Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 1063/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1063
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T împotriva deciziei civile nr. 154 din 2 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat A, având ca obiect plângere împotriva încheierii de CF.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru reclamantul intimat A, lipsă fiind pârâta recurentă Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cererii, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat pentru reclamantul intimat A, pune concluzii de respingere a recursului ca rămas fără obiect, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.154/02.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins apelul declarat de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva sentinței civile nr.9335/09.12.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul cu același număr, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
Prin această decizie, tribunalul a confirmat și menținut soluția dată de instanța de fond, care a admis plângerea petentului A împotriva Încheierii de CF nr.72616/CF/2008 dată de OCPI A, pe care a anulat-o, la fel ca și toate mențiunile efectuate în CF, pe baza încheierii respective.
Judecătoria a constatat în primă instanță că prin Încheierea de CF nr.72616/CF/2008 dată de OCPI A s-a admis cererea formulată de către și s-a dispus înscrierea dreptului acesteia de ipotecă pentru suma de 159.782 lei, asupra cotei-părți de proprietate a petentului, privind imobilul înscris în CF 4972/a Aradul, nr.top.4314/1/2/63.
Actuala intimata a solicitat înscrierea ipotecii, față de prevederile art.60-61 și respectiv art.129 alin.2 și 6 din OG 92/2003, având în vedere faptul că împotriva petentului au fost emise o serie de titluri executorii constând în deciziile pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul fiscal, cu nr.48/08.04.2008 și nr.49/08.04.2008 precum și procesele verbale de calcul al dobânzilor și penalităților de întârziere nr.9/08.04.2008 și nr.10/08.04.2008.
S-a reținut însă că, din dispozițiile art.129 alin.4-5 și 8-9 din OG 92/2003, care reglementează poprirea și sechestrul asigurator, raportat la prev. art.154 alin.6-8 din același act normativ, care vorbind despre executarea silită imobiliară, asimilează sechestrul asigurător cu ipoteca legală, rezultând astfel că înscrierea ipotecii se poate face numai în baza unei decizii motivate de instituire a sechestrului asigurător, emisă de către conducătorul organului fiscal competent. Întrucât printre actele comunicate de OCPI, ca fiind cele avute în vedere la emiterea încheierii atacate nu se regăsește și decizia de instituire a sechestrului, judecătoria constatat că plângerea petentului este întemeiată și în baza art.50 din 7/1996-republicată, s-a dispus anularea încheierii de Cf menționate.
Sentința judecătoriei a fost apelată de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, aceasta susținând că soluția judecătoriei este nelegală, câtă vreme există o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar ipoteca este o măsură asiguratorie și nu o executare silită propriu-zisă, astfel că nu există motive legale de radiere a ipotecii instituite, iar neîncheierea unui proces verbal de sechestru prealabil instituirii ipotecii nu constituie un motiv întemeiat de radiere.
Intimatul Aaf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, cu argumentul că judecătoria a interpretat și aplicat corect disp.129 din OG 92/2003 și că înseși motivele de apel invocate, apelanta recunoaște că nu există o decizie motivată de instituire a sechestrului asigurător.
Tribunalul a constatat că apelul Direcției Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T este neîntemeiat, reținând că singurul motiv de apel este acela că decizia de instituire a sechestrului nu era necesară, câtă vreme potrivit disp.art.154 alin.6 din OG 92/2003 prevăd că sechestrul aplicat bunurilor imobile în temeiul alin.5 constituie ipotecă legală, iar alin.8 prevede că pentru bunurile imobile sechestrate, organul de executare care a instituit sechestrul va solicita de îndată biroului de carte funciară, efectuarea inscripției ipotecare, anexând un exemplar al procesului verbal de sechestru.
În același context însă, art.129 alin.4 și 5 din OG 92/2003 prevede că măsurile asigurătorii se dispun de către organul fiscal competent, printr-o decizie care trebuie motivată și semnată de către conducătorul instituției competente. Or, cum această ultimă procedură nu a fost respectată de către apelantă, soluția judecătoriei este legală și apelul trebuie respins.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, recurs motivat în drept cu prev. art.304 pct.9 pr.civ. susținându-se că atâta vreme cât există o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar ipoteca este o măsură asiguratorie și nu o executare silită propriu-zisă, astfel că nu există motive legale de radiere a ipotecii instituite, iar neîncheierea unui proces verbal de sechestru prealabil instituirii ipotecii nu constituie un motiv întemeiat de radiere.
În plus, recurenta a mai susținut că titlurile executorii în baza cărora s-a cerut instituirea și notarea sechestrului, respectiv deciziile nr.48 și 49 din 8 aprilie 2008 au fost menținute, în contextul în care Tribunalul Arad - secția contencios administrativ și fiscal a respins în primă instanță contestațiile formulate de către debitorul A împotriva acestor decizii, așa cum o atestă soluțiile pronunțate în dosarele nr- și -.
Intimatul Aaf ormulat întâmpinare, reiterând apărările din apel, prin care a solicitat respingerea apelului, cu argumentul că judecătoria a interpretat și aplicat corect disp.129 din OG 92/2003 și că înseși motivele de apel invocate, apelanta recunoaște că nu există o decizie motivată de instituire a sechestrului asigurător. Totodată, intimatul a mai susținut că recursul declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T poate fi considerat ca fiind lipsit de obiect întrucât Curtea de Apel Timișoara - secția contencios administrativ și fiscal a decis în mod irevocabil, ca urmare a admiterii recursului declarat de către debitorul A, să anuleze titlurile de care s-a prevalat recurenta, respectiv deciziile pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul fiscal, cu nr.48/08.04.2008 și nr.49/08.04.2008.
Curtea, analizând recursul declarat de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.299 și urm. pr.civ. rap.la art.312 pr.civ. va constata că acesta este neîntemeiat, în cauză nefiind prezent motivul de modificare prev. de art.304 pct.9 pr.civ.
Astfel, curtea va constata că tribunalul, asemenea instanței de fond au interpretat și aplicat corect disp.art.129 din OG 92/2003, care prevede în mod clar și lipsit de echivoc modul în care autoritatea administrativ-fiscală trebuie să urmeze procedurile privind instituirea unui sechestru asigurător, în cadrul procedurii de recuperare a taxelor datorate de contribuabili.
Astfel, ART. 129 din Codul d e procedură fiscală, adoptat prin OG 92/2003 prevede, la capitolul privind poprirea și sechestrul asiguratoriu că
se dispun măsuri asiguratorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
Însă, potrivit alineatului 4, măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate, iar alineatul 5 prevede imperativ că Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
Alineatele 8 și 9 prevăd mai apoi procedura concretă, care trebuie urmată la Cartea funciară stipulând că în cazul înființării sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară, ia înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziție ce ar interveni ulterior înscrierii prevăzute la alin. (8) sunt lovite de nulitate absolută.
Or, curtea va constata că în speța dedusă judecății, primele două instanțe au reținut corect că lipsește un element esențial în derularea corectă a procedurii privind instituirea și notarea sechestrului, respectiv lipsește în cauză decizia motivată și semnată de conducătorul organului fiscal competent.
Afară de acest element care privește fondul cauzei, curtea va mai constata că potrivit scriptului nou depus în instanța de recurs de către apărătorul intimatului A, prin decizie pronunțată la data de 15.10.2009, Curtea de Apel Timișoara - secția de contencios administrativ și fiscal a decis prin hotărâre irevocabilă anularea titlului 49/08.04.2008, astfel că cel puțin în privința acestuia recursul pârâtei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T se găsește a fi rămas fără obiect.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul prev. arr.312 rap.la art.304 pct.9 pr.civ. va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva deciziei civile nr.154/02.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
În temeiul prev. art.274 pr.civ. va obliga recurenta să plătească intimatului A suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T împotriva deciziei civile nr. 154 din 2 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /25.11.2009
Tehnored /05.11.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Cristian Pup, Trandafir Purcăriță
