Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1221/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1221/R-CM
Ședința publică din 14 Iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.395/CM/23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns profesor în calitate de lider al intimatului-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia în numele membrilor de sindicat, în baza delegației de la dosar, lipsind recurentul-pârât Municipiul P prin Primar și intimații-pârâți Colegiul Național Liceal P, Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal P, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, s-a depus la dosar, din partea intimatului-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia cerere de amânarea cauzei pentru lipsă de apărare. S-a mai depus întâmpinare din partea intimatului-pârât Ministerul Educației, Cercetării și
Se comunică reprezentantului Sindicatului Învățământ Preuniversitar Muntenia copie de pe întâmpinarea depusă la dosar din partea intimatului-pârât Ministerul Educației, Cercetării și
Reprezentantul Sindicatului Învățământ Preuniversitar Muntenia declară că nu solicită termen pentru a studia întâmpinarea înmânată astăzi. Totodată, declară că nu mai susține cererea depusă la dosar prin care solicita amânarea cauzei pentru lipsă de apărare.
Depune la dosar practică judiciară privind alți salariați de la Colegiul Național Liceal P, precizând că Ordonanța Guvernului nr.71/2009 recunoaște toate titlurile executorii din învățământ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentantul intimatului-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond. Arată că criticile din recurs nu au legătură cu acțiunea, ce nu a fost întemeiată pe Legea funcționarului public și că prin nr.OUG71/2009 au fost recunoscute toate titlurile executorii din învățământ.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Argeș, Sindicatul Preuniversitar Muntenia în numele și pentru reclamanții - membri de sindicat - -, Frumoasa, -, HB., Colar, G, a, -, a chemat în judecată pe pârâții Colegiul Național Liceal, Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal, Municipiul P prin Primar, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației și Cercetării, solicitând obligarea la calcularea corectă și plata sumelor reprezentând prima de vacanță pe anii 2001-2008, și pe viitor, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că salariații pe care îi reprezintă trebuie să beneficieze de prima de concediu, în calitate de personal contractual, întocmai ca și funcționarul public pentru care Legea nr.188/1999 a instituit acest drept salarial.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin recursuri în interesul legii că prima de concediu se cuvine și funcționarilor publici, dar și altor categorii de salariați: polițiști, magistrați și personal auxiliar.
Reclamantul a mai invocat discriminarea personalului din învățământ față de alte categorii profesionale bugetare, arătând că discriminarea este interzisă de nr.OG137/2000, precum și de convențiile internaționale pe care România le-a ratificat.
A mai arătat reclamantul că prin nr.OUG146/2007, Guvernul a aprobat plata primelor de concediu suspendate în perioada 2001-2006 pentru salariații din sectorul bugetar, actul normativ referindu-se la funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României precum și la alte categorii de personal care beneficiază de primă de concediu în baza legilor speciale.
În fine, reclamantul a arătat că drepturile salariale reprezentând prima de concediu începând cu anul 2001 nu sunt prescrise, întrucât în cauză a intervenit un act întrerupător de prescripție, respectiv nr.OUG146/2007, care recunoaște dreptul la prima de concediu.
Prin întâmpinarea formulată (15-16) pârâtul Municipiul Pai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că finanțarea cheltuielilor de personal pentru instituțiile din învățământul preuniversitar se efectuează din taxa pe valoare adăugată, iar drepturile salariale sunt calculate de către ordonatorii terțiari de credite, neexistând raporturi juridice între personalul didactic și Municipiul
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamanții nu au calitate de funcționar public, astfel că nu le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999.
Prin întâmpinarea formulată (filele18-23), pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, arătând că angajator al reclamanților este Inspectoratul Școlar Județean A, iar ordonator de credite este Municipiul P, reprezentat prin Primar.
De asemenea, acest pârât a invocat prescripția dreptului material la acțiune pentru drepturile salariale anterioare perioadei de 3 ani dinaintea promovării acțiunii, arătând că nr.OUG146/2007 invocat de reclamanți ca și act întrerupător de prescripție, nu le este aplicabil acestora.
Pe fondul cauzei, același pârât a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamanții nu cad sub incidența Legii nr.188/1999, nefiind funcționari publici, că deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii se referă la alte categorii de salariați și că Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic nu prevede acordarea primei de vacanță pentru reclamanți. A mai susținut pârâtul că nu se poate reține existența unei discriminări, deoarece situația reclamanților nu este comparabilă cu cea a magistraților sau a funcționarilor publici.
La termenul de judecată din data de 19.02.2009 instanța a invocat din oficiu excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților - membri de sindicat pentru perioada 2001-30.10.2005, această excepție precum și celelalte invocate de pârâți fiind unite cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr.395/CM/23 februarie 2009 fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului P, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și și în consecință, a respins acțiunea reclamanților față de acest pârât.
A fost admisă excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 2001-30.10.2005 și în consecință, a fost respinsă acțiunea pentru această perioadă.
A fost respinsă acțiunea față de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean
A fost admisă în parte acțiunea formulată de Sindicatul Preuniversitar Muntenia, în numele și pentru reclamanții-membrii de sindicat și au fost obligați pârâții Colegiul Național Liceal și Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal să calculeze și să plătească reclamanților prima de vacanță corespunzătoare perioadei 31.10.2005-decembrie 2008, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Municipiul P să vireze celor doi pârâți de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
A fost respinsă cererea sindicatului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a analizat cu prioritate, conform art.137 cod procedură civilă, excepțiile invocate.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și a fost apreciată ca întemeiată, cu motivarea că între acest minister și reclamanții - membri de sindicat - nu există raporturi juridice de muncă, primul nefiind angajatorul celor din urmă. Mai mult, ministerul nu are nici calitatea de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, întrucât potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada 2001-30.10.2005, tribunalul a reținut că potrivit art.166 alin.1 din Codul muncii, "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 prevede expres că personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă.
La rândul său, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Acest drept nu a fost niciodată suspendat, așa încât în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile nr.OUG146/2007, aceasta din urmă referindu-se la aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006.
Cum dreptul la prima de vacanță nu a fost suspendat, nu se poate vorbi nici de o întrerupere a cursului prescripției extinctive, situație față de care instanța a admis această excepție, apreciind-o ca întemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului P, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată, fiind respinsă, având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, precum și dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror acestea își desfășoară activitatea.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că, potrivit art.241 alin.1 Codul muncii, contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați, iar art.8 alin.1 din la nivel național pe 2007 - 2010 prevede că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc sau nu în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.
Art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 prevede expres că personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă.
A mai reținut tribunalul că prin Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ s-a prevăzut încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Astfel, potrivit art.37 lit.g din Contractul Colectiv de Muncă amintit, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Pe de altă parte, prevederile art.30 alin.1 și 2, cap.V, din Legea nr.130/1996 a contractului colectiv de muncă stipulează că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Ca atare, tribunalul a admis în parte acțiunea, conform celor de mai sus.
Potrivit art. 161 alin. 4 din Codul munciia dispus actualizarea acestor drepturi cu indicele de inflație la data plății efective.
Tribunalul a acordat aceste drepturi numai până la data de 31.12.2008, motivând că nu se poate substitui voinței părților în stabilirea clauzelor contractuale, iar pentru viitor acest drept ar putea să nu mai fie negociat între părți.
Întrucât mențiunile privind prima de vacanță nu se evidențiază în carnetul de muncă, s-a respins solicitarea reclamanților în acest sens.
Întrucât între reclamanți și Inspectoratul Școlar Județean A nu există raporturi juridice de muncă s-a respins acțiunea reclamanților față de acest pârât.
Deoarece la dosar nu s-au găsit dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată, s-a respins cererea Sindicatului în acest sens.
În termen legal pârâtul Municipiul Pad eclarat recurs împotriva acestei sentințe pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că reclamanții nu sunt funcționari publici, astfel că nu le este aplicabilă Legea nr.188/1999.
A mai arătat recurentul că otărârea instanței de fond nu este motivată și că prevederile constituționale și cele ale contractului de muncă la care se face referire în considerente nu conferă reclamanților dreptul la primă de vacanță.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul acțiunii, rezultă că reclamanții invocă mai multe temeiuri care îi îndreptățesc să beneficieze de plata primei de vacanță.
În primul rând reclamații invocă existența unei discriminări față de alte categorii de salariați bugetari, inclusiv funcționarii publici. Ei nu susțin că le este aplicabilă Legea nr.188/1999, așa cum greșit se menționează în motivele de recurs, însă invocă discriminarea față de funcționarul public, al cărui statut este reglementat de respectivul act normativ. Reclamanții nu se află însă în situație de comparabilitate cu celelalte categorii de personal din punct de vedere al conținutului atribuțiilor de serviciu, al riscurilor, responsabilităților, nici din punct de vedere al salarizării.
Pe de altă parte reclamanții invocă aplicabilitatea nr.OUG146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006.
Personalul bugetar pentru care a fost stabilită prin această ordonanță de urgență plata eșalonată a primelor de concediu de odihnă pentru perioada 2001 - 2006 este format din funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României și din alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
Personalul din învățământ nu se regăsește printre categoriile de personal expres enumerate în primul articol din nr.OUG146/2007 și nici nu face parte din categoriile profesionale pentru care legile speciale au prevăzut prima de vacanță și apoi au suspendat- De altfel nici în legile speciale enumerate în preambulul actului normativ nu se regăsește vreun act normativ referitor la personalul din învățământ.
OUG nr.146/2007 prevede acordarea primei de vacanță tuturor categoriilor de personal bugetar pentru care prima de concediu de odihnă a fost prevăzută prin lege specială pentru perioada 2001 - 2006 și ulterior a fost suspendată, însă prin Legea nr.128/1997 privind statutul cadrelor didactice, cu modificările ulterioare, ce reprezintă legea specială a acestei categorii profesionale, nu este prevăzut dreptul la prima de concediu. Art.50 alin.12 prevede numai posibilitatea pentru personalul didactic de a primi premii și alte drepturi bănești dacă acestea sunt prevăzute de lege sau sunt negociate prin contracte colective de muncă. Deci textul de lege face trimitere la lege și la contractele colective de muncă.
Curtea constată că pe de-o parte nu există alte legi care să prevadă pentru această categorie profesională dreptul la prima de concediu.
Pe de altă parte, în ceea ce privește o eventuală negociere a primei, Curtea constată că în Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ nr.54707/20/23.10.2001 nu este reglementat nici în capitolul 3 cuprinzând timpul de odihnă, nici în capitolul 4 privind alte drepturi salariale dreptul la prima de vacanță sau de concediu de odihnă.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ nr.5521/01/09.01.2004 pe anii 2003-2004 prevede la art.37 lit.g, printre premii, o primă de vacanță acordată din venituri proprii, în condițiile legii, odată cu indemnizația de concediu.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr.54171/18/23.07.2001 pe anul 2001 și contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr.1285/12/17.06.2002 pe anii 2002-2003 prevăd la art.41 alin.1 lit.c posibilitatea negocierii la nivelul instituțiilor a altor adaosuri la salariul de bază.
Aceeași posibilitate este stabilită și prin art.41 alin.1 lit.c din contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr.1116/01/30.01.2003 pe anul 2003 și din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 nr.20.01/31.01.2005.
Dispoziții mai favorabile nu sunt cuprinse în contractele colective de muncă aplicabile în perioada ulterioară.
Din reglementările cuprinse în contractele colective de muncă mai sus menționate rezultă că numai din anul 2003 este prevăzută prima de vacanță ca adaos la salariu, însă nu ca drept, ci ca vocație.
Acordarea primei de vacanță se face din venituri proprii, în condițiile legii. Altfel spus, plata primei de vacanță este condiționată de stabilirea cuantumului acesteia prin lege în sens larg (inclusiv contract colectiv de muncă) și de existența fondurilor bugetare.
Rezultă așadar că, din moment ce nu a fost stabilit prin lege sau contracte colective de muncă cuantumul primei de vacanță și nu s-au alocat fonduri pentru plată, vocația nu poate fi realizată.
Beneficiul, vocația sau posibilitatea nu sunt protejate în aceeași măsură împotriva discriminării ca dreptul efectiv în sensul art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Tratamentul diferențiat trebuie să vizeze recunoașterea, folosința sau exercitarea, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniile politic, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Rezultă că soluția instanței de fond prin care s-a reținut temeinicia pretențiilor reclamanților prin raportare la prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ este rezultatul greșitei aplicări a dispozițiilor legale.
În ceea ce privește susținerea reprezentantului reclamanților făcută în ședința publică din 14 07.2009, privind recunoașterea titlurilor executorii ale personalului din învățământ, Curtea o apreciază ca nefondată.
OUG nr.71/2009 se referă într-adevăr la eșalonarea drepturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești. Este evident că actul normativ are în vedere doar titlurile executorii nedesființate în căile de atac, textul ordonanței, care folosește sintagma "titluri executorii" fiind elaborat în concordanță cu prevederile art.289 codul muncii.("hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept")
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.304 pct.9 și art.312 Cod procedură civilă va admite recursul și va modifica sentința, în sensul că va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.395/CM/23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind SINDICATUL PREUNIVERSITAR MUNTENIA în numele și pentru reclamanții - membri de sindicat.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iulie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. / 15.07.2009
/4 ex.
Jud. fond.
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
