Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 384/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA Nr.384
Ședința publică din data de 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții și domiciliați în comuna, sat, județul P, împotriva deciziei civile nr.139 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL DE cadastru SI PUBLICITATE IMOBILIARĂ P, șos.- nr.14 - 16, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții reclamanți și, intimatul pârât Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară
Procedura de citare legal îndeplinită.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează că intimatul pârât Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară P, a depus prin serviciul registratură întâmpinare, înregistrată sub nr.9035/28.04.2009 prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive șisolicită și judecarea în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, și față de excepția invocată, constată că intimatul pârât nu are calitate procesuală pasivă în astfel de litigiu și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civila înregistrata la nr- pe rolul Judecătoriei Ploiești reclamanții si au solicitat in contradictoriu cu Oficiu de Cadastru si Publicitate Imobiliara ca prin sentința ce o va pronunța sa dispună anularea încheierii nr. 23/2006.
In motivarea acțiunii petenții au susținut ca prin încheierea nr. 23/2006 pronunțata in dosarul nr. 302/2006 s-a transcris sechestrul asigurator instituit prin Ordonanța nr. 1084/P/2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalului Prahova asupra imobilului situat in loc., sat, măsura fiind determinată de cercetarea penala efectuată în ceea ce o privește pe ca urmare a decontări de către aceasta unui număr de 40 facturi fiscale cauzându-se Primăriei un prejudiciu de 4 miliarde de lei vechi.
S- mai susținut in motivarea plângerii de către petenți ca măsura instituita nu este in acord cu dispozițiile legale deoarece imobilul nu este proprietatea exclusiva a învinuitei si se afla in indiviziune cu fiind dobândit in timpul căsătoriei in condițiile in care nu sunt individualizate cotele celor doi soți iar urmărirea penala se efectuează numai cu privire la petenta, astfel încât transcrierea operata prin încheierea atacata este lipsita de temei legal.
După administrarea probei cu înscrisuri prin sentința civila nr. 8356/30.- Judecătoria Ploieștia respins plângerea ca neîntemeiata reținând la pronunțarea soluției ca prin instituirea măsurii sechestrului asigurator astfel cum a fost dispusa asupra întregului imobil eventualele drepturi de coindivizare ale petentului nu au fost lezate deoarece acesta are deschise căile specifice dreptului comun sau acelea ale contestației la executare prin care poate solicita partajarea bunului imobil, in situația in care s-ar declanșa procedura executării silite asupra respectivului imobil.
Instanța a mai susținut totodată ca prin natura sa măsura asiguratorie astfel cum fost instituita, nu se putea lua decât asupra întregului imobil pentru a avea eficienta si nu asupra unei cote indiviza, cota de care altfel nu era individualizata la momentul pronunțării ordonanței de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.
Împotriva sentinței pronunțate au declarat apel si susținând ca este neîntemeiata deoarece instanța de fond a respins plângerea deși măsura sechestrului este contrara dispozițiilor legale întrucât imobilul nu este proprietatea învinuitei - si nu a avut in vedere ca proprietarii reali ai imobilului ce face obiectul sechestrului păstrează valabila aceeași transcriere a sechestrului asigurator, lăsând total nerezolvate probleme ale imobilului, astfel cum s-a reținut prin sentința civila rn.806/2007.
Prin decizia civilă nr. 139 din 23 februarie 2009, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții-petenți și.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că din cuprinsul sentinței civile nr. 806/26.01.2007 a Judecătoriei Ploiești definitiva prin neapelare, rezulta ca petenții au dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 4919/1994 de fostul notariat de Stat Jud. imobilul situat in Localitatea sat, format din teren in suprafața de 800 mp. si casa de locuit in schimbul obligației de întreținere pe care comparatorul si- asumat- fata de vânzător si cu rezervarea de către vânzător a unui drept de abitație viagera asupra încăperilor notate prin simbolurile 1,2,3,4, din aceasta locuința.
Prin sentința precizata s- dispus rezoluțiuna contractului de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere, iar prin ordonanța din 29.12.2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahovas -a instituit măsura sechestrului asigurator asupra unui imobil compus din teren in suprafața de 130 mp. situat in Localitatea sat, fata de conținutul sentinței civile nr. 806/2007, reiese ca imobilul ce a format obiectul litigiului este alcătuit din terenul de 800 mp. si casa de locuit.
In raport de probele cu înscrisuri administrate in cauza in mod corect prima instanța a reținut ca plângerea este neîntemeiata întrucât drepturile coindivizarilor petent -, nu au fost lezate acesta având posibilitatea formulării unei contestații la executare in cadrul căreia se poate solicita partajarea imobilului in cazul in care s-ar declanșa procedura executării silite asupra imobilului in litigiu.
Critica formulata de apelanți in sensul ca prima instanța, nu a avut in vedere ca nu s-a rezolvat problema imobilului care potrivit sentinței civile nr. 806/2007- nu mai face obiectul dreptului de proprietate este neîntemeiata, deoarece, s- reținut ca drepturile coproprietarului petent nu au fost prejudiciate prin instituirea măsurii sechestrului procedura executării silite urmând privi numai cota de drept a petentei asupra imobilului in litigiu.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate, invocându-se în drept dispozițiile art. 304 alin. 7,8,9 Cod pr.civilă - susținând că deși s-a avut în vedere proprietarii reali ai imobilului ce face obiectul sechestrului, instanța nu face nimic altceva decât să păstreze valabilă aceiași transcriere a sechestrului asigurator lăsând total nerezolvată problema imobilului care așa cum fost reținut prin sentința civilă nr. 806/2007 în dosarul civil nr-, nu mai face obiectul dreptului de proprietate al recurenților-petenți.
Această măsură nu este însă nici în acord cu dispozițiile reglementatoare deoarece imobilul nu este proprietatea intimatei, la acest moment, dar și la momentul la care s-au verificat foștii și actualii proprietari ai imobilului situat în comuna sat județul P, nu s-a ținut seama de proprietarii imobilului, că soții și aveau un drept de abitație, arată recurenții.
O altă critică se referă la faptul că instanța de apel la momentul pronunțării hotărârii face confuzie în ceea ce privește suprafața de teren ce face obiectul sechestrului, suprafața fiind aceiași atât în ordonanța de sechestru, cât și în actele de proprietate, respectiv 800.
Se solicită pentru motivele invocate admiterea recursului, modificarea în tot a celor două hotărâri în sensul admiterii acțiunii.
Intimata Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Paf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că prin decizia prin care s-a admis recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 685 din 7 octombrie 2008 s-a stabilit că în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996 republicată, această instituție nu are calitate procesuală pasivă.
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin plângerea formulată de petenții împotriva încheierii nr. 23/2006 pronunțată în dosarul nr. 302/2006 al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară P s- criticat faptul că s-a transcris sechestrul asigurator instituit prin Ordonanța nr. 1084/P/2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova asupra imobilului situat în comuna sat județul P, plângerea fiind respinsă de Judecătoria Ploiești, soluția fiind menținută în apel.
Așa cum corect au reținut cele două instanțe de judecată, instituirea sechestrului asigurator asupra întregului imobil nu a dus la lezarea dreptului de proprietate al recurentului-petent, în calitatea sa de coindivizar, deoarece acesta are deschise căile specifice dreptului comun sau acelea ale contestației la executare prin care poate solicita partajarea bunului imobil în situația în care s-ar declanșa procedura executării silite asupra respectivului imobil.
Măsura sechestrului asigurator este un mijloc procesual care are drept scop indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale debitorului sau bunurilor care formează obiectul procesului, pentru a se evita dispariția sau degradarea lor ori diminuarea activului patrimonial al debitorului care astfel nu mai poate dispune de aceste bunuri.
Această măsură a sechestrului asigurator așa cum a fost instituită, nu se putea lua decât asupra întregului imobil, pentru a avea eficiență și finalitate și nu asupra unei cote indivize, cotă care de altfel nici nu era individualizată la momentul pronunțării ordonanței de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.
Așa cum rezultă din actele dosarului, prin ordonanța din 29 decembrie 2005 Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova imobilul asupra căruia s-a dispus instituirea sechestrului asigurator este descris ca fiind compus din teren în suprafață de 130. situat în comuna sat, iar din conținutul sentinței civile nr. 806 din 26 ianuarie 2007 Judecătoriei Ploiești, imobilul care a format obiectul acelui litigiu este descris ca fiind format din teren de 800. și casa de locuit.
De altfel, atunci când prin plângere recurentul-petent a susținut nelegalitatea încheierii pronunțată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară P motivat de faptul că în realitate imobilul în litigiu se afla în coproprietatea indiviză a familiei, nu s-a mai făcut vreo altă apărare care să se refere la sentința civilă nr. 806 din 26 ianuarie 2007 Judecătoriei Ploiești și nici nu a fost depus actul de proprietate asupra imobilului în litigiu, astfel că și sub acest aspect criticile recurentului sunt nefondate.
Rezultă așadar, pentru considerentele mai sus expuse, că recursul apare ca nefondat și va fi respins ca atare, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții și domiciliați în comuna, sat, județul P, împotriva deciziei civile nr.139 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL DE CADASTRU SI PUBLICITATE IMOBILIARĂ P, șos.- nr.14 - 16, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
C - - - - -
GREFIER,
Red. CP
Tehnored.NM
2ex.
12 mai 2009
f- Judecătoria Ploiești
- Tribunalul Prahova
, -
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena
