Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1132/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1132/2009-
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile formulate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,-/B, județul B -în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE -, sector 5, și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIOBERTĂȚILOR,-, sector 5, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -toți cu domiciliul procedural ales în - -, nr.10, județul B,intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA, intimat TRIBUNALUL BIHOR - - - -, nr.10, județul B și intimata reclamantă cu.procedural ales în O,- -, nr.10, județul, împotriva sentinței civile nr.227/LM din 29 februarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL BIHORO în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă-drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de la plata taxei de timbru, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă în temeiul art.242 pct.2 Cod procedură civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.227/LM din 29 februarie 2008, TRIBUNALUL BIHORa respins excepția lipsei calității procesual pasive invocata de Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis in parte acțiunea formulata de reclamanții, si cererea de intervenție in interes propriu formulata de intervenienta, toți cu domiciliul procesual ales in O,- în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul in O,-, TRIBUNALUL BIHOR cu sediul in O,-, MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul in B,-, sector 1, pârât MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 1 și în consecință:
A obligat pârâții să facă demersuri, să aloce fonduri și să achite în favoarea reclamanților si intervenientei contravaloarea tichetelor de masă aferenta perioadei efectiv lucrate de fiecare dintre aceștia,începând cu data de 01.06.2007 și până la data de 31.12.2007,suma care va fi actualizata cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost respinse celelalte capete de cerere.
A dispus disjungerea cererii formulate de reclamanții, si in contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR urmând a se forma un nou dosar care va avea termen de judecata pentru data de 20.03.2008,data la care vor fi citate părțile.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța de fond a respins-o deoarece potrivit Legii nr.500/2002, a G nr.208/2005 și a G nr.386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor, este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art.1 din G nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
În ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare in garanție instanța de fond a constatat că în speță nu a fost formulată de nici unul dintre pârâți o cerere de chemare in garanție.
S-a mai reținut de tribunal că, reclamanții și intervenienta sunt salariați ai TRIBUNALULUI BIHOR O îndeplinind funcții de grefieri, grefieri arhivari, etc. ceea ce înseamnă că reclamanții au calitatea de salariați, funcționând în cadrul sectorului bugetar, respectiv justiție și potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/09.07.1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, devenite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
În baza art. 41 alin2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar masurile de protecție privesc securitatea si igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Instanța de fond a apreciat că, reclamanții și intervenienta, în calitate de salariați, ce reprezintă o instituție bugetară datorită alocării veniturilor de către stat prin organele sale abilitate, aveau si au în continuare dreptul sa primească o alocație individuală de hrană lunară sub forma unor tichete de masă. Prin încasarea unor asemenea alocații li se asigură reclamanților o protecție privind securitatea muncii constând în posibilitatea de a-si asigura zilnic hrana la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul se află în imposibilitatea de a la oferi condiții în vederea asigurării hranei zilnice la locul de muncă.
Faptul că Legea nr.142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu înseamnă în mod automat că reclamații și intervenienta nu au dreptul la asemenea tichete. La acordarea acestora trebuie să se țină cont de caracterul si natura lor, acestea fiind măsuri de protecție ale salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă.
Atâta timp cât reclamanții și intervenienta se înscriu în categoria de salariați din sectorul bugetar si în același timp există salariați din diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masă( medici, funcționari publici etc.), acest aspect reprezintă o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art.41 alin 2, art.53 din Constituție, art.5 alin.3 din Codul muncii și art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzic orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate, în cazul de față sectorul bugetar.
Totodată acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului, și anume includerea sau nu a sumelor în bugetul de stat, s-a reținut de prima instanță că, constituie și o restrângere a dreptului la protecție socială a reclamanților, care nu se impune în condițiile în care nu există nici o dovadă că o asemenea restrângere ar avea caracter necesar într-o societate democratică.
Posibilitatea acordării tichetelor de masă în funcție de voința angajatorului și anume, includerea sau nu în buget a sumelor de bani cu acest scop,s-a apreciat de instanța de fond că este neîntemeiată și nejustificată. Astfel, pur si simplu este lăsat la aprecierea angajatorului aplicarea unor norme de protecție a muncii și a salariatului, care, fie niciodată nu va aloca sumele respective în favoarea salariaților, fie le va aloca după preferințe, numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creându-se astfel o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii din cadrul sectorului bugetar.
De asemenea, potrivit art.1084 Cod Civil, s-a reținut că, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, ori în speță este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare constante în materie, s-a apreciat de prima instanță că în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație, la data plății efective.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța de fond a admis în parte acțiunea, sens în care a obligat pârâții să facă demersuri, să aloce fonduri și să achite în favoarea reclamanților și intervenientei contravaloarea tichetelor de masă, aferentă perioadei efectiv lucrate de către aceștia, începând cu data de 01.06.2007 și până la data de 31.12.2007 în conformitate cu dispozițiile Ordinului nr.. 148/2007 și a Ordinului nr. 651/2007.
Întrucât reclamanții și intervenienta solicită acordarea contravalorii tichetelor de masa și pentru viitor, această pretenție fiind un drept care nu s-a născut încă, neconstituindu-se ca un drept actual ce poate fi valorificat, instanța de fond a respins capătul de cerere privind acordarea tichetelor de masă pentru viitor.
Cu privire la reclamanții, si având în vedere calitatea acestora de funcționari publici, prima instanță a dispus disjungerea cererii formulate de către aceștia urmând a se forma un nou dosar, care va avea termen de judecata pentru data de 20.03.2008, data la care vor fi citate părțile.
Instanța nu a acordat cheltuielile de judecată solicitate de reclamanți întrucât acestea nu au fost cuantificate și nici justificate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutite de la plata taxelor de timbru, au declarat recurs pârâții: Ministerul Justiției și Libertăților -solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii- și Direcția Generală a Finanțelor Publice B în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive, respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare a sa în garanție.
Prin motivele de recurs, Ministerul Justiției a invocat că s-a omis luarea în considerare a deciziei nr.14 din 18 februarie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii, cu privire la interpretarea art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.142/1998 pentru acordarea tichetelor de masă. Prin aceasta s-a interpretat că, alocația individuală de hrană, sub forma tichetelor de masă, nu se acordă judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate, și funcționarilor publici,aceste beneficii nu reprezintă un drept ci o vocație iar dezlegările date problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
Art.1 din Legea nr.142/1998 a stabilit că salariații pot prima o alocație individuală de hrană, suportată de angajator, ele se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, a celor locale, legea instituind categoriile de persoane ce pot fi beneficiare, normele nu au caracter imperativ ci dispozitiv, rămânând la îndemâna angajatorului acordarea sau nu a tichetelor, neexistând o obligație în acest sens.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin motivele de recurs, Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat că nu are calitate procesuală pasivă, art.28 lit.d, e din Legea nr.500/2002 prevede că proiectele de bugete anuale se elaborează de Guvern prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza politicilor și strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite în formularea propunerilor de buget prezentate de ordonatorii principali de credite.
Raporturi juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți și Ministerul Justiției fără participarea sa, ambele ministere sunt ordonatori principali de credite astfel că, nu poate fi obligat la plata drepturilor cuvenite angajaților altor instituții.
Nu sunt aplicabile dispozițiile art.60-63 Cod procedură civilă, obligația de restituire nu se regăsește în sarcina sa, nu există o obligație de garanție în baza legii, a contractului, simplul fapt că este ordonatorul principal de credite nu conferă o garanție legală pentru suma ce ar trebui plătite reclamanților într-un litigiu, izvorât dintr-un raport de muncă.
Intimații reclamanți, deși legal citați, nu și-au precizat poziția.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit Legii nr.500/2002, nr.HG208/2005, nr.HG386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, constând în pregătirea proiectelor legilor anuale a celor de rectificare, de aprobare contului anual de execuție.
Astfel cum corect a reținut instanța de fond, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza celor întocmite de ordonatorii principali de credite, iar conform art.1 din nr.OG22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Ca urmare, neimplicarea Ministerului Economiei și Finanțelor în alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești cuvenite angajaților unei instituții publice, face ineficientă o hotărâre judecătorească și atrage implicit încălcarea art.6 al CEDO, a dreptului la un proces echitabil ce înglobează inclusiv punerea în executare a ceea ce s-a dispus, astfel că, în mod corect instanța de fond a respins excepție lipsei calității procesuale pasive invocate, criticile fiind neântemeiate. Nu s-a admis și nici formulat o cerere de chemare în garanție, criticile în acest sens neimpunându-se a fi analizate.
Referitor la recursul declarat de Ministerului Justiției, se rețin următoarele:
Potrivit art.1 din Legea nr.142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome, din sectorul bugetar, și cel al unităților cooperatiste, al celorlalte persoane juridice și fizice ce încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, devenite angajatori, pot prima o alocație de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral de angajator, acestea acordându-se în limita prevederilor bugetului de stat sau al celor locale, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
Deoarece acest text legal a fost interpretat diferit de către instanțele judecătorești, Procurorul General al României a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a pronunța un recurs în interesul legii, în vederea unificării practicii judiciare, conform art.329 Cod procedură civilă și implicit pentru interpretarea și aplicarea unitară a textului legal expus mai sus.
Ca urmare, prin Decizia nr.14 pronunțată în dosar nr.69/1997 la data de 18.02.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a dispus că art.1 alin.1, 2 din Legea nr.142/1998 se interpretează că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, nu se pot acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar, pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Având în vedere faptul că reclamanții au calitatea de grefieri, grefieri arhivari, etc. personal auxiliar de specialitate în cadrul instanței judecătorești, personal contractual, nefiind cuprinse sume în buget cu această destinație, -raportat la personalul contractual- întrucât conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, fiind aplicabile dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1, 3 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul Ministerului Justiției, va modifica în parte sentința și va respinge ca neântemeiată acțiunea formulată de reclamanții ,.
Va menține dispoziția prin care s-a disjuns cererea formulată de reclamanții -, si.
În baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor B pentru motivele invocate, menținând dispoziția prin care s-a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIOBERTĂȚILOR,-, sector 5, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -toți cu domiciliul procedural ales în - -, nr.10, județul B,intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA, intimat TRIBUNALUL BIHOR - - - -, nr.10, județul B și intimata reclamantă cu.procedural ales în O,- -, nr.10, județul, împotriva sentinței civile nr.227/LM din 29 februarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL BIHORO, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, si cererea de intervenție in interes propriu formulata de intervenienta, toți cu domiciliul procesual ales in O,- în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul in O,-, TRIBUNALUL BIHOR cu sediul in O,-, MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul in B,-, sector 1, pârât MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 1.
Menține dispoziția prin care s-a disjuns cererea formulată de reclamanții, si și cea prin care s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva aceleași sentințe.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:22.06.2009
Jud.fond /
Dact.
Data:26.06.2009
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
