Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 91/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 91/
Ședința publică din 23 februarie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul, domiciliat în,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 649/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații intervenienți și, domiciliați în,-, județul C, ORAȘUL prin PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, județul C și intimatul OFICIUL DE cadastru SI PUBLICITATE IMOBILIARA, cu sediul în-, județul C, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (art. 52 alin. 2 din Legea nr. 7/1996).
La apelul nominal efectuat în ședință se prezintă recurentul, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 43364 din 23.02.2009, pe care o depune la dosar (și, în anexă, chitanța nr. 27 din 23.02.2009, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 400 lei), intimatul intervenient, personal și asistat de avocat, care o reprezintă și pe intimata intervenientă, în baza împuternicirii avocațiale nr. 25883 din 27.01.2009, depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că intimatul Cat rimis la dosar, prin fax, cerere prin care solicită comunicarea motivelor de recurs și a actelor depuse în susținerea acestuia; prin cerere, se precizează, totodată, că își rezervă dreptul de a invoca excepții și de a formula apărările ce se impun în cauză.
Apărătorul recurentului solicită instanței să observe că, la fila 10 dosar nr- al Judecătoriei Constanța, se află încheierea de ședință din data de 20.12.2007, din care rezultă că, instanța, deliberând, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a, invocată din oficiu, având în vedere decizia nr. 72 din 15 octombrie 2007, pronunțată de care a statuat că nu are calitate procesuală în plângerea în baza Legii nr. 7/1996.
Astfel fiind, consideră că nu mai este necesar a se comunica motivele de recurs către, iar cererea acestuia nu este întemeiată sau apare ca lipsită de interes.
Instanța, deliberând, constată că, după cum rezultă din încheierea de ședință din data de 20.12.2007, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Constanța, instanța de fond a stabilit că nu are calitate procesuală pasivă în cauză și nu s-a exercitat apel și ulterior recurs împotriva hotărârii pronunțate, față de acest aspect; constată că, din eroare a fost citat C, astfel că cererea acestei instituții, trimisă la dosar prin fax, apare ca nefondată.
Întrebat fiind, apărătorul recurentului arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului recurentului, potrivit cu care acesta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul pe fond.
Apărătorul recurentului, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii, în sensul admiterii plângerii, desființarea încheierii nr. 25401 și îndreptarea erorii materiale-/2004.
Face un scurt istoric al speței.
Critică hotărârea recurată din prisma motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Arată că a demonstrat cu actele depuse la dosar, susținute și de cererea de intervenție în interesul său, formulată de orașul prin Primar și Consiliul Local, că această eroare materială este evidentă și destul de gravă, în sensul că, în loc să intabuleze dreptul intervenienților și,- din, conform titlului lor de proprietate, și anume, sentința civilă nr. 3408 din 10 martie 1993, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 16739/1992, s-a intabulat pe o altă adresă --, unde exista imobilul cu care au fost luați în evidențele primăriei părinții recurentului, și și apoi moștenitorii acestora, descendenții lor, actualmente locuind în imobil un frate,.
Învederează că, prin această eroare, sunt vătămați în drepturile lor succesorale, în sensul de a cere în instanță: constatarea dreptului de proprietate al autorilor prin uzucapiunea de peste 30 de ani, constatarea masei succesorale rămasă de pe urma autorilor lor, respectiv, imobilul din- - 500 teren și construcție -, constatarea calității de moștenitor al descendenților lor, inclusiv a intervenientului, și ieșirea din indiviziune conform cotelor succesorale.
Arată că instanța de apel nu a fost preocupată să stabilească existența acestei greșeli și modalitatea în care trebuie îndreptată aceasta.
Precizează că a invocat ca temei juridic dispozițiile art. 55 din Legea nr. 7/1996 (actualmente art. 53 alin.1), potrivit cu care "erorile materiale se pot îndrepta la cerere sau din oficiu".
Instanța de apel nu a fost preocupată în rezolvarea acestei situații, plecând de la textul invocat, făcând, însă, referire și la alte temeiuri juridice străine pricinii.
Este de părere că, art. 53 alin 1 din Legea nr. 7/1996 putea fi complinit cu art. 37 alin.1 din aceeași lege.
Se referă și la sentința civilă nr. 3408/1993 aflată la dosar.
Consideră că, atâta vreme cât a demonstrat interesul legitim de a cere sau a sesiza săvârșirea acestei erori, instanța de apel, în mod nejustificat, prin încălcarea legii sau interpretarea eronată a ei, i-a respins apelul.
Solicită cheltuieli de judecată, astfel cum au fost dovedite.
Apărătorul intimaților intervenienți și, pune concluzii de respingere a recursului formulat de recurentul, ca nefondat; cu cheltuieli de judecată, astfel cum au fost dovedite cu chitanța aflată la fila 17 dosar.
Învederează că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cât și din cele de la Cartea Funciară, rezultă că "s-au dezmembrat cele două imobile", iar prin sentința civilă 3408/1993, amintită de apărătorul recurentului, clienții săi au devenit proprietari.
Recurentul nu are interes în promovarea acestei cereri și, în realitate, există o șicană din partea acestuia pentru a crea intimaților intervenienți neplăceri.
Recurentul nu s-a legitimat cu vreun titlu de proprietate. Nu s-a contestat că ambii frați sunt moștenitori, dar nici nu s-a făcut dovada că acest imobil poate intra în patrimoniul succesoral.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea nr. 19875/2000, pronunțată de - Biroul de Carte Funciară, s-a dispus înscrierea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 500 din acte (580 din măsurători) și a construcției C1, reprezentând locuința formată din trei camere și dependințe, imobil situat în,-, în favoarea intervenienților și. Încheierea s-a făcut în baza sentinței civile nr. 3408/93 a judecătoriei Constanța prin care s-a constatat că numiții și sunt proprietarii imobilului casă de locuit situată în,- construită în anul 1963 pe suprafața de 1.224 teren.
La data de 22 decembrie 2005 petentul a solicitat, în calitate de moștenitor al defuncților părinți și, îndreptarea erorii materiale- din 07 decembrie 2004, în sensul că titlul de proprietate reprezentat de sentința civilă nr. 3408/93 vizează imobilul construcție situat în,- și nu imobilul teren și construcție situate în-, dreptul de proprietate asupra celor din urmă imobile fiind astfel în mod greșit întabulat.
Prin încheierea de respingere nr. 25401/2006 emisă de C s-a respins cererea formulată de petent, invocându-se prevederile art. 35 alin.4 din Legea nr. 7/1996 care reglementează procedura rectificării înscrierilor în cartea funciară.
Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 7617/2008 a respins plângerea formulată de petentul împotriva încheierii nr. 25401/2006 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și. A fost respinsă cererea de intervenție în interes alăturat petentului formulată de intervenienții Orașul prin primar și Consiliul Local al Orașului ca neîntemeiată.
În cauză, titlul care a stat la baza înscrierilor din Cartea Funciară, respectiv sentința civilă nr. 3408/93 nu a fost desființată, nu s-a modificat în căile de atac, situație în care nu este incidentă prima ipoteză vizată de dispozițiile art. 33 alin.4 din Legea nr. 7/1996.
Tribunalul Constanța, prin decizia civilă nr. 649/2008 a respins apelul formulat de, ca nefondat, reținând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs.
În motivele de recurs recurentul învederează instanței faptul că, pentru și, în loc să se întabuleze dreptul de proprietate rezultat din sentința civilă nr. 3408/93 a Judecătoriei Constanța, s-a intabulat dreptul de proprietate al acestora pe o altă adresă, respectiv pe- unde există imobilul cu care au fost luați în evidențele primăriei părinții și și apoi moștenitorii acestora.
Instanța de apel nu a fost preocupată de existența acestei greșeli și de modalitatea în care poate fi îndreptată. Din moment ce instanța de apel a fost sesizată cu existența acestei greșeli, trebuia să dispună îndreptarea acestei erori.
Examinând criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor de procedură civilă, recurentul reclamant trebuie să justifice un interes pentru formularea oricărei acțiuni în justiție, pentru clarificarea existenței sau inexistenței unui drept. Interesul este o condiție generală pentru exercitarea oricărei acțiuni civile, trebuie să fie personal, ceea ce înseamnă că, în principiu, numai titularul dreptului poate exercita acțiunea civilă. Cu alte cuvinte, o persoană nu poate acționa în interesul alteia, decât dacă este reprezentantul ei.
În speța de față, prin încheierea nr. 19875/2004 pronunțată de Biroul de Carte Funciară s-a dispus înscrierea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 500 din acte (580 din măsurători) și a construcției C1, reprezentând locuința formată din trei camere și dependințe, imobil situat în,-, intabulare ce aparține lui și. Înscrierea în Cartea Funciară s-a făcut în baza sentinței civile nr. 3408/93 a Judecătoriei Constanța, care se referă la aceleași părți și proprietarii imobilului din,-.
Cererea având ca obiect îndreptarea erorii materiale s-a făcut de care locuiește în,-.
Ambele instanțe au procedat corect, respingând atât cererea principală, cât și apelul, întrucât recurentul reclamant nu este proprietarul construcției de la nr. 10 și nici de la nr. 12. Nu au nici un interes în cauza de față, așa cum am arătat mai sus, deoarece nu a făcut dovada existenței unui drept propriu înscris în Cartea Funciară, care să-l fi lezat într-un interes al său.
În mod corect, au reținut instanțele că, titlul care a stat la baza înscrierilor din Cartea Funciară, respectiv sentința civilă nr. 3408/93 nu a fost modificat sau desființat într-o cale de atac, situație în care nu sunt incidente dispozițiile art. 33 alin.4 din Legea nr. 7/1996.
Cererile cu privire la îndreptarea erorilor materiale strecurate în încheierile de carte funciară pot fi formulate numai de acele persoane, titulari ai dreptului de proprietate, al căror interes a fost lezat prin înscrierea unui drept ce aparține altei persoane.
Față de considerentele arătate mai sus, recursul formulat de recurentul reclamant este nefondat și urmează a fi respins. Urmează a fi obligat recurentul către intimați la 300 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul, domiciliat în,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 649/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații intervenienți și, domiciliați în,-, județul C, ORAȘUL prin PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, județul C și intimatul OFICIUL DE CADASTRU SI PUBLICITATE IMOBILIARA, cu sediul în-, județul C, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (art. 52 alin. 2 din Legea nr. 7/1996).
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli de judecată către intimații intervenienți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Red.dec.jud.fond
Red.dec.jud.apel:
Red.dec.jud.recurs: /04.03.2009
gref.AB/2 ex./04.03.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Eleonora Spiridon, Daniela Petrovici
