Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 93/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 93/2010
Ședința publică de la 26 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară vicePREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina Cojan
Judecător - -
Grefier
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de petenta împotriva deciziei civile nr. 170/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru recurenta petentă, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este netimbrat și s-a depus întâmpinare din partea intimatului Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară
Mandatarul recurentei petente depune în fața instanței taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei, timbru judiciar de 1,50 lei și primește un exemplar din întâmpinare. Nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul recurentei petente, avocat, solicită admiterea recursului declarat și motivat, modificarea celor două hotărâri pronunțate la fond și în apel în sensul admiterii plângerii formulate de petentă și drept consecință anularea în întregime a încheierii de respingere dată de OCPI A și a obliga această instituție să întabuleze dreptul de proprietate al petentei asupra terenului în suprafață de 939 mp aferent construcției, în baza hotărârii irevocabile ce se va pronunța.
Consideră legală și temeinică cererea formulată de petentă față de disp. art. 37 din Legea 112/1995, art. 24 și 36 alin 2 din Legea 18/1991, considerând că hotărârile pronunțate de cele două instanțe s-au dat cu interpretarea și aplicarea greșită a legii. Învederează Hotărârea 14/2008 a Consiliului Local al comunei prin care s-a propus Prefectului Județului A atribuirea către petentă a întregii suprafețe de 939 mp întrucât este aferentă construcțiilor cumpărate de aceasta împreună cu fostul soț.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Alba Iulia sub dosar nr-, petenta a solicitat anularea în întregime a încheierii nr. 39030/15.12.2008 și drept consecință să se dispună A să înscrie dreptul său de proprietate asupra terenului înscris în CF nr. 3641, nr. top. 132/2, grădină în intravilan de 939 mp și să se radieze de sub B 1 dreptul de proprietate al Statului Român, în baza sentinței ce se va pronunța, rămasă irevocabilă.
În motivarea cererii a arătat că prin încheierea atacată i s-a respins cererea de înscriere a dreptului de proprietate asupra terenului descris mai sus.
În drept invocă dispozițiile art. 50 și 34 din Legea nr. 7/1996.
Prin sentința civilă nr. 1315/2009, Judecătoria Alba Iuliaa respins plângerea petentei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea de înscriere nr. 39030/15.12.2008 petenta a solicitat I - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară A I, întabularea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF 3641 proprietatea Statului Român sub B 1, în baza a două adrese emise de Primăria comunei și respectiv Instituția Prefectului jud. A și a HCL nr. 14/2008 a Consiliului Local prin care se propune Prefecturii jud. A, atribuirea în proprietate a terenului, numitei.
Prin încheierea nr. 39030/15.12.2008, IAa respins cererea petentei, arătând că în lipsa unor acte emise de autoritățile îndreptățite, care să facă dovada transmiterii dreptului de proprietate asupra terenului și care să prevadă expres suprafața de teren aferentă construcției, având în vedere că suprafața totală este de 939 mp, cererea nu poate fi admisă.
Potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr. 15278/22.07.1997, petenta și fostul soț al acesteia, au cumpărat de la SC SA A I, o locuință în suprafață utilă de 66,59 mp compusă din 2 camere, în baza Legii nr. 112/1995.
Odată cu locuința s-au vândut și următoarele dependințe: pivniță în suprafață de 17,76 mp și grajd în suprafață de 40,8 mp, însă asupra terenului nu s-a făcut nici o referire cu privire la suprafața de teren aferentă construcțiilor sau o suprafață de teren care trece în proprietatea cumpărătorilor.
Din extrasul CF nr. 3641 "în extenso" ( 17 - 18 dosar fond), a rezultat că în baza contractului de vânzare - cumpărare s-a procedat la întabularea dreptului de proprietate al cumpărătorilor asupra cotei de 1/1 construcții cu titlu de cumpărare.
Ulterior, la data de 21.06.2005 s-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra construcției în favoarea petentei, cu titlu de ieșire din indiviziune.
Din același extras CF, instanța de fond a reținut că terenul în cauză în suprafață de 939 mp este întabulat în favoarea Statului Român, din anul 1958.
Potrivit HCL, nr. 14/2008, de care s-a prevalat petenta, Consiliul Local a propus atribuirea în proprietate, prin ordin al Prefecturii jud. A, a terenului intravilan - localitatea, nr. 171, jud. A, înscris în CF nr. 3641, nr. top. 132/2 în suprafață de 939 mp. proprietar Statul Român, în favoarea petentei ( 15 - dosar fond).
În drept, instanța de fond a reținut că potrivit art. 33 din HG nr. 20/1996 privind Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 al. ultim din Legea nr. 112/1995.
Conform art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice aflate la data de 22.12.1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.
Prin urmare, aceste suprafețe de teren care depășesc suprafața aferentă construcțiilor ce sunt dobândite în baza Legii nr. 112/1995, nu pot fi atribuite cumpărătorilor locuințelor în temeiul art. 36 alin. 2 și 3 din Legea nr. 18/1991.
Așadar, instanța de fond a reținut că în mod greșit Consiliul Local al com. a propus atribuirea în proprietatea petentei a terenului în suprafață de 939 mp, în baza dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991, întrucât aceste dispoziții legale nu sunt incidente în prezenta cauză.
Potrivit art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, terenurile proprietate de stat situate în intravilanul localității, atribuite potrivit legii în folosință veșnică sau folosință pe durata construcției, în vederea construirii de locuințe sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora.
Acest text de lege se aplică terenurilor care înainte de anul 1989 au fost atribuite de către stat în folosința persoanelor care erau proprietari ai construcțiilor, aceștia putând solicita, în baza art. 36 din Legea nr. 18/1991, atribuirea în proprietate și a terenului aferent pe care l-au deținut cu titlu de folosință.
Or, din contractul de vânzare - cumpărare nr. 15278/1997 încheiat de petentă cu SC SA A I nu rezultă atribuirea vreunei suprafețe de teren în folosință.
În acest caz, sunt aplicabile în cauză dispozițiile legale anterior menționate și care prevăd dobândirea dreptului de proprietate numai asupra terenului de sub construcție.
De altfel, această stare de fapt este confirmată și prin adresa nr. 9207/G/DL/2008, emisă de Instituția Prefectului jud. A ( 16 dosar fond) potrivit căreia, în contextul prevederilor art. 37 din HG nr. 20/1996, petenta are posibilitatea de a dobândi de drept, dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției.
Or, astfel cum susține I A, în lipsa precizării exprese a suprafeței de teren aferentă construcției, în condițiile în care suprafața totală a imobilului este de 939 mp, plângerea petentei este neîntemeiată.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă, prin decizia civilă nr. 2375/2004.
Prin decizia civilă nr. 170/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, a fost respins apelul declarat de petentă împotriva sentinței primei instanțe.
În considerentele deciziei s-a reținut că, în temeiul Legii nr. 112/1995, petenta împreună cu fostul ei soț, au cumpărat prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 15278/22 iulie 1997, încheiat cu SC SA A, imobilul construcție înscris în CF nr. 3641, în suprafață utilă de 66,59 mp compus din 2 camere, precum și anexele pivniță în suprafață de 17,76 mp și grajd în suprafață de 40,8 mp, fără a-i fi atribuită în folosință, pe durata construcției, nici o suprafață de teren, așa cum rezultă din pct. 1 și 2 ale contractului de vânzare - cumpărare ( 14 dosar fond).
Potrivit art. 33 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, dreptul de proprietate asupra terenului aferent apartamentelor și anexelor gospodărești se dobândește de drept, transmițându-se odată cu vânzarea locuinței și/sau a anexei gospodărești, urmând ca suprafața de teren ce excede celei aferente construcțiilor să rămână în proprietatea statului, conform art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995.
S-a constatat astfel, că în mod corect instanța de fond a considerat aplicabile speței, dispozițiile art. 33 din HG nr. 20/1996 și nu cele ale art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, întrucât petenta, deși a cumpărat o locuință de la stat, nu i-a fost atribuită cu acea ocazie nicio suprafață de teren situată în intravilan.
Dreptul de proprietate al petentei asupra suprafeței de teren ce a solicitat să fie întabulată în favoarea sa este de necontestat, căci are ca izvor Legea nr. 112/1995, însă el poartă asupra unui obiect nedeterminat în concret, sub aspectul întinderii sale și în condițiile în care, noțiunea de "teren aferent" nu a fost definită până în prezent de către legiuitor, reglementarea situației acestui drept se realizează pe cale administrativă, prin Ordin al Prefectului. În acest sens s-a pronunțat și ICCJ, prin decizia civilă nr. 4127/2004.
Conform art. 20 raportat la art. 48 din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate se înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-a constituit sau s-a transmis în mod valabil.
Așa fiind, chiar dacă petenta s-a adresat Consiliului Local, care a propus prin Hotărârea nr. 14/28.02.2008, atribuirea în proprietatea petentei, prin ordin al Prefectului jud. A, a suprafeței de 939 mp, teren înscris în CF 3641, în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991, iar prin adresa nr. 9207/G/DL/2008, Instituția Prefectului Jud. A s-a exprimat în sensul inexistenței obligativității atribuirii terenului în speță, prin Ordin al Prefectului ( 29 dosar fond), întabularea dreptului de proprietate al petentei nu se putea opera în cartea funciară, în lipsa unui act administrativ de atribuire, iar o hotărâre judecătorească pronunțată în cadrul procedurii necontencioase a plângerii împotriva încheierii de carte funciară nu poate suplini un astfel de act.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta, solicitând în temeiul art. 312 alin. 3 cod procedură civilă, modificarea deciziei și a sentinței și admiterea plângerii formulate de aceasta.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
În expunerea motivelor de recurs arată că potrivit art. 37 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. ultim din lege. Acest din urmă text prevede că suprafețele preluate de stat sau de alte persoane juridice aflate la data de 22.12.1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămâne în proprietatea statului., de asemenea, conținutul art. 36 din Legea nr. 18/1991, respectiv al alin. 2 din art. 36 dar și art. 24 din aceeași lege.
Mai arată că niciunul din actele normative menționate mai sus nu definesc sintagma "teren aferent" iar practica judiciară a fost cea care a stabilit că prin terenul aferent nu se înțelege doar terenul de sub construcție ci și terenul care asigură funcționalitatea acestora iar întinderea terenului aferent este stabilită de autoritatea publică ce-l are în administrare.
Prin HCL nr. 14/28.02.2008 a Consiliului Local s-a stabilit că întreaga suprafață de 939 mp este aferentă construcției și că s-a propus Prefectului jud. A să atribuie petentei această suprafață.
Consideră că în mod greșit instanțele au considerat că în cauză nu sunt aplicabile și dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991 având în vedere că acesta se referă și la terenul aferent construcțiilor cumpărate de la stat, care trec în proprietatea proprietarilor actuali ai acestora.
Mai susține că instanțele trebuiau să coreleze prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 și ale art. 33 din HG nr. 20/1996 cu cele ale art. 36 alin. 2 și art. 24 din Legea nr. 18/1991.
Verificând decizia recurată prin prisma motivelor invocate și în raport cu normele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, publicitatea imobiliară are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice. Proba actelor și faptelor juridice a căror înscriere se cere în cărțile funciare se poate face numai în condițiile impuse de lege. În materia proprietății, proba dreptului de proprietate se poate face, potrivit art. 20 din Legea nr. 7/1996, numai în baza actelor prin care s-aconstituitsautransmisîn mod valabil un asemenea drept, înțelegând prin acte: înscrisul autentic, hotărârea judecătorească sau actul administrativ. Cerințele acestui din urmă text de lege nu sunt îndeplinită în speță. Este adevărat că petenta se prevalează de un act administrativ însă acesta nuconstituieși nutransmitedreptul de proprietate asupra terenului în discuție ci doarpropunePrefectului jud. A, atribuirea în proprietate a terenului, numitei.
În contextul în care HCL nr. 14/2008 al Consiliului Local nu este un act care să transmită ori să constituie dreptul de proprietate, iar cererii de întabulare nu i s-au atașat alte înscrisuri care să se conformeze cerințelor art. 20 din Legea nr. 7/1996, Curtea constată că soluția adoptată de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară A, de respingere a cererii de întabulare formulată de petenta este legală.
Procedura de înscriere în cartea funciară are caracter necontencios deoarece nu se tinde la stabilirea unui drept potrivnic față de un alt subiect de drept, cererea de înscriere în CF caracterizându-se prin absența unui litigiu, a unui diferend și a unui adversar. Fiind vorba de o procedură necontencioasă, registratorul de carte funciară este abilitat să verifice valabilitatea actului în baza căruia se cere întabularea ( îndeplinirea condițiilor de formă și a condițiilor esențiale de fond ca "înscris").
În lipsa actelor care să îndeplinească cerințele art. 20 din Legea nr. 7/1996, registratorul și apoi instanța investită conform art. 50 din aceiași lege, nu pot, în această procedură necontencioasă să se pronunțe asupra temeiului de drept în baza căruia petenta ar putea fi îndreptățită la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului ( art. 36 din Legea nr. 18 ori art. 33 din HG nr. 20/1996). De asemenea, se constată că excede cadrului prevăzut de art. 50 din Legea nr. 7/1996, examinarea susținerilor petentei din perspectiva corelării în cauză a dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 și ale art. 33 din HG nr. 20/1996 cu cele ale art. 36 alin. 2 și art. 24 din Legea nr. 18/1991, atâta timp cât textele de lege menționate nu prevăd obligația Birourilor de carte funciară de a întabula direct dreptul de proprietate asupra terenului aferent, în temeiul legii. Toate susținerile recurentei referitoare la corelarea textelor de lege menționate cât și analizarea răspunsului Instituției Prefectului, cuprins în adresa nr. 9207/G/DL/2008 coroborat cu conținutul HCL nr. 14/2008 a Consiliului Local pot fi valorificate de petentă într-o cerere contencioasă distinctă formulată conform dispozițiilor legale.
Pentru toate aceste motive, Curtea constată că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, neputându-se reține ca întemeiat motivul de nelegalitate prevăzu de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă. În consecință, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, recursul petentei va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de petenta împotriva deciziei civile nr. 170/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- și a sentinței civile nr. 1315/2009 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia, în același dosar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2010
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
.
Tehn.
5 ex/22.03.2010
Jud. fond -
Jud. apel - /
Președinte:Cristina Gheorghina NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nicoară, Mihaela Florentina Cojan
