Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 90/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 90/
Ședința publică din 23 februarie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în T,-, -.B,.19, județul T, împotriva sentinței civile nr. 1773, pronunțată de Judecătoria Tulcea la data de 24 iunie 2008, în dosarul nr- și a deciziei civile nr. 163, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 12 noiembrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, ambii cu domiciliul în B,-, județul B, având ca obiectLegea nr. 7/1996.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă recurenta reclamantă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 21 din 20.02.2009, Baroul Tulcea, pe care o depune la dosar, lipsind intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art.87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal și nu a fost timbrat.
Apărătorul recurentei reclamante arată că, în opinia sa, recursul este scutit de la plata timbrajului, deoarece nici la fond și nici în apel nu a fost obligată în acest sens. Precizează, însă, că dacă se va impune, va timbra corespunzător.
Instanța, verificând, constată că se impune achitarea timbrajului, astfel: -4 lei - taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciarîn recurs; pentruapel- 4 lei taxă judiciară de timbru, iar pentru fond - 8 lei taxă judiciară de timbru.
Apărătorul recurentei reclamante depune la dosar chitanțele seria - nr. - și, respectiv, seria - nr. -, ambele emise de Trezoreria Municipiului T la data de 07.01.2009, cu care face dovada achitării sumei totale de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar mobil. Se angajează să depună la dosarul cauzei, până la sfârșitul ședinței de judecată, diferența de timbraj în sumă totală de 12 lei, pentru apel și fond, după cum i-a fost pus în vedere astăzi.
Întrebat fiind, apărătorul recurentei reclamante arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului recurentei reclamante, potrivit cu care acesta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul pe fond.
Apărătorul recurentei reclamante, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, modificarea hotărârilor atacate, în sensul admiterii cererii privind întabularea dreptului de proprietate pentru suprafața de 850 pe numele reclamantei, așa cum rezultă din situația juridică reală a terenului.
Face un scurt istoric al speței.
Consideră hotărârile atacate ca nefiind legale și temeinice, iar motivările avute în vedere de instanțe, ca nefiind susținute de ansamblul probator administrat în cauză și nici de dispozițiile legale în vigoare.
În mod eronat se arată de către instanță că, acordul de voință al părților pentru înstrăinarea întregii suprafețe de 2.850 este "fără echivoc", deși există declarații notariale și alte înscrisuri din care rezultă fără nici un dubiu voința părților în sensul vânzării-cumpărării numai a suprafeței de 2.000 și peste dispozițiile legale care arată că, nimeni nu poate să vândă mai mult decât are el însuși la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Arată că suprafața de 850 se află în posesia recurentei reclamante și a achitat impozite pentru acest teren.
Pârâții nu au prezentat un titlu valabil.
Până la sfârșitul ședinței de judecată, apărătorul recurentei reclamante depune la dosar chitanța seria - nr. - din 18.12.2008, emisă de Trezoreria Municipiului T la data de 18.12.2008, despre care arată că reprezintă dovada achitării sumei de 20 lei, după cum i-a fost pus în vedere astăzi (respectiv 8 lei pentru fond și 4 lei pentru apel).
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr- reclamanta a formulat plângere împotriva încheierii nr. 24088/2007 emisă de T, solicitând, în contradictoriu cu pârâții și rectificarea încheierii din Cartea funciară nr. 1289/N a comunei cu privire la suprafața de 850 teren și intabularea dreptului de proprietate pentru aceeași suprafață de teren în favoarea sa.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este proprietarul terenului de 850 metri pătrați în baza titlu lui de proprietate nr. 96335/2007, iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2783/2004 nu s-a înstrăinat pârâților decât suprafața de 2.000 de metri pătrați situată în același loc.
Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 1773/24 iunie 2008, respins cererea formulată ca nefondată.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut că între părțile din prezenta cauză s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2783/2004 prin care reclamanta a vândut părților suprafața de 2.849,45 metri pătrați, suprafață existentă în fapt în același loc pentru care reclamanta nu face dovada dreptului sau decât pentru suprafața de 2.000 de metri pătrați, conform titlului de proprietate nr. 62233/ 1996 și, deși actul de vânzare-cumpărare nu cuprinde în mod direct formula înstrăinării suprafeței de 2849,45 metri pătrați, ci menționează că se vând 2000 de metri pătrați, în realitate 2.849,45 metri pătrați, acordul de voință al părților pentru suprafața menționată ( 2849,45 metri pătrați) este fără echivoc.
Se menționează, în continuare, că dacă nu se intenționa înstrăinarea întregii suprafețe de teren existente la fața locului și care era folosită în timp în întregime de către reclamantă, nu avea nici un rost să se indice în actul de vânzare-cumpărare suprafața în fapt, ci se indica, fără nici o altă mențiune, întinderea suprafeței vândute.
Instanța de fond învederează că la aceste argumente ce rezultă din actul încheiat de părți, se adaugă și faptul că vecinătățile terenului înstrăinat sunt cele care atestă vânzarea întregii suprafețe deținute în fapt (la acel moment), printre vecini neregăsindu-se reclamanta cu suprafața de 850 de metri pătrați, vecinătate care ar fi fost obligatorie dacă din cei 2850 de metri pătrați se înstrăinau numai 2000 de metri, ca și împrejurarea că schița făcută cu ocazia intabulării dreptului părților (fila 16 din dosarul de la. recepționată de această instituție la 9.11.2004) individualizează toată suprafața găsită în fapt, fără a trasa în vreun fel unde sunt amplasați, dacă lucrurile ar sta cum susține reclamanta, cei 2000 de metri cumpărați din cei 2850 de metri pătrați.
Se mai subliniază că, deși ulterior vânzării și intabulării, în procedura reglementată de legile funciare, reclamata obține un titlu de proprietate (nr. 96335/2007) pentru suprafața de 850 de metri pătrați, adică atât cât lipsea pentru probarea întinderii folosinței în fapt a terenului, nu are nici o relevanță din perspectiva obiectului prezentei cauze pentru că reclamanta care a vândut mai mult decât proba în privința întinderii dreptului, nu poate pretinde acum în raport cu cumpărătorii-pârâți că a înstrăinat mai puțin doar pentru că la acest moment a obținut un titlu care probează un drept reconstituit, pentru că astfel ar însemna că se folosește de propria greșeală, incorectitudine în obținerea protecției judiciare a unui drept.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel, se susține că s-a probat dreptul de proprietate asupra suprafeței de 850.p și s-a dovedit cu înscrisuri care a fost voința reală a părților la încheierea contractului, rezultând următoarele aspecte din probatoriul administrat: la momentul vânzării nu avea titlu de proprietate decât pentru suprafața de 2000. și nu putea vinde mai mult; declarația notarială semnată cu ocazia vânzării, prin care a arătat că înțelege să vândă suprafața de 2000.; s-a intabulat de către vânzător doar suprafața de 2000.p, în aceleași condiții intabulând și cumpărătorii și doar cu prilejul dezmembrării s-au alcătuit loturi în care a fost inclusă și suprafața în discuție; pârâții nu dețin titlu de proprietate valabil pentru suprafața de 850. nu au posedat niciodată acest teren ce este delimitat la fața locului de terenul înstrăinat și au dat o declarație de bună-vecinătate pentru eliberarea titlului de proprietate, arătând că recunosc hotarul ce desparte proprietățile; s-au achitat separat taxele și impozitele pentru cei 850. ce s-au individualizat separat în schițele cadastrale.
Prin decizia civilă nr. 163 din 24 iunie 2008 Tribunalul Tulceaa respins apelul reclamantei ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut, în esență, că în cauză nu sunt întrunite condițiile legale pentru intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului în suprafață de 850, teren ce a fost înstrăinat numiților și și care a fost intabulat în favoarea acestora.
S-a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 34 din legea nr. 7/1996, rectificarea înscrisurilor din cartea funciară se poate cere dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu fost valabil, ori în speță nu s-a modificat situația de la momentul intabulării dreptului de proprietate în beneficiul pârâților.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
-Motivarea instanței de apel în sensul că pârâții au înțeles să cumpere de la reclamantă o suprafață de teren de 2849,45 nu este sprijinită de probele din dosar și nu corespunde realității. Pârâții sunt proprietarii unui teren în suprafață de 2.000, suprafață pentru care reclamanta vânzătoare deținea titlu de proprietate la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare nr. 2783 din 11.11.2004 autentificat de BNP.
-Pârâții nu au posedat niciodată suprafața de teren de 850 ce face obiectul litigiului și numai după efectuarea operațiunii de dezmembrare și formare a două loturi, aceștia și-au intabulat dreptul de proprietate și pentru terenul de 850
-Instanța de fond a interpretat voința părților în sensul încheierii unei vânzări sub condiția suspensivă în baza unei condiții care ar atrage nulitatea unui astfel de act, deoarece condiția suspensivă a "obținerii titlului de proprietate din partea reclamantului" este o condiție pur potestativă, din partea acesteia și nu poate sta la baza încheierii unei vânzări valabile din punct de vedere juridic.
Analizând legalitatea hotărârii recurate, în raport cu criticile reclamantei, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2783 din 11.11.2004 reclamanta a înstrăinat liber de sarcini cumpărătorului, căsătorit cu imobilul proprietatea sa, situat în intravilanul satului de, comuna, județul T, în act menționându-se că imobilul se compune "în totalitate din suprafața de 2.000 teren arabil, fără construcții, existând în realitate suprafața de 2849,45, conform schiței cadastrale situat în 10, parcela 266/1, cod 16096 și nr. cadastral 1187, cu vecinătățile: la nord, la sud -, la est - drum stradal și la vest - drum stradal conform schiței anexe ce face parte integrantă din contract, schița efectuată de proiectant autorizat, vizată de ONCGC T și înregistrată sub nr. 6571 din 09.11.2004 la OJCGC T (filele 8-9, 14 și 82).
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 2783 din 11.11.2004, s-a măsurat și s-a întocmit documentația cadastrală, imobilul identificat în schița anexă la actul de vânzare cumpărare, având număr cadastral nr. 1187, a fost determinat cu o suprafață de 2849,46 teren (filele 14 și 82 dosar fond).
În urma actului de vânzare-cumpărare și ulterior a actului de dezmembrare autentificat sub nr. 1341 din 30 mai 2007 autentificat de BNP T - anterior solicitării reclamantei de intabulare în favoarea sa a dreptului de proprietate pentru suprafața de 850 - reclamanții - și și-au intabulat dreptul de proprietate pentru imobilul situat în intravilanul localității de, comuna pentru o suprafață de teren de 2849,45, din care parcela dezmembrată de 849 teren a fost intabulată cu număr cadastral 1552 (filele 23-29 din dosarul OCPI T anexat la dosarul nr- al Judecătoriei Tulcea.
În condițiile existenței unei intabulări a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 849 în favoarea pârâților la data de 12 iunie 2007 (filele 26-29 dosar OCPI T) prin încheierea nr. 24088 din 23.11.2007 OCPI T a respins cererea reclamantei de intabulare a dreptului său de proprietate asupra aceluiași teren.
Plângerea formulată de petentă în temeiul art. 50 împotriva acestei încheieri a fost în mod corect respinsă de instanțele de fond și de apel.
Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 7/1996, împotriva încheierii prin care se admite cererea de înscriere în cartea funciară sau se respinge cererea, partea interesată poate formula o plângere în termen de 15 zile de la comunicarea actului dacă apreciază că la operațiunea înscrierii, înscrisul care atestă dreptul reclamantului nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 48 din actul normativ invocat.
Prin urmare, condițiile înscrierii în cartea funciară se referă la unele de formă pe care registratorul le poate verifica înaintea operațiunii înscrierii în cartea funciară și nu la condiții de fond privind valabilitatea dreptului a cărui înscriere se solicită, împrejurare care deosebește această acțiune de aceea a rectificării cărții funciare reglementată de art.36 din legea nr. 7/1996.
registratorului de carte funciară sunt limitate în procedura Legii nr. 7/1996, modificată, numai la verificarea condițiilor de formă impuse de lege pentru actul juridic ce constituie izvorul dreptului supus intabulării, acesta neputând analiza legalitatea sau valabilitatea dreptului a cărui înscriere se solicită sau care este deja înscris pe numele unei alte persoane.
Spre deosebire de înscrierea în cartea funciară, rectificarea cărții funciare urmărește radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii în cartea funciară atunci când aceasta nu mai corespunde cu situația juridică reală, efectul rectificării fiind unul de înlăturare a operațiunii juridice sau de îndreptare pentru motivul că actul în temeiul căruia operațiunea s-a efectuat nu a fost valabil, dreptul a fost greșit calificat ori nu mai sunt întrunite condițiile de existență a lui, încetând astfel efectele titlului de proprietate.
cărții funciare presupune întotdeauna o verificare de fond a dreptului care se realizează în cursul cercetării judecătorești, întrucât această operațiune juridică nu se poate dispune decât în baza unei hotărâri judecătorești prin care se soluționează litigiul privitor la dreptul înscris, spre deosebire de plângerea împotriva încheierii de carte funciară care are ca scop verificarea condițiilor formale ale actului în baza căruia se solicită intabularea.
Conform dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 7/1996 "Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor de carte funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că:
-înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;
-dreptul înscris a fost calificat greșit;
-nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
-înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Cum în cauză în procedura plângerii formulată împotriva încheierii de respingere a intabulării nr. 24088/2007 nu poate fi verificată valabilitatea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 850 situat în localitatea și înscris ulterior în Cartea funciară în favoarea pârâților - și, iar reclamanta nu a dovedit că printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a anulat contractul în baza căruia s-a realizat această înscriere sau că în urma revendicării acestei suprafețe de teren s-a constatat că reclamanta este adevărata proprietară a terenului, iar înscrierea în Cartea funciară pe numele pârâților nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului (art.34 pct.4), în mod corect instanțele de fond și de apel au respins plângerea formulată de reclamantă.
Pentru considerentele expuse în baza art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul reclamantei ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în T,-, -.B,.19, județul T, împotriva sentinței civile nr. 1773, pronunțată de Judecătoria Tulcea la data de 24 iunie 2008, în dosarul nr- și a deciziei civile nr. 163, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 12 noiembrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, ambii cu domiciliul în B,-, județul B, având ca obiectLegea nr. 7/1996.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, Grefier,
- - - - - -
- -
Red.hot.jud.fond:
Red.hot.jud.apel:
Red.hot.jud.recurs: /10.03.2009
gref.AB/2 ex./27.03.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Eleonora Spiridon, Daniela Petrovici
