Obligație de a face. Decizia 1062/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1062
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 377/A/ din 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, cât și împotriva încheierii de ședință din data de 15 iunie 2009, în contradictoriu cu reclamanții intimați CONSILIUL JUDEȚEAN T și, având ca obiect obligație de a face
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pârâtul recurent, lipsă fiind reclamanții intimați Consiliul Județean T și.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul declarat în termen și legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
ârâtul recurent, pune concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei deoarece decizia este nelegală, având în vedere că obiectul acțiunii este obligația a face prin care solicită eliberarea actului administrativ și anume autorizație de construire.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 5758/30 la data de 06.06.2005 reclamantul a chemat in judecata pârâtul Consiliul Județean T si a solicitat obligarea acestuia la eliberarea unei noi autorizații de construire pentru o casă de locuit familială în regim P+ l pe terenul concesionat și înscris în CF nr. 610 nr.top.26/
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a încheiat cu Primăria Comunei contractul de concesionare nr. 1163/12.06.1998 pentru atribuirea suprafeței de 1.000 mp înscrisă în CF nr. 610, pentru edificarea unei case familiale și că în baza concesionării i s-a eliberat o primă autorizație de construire cu nr. 9/07.07.1999 valabilă timp de 36 luni, astfel că a demarat lucrările de construcție, pe care insă a fost obligat să le sisteze până la clarificarea situației juridice a terenului ce fusese revendicat în baza Legii nr. 10/2001 - după cum rezultă din adresa nr.23/08.04.2003 a Primăriei Comunei.
Că, prin dispoziția nr. 33/10.05.2004 a Primarului comunei s-a dispus restituirea în natură cu drept de folosință special, cu mențiunea de la art. 2, potrivit căreia terenul este grevat de dreptul de concesionare instituit în favoarea reclamantului, motiv pentru care, considerând clarificată situația juridică a terenului din litigiu, a solicitat eliberarea unei noi autorizații de construire pentru continuarea lucrărilor începute, dar Primăria a eliberat numai un acord de principiu prin adresa nr. 3579/18.10.2004 fiind îndrumat să solicite pârâtului emiterea autorizației; că, deși a formulat cu 2 cereri, i s-a refuzat eliberarea actului solicitat, ultima dată prin adresa 60/4110/19.04.2005, invocându-se o motivație ce acesta consideră că excede competenței atribuite de Legea nr. 50/1991.
În drept, reclamantul a invocat disp. art. 1 și 3 din Legea nr. 29/1990.
La data de 31.08.2005 pârâtul Consiliul Județean Taf ormulat o cerere de chemare în judecată a altei persoane, în speță a numitului și întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca inadmisibilă.
În motivarea cererii de chemare în judecată a altei persoane, pârâtul a arătat că prin dispoziția de restituire nr. 33/10.05.2004 a Primarului comunei, județul T s-a dispus restituirea în natură a imobilului, compus din teren, în suprafață de 1.439 mp numitului și că, potrivit dispozițiilor art. 14 alin (1) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea 247/2005 "noul proprietar se va subroga în drepturi, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii", astfel că pentru a preîntâmpina litigii viitoare a înțeles să solicite introducerea în cauză a numitului.
In drept, au fost invocate disp. art. 57 Cod procedură civilă și art. 14 din Legea nr. 10/2001.
Reclamantul a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată a altei persoane și a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și nelegală.
La data de 11.01.2006 chematul în judecată, dobândind calitatea de intervenient principal, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului în principal ca inadmisibilă, iar pe fond ca neîntemeiată și nemotivată, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că este corect punctul de vedere al Consiliului Județean T, exprimat prin întâmpinarea din 31.08.2005, în ceea ce privește nerespectarea de către reclamant a termenelor impuse de legislația contenciosului administrativ, că cererea reclamantului trebuie respinsă ca inadmisibilă în primul rând datorită faptului că este întemeiată și motivată pe o lege, Legea nr. 29/1990, care nu mai exista la data înregistrării acțiunii - 03.06.2005. Astfel, Legea nr. 29/1990 este abrogată de Legea nr. 554 din 02.12.2004, publicată la 07.12.2004 și intrata în vigoare la 30 de zile de la publicare.
De asemenea, intervenientul a solicitat, în cazul în care se consideră că această lege își mai produce efectele în speță, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că de altfel contractul de concesionare este nul absolut, întrucât conform Legii nr. 10/2001 republicata (art. 2, 9, 14, 21 al.5), a Legii nr. 213/1998 și a Tratatelor și Convențiilor internaționale la care România a aderat, Statul Român nu deținea dreptul legal de a încheia un contract de concesiune pentru nici o porțiune din terenul înscris în CF nr. 610 Comuna. Suprafața de 1.000 mp concesionată, face parte din terenul în suprafață, de 1.439 mp proprietatea pârâtului și că acest teren a fost preluat abuziv de către Statut Român, fără un titlu valabil și fără respectarea legislației în vigoare la data preluării și că, în aceste condiții, în baza art. 2 al Legii nr. 10/2001 republicată, și-a păstrat în toată perioada dreptul de proprietate, iar Statul Român nu a fost proprietar nici un moment al imobilului în discuție, un contract de concesiune încheiat de o persoană care nu este proprietar al terenului respectiv, sau mandatar al proprietarului terenului, neputând fi decât nul, conform art. 21 alin5 care prevede expres sancțiunea nulității absolute; că, de asemenea, în baza art. 9 al legii menționate, terenul trebuia retrocedat proprietarului de drept, liber de orice sarcini, legea stabilind că, dacă imobilul restituit face obiectul unui contract de concesiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului, respectarea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii și că este ilegală încheierea unui contract de concesiune la data de 12.11.1998 în condițiile în care comuna și Primarul comunei aveau înregistrate cereri ale sale încă din iulie 1997 și ianuarie 1998, pentru redobândirea de către acesta a drepturilor asupra acestui teren; că, cererea reclamantului este neîntemeiată și pentru faptul că nu este în concordanță cu prevederile Legii nr. 50/1991, privind autorizarea executării construcțiilor, câtă vreme oncesionarea și realizarea unei construcții pe respectiva suprafață de 1.000 mp încalcă toate normativele în construcții deoarece duce la blocarea totală a accesului asupra restului suprafeței de teren proprietate a sa, neputându-se bucura de dreptul de proprietate asupra restului de teren. S-a mai arătat că reclamantul nu mai este beneficiarul autorizației de construcția și de asemenea nu respectat nici clauzele contractului de concesiune.
La termenul de judecată din data de 25.01.2006 Tribunalul Timișa suspendat judecarea pricinii până la soluționarea irevocabilă a acțiunii formulată de intervenientul, înregistrată sub nr-, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de concesionare nr.1163/12.11.1998 încheiat între reclamant și Primarul comunei
Cauza a fost repusă pe rol pentru termenul de judecată din data de 7.11.2007, constatându-se încetate motivele care au cauzat suspendarea judecării pricinii.
La același termen, instanța de fond, din oficiu, a ridicat excepția de necompetență materială a Tribunalului Timiș - Secția Comercială și de Contencios, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, excepție pe care, în baza art. 158 coroborat cu art. 137 raportat la disp. art. 2 Cod procedură civilă care reglementează competența după materie, a admis-o și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 30.11.2007 sub nr-.
Reclamantul a formulat note scrise prin care a arata ca a demarat acțiunea de față pentru obtinerea unei autorizatii de construire in vederea finalizării construcției pe terenul nr. top 26/A CF 610, pe care a început-o în anul 1999, după obținerea avizelor necesare pentru construire, fără sa-și pună problema ca va avea de suferit din cauza contractului de concesiune pentru terenul pe care il are in posesie de patru ani, perioadă în care a platit concesiunea de 1.120.000 ROL catre Primăria; că, la data de 23.09.1998 a depus cererea inregistrată sub nr.925 prinn care a solicitat să i se aduca la cunoștință situația acestui teren, fiind vorba de Decretul 223/1974 si că daca se dovedeste că acest teren poate fi retrocedat, acceptă alt teren pe care poate să i-l ofere Primaria, dar că, persoana care primea corespondența la data respectivă, ori nu a adus la cunostinta primarului de la acea data, aceasta cerere de restituire, ori primarul a fost rău intenționat, concesionându-i acest teren prin licitație publică pentru construirea locuinței proprii; că, în privinta suspendării pentru eliberarea unei noi autorizații de construire primarul face abuz clar împotriva sa prin suspendarea eliberarii unei noi autorizații de construcție, dreptul de a suspenda o autorizație de construcție o are in baza Legii 50/1991 art.66 (2), iar potrivit prev. art.29 din Lege controlul statului in amenajarea teritoriului, urbanism și autorizarea executarii lucrarilor de construcții se exercita pe întreg teritoriul țării de catre Inspectoratul de Stat in Constructii care dispune masurile de aplicare a sanctiunilor prevazute de Lege" și că, în conformitate cu art. 52 alin 4 din Legea 50/1991 "in situația in care valabilitatea autorizației de construcție inclusiv prelungirea termenului de valabilitate a expirat, pentru emiterea unei noi autorizații de constructie în vederea finalizării lucrarilor ramase de executat, valabilitatea Certificatului de Urbanism precum si avizelor si acordurilor emise la prima autorizație se mentin cu condiția realizarii construcției in conformitate cu prevederile autorizației inițiale", art. 52 alin. 4 prevăzând că se poate prelungi autorizația și se mai poate elibera o noua autorizație de construcție cu obligația de a nu aduce modificari construcției incepute, astfel că, în loc sa-i elibereze o nouă autorizație de construcție sau să prelungească cu 12 luni conform Legii 50/1991, primarul o suspendă, răspunsul la cererea reclamantului de prelungire fiind eliberat abia dupa 10 luni (depus cerere la 17.06.2002, raspuns la 08.04.2003).
Că, art.14 din Legea 10/2001 prevede că "in situația opțiunii pentru restituirea în natură, persoana îndreptățită se va subroga dreptului statului sau ale persoanelor juridice detinatoare dacă aceste contracte au fost incheiate potrivit legii" și că primarul i-a incadrat dreptul la art.14 considerand ca este o unitate a statului sau o persoana juridică, sau constructia edificata pe teren apartine primariei ca si unitate a statului, iar suspendarea eliberării autorizatiei demonstrează că Primarul a considerat ca nu poate beneficia de art.36 din alin 1 din /1991.
De asemenea, reclamantul a arătat că constructia a fost demarata in termen legal, astfel că nu se poate aduce in discutie nulitatea absolută a contractului de concesionare la data retrocedarii, că motivul invocat de catre Consiliul Județean T nu este plauzibil pentru că Primăria trebuia să renegocieze clauzele contractuale ca și unitate a statului urmând să platească proprietarului diferența de taxă de concesiune dorită de acesta, reclamantul platind către primărie concesiune din contractul care este suspendat si in momentul de față; că, primarul trebuia să țină cont și de situația sa, mai ales că are în întreținere o persoană cu dezablilități care necesită un efort psihic și financiar în plus față de persoană fără dizabilitate.
Prin sentința civilă nr.2841/06.03.2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa respins cererea formulata de reclamantul, impotriva paratilor Consiliul Judetean T și a respins cererea de chemare în judecată a altei persoane formulată de pârâtul Consiliul Judetean T împotriva numitului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 12.11.1998 între Primăria comunei, în calitate de concedent și reclamant, în calitate de concesionar s-a încheiat contractul de concesionare nr.1163 pentru terenul în suprafață de 1.000 mp înscris în CF 610, nr. top.26/a, destinat edificării unei locuințe în favoarea reclamantului, durata concesionării fiind pe toată durata existenței construcției.
La data de 7.07.1999 Primăria comunei a eliberat reclamantului autorizația de construire nr.9, valabila 36 de luni de la data eliberării, pentru executarea lucrărilor de construcție a unei case familiale pe parcela mai sus identificată.
Prin adresa nr.23 din 8.04.2003, Primăria comunei a comunicat reclamantului că va proceda la suspendarea temporară a prelungirii autorizației de construcție nr.9/7.07.1999 până la clarificarea situației juridice a terenului care face obiectul contractului de concesiune care a stat la baza acordării autorizației de construcție, având în vedere notificarea de retrocedare primită în baza Legii 10/2001, iar prin adresa nr.1917 din 25.05.2004 aceeași instituție a comunicat reclamantului că autorizația de construcție nr.9/1999 a expirat la 6.07.2002 și nu mai poate fi prelungită, motiv pentru care se impune obținerea unei noi autorizații care va fi eliberată de Consiliul județean Prin aceeași adresă, reclamantul a fost încunoștințat că terenul înscris în CF 610 a fost restituit în natură petentului, prin Dispoziția nr.33/10.05.2004 și că, potrivit art.14, alin.2 din Legea 10/2001 plata concesiunii o va face noului proprietar.
Ulterior, la 18.10.2004, prin adresa nr.3579 Primarul comunei a emis Acordul, valabil până la data de 2.11.2005, pentru continuarea construcției casă în regim pe terenul înscris în CF 610, nr. top.26/
Prin sentința civilă irevocabilă nr.8172 din 12.09.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- s-a constatat nulitatea absolută a contractului de concesionare nr.1163/12.11.1998 și s-a dispus rectificarea CF 610 nr. cadastral 26/a în sensul radierii dreptului de concesiune al concesionarului înscris asupra terenului în suprafață de 1.000 mp din totalul de 1.439 mp.
prezenta cerere, anterior desființării retroactive a contractului de concesiune în discuție, reclamantul a solicitat obligarea Consiliului Județean T la eliberarea unei noi autorizații de construire pentru construirea unei case pe terenul concesionat, invocând faptul că prin Dispoziția nr.33/2004 a Primarului comunei a fost clarificată situația juridică a terenului în litigiu, în sensul că restituirea în natură a terenului a fost grevată de dreptul de concesionare instituit în favoarea sa.
La acest moment procesual, instanța de fond a constatat că efectele dreptului de concesiune asupra terenului de 1.000 mp. respectiv drepturile și obligațiile născute în baza contractului nr.1163/1998 încheiat cu Primăria comunei au fost desființate cu efect retroactiv prin hotărâre judecătorească irevocabilă, inclusiv dreptul de a construi și de a obține autorizațiile necesare construirii, intre care si autorizația ce face obiectul acestui litigiu și că, în atare situație, cererea reclamantului de obligare a pârâtului la eliberarea unei autorizații de construire în vederea construirii unei locuințe pe un teren asupra căruia nu justifică nici un titlu este neîntemeiată și a fost respinsă.
În ceea ce privește cererea de chemare în judecată a numitului instanța de fond a apreciat-o ca fiind inadmisibilă și a respins-o ca atare, întrucât nu îndeplinește condițiile prev. de art.57 Cod pr. civilă câtă vreme prin intermediul unei asemenea cereri nu se poate obține introducerea în proces a unui nou pârât, ci trebuie să fie vorba de un terț care ar putea să formuleze aceleași pretenții ca și reclamantul, or terțul chemat în judecată de pârâtul Consiliul Județean T nu se află în aceeași situație cu reclamantul pentru a tinde la realizarea dreptului de a pretinde eliberarea autorizației de construire în litigiu.
Împotriva sentinței civile nr. 2841/06.03.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a formulat apel în termen legal reclamantul, care a arătat că in mod greșit prima instanță i-a respins acțiunea, constatând că, la data când a deschis prezenta acțiune, nu justifica nici un titlu asupra imobilului, care a fost retrocedat in baza Dispoziției nr.33/2004, deși, prin sentința civila nr. 8172/2006 pronunțată în dosar nr- a Judecătoriei Timișoara, i s-a recunoscut dreptul la această acțiune, pentru obținerea unei noi autorizații.
Prin decizia civilă nr.377/A din 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a respins apelul declarat de reclamantul apelant, împotriva sentinței civile nr. 2841/06.03.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Consiliul Județean T, și, ca nefondat.
Tribunalul a reținut că apelul este nefondat și a fost respins ca atare, judecătoria Timișoara reținând corect starea de fapt si făcând o corectă aplicare a prevederilor legale în materie, reclamantul nefiind îndreptățit la obținerea unei noi autorizații de construire, pentru o casă de locuit familială, în regim p-1, pe terenul deținut in baza unui contract de concesiune încheiat cu primăria comunei, întrucât, ulterior depunerii cererii de chemare in judecată, contractul de concesiune în temeiul căruia reclamantul deținea terenul pe care dorește să edifice construcția, a fost anulat prin sent.civ.8172/12.09.2006 pronunțată de judecătoria Timișoara în dosar nr- și s-a dispus rectificarea cf 610 cu nr.cadastral 26/a, în sensul radierii dreptului de concesiune al reclamantului, pentru suprafața de 1000 mp, din totalul de 1439 mp teren, drepturile și obligațiile născute în baza contractului de concesiune nr.1163/1998 fiind desființate cu efect retroactiv, aceasta vizând inclusiv dreptul de a construi si de a obține autorizațiile necesare construirii.
mpotriva deciziei civile nr. 377/A/ din 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, cât și împotriva încheierii de ședință din data de 15 iunie 2009 declarat recurs pârâtul, susținând că în mod greșit primele instanțe au respins demersul său judiciar, deoarece acesta beneficiază de un contract de concesiune, nu deține nici o proprietate imobiliară iar terenul are ca obiect construirea unei locuințe familiare.
Prin recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 15.06.2009, s-a solicitat obligarea Consiliului Județean T la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul a indicat în drept motivele de recurs prev. la art. 7 - 9 Cod procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 304 rap. la art. 306 și art. 312 Cod procedură civilă, se reține că acesta este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, hotărârea atacată cu recurs poate fi modificată dacă nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În speță, hotărârea instanței de apel este amplu motivată filele 13 - 15, pri prezentarea argumentelor juridice care au fost avute în vedere la pronunțarea soluției, inclusiv sentința civilă nr. 8172/2006, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, irevocabilă, prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de concesionare nr. 1163 din 12.11.1998, și s-a dispus rectificarea CF 610.
Referitor la motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea va reține că acesta nu este incident în speță, instanța de apel interpretând corect raportul juridic dedus judecății, impus de obiectul acestuia respectiv contractul de concesionare nr. 1163 din 12.11.1998.
În ce privește legalitatea hotărârii, motiv de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va reține că tribunalul, în speță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor procesuale privind existența unei hotărâri judecătorești irevocabile, care a desființat contractul invocat de recurent, coroborând acest aspect cu dispozițiile art. 14 și următorii din Legea nr. 10/2001 și dispozițiile Legii nr. 50/1991, cu modificările ulterioare.
Soluția primelor instanțe este legale și sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată, aceasta fiind rezultatul aplicării corecte a prev. art. 274 și urm. Cod procedură civilă.
Față de cele arătate recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 377/A/ din 13 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, cât și împotriva încheierii de ședință din data de 15 iunie 2009.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /02.12.2009
Tehnored /03.12.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Cristian Pup, Trandafir Purcăriță
