprietatea exclusivă asupra bunului sau a depune înscrisuri în acest sens.
În ceea ce privește terenul extravilan în suprafață de 3400 mp, înscris în titlul de proprietate nr. 23898/13.11.1995, înstrăinat de pârât cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 971/05.09.2006, având în vedere sentința civilă nr.3857/14.09.2006, pronunțată de Judecătoria Buftea, definitivă prin neapelare, și considerentele cuprinse în hotărâre, instanța a apreciat ca neîntemeiată cererea reclamantei de includere a acestei suprafețe de teren în masa bunurilor comune.
S-a reținut că pârâtul a edificat prin contribuție proprie un imobil magazie, pavaj pe lângă casă.
În ceea ce privește atribuirea bunurilor imobile au fost omologate raportul de expertiză construcții întocmit de expert, astfel cum a fost completat, și în parte, raportul de expertiză topo întocmit de expert G, astfel cum a fost completat, în ceea ce privește identificarea, lotizarea și evaluarea terenului intravilan.
La atribuirea bunurilor imobile, instanța a avut în vedere constatările și concluziile raportului de expertiză specialitate topografie, din care rezultă că terenul intravilan poate fi partajat în natură, criteriile de atribuire prevăzute de art. 6739Cod de procedură civilă, principiul egalității parților extras din dispozițiile art. 741 Cod civil.
A atribuit în deplină proprietate și exclusivă posesie reclamantei suprafața de 1328 mp, teren intravilan, anexa nr.2 din raportul de expertiză întocmit de expert G, a atribuit în deplină proprietate și exclusivă posesie pârâtului suprafața de 1328 mp, teren intravilan, anexa nr.2 din raportul de expertiză întocmit de expert G, construcțiile aflate pe teren, respectiv casa de locuit în valoare de 34.693 RON și construcțiile edificate de pârât după despărțirea în fapt.
Pentru egalizarea valorică a drepturilor părților, a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 17.346,5 RON cu titlu de sultă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurentul, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a Civilă, sub nr-, la data de 5.05.2008.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că instanța urmează să admită în parte acțiunea formulată, să constate că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale de 1/2, cote necontestate de părți, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în comuna, sat, județul I, constând din construcție de două camere și hol în valoare de 34.693 RON, și teren aferent în suprafață de 2657 mp, situată în 2 parcelele 192/1, 192/2, în valoare de 171.689,99 RON.
Acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată cu motivarea că terenul atribuit pârâtului a fost validat în Anexa 2B care corespunde persoanelor care au adus pământ în cooperativă sub 5000 mp. terenul în cauză având calitatea de bun propriu, nu de bun dobândit în timpul căsătoriei.
Apreciază că terenul intravilan pe care s-a edificat casa de locuit are regimul juridic al unui bun propriu, fiind obținut prin reconstituire în beneficiul său ca moștenitor al autorului său care a adus teren în CAP, sub 5000 mp. și în consecință, terenul sau contravaloarea acestuia nu pot intra, în mod legal, în componența masei partajabile.
Din această perspectivă, hotărârea instanței de fond prin care se constată că terenul intravilan face parte din masa partajabilă și i se atribuie reclamantei suprafața de 1328 mp. apare ca nelegală și netemeinică, motiv pentru care solicită să se admită recursul și să se modifice în tot, în sensul că terenul intravilan să nu fie inclus în masa partajabilă și să nu i se atribuie acesteia vreo suprafață de teren intravilan.
Prin încheierea de ședință din data de 20.10.2008, a fost calificată calea de atac exercitată în cauză, ca fiind apel, conform disp. art. 2821Cod de procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.1465A/17.11.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul declarat de apelantul-pârât, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a înlăturat dispoziția privind constatarea ca bun comun a suprafeței de 2657. situată în 2, parcelele 192/1, 192/2, în valoare de 171,689,99 lei, precum și dispozițiile privind atribuirea pe loturi a acestuia, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut apelul fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește motivul de apel privind nulitatea hotărârii instanței de fond pentru nepronunțarea în cauză a unei încheieri de admitere în principiu, aceste este neîntemeiat, apelantul interpretând greșit dispozițiile art. 6736Cod de procedură civilă, în sensul că încheierea interlocutorie nu este obligatorie, aceasta poate fi pronunțată în cazul unor hotărâri de partaj complexe, iar lipsa acesteia nu duce automat la nulitatea hotărârii pronunțate, o asemenea soluție nefiind prevăzută de lege.
În ceea ce privește suprafața de 2600. apelantul-pârât a depus la dosar titlul de proprietate nr. 23898/13.11.1995, emis de Comisia Județeană I pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, din care rezultă că s-a reconstituit în favoarea acestuia, o suprafață de 2600. teren intravilan, situat în comuna, satul, tarlaua 2 parcela 192/2 și tarlaua 2 parcela 192/1, ceea ce creează prezumția că acesta este bun propriu fiind preluat de la apelantul-pârât sau de la părinții săi de CAP.
În ipoteza în care intimata-reclamantă ar fi avut teren proprietate personală care i-a fost preluat de CAP, acesteia i s-ar fi reconstituit în nume propriu dreptul de proprietate asupra respectivului teren. În argumentarea acestei prezumții este și faptul că părțile s-au căsătorit la data de 05.03.1998, iar titlul de proprietate a fost emis pe numele apelantului, anterior încheierii căsătoriei în anul 1995, precum și sentința civilă nr. 3857/14.09.2006, irevocabilă, prin neatacare, pronunțată de Judecătoria Buftea, prin care s-a respins acțiunea intimatei-reclamante împotriva recurentului-pârât și a Comisiilor de Aplicare a Legii nr. 18/1991, privind constatarea nulității titlului de proprietate sus menționat, tocmai pentru acest motiv, reținându-se că această suprafață de teren este bunul propriu al apelantului-pârât, sub acest aspect existând hotărâre judecătorească irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat.
Împotriva acestei decizii, la data de 09.02.2009, a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul-pârât și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă, conform cărora "hotărârea pronunțată este parțial nelegală și netemeinică, instanța nepronunțându-se cu privire la toate capetele de cerere ce au făcut obiectul apelului formulat în cauză".
În motivarea recursului, recurentul-pârât arată că a criticat hotărârea instanței de fond având în vedere că nu s-au reținut toate îmbunătățirile; mai mult, deși s-au reținut unele îmbunătățiri, instanța nu le-a dedus nici pe acestea din valoarea actuală de circulație a construcției.
În concluzie, recurentul-pârât consideră că instanța de apel a pronunțat o hotărâre parțial nelegală și netemeinică, în sensul că a omis să se pronunțe cu privire la îmbunătățirile pe care le-a solicitat, în sensul reținerii acestora ca fiind efectuate de el după despărțirea în fapt de reclamanta G, urmând ca aceste îmbunătățiri să fie evaluate și deduse din masa partajabilă.
La data de 10.02.2009, a declarat recurs împotriva aceleiași decizii și recurenta-reclamantă G.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arată că prin decizia recurată, tribunalul a admis în parte apelul apelantului și a schimbat în parte sentința Judecătoriei Buftea, în sensul că terenul intravilan de 2657. nu este bun comun ci bunul propriu al apelantului. Soluția tribunalului este nelegală și netemeinică. Din probele dosarului s-a reținut corect de instanța de fond că intimatul nu a administrat probe din care să rezulte caracterul de bun propriu al terenului de 2657.
Recurenta-reclamantă arată că instanța de recurs a procedat greșit atunci când a considerat că, potrivit titlului de proprietate, suprafața de teren respectivă a fost reconstituită intimatului și astfel nu mai face parte din comunitatea de bunuri.
Potrivit legii, dovada comunității de bunuri se face prin orice mijloc de probă.
A rezultat din probele dosarului, recunoașterea intimatului la interogatoriu, că recurenta împreună cu intimatul au primit de la primărie terenul intravilan pe care și-au edificat o construcție.
În dosar nu s-a făcut nici o probă că intimatul a primit terenul respectiv în calitate de moștenitor al părinților săi, ci, dimpotrivă, s-a făcut dovada că a primit terenul respectiv la cerere, în calitate de mecanizator agricol.
În ședința publică din data de 08.04.2009, Curtea a pus în vedere părților să achite fiecare taxa de timbru judiciar în cuantum de 594 lei și timbru judiciar de 0,30 lei, acordând termen la 20.05.2009, cu mențiunea că este singurul termen acordat în acest sens.
La termenul de judecată din data de 20.05.2009, Curtea, din oficiu, a invocat excepția netimbrării recursului.
Asupra excepției de netimbrare, Curtea reține următoarele:
Din actele și lucrările dosarului rezultă că li s-a pus în vedere recurentei-reclamante G și recurentului-pârât, ca fiecare să timbreze recursul cu suma de 594 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 11 și 12 dosarului de recurs.
În temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997, care stabilește că taxele de timbru se plătesc anticipat, constatând la primirea cererii că taxa judiciară de timbru nu a fost plătită, Curtea a pus în vedere recurenților să achite suma datorată până la primul termen de judecată, fiind citați cu această mențiune conform art. 29 alin. 2 din Normele metodologice. Alineatul 3 din același text de lege prevede că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
Față de aceste considerente, reținând că până la termenul stabilit recurenții nu și-au îndeplinit obligația legală de plată, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, Curtea urmează să admită excepția și să anuleze recursurile ca netimbrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrate, recursurile formulate de recurenta-reclamantă G și recurentul-pârât, împotriva deciziei civile nr.1465/A/17.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnodact. / 2 ex./27.05.2009
- Secția a IV-a Civ. -;
Jud. B - Secția Civ. -
Președinte:Andreea Doris TomescuJudecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold
