Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1086/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1086
Ședința publică din 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean
Grefier
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, prin reprezentanții lor legali, împotriva sentinței civile nr.1210din21 mai2009, pronunțată de Tribunalul Suceava -Secția civilă, (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic - pentru pârâții recurenți Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, lipsă fiind reprezentanții pârâtului intimat Ministerul Finanțelor Publice B și reclamanții intimați, -, -, -, -, -, -, -, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic - pentru pârâții recurenți referindu-se pe larg la motivele de recurs invocate în scris la dosar, a solicitat admiterea recursului pentru motivele prevăzute de art.304 pct.4,8,9 și 3041cod procedură civilă, casarea sentinței, admiterea excepțiilor invocate, respectiv excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamanții - personal conex pentru perioada 1.01.2006 - 3.02.2007 și cea a autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr.903 din 14.04.2009 a Tribunalului Suceava, pentru parte din reclamanți și respingerea acțiunii, ca nefondată. A depus la dosar înscrisuri.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Curții de Apel Suceava, înregistrată sub nr. 5/39 din 5.01.2009, reclamanții, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL SUCEAVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SUCEAVA, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâții să fie obligați la plata diferențelor de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, pentru perioadele de activitate, astfel:
- entru p. perioada 1 ianuarie 2006 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de
referință sectorială de 297,4 lei, conform nr.OG 9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de
referință sectorială de 312,3 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de
referință sectorială de 331 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de
referință sectorială de 358 lei, conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de
referință sectorială de 365 lei, conform OG. nr. 10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de
referință sectorială de 405 lei, conform OG. nr. 10/2007.
Motivând acțiunea, reclamanții au arătat că fac parte din personalul din sistemul justiției conform Legii nr. 50/1996 și G nr. 27/2006, enunțând principiul consacrat prin art.1 din legea enunțată conform căruia "salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați, prevăzute de Constituție și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească".
Reclamanții au evocat și dispozițiile art. 2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar. Conform art. 3 din același act normativ, "funcția de demnitate publică este acea funcție publică care se ocupă prin mandat, obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii". Legea nr. 154/1998 se aplică și "celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege".
S-a mai arătat că în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din nr.OG 134/1999 "începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Au susținut reclamanții că potrivit art.1din nr.OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valoni de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi". Alineatul 2 din același act normativ prevede că "valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. 1 constituie bază de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare, grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte funcții de execuție".
Totodată s-au invocat dispozițiile OUG. nr. 177/2002 care stabilesc salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Potrivit art. 2 alin. 1 din acest act normativ "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, dar și dispozițiile art. 2 alin. 3 din nr.OG 9/2005 "indemnizațiile lunare pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, precum și pentru persoane care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică stabilite potrivit anexelor 2 și 3 Ia Legea nr. 154/1998 sunt cereri prevăzute în anexele nr. VIII și IX."
Reclamanții au arătat că ulterior prin nr.OUG 27/2006 a fost fixată valoarea de referință sectorială la suma de 257 lei. Or, stabilirea altor valori de referință sectorială, decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin Legea nr. 303/2004, sub acest aspect, apare nelegală, actul normativ fiind în contradicția principiilor consacrate prin Constituție, dar și cele enunțate prin Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților, ale Codului muncii, întrucât deși prin nr.OG 3/2006, valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în luna aprilie 2006 era de 312,3 lei, prin nr.OUG 27/2006 s-a stabilit pentru magistrați o valoare de referință inferioară de 257 lei.
Reclamanții au mai susținut și faptul că drepturile salariate odată recunoscute de lege nu mai pot fi diminuate în mod unilateral întrucât dreptul personalelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu, iar acordarea unei valori de referință sectorială diferită pentru salarizarea persoanelor din cadrul celor trei puteri ale statului contravine dispozițiilor constituționale, ale legislației muncii și nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, dar și normele de tehnică legislativă.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin întâmpinarea formulată a invocat excepția necompetenței materiale a instanței față de dispozițiile deciziei nr.104/2009 a Curții Constituționale iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, susținând că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile nr.OG 137/2000, dar prevederilor art. 1 și 2 din această reglementare au fost declarate neconstituționale prin deciziile 818-821 din 3 iulie 2008 ale Curții Constituționale.
Pârâtul a mai susținut că inițial, prin art.1din Legea nr.50/1996 cu modificările și completările, s-a stabilit că pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive, valoarea corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de lege, aplicabile de drept și personalului salarizat conform acestei reglementări.
S-a mai invocat faptul că prin Legea nr. 347/2003 a fost aprobată nr.OUG 177/2002 dar art. 2 fost modificat în sensul că indemnizația pentru magistrat se stabilește pe baza valorii de referință sectorială prevăzută în grupa 1 la prezenta ordonanță de urgență, în același sens fiind și dispozițiile art. 3 din OUG nr. 27/2000.
Cum prin nr.OUG 27/2006 au fost abrogate dispozițiile nr.OUG 177/2002 precum și prevederile referitoare la salarizarea judecătorilor din cadrul înaltei Curți de Casație și Justiție și a personalului de specialitate juridică asimilat din Legea nr. 50/1996 nu mai există temei legal pentru ca indemnizațiile și salariile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive.
S-a mai invocat că potrivit Legii nr. 154/1998 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, beneficiază de o îndemnizație fixă și nu în baza unei valori de referință sectorială, că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 347/2003 magistrații și personalul auxiliar de specialitate au beneficiat de majorarea valorii de referință sectorială conform nr.OG 23/2005, iar salarizarea astfel cum a fost stabilită prin reglementările enunțate nu contravine dispozițiilor art. 73 din Legea nr. 303/2004, respectiv art. 74 care prevede că "drepturile salariate ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege întrucât s-au avut în vedere drepturile salariale reglementate prin dispozițiile legale în vigoare la acel moment.
S-a mai susținut faptul că ulterior prin lege specială, respectiv nr.OUG 27/2006 aprobată prin Legea nr. 45/2007 și nr.OG 8/2006 aprobată prin Legea nr. 247/2007 drepturile salariale ale judecătorilor, procurorilor precum și a personalului auxiliar de specialitate au fost majorate cu 40% prin mărirea coeficienților de ierarhi/are prevăzute pe grad de instanță și prin acordarea sporului de vechime, iar principiul echilibrului celor trei puteri în stat nu presupun reglementarea salariilor în mod egal.
Același pârât a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru ca în cazul în care se va admite cererea reclamanților prin aceeași hotărâre Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Pârâtul Ministerul economiei și Finanțelor prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că obiectul dedus judecății este unul tipic de dreptul muncii în conținutul căruia intră drepturi și obligații numai pentru angajator și angajat și că competența elaborării unor eventuale proiecte de rectificare bugetară pentru drepturile salariale aparține ordonatorului principal de credite - Ministerul Public.
Prin Încheierea nr.67 din 5.02.2009, Curtea de Apel Suceavaa trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Suceava având în vedere decizia nr.104/2009 a Curții Constituționale a României.
Prin sentința nr. 1210/21.05.2009 a Tribunalului Suceava - secția civilă, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de același pârât, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și s-a admis în parte acțiunea având ca obiect "drepturi bănești" privind pe reclamanții, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL SUCEAVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SUCEAVA, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Au fost obligați pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava să plătească reclamanților, diferențele de drepturi salariale calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzute de lege, corectate cu evoluția prețurilor de consum pentru perioadele de activitate, raportate la următoarele sume:
- 297,4 lei, conform nr.OG 9/2005, pentru perioada 1.01.2006 - 31.01.2006;
- 312,3 lei, conform nr.OG 3/2006 pentru perioada 1.02. - 31.08.2006;
- 331 lei conform nr.OG 3/2006, pentru perioada 01.09.2006 - 31.12.2006;
- 358 lei, conform nr.OG 10/2007 pentru perioada 1.01.2007 - 31.03.2007;
- 365 lei conform nr.OG 10/2007 pentru perioada 1.04.2007 - 30.09.2007;
- 405 lei, conform nr.OG 10/2007 pentru perioada 01.10.2007 - 31.12.2007, în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele de mai sus.
Aceiași pârâți au fost obligați să plătească aceleași drepturi în favoarea reclamantului, după cum urmează:
- 297,4 lei, conform nr.OG 9/2005, pentru perioada 1.01.2006 - 31.01.2006;
- 312,3 lei, conform nr.OG 3/2006 pentru perioada 1.02. - 31.08.2006;
- 331 lei conform nr.OG 3/2006, pentru perioada 01.09.2006 - 31.12.2006;
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Tribunalul a apreciat că este competent să soluționeze prezenta cauză față de dispozițile art.284 alin.1 din codul muncii și art.2 pct.1 lit."c" cod procedură civilă întrucât vizează pretenții de natură salarială astfel că a respins excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lâmgă Curtea de Apel Suceava.
Cât privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de același pârât, prima instanță a reținut că pretențiile formulate de reclamanți sunt aferente perioadei 1.01.2006 - 31.12.2007 și că acțiunea acestora a fost formulată la 5.01.2009 înlăuntrul termenului de 3 ani stabilit de dispozițiile art.283 alin.1 lit."c" din codul muncii, motiv pentru care oar espins-o ca nefondată.
Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prima instanță a reținut următoarele:
Prin art.282 din Codul muncii sunt desemnate persoanele fizice și juridice ce pot fi părți în conflictele de muncă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice nu se înscrie în categoria acestor persoane întrucât între el și reclamanți nu există un raport juridic de dreptul muncii.
Pe fondul cauzei, nalizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că acțiunea reclamanților este întemeiată:
Astfel, reclamanții au calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și unitățile din subordine și au solicitat obligarea pârâților la plata diferențelor salariale rezultate în urma recalculării indemnizațiilor pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, corectate periodic în raport de evoluția prețurilor de consum după cum urmează:
- pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de
referință sectorială de 297,4 lei, conform nr.OG 9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de
referință sectorială de 312,3 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de
referință sectorială de 331 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de
referință sectorială de 358 lei, conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de
referință sectorială de 365 lei, conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de
referință sectorială de 405 lei, conform nr.OG 10/2007 precum și în
continuare, actualizate cu indicele de inflație.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, salariile de bază în sectorul bugetar se stabilesc pe baza următoarelor elemente: - valoarea de referință universală;
- indicatorii de prioritate intersectorială, exprimați în procente, diferențiați pe domenii de activitate;
- valori de referință sectoriale, exprimate în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referință universală eu indicatorii de prioritate intersectorială;
- grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază, pentru fiecare sector de activitate.
Potrivit art. 1 din G, nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr.714/2001 începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești reglementată de Legea nr. 50/10096, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 "pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locala Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar.
Prin art. 13 alin. 1 din Legea bugetului de stal pe anul 2001 nr. 216/2001, valoarea de referință universală a fost stabilită la 2.444.000, iar indicatorul de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora a fost prevăzut ca fiind de 0,62, astfel încât valoarea de referință sectorială rezultată era de 2,444.000 lei x 0,62 = 1515.280 lei.
Prin legile anuale ulterioare referitoare la bugetul de stat nu au fost prevăzute modificări ale valorii de referință universală sau ale indicatorului de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică*
Dispozițiile legale enunțate trebuie corelate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 154/1998 prin care s-a stabilit că "dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar". Conform art. 3 din același act normativ, "funcția de demnitate publică este acea funcție publică care se ocupă prin mandat, obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii". Legea nr. 154/1998 se aplică și "celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege".
Totodată prin această lege menționează că "Prin legea bugetului de stat se stabilesc: valoarea de referință universală și evoluția acesteia, în raport cu creșterea estimată a prețurilor de consum, cu indicatorii de prioritate intersectorială și cu valorile de referință sectorială, ținând seama de prioritățile rezultate din obiectivele, proiectele, programele propuse de ordonatorii principali de credite, precum și de evoluția salariilor din alte sectoare de activitate decât cele bugetare".
Persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la un salariu de bază lunar, în conformitate cu prevederile Anexei nr. IV din același act normativ.
Edificatoare sunt și dispozițiile art.1din nr.OG 83/2000 privind modificările și completările Legii nr. 50/1996 conform cărora "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi". Alineatul 2 din același act normativ prevede că "valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. 1 constituie bază de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de baza corespunzătoare, grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte funcții de execuție".
Această ordonanță a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001. Ulterior, a fost adoptată nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, reglementare care prin art. 2 prevăzut că "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, in temeiul prezentei ordonanțe de urgentă", iar prin art. 2 s-a prevăzut că "indemnizațiile lunare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, precum și pentru persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică,stabilite potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 sunt cele prevăzute în anexele nr. VIII și IX".
Totodată se constată că în baza art. 48 din nr.OUG 177/2002 și a OUG nr. 123/2003, valoarea de referință sectorială din Anexa 1 la OUG nr. 177/2002 a fost majorată cu 6% începând cu 1 ianuarie 2003 și cu 9% începând cu 1 octombrie 2003, respectiv cu 6% în luna ianuarie 2004 și cu 6% în luna octombrie 2004. în consecință, pentru perioada 1 octombrie 2004 - 31 decembrie 2004, această valoare de referință sectorială era de 2.380.592_lei, egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite și care fusese majorată la rândul său, în aceleași procente, prin dispozițiile nr.OUG 191/2002 și ale art. 3 lit. a din nr.OUG 123/2003.
În mod similar prin majorări succesive valoarea de referință sectorială pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, salarizat conform Legii 50/1996 (până la intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007) a ajuns pentru același interval de timp la 2.380.592 lei.
Pentru perioadele 1.01.2005 - 30.09.2005 și 1.10.2005 - 31.01.2006, deși OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001 era în vigoare stabilind în mod expres egalitatea valorii de referință sectorială pentru personalul din organele autorității judecătorești cu cea prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică, iar conform art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, lege organică, "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", reclamanților nu li s-au acordat creșterile salariale prevăzute de OG nr. 9/2005 pentru personalul care ocupă funcții de demnitate publică.
Se constată că deși conform denumirii sale, acest act normativ reglementează creșteri salariale pentru anul 2005 (acordate personalului contractual bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică), art. 2 alin. 3 și art. 3 alin. 4 din OG 9/2005 arata doar că în anexele VIII și IX sunt prevăzute indemnizațiile lunare pentru persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică alese, numite și asimilate, acestora fără a se indica în mod explicit procentul de majorare al indemnizațiilor.
Drept urmare, în baza prevederilor legale anterior menționate, ale art. 1 alin. 4 din Constituția României care reglementează organizarea statului potrivit "principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale" și ale art. 1 alin, 1 din Legea nr. 304/2004 conform cărora "puterea judecătorească se exercită de înalta Curte de Casație și Justiției și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", curtea va constata întemeiate pretențiile reclamanților pentru plata diferențelor salariate calculate prin luarea în considerare a valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite.
Este de observat că potrivit preambulului, UG. nr. 27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției a urmărit, între altele, armonizarea grilei de salarizare a acestora cu dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor "prin care au fost aduse modificări substanțiale ale prevederilor referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor cu incidență asupra salarizării". De asemenea, că potrivit art. 2 din nr.OUG 27/2006; salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc "ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal", aceste reglementări transpunând în mod evident principiul constituțional al echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească.
Cu toate acestea, în Anexa 1 la nr.OUG 27/2006 a fost înscrisă o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică, cu consecința diminuării indemnizațiilor magistraților, în disprețul dispozițiilor art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004.
În cauză pârâtul Ministerul Justiției a invocat dispozițiile nr.OUG 27/2006 conform cărora valoarea de referință sectorială a fost stabilită la suma de 257 lei, sumă rezultată dintr-o necorelare legislativă, întrucât la data emiterii acestui act normativ valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, era stabilită la valoarea de 312,3 lei, aplicabilă pentru perioada 1.02.2006 - 31. 08,2006.
Se constată așadar că deși prin art. 74 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor a fost consacrat principiul potrivit căruia drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile expres prevăzute de acest act normativ, iar conform art. 38 din Codul muncii - aprobat prin Legea nr. 53/2003 drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunor tranzacții, renunțări sau limitări, drepturile salariale astfel cum au fost reglementate la nivelul valorii de referință sectorială pentru funcționarii de demnitate publică, aleși și numiți, au fost în mod nejustificat diminuate, fără nici o justificare, cu încălcarea dispozițiilor art. 53 din Constituție și dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, jurisprudența CEDO stabilind n mod constant că noțiunea de bun în sensul art. 1 din Protocol adițional nr. 1 la Convenție include și drepturile salariale.
Și jurisprudența internă, în soluționarea unor conflicte de muncă privind indemnizațiile aplicabile magistraților, a stabilit în mod constant că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite în cadrul autorităților legislative și executive, consfințind astfel principiul fundamental al stalului de drept privind egalitatea și separația puterilor în stat.
Drept consecință însăși pârâtul Ministerul Justiției, prin Ordinele nr. 903/C/2003 și nr. 3/2005 a luat în analiză problemele de natură salarială a magistraților, recunoscând ca fiind datorate drepturile salariale la nivelul valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite efectuând plățile și pentru persoanele care nu dețineau titluri executorii, această măsură fiind prevăzută de același pârât și prin nr.HG 232/2005 publicată în Of. nr. 273/2005 privind aprobarea privind aprobarea Strategiei de reformă în domeniul justiției și a Planului de acțiune pentru aducerea la îndeplinire a acestei strategii, prin anexele 1 și 2, stabilind scadența de plată în luna decembrie 2005. Deși pârâtul Ministerul Justiție a invocat deciziile pronunțate de Curtea Constituțională în aplicarea art. 1 și 2 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, se constată că reclamanții și-au întemeiat acțiunea și pe dispozițiile Codului muncii și Constituției, în ce privește discriminarea astfel încât în raport de prevederile art.20 din Constituție, în măsura în care există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile, sunt aplicabile reglementările internaționale, respectiv prevederile art.14 din Convenția privind drepturile omului și libertățile fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 1 la această convenție si Protocolul nr. 12 la convenție, ratificat de România prin Legea nr. 103/2006.
Față de cele reținute, având în vedere valoarea de referință sectorială de 2.380.592 lei aplicabilă magistraților la nivelul lunii decembrie 2004, s-a constatat că salariile acestei categorii profesionale trebuiau calculate pe baza valorii de referința sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, conform celor specificate în dispozitiv.
Împotriva sentinței sus-menționate au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, solicitând admiterea excepțiilor invocate și respingerea acțiunii ca nefondată.
Recurenții au invocat excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamanții personal conex pentru perioada 01.01.2006 - 03.02.2007, instanța de fond depășind atribuțiile puterii judecătorești prin adăugarea la legea de salarizare a personalului contractual și conex și excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 903/14.04.2009 a Tribunalului Suceava - secția civilă, pronunțată în dosarul nr- în raport de reclamanții, și, instanța de fond depășind atribuțiile puterii judecătorești în cauză.
În motivarea recursului, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 4, 8 și 9 din Codul d e procedură civilă, s-au arătat, în esență, următoarele:
Reclamanții foști contractuali au dobândit calitatea de personal conex în baza art. 3 al. 3 din Legea nr. 567/2004, ce a fost modificat prin nr.OG 8/2007, fiind astfel asimilați personalului auxiliar de specialitate în ceea ce privește salarizarea, astfel încât pretențiile formulate de către aceștia până la data de 03.02.2007 sunt inadmisibile, recurenții solicitând respingerea acestora.
Recurenții au mai arătat că obiectul dosarului nr- al Tribunalul Suceava - secția civilă a fost identic cu cel al prezentei cauze, acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu aceiași pârâți, reclamanții fiind aceleași persoane, astfel încât au solicitat respingerea acțiunii față de reclamanții menționați ca existând autoritate de lucru judecat.
Recurenții au învederat că prin decizia nr. 821/03.07.2008 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și s-a constatat că dispozițiile art. 2 al. 1 și 11, precum și dispozițiile art. 27 din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000 sunt neconstituționale.
Recurenții au apreciat că instanța de fond a adăugat la lege, depășind în felul acesta atribuțiile puterii judecătorești.
Examinând recursul de față, Curtea îl constată ca fiind întemeiat.
Astfel, pe de o parte, Curtea apreciază ca fiind judicioase susținerile legate de incidența în cauză a prevederilor art.304 pct.4 Cod procedură civilă, în sensul că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Pe de altă parte, Curtea constată că în cauză nu ne aflăm în prezența unei discriminări între drepturile salariale ale reclamanților și drepturile salariale ale altor categorii profesionale.
Plecând de la această constatare, trebuie avut în vedere că în cauză sunt incidente și aplicabile constatările din dispozițiile deciziilor nr. 818 - 821/2008 ale Curții Constituționale, potrivit cărora, "prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Or, în cauza de față, obligarea recurenților la plata către reclamanți a diferențelor de drepturi salariale calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzute de lege, corectate cu evoluția prețurilor de consum pentru perioadele de activitate, constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie."
Curtea constată că examinarea motivului de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, face de prisos examinarea motivelor de recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 din același cod.
Față de cele reținute, Curtea, având în vedere prevederile art. 312 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea reclamanților, ca nefondată și va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâțiiMinisterul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,Parchetul de pe lângă Curtea de Apel SuceavașiParchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, prin reprezentanții lor legali, împotriva sentinței civile nr.1210din21 mai2009, pronunțată de Tribunalul Suceava -Secția civilă, (dosar nr-).
Modifică în parte sentința nr.1210/21.05.2009 a Tribunalului Suceava - Secția civilă, pronunțată în dosarul nr-, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Ministerul Economiei și Finanțelor B, ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2 ex. 20.10.2009
jud.fond.
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Bratu Ileana, Mitrea Muntean
