Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 237/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.237
Ședința publică din 12 martie 2009 PREȘEDINTE: Carmina Orza JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile de apel nr.846/Â/03.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, G și, având ca obiect plângere împotriva încheierii de CF.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamanților recurenți, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul declarat în termen și legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamanților recurenți depune taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0, 3 lei, apoi nemaifiind de formulat alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, conform formulării lui în scris, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art. 256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de fată, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții, G și, solicitând instanței să se constate că terenul grădină înscris în CF nr. 2198 are suprafața reală de 2.320. rectificarea suprafeței de teren înscrisă în cartea funciară, în sensul înscrierii suprafeței reale a terenului și efectuarea acestor mențiuni în cartea funciară.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au dobândit imobilul din cartea funciară prin cumpărare, însă înscrierea în cartea funciară nu concordă cu situația reală a imobilului, suprafață deținută și folosită fiind mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară.
în drept s-a invocat art. 20 alin. 3, art. 34 pct. 4 și art. 36 din Legea nr. 7/1996.
Prin sentința civilă nr. 10615/09.09.2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa respins acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții, G și.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că potrivit extrasului CF nr. 2198, nr. cadastral 623, reclamanții au un drept de proprietate în devălmășie asupra imobilului constând în grădină suplimentară în suprafață de 1345 mp.
Reclamanții solicită a se constata că suprafața reală a terenului este mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară, cerere care a fost respinsă întrucât aceasta are ca obiect constatarea unei situații de fapt și nu a existenței sau inexistenței unui drept, aceste din urmă constatări putând fi, eventual, avute în vedere de instanța de judecată în temeiul art. 111.proc.civ.
Prima instanță a administrat proba cu expertiza în specialitatea topografie și din raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert s-a reținut că terenul în litigiu, înscris în CF nr. 2198, are suprafața reală de 2.416 mp.
Reclamanții solicită, în temeiul art. 34 pct. 4 și 36 din Legea nr. 7/1996, să se dispună rectificarea cărții funciare prin înscrierea suprafeței reale a terenului, însă prima instanță a respins acțiunea reclamanților privind această cerere și implicit pe cea care privește efectuarea acestei mențiuni în cartea funciară, deoarece în speță nu se regăsește niciunul din cele 4 cazuri expres și limitativ prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996 republicată, o astfel de cerere putând fi rezolvată pe calea procedurii necontencioase a modificării cărții funciare conform dispozițiilor art. 33 alin. 1 și 3 din același act normativ deoarece implică doar schimbarea aspectelor tehnice ale imobilului, fără să afecteze esența dreptului de proprietate al reclamanților.
altfel art. 89 alin. 6 din Ordinul nr. 633 din 13 octombrie 2006 al Directorului General al Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară prevede expres că "modificarea nu se va putea face decât ia cererea titularului dreptului de proprietate precum și în baza actelor doveditoare, astfel încât modificarea suprafeței înscrise în cartea funciară nu va fi considerată o rectificare de carte funciară".
împotriva acestei sentințe civile au declarat apel reclamanții și, solicitând schimbarea ei, în tot, în sensul admiterii acțiunii și prin decizia civilă nr. 846/A/03.12.2008, pronunțat în dosarul nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - respinge ca nefondat apelul acestor reclamanți, reținând în esență că principiile procesual civile referitoare la disponibilitatea procesului civil și al liberului acces la justiție nu au fost încălcate prin sentința apelată, întrucât primul se referă la faptul că pârâții au fost de acord cu admiterea acțiunii, dar în același timp, această atitudine de achiesare la pretențiile reclamanților nu este conformă cu legea.
De asemenea, liberul acces la justiție presupune că reclamantul are deschisă calea acțiunii în justiție pentru realizarea drepturilor sale civile; în speță, acest principiu ar fi încălcat doar dacă procedura necontencioasă la care reclamanții au fost îndrumați nu ar mai fi fost susceptibilă de control judiciar. Or, o astfel de
interdicție nu se regăsește în dispozițiile Legii nr. 7/1996 sau regulamentele de aplicare.
Pe fondul motivelor de recurs, aplicarea greșită a legii, tribunalul constată că soluția primei instanțe este corectă, dar se impune substituirea în parte a motivării, în ce privește trimiterea reclamanților la procedura necontencioasă.
Astfel, simpla neconcordanță dintre suprafața înscrisă în cartea funciară și aceea rezultată în urma măsurătorilor expertului, nu conduce în mod automat la incidența dispozițiilor art. 36 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, conform cărora rectificarea este admisibilă dacă înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordantă cu
situația reală actuală a imobilului. Din interpretarea literală a textului, rezultă că premisa aplicării temeiului de drept menționat se referă la situația în care, deși la un moment dat, înscrierea din cartea funciară a corespuns cu starea de fapt a imobilului, ulterior s-a produs un fapt care a determinat neconcordanță între cele două date. Toate aceste împrejurări trebuie motivate de înșiși reclamanți și dovedite, conform dispozițiilor art. 1169.civ.
De asemenea, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 89 alin. 3 din Ordinul nr. 633/2006, conform cărora modificarea suprafeței nu reprezintă o rectificare de carte funciară.
în același timp, reclamanții nu pot valorifica dreptul pretins nici pe calea acțiunii de modificare de carte funciară, întrucât pentru un excedent mai mare de 5% din suprafața tabulară, cum este situația din speță, este necesară prezentarea unui act doveditor al dreptului de proprietate.
împotriva acestei decizii civile de apel au declarat recurs, în termen legal reclamanții și solicitând, în principal, modificarea ei, în tot, în sensul admiterii apelului și pe fond și admiterii acțiunii lor, invocând în drept art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă, motivând în esență că instanța trebuia să aplice corect dispozițiile legale indiferent de denumirea cererii și termenii folosiți, că s-a încălcat principiul disponibilității și că greșit s-a făcut trimiterea la efectuarea unei proceduri necontencioase.
în subsidiar, reclamanții solicită casarea deciziei civile apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, și în raport de motivele de recurs invocate, față de starea de fapt din dosar și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al reclamanților este nefondat, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, deoarece bine și cu temei a fost respins și apelul acelorași reclamanți.
într-adevăr examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinicăjntrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut și o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prev. de art. 20 al. 3, 34 și 36 din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/13.03.1996, (pe care texte legale reclamații și-au întemeiat în drept acțiunea), când a confirmat soluția primei instanțe, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul reclamanților, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs, nefiind întemeiate.
Astfel, în dosar este bine stabilit că reclamanții nu au dovedit îndeplinirea vreunei cerințe legale, dintre cele patru prevăzute în art. 36 sub pct. 1 - 4 din Legea
nr. 7/1996 pentru a se putea găsi întemeiată prezenta acțiune în rectificare de carte funciară formulată de recurenții reclamanți, prin avocat, deci beneficiind de o apărare și asistență juridică calificată în acest proces, încât, așadar, Curtea consideră că primul motiv de recurs invocat, prev. de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă nu este incident în cauză, deoarece decizia civilă recurată cuprinde toate motivele pe care se sprijină, acestea nefiind nici contradictorii și nici străine de natura pricinii, după cum nici cel de al doilea motiv de recurs invocat, prev. de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, nu este aplicabilă în speță, căci instanța de apel nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nici nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, ci dimpotrivă, dând dovadă de rolul activ impus de art. 129 al. 5 și 6 Cod procedură civilă a hotărât numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
De altfel, contrar prevederilor art. 302/1 pct. 3 Cod procedură civilă, recurenții doar enumera cele trei motive de recurs, în mod formal și generic, dar nu le dezvoltă cu argumente separate, referitoare la nelegalitate, reluând în recurs de exemplu și motivul invocat în apel referitor la încălcarea principiului disponibilități procesului civil, față de care instanța de apel s-a pronunțat în sensul respingerii lui, motivând judicios că nici acest principiu și nici cel al liberului acces la justiție nu au fost încălcate în pricina de față.
De aceea, Curtea mai constată că nici cel de al treilea motiv de recurs, invocat, prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, nu este incident în cauza de față, întrucât decizia civilă recurată nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, căci această hotărâre cuprinde și o motivare suplimentară, judicioasă, vizând și dispozițiile art. 89 al. 3 din Ordinul nr. 63313.10.2006 al Directorului General al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară pentru aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționarea Birourilor de Cadastru și Publicitate Imobiliară, conform căruia modificarea suprafeței nu reprezintă o rectificare de carte funciară, căci pentru o suprafață mai mare de 5% din suprafața tabulară - precum cea în speță - este necesară prezentarea unui act doveditor al acestui drept de proprietate modificat.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să facă admisibil acest recurs și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al reclamanților, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific, în sensul rezolvării prezentului litigiu în limitele investirii instanței, recurenții nedovedind prin nici o probă incidența în cauză a motivelor de recurs invocate, prev. de art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg, de
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată înrecurs.decătre intimați.
PENTRU ACESTEMOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile de apel nr.846/A/03.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER, - -
Red./23.03.2009 Tehnored /08.04.2009 Ex.2
Primă instanță: Instanța de apel:
Președinte:Carmina Orza
Judecători:Carmina Orza, Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat
