Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 770/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 770/
Ședința publică din 21 septembrie 2009
PRESEDINTE: Prof.-.dr. - -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului T împotriva deciziei civile nr.189/A/2.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect rectificare CF.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta intimată avocat -, iar pentru pârâtul recurent Consiliul Local al Municipiului T se prezintă consilier juridic.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen legal și este legal timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că prin registratura instanței a fost depusă la dosar de către reclamanta intimată, întâmpinare, din care se comunică 1 ex. cu reprezentanta pârâtului recurent, care nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
De asemenea, tot prin registratura instanței a fost depusă la dosar de către pârâtul recurent Consiliul Local al Municipiului T dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei.
Reprezentanta pârâtului recurent - consilier juridic, depune la dosar delegația de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent, consilier juridic, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului formulat de reclamanți și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică, pentru motivele invocate în scris la dosar.
Reprezentanta reclamantei intimate, avocat -, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 189/A/02.03.2009 Tribunalul Timișa admis apelul declarat apelanta împotriva sentinței civile nr.11212/18.09.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara, hotărâre care a fost schimbată în tot, cu consecința admiterii acțiunii și rectificării CF nr.- T, nr.top.11752/2, CF nr.- T, nr.top.11751/2, CF nr.- T, nr.top.11752/1/2, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român și înscrierii acestui drept în favoarea reclamantei.
Tribunalul a reținut nelegalitatea hotărârii primei instanțe prin aceea că, Statul Român a operat dezmembrări succesive asupra imobilului înscris în CF nr.5174 T, proprietatea antecesorilor reclamantei, imobil naționalizat în baza Decretului nr.92/1950, în condițiile în care pe rolul instanței era înregistrată acțiunea reclamantei de radiere a dreptului de proprietate al Statului Român cu privire la imobil și de înscriere a reclamantei în CF, cu același titlu - acțiunea reclamantei făcând obiectul dosarului nr.7987/1995 al Judecătoriei Timișoara.
Instanța a reținut că prin decizia civilă nr.2284/A/25.11.1997 a Tribunalului Timișs -a admis apelul declarat în cauză, cu consecința radierii dreptului de proprietate al Statului Român și înscrierii reclamantei cu același titlu în CF a imobilului, hotărâre menținută de Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr.1724/24.09.1998, pronunțată în dosar nr.2808/C/1998.
S-a reținut că, la momentul înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei în CF, respectiv după rămânerea definitivă a sentinței civile nr.12076/05.12.2005, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.7967/1995, astfel cum aceasta a fost modificată în apel, s-a constatat că suprafața de 198. din imobil a rămas în proprietatea Statului Român, fiind transcrisă, ca urmare a dezmembrărilor efectuate în anul 1996, în cărți funciare nou deschise, respectiv suprafața de 19. în CF -, suprafața de 27. în CF nr.- și suprafața de 1.562. în CF nr.-, în condițiile în care acțiunea reclamantei (din anul 1995) viza atât nr.top.11751, cât și nr.top.11752, în întregime.
In asemenea condiții reclamanta a valorificat dispozițiile Legii nr.10/2001 pentru restituirea diferenței de teren de 198. dat fiind că pe suprafețele de teren mai sus-menționate s-au construit mai multe garaje.
Notificarea reclamantei a fost respinsă prin Dispoziția Primarului Municipiului T nr.3323 din 2007, iar contestația formulată de reclamantă împotriva acestei dispoziții a fost respinsă prin sentința civilă nr.1804/PI/8.04.2008 a Tribunalului Timiș, cu motivarea că reclamanta a obținut recunoașterea dreptului său, cu referire la suprafețele de 19. 27. 152. pe calea dreptului comun.
S-a reținut că Tar efuzat întabularea în CF a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a admis acțiunea reclamantei, cu consecința radierii dreptului de proprietate al Statului asupra imobilului nr.top.11751 și nr.top.11752, și înscris dreptul de proprietate al reclamantei, cu același titlu, ca urmare a dezmembrărilor succesive ale imobilului, neaduse la cunoștința instanței de judecată - Tribunalul Timiș - în vederea pronunțării deciziei civile nr.2284/A/25.11.1997, prin care s-a modificat sentința civilă pronunțată de Judecătoria Timișoara nr.12076/1995.
In aceste condiții, Tribunalul a statuat nelegală și netemeinică hotărârea instanței de fond, valorificând dispozițiile art.34 pct.4 din Legea nr.7/1996, privind publicitatea imobiliară.
Impotriva acestei decizii, pârâtul în cauză, Consiliul Local al Municipiului Tad eclarat recurs, invocând nelegalitatea hotărârii, prin prisma dispozițiilor art.304 pct.8 și 9.pr.civ. sens în care se susține că hotărârile judecătorești avute în vedere de instanța de apel nu vizau CF -, CF - T, CF - T, ci imobilul din CF 5147 T, astfel că acțiunea se impunea a fi respinsă, având caracter subsidiar, căci reclamanta are deschisă calea pentru realizarea dreptului său, prin intermediul unor acțiuni în nulitate, anulare, simulație, rezoluțiune etc.
Apoi, se susține că reclamanta nu și-a valorificat hotărârea invocată prin punerea lor în executare, ca o consecință a dispozițiilor vizând restabilirea situației anterioare în CF 5174
Se mai arată că, la data pronunțării deciziei 2284/A/1997 a Tribunalului Timiș, dezmembrările erau efectuate, astfel că hotărârea nu-și putea produce efectul decât în limitele obiectului ei, puterea de lucru judecat neputând fi extinsă cu privire la alte numere topo.
Apoi, se susține că reclamanta nu notat procesele în CF, dar a uzat de dispozițiile Legii nr.10/2001.
In cauză reclamanta a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, având în vedere că dezmembrările imobilului s-au efectuat în cursul anului 1996, iar acțiunea pendinte, i-a fost suspendată printr-o altă hotărâre judecătorească, invocată, circumscrisă dispozițiilor Legii nr.10/2001.
Verificând recursul astfel declarat, prin prisma dispozițiilor art.299 și urm. pr.civ. Curtea constată că acesta nu este fondat, în raport cu dispozițiile art.304 pct.8 - 9.pr.civ. invocate, hotărârea pronunțată în apel fiind legală.
Astfel, s-a stabilit pe bază de înscrisuri că reclamanta a ales calea dreptului comun - în anul 1995 - revendicând imobilul, proprietatea antecesorilor săi, din CF 5174 T, aspect necontestat de către recurentul în cauză.
De asemenea, s-a stabilit că în cursul derulării procesului de revendicare Statul Român a operat dezmembrarea imobilului - respectiv în anul 1996 - fără a informa instanța de apel - Tribunalul Timiș - cu privire la aceste dezmembrări, care nu au fost aduse nici la cunoștința reclamantei, în condițiile în care și acel proces s-a derulat în contradictoriu cu Statul Român, imobilul fiind naționalizat în condițiile Decretului nr.92/1950.
In aceste condiții, acțiunea în revendicare a reclamantei fiind admisă în totalitate, ea vizând imobilul înscris în CF 5174 T, pe de o parte, iar, pe de altă parte, nefiind contestat faptul că toate dezmembrările în discuție vizează imobilul fost înscris în CF 5174, evident că Tribunalul a dat efecte depline puterii de lucru judecat a deciziei civile nr.2284/A/1997 a Tribunalului Timiș - asigurând substanța dreptului de proprietate al reclamantei, consfințit irevocabil, pe cale judecătorească.
Orice discuție vizând aducerea în discuție a dispozițiilor art.111 pr.civ. nu poate fi primită, căci Curtea identifică culpa Statului Român în ceea ce privește neîndeplinirea obligației de informare a instanței de judecată și a reclamantei cu privire la dezmembrarea imobilului, operate în timpul derulării raporturilor juridice procesuale - obiect al dosarului nr.7967/1995 al Judecătoriei Timișoara.
Nimeni nu-și poate invoca propria culpă într-un demers procesual, motiv pentru care nici susținerea potrivit căreia hotărârea valorificată de instanță, în dispozitivul său, nu vizează imobilul CF -, CF -, CF - T nu este relevantă, prin prisma dispozițiilor art.304 pct.8, 9.pr.civ. cu referire la art.34 pct.4 din Legea nr.7/1996, câtă vreme starea de fapt reținută de Tribunal este recunoscută de pârâtul în cauză, recurent.
Așa fiind, în baza art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat, sub toate motivele invocate.
Văzând și dispozițiile art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului T împotriva deciziei civile nr.189/A/2.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar cu nr. de înregistrare -, ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 septembrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR 3: Rujița
Prof.-.dr. - - - - -
GREFIER,
Red.: /23.09.2009
Tehnored./M/ 2 ex./28.09.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud. C,
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Cristian Pup, Rujița
