Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1219/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1219/R-CM
Ședința publică din 14 Iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul ORASUL - PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.476/CM din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns profesor în calitate de lider pentru intimatul-reclamant Sindicatul Invățământ Preuniversitar Muntenia în numele și pentru membrii săi-, și, în baza delegației nr.295/2009, lipsind recurentul-pârât Orașul - prin primar, intimații-pârâți Grupul Școlar de Construcții Mașini Colibași, Centrul Bugetar Grupul Școlar de Construcții Mașini Colibași și intimații-chemați în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP A și Județul
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus întâmpinare din partea intimatului-reclamant Sindicatul Invățământ Preuniversitar Muntenia.
Reprezentantul intimatului-reclamant Sindicatul Invățământ Preuniversitar Muntenia arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentantul intimatului-reclamant Sindicatul Invățământ Preuniversitar Muntenia, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.10.2007 Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia a formulat acțiune în numele și pentru reclamanții membrii de sindicat, ȘI, în contradictoriu cu pârâții GRUPUL ȘCOLAR DE CONSTRUCȚII MAȘINI COLIBAȘI, CENTRUL BUGETAR GRUPUL ȘCOLAR DE CONSTRUCȚII MAȘINI COLIBAȘI și ORAȘUL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata unui spor pentru condiții vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază pentru personalul care, în realizarea sarcinilor de serviciu lucrează pe calculator cel puțin 50% din programul de lucru, atât de la data pronunțării sentinței cât și pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizată în funcție de rata inflației la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată de către sindicat că salarizarea personalului din învățământ este reglementată în principal de prevederile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, precum și de alte acte care reglementează salarizarea personalului bugetar, respectiv HG nr.281/1993, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ înregistrat sub nr.5521/01/09.01.2004, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2005-2006.
Se învederează că din dispozițiile actelor mai sus-menționate, în special din cele ale HG.281/1993 și ale contractelor colective de muncă la nivel de ramură, rezultă că personalul din învățământ beneficiază de acordarea unui spor de 15% din salariul de bază pentru activitatea desfășurată în condiții periculoase sau vătămătoare, indiferent că sunt personal didactic de predare și instruire/pregătire practică, didactic auxiliar și nedidactic.
Cu toate că prevederile invocate sunt clare, iar potrivit art.30 alin.1 raportat la art.11 alin.1 lit.c și d din Legea nr.130/1996, aplicarea acestora la nivelul ramurii de învățământ, în toate unitățile și instituțiile de învățământ și pentru toți salariații din învățământ este obligatorie, în marea majoritate a cazurilor, membrii de sindicat nu au beneficiat de sporul mai sus-menționat.
Se arată de către sindicat că în sistemul de învățământ există o serie de funcții a căror exercitare presupune utilizarea efectivă în procesul muncii, cel puțin 50% din timpul normal de lucru, a computerului, respectiv: informatician, profesor de informatică, inginer de sistem, laborant pentru informatică, analist-programator, analist-programator ajutor, operator control date, secretar, administrator financiar (de patrimoniu), bibliotecar (cu fond de carte informatizat), alte categorii de personal.
Personalul din învățământ, care pentru exercitarea funcțiilor de mai sus utilizează efectiv computerul cel puțin 50% din timpul normal de lucru, poate dobândi diferite afecțiuni, astfel că se impune asigurarea unui spor salarial pentru condiții vătămătoare.
La data de 19.12.2007 pârâtul Orașul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In motivarea excepției se arată că pârâtul Orașul nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu are calitatea de angajator al cadrelor didactice în sensul art.14 alin.2 din muncii.
Pe fondul cauzei se arată că acțiunea reclamanților nu poate fi admisă întrucât Legea nr. 128/1997 nu prevede printre drepturile salariale și sporul pentru condiții vătămătoare.
La aceeași dată pârâtul orașul a depus la dosarul cauzei și o cerere de chemare în garanție a Județului A și a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, solicitând, în cazul în care ar cădea în pretenții, obligarea acestora să vireze către Orașul fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate prin cererea de chemare în judecată.
In motivarea cererii, pârâtul a invocat dispozițiile art.14 alin.4 lit.a și alin.5 din Legea nr.486/2007, art.28 alin.2 din Legea nr.511/2004 și art.32 din Legea nr.507/2003.
In drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.60 - 63.pr.civilă.
La data de 03.03.2008 chematul în garanție Județul Aad epus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât nu are calitate de ordonator principal de credite, secundar sau terțiar față de Orașul, neavând atribuții în a distribui de la bugetul său ori a prelua de la bugetul de stat fonduri pentru achitarea drepturilor salariale ale reclamanților, ci numai un rol consultativ.
La data de 20.02.2008 se depune întâmpinare și de către chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, prin care se invocă, de asemenea, excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, susținându-se că rolul său este doar de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor bugetelor locale
Toate excepțiile au fost puse în discuția părților la termenul din data de 23.04.2008 și, potrivit art. 137 alin. 2.pr.civ. au fost unite cu fondul cauzei.
In urma probelor administrate în cauză, instanța a pronunțat sentința civilă nr.385/CM/25.04.2008 prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Județului A, a Ministerului Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, și s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia în numele și pentru membrii de sindicat în calitate de reclamanți, și și au fost obligați pârâții Grupul Școlar de Construcții Mașini Colibași și Centrul Bugetar Grupul Școlar de Construcții Mașini Colibași să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de 15 % pentru munca prestată în condiții vătămătoare pentru perioada în care au desfășurat activitate pentru aceștia, dar nu mai devreme de data de 19.10.2004, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
De asemenea a fost obligat pârâtul Orașul să aloce celorlalți pârâți fondurile necesare efectuării plății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Orașul.
Prin decizia nr.554/R-CM/16.09.2008 Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul promovat, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că tribunalul nu s-a pronunțat în dispozitivul hotărârii asupra cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul Orașul.
Pe rolul Tribunalului Argeș cauza a fost înregistrată din nou la data de 8.10.2008.
La data de 24.11.2008 pârâtul Orașul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului, iar în cazul în care ar cădea în pretenții să fie admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Județului
Invederează pârâtul că reclamanții din prezenta cauză sunt angajații Liceului Teoretic, raportul juridic de serviciu existând între reclamanți și această instituție, astfel că pot solicita îndeplinirea obligațiilor de către angajator, însă nu au nici un raport obligațional cu Orașul.
In ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată se precizează că se impune admiterea acesteia și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să vireze Orașului fondurile bănești necesare achitării diferențelor de drepturi salariale, întrucât sumele pentru finanțarea cheltuielilor din învățământ sunt repartizate de la bugetul de stat, buget pe care Ministerul Economiei și Finanțelor îl gestionează.
Prin încheierea din data de 05.03.2009 instanța a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Orașul, și de chemații în garanție Județul A și Ministerul Economiei și Finanțelor.
În urma probelor administrate în cauză după rejudecare Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr.476/CM din 11 martie 2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a JUDEȚULUI A, și în consecință respinge cererea de chemare în garanție a acestuia formulată de către pârâtul ORAȘUL.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A și în consecință s-a respins cererea de chemare în garanție a acestuia formulată de către pârâtul ORAȘUL.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului.
S-a admis în parte acțiunea formulată de SINDICATUL PREUNIVERSITAR MUNTENIA în numele și pentru reclamanții membrii de sindicat, ȘI și au fost obligați pârâții Grupul Școlar de Construcții Mașini Colibași și Centrul Bugetar Grupul Școlar de Construcții Mașini Colibași să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de 15 % pentru munca prestată în condiții vătămătoare pentru perioada în care au desfășurat activitate pentru aceștia, dar nu mai devreme de data de 19.10.2004, până la data de 11.03.2009, ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Orașul să aloce celorlalți pârâți fondurile necesare efectuării plății, iar pârâții Grupul Școlar de Construcții Mașini Colibași și Centrul Bugetar Grupul Școlar de Construcții Mașini Colibași, la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 99 lei..
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chematul în garanție Județul A, este întemeiată, deoarece Județul A nu mai are calitatea de ordonator de credite, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată făcându-se prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene, după consultarea Consiliului Județean, potrivit dispozițiilor art.7 alin.4 lit.a și art.7 alin.5 din Legea nr.388/2007.
Pe de altă parte, Județul A nu are calitatea de angajator al cadrelor didactice, în sensul prevederilor art.14 alin.2 din muncii.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată prin întâmpinare de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, tribunalul a apreciat-o ca întemeiată.
Întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator al reclamanților și nu este nici ordonator de credite, având atribuții doar în ceea ce privește elaborarea proiectului bugetului de stat, acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În consecință a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, și în consecință va fi respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Orașul.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții desfășoară activitate în funcțiile de informatician, profesor informatică, contabil și secretar la Grupul Școlar de Construcții Mașini Colibași.
Potrivit adeverințelor eliberate de angajator și depuse la dosar, reclamanții, în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează pe calculator cel puțin 50% din programul de lucru.
Locurile de muncă existente la Grupul Școlar de Construcții Mașini Colibași au fost expertizate de Autoritatea de Sănătate Publică A, sens în care a fost întocmit buletinul de determinare nr.47/22.03.2007 de către Dr., medic primar medicina muncii.
Concluziile reținute în buletinul de determinare prin expertizarea locurilor de muncă la Grupul Școlar de Construcții Mașini Colibași au relevat că la serviciile secretariat, contabilitate și informatică din cadrul unității există calculatoare și imprimante, pentru fiecare post de lucru.
Salariații din cadrul acestor servicii care lucrează în activitate continuă la calculatoare în fața monitoarelor prezintă o serie de acuze medicale printre care: oboseala vizuală și generală, cefalee, lăcrimare, ceea ce denotă o suprasolicitare a aparatului vizual și a atenției.
Personalul care lucrează la aceste aparate tip calculatoare prevăzute cu monitoare și imprimante este supus unui cumul de noxe.
S-a concluzionează că salariații sunt expuși unui risc real de îmbolnăvire profesională sau legat direct de profesiune.
Deși sporul solicitat de reclamanți nu este prevăzut expres de Legea nr.128/1997, acesta este reglementat prin HG nr.281/1993, pentru salarizarea personalului din unitățile bugetare, precum și în Contractele Colective de Muncă la Nivel de de Învățământ, respectiv la nivel național.
Astfel, potrivit art.2 alin 1 din HG nr.281/1993 " personalului din unitățile prevăzute laart. 1cuprind:
- salariul de bază, care se stabilește în raport cu răspunderea și complexitatea sarcinilor, precum și cu nivelul de pregătire necesar funcției ocupate;
- sporuri la salariul de bază: pentru vechimea în muncă și în funcție de rezultatele obținute;pentru condițiile în care se desfășoară activitatea; pentru munca desfășurată peste programul normal de lucru; pentru munca în timpul nopții; pentru îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază;".
De asemenea, potrivit art.8 din același act normativ "În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate următoarele categorii de sporuri:
a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective."
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Orașul.
Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de orașul.
În această cauză acesta nu are calitate procesuală pasivă nefiind angajatorul cadrelor didactice în sensul art.14 alin.2 din Codul muncii.
Acesta are calitatea de ordonator secundar de credite și potrivit art.21 alin.2 din Legea nr.500/2002 repartizează creditele bugetare aprobate de ordonatorul principal de credite prin bugetele instituțiilor publice subordonate în speță școlile.
Pe de altă parte acțiunea reclamanților nu poate fi admisă întrucât prin Legea nr.128/1997 nu se prevăd drepturi constând în sporuri pentru condiții vătămătoare.
În cel de al doilea motiv de recurs se critică sentința instanței de fond în sensul că greșit a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârât.
Nu s-a avut în vedere că chemații în garanție trebuiau fi obligați la plata drepturilor respective în baza legii.
Potrivit Legii nr.338/2007 a bugetului de stat pe anul 2008 Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcțiile Generale a Finanțelor Publice Județene este cel care repartizează bugetelor locale sumele necesare finanțării cheltuielilor de învățământ și are calitatea de ordonator principal de credite.
Pe de altă parte potrivit art.167 alin.5 din Legea nr.84/1995 fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului, în sensul respingerii acțiunii față de pârâtul orașul pe lipsa calității procesuale pasive a acestuia, iar pe fond respingerea acțiunii reclamanților, iar în situația admiterii acestuia să fie admisă și cererea de chemare în garanție formulată.
Recursul declarat de pârât este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Orașul se constată că în mod corect instanța de fond a reținut calitatea procesuală în cauză a acestuia întrucât reclamanții au solicitat un drept salarial reglementat prin HG nr.281/1993 cât și de contractul colectiv de muncă pe ramură de învățământ, pentru lucru la calculator mai mult de 50% din program.
Prima instanță a admis acțiunea reclamanților și față de recurentul-pârât, pronunțându-se în mod implicit asupra calității sale procesuale pasive, pe care a considerat-o îndeplinită în persoana acestuia.
Este adevărat că drepturile salariale pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt calculate de către ordonatorii terțiari de credite, respectiv de centrele universitare de învățământ, iar calcularea și acordarea efectivă a acestora este obligația angajatorului propriu.
Potrivit dispozițiilor art.26 anexa 8 b din Legea nr.631/2002 privind aprobarea bugetului de stat pe anul 2003, finanțarea cheltuielilor de personal pentru instituțiile de învățământ preuniversitar de stat se efectuează din taxa pe valoarea adăugată, iar repartizarea sumelor pe comune, orașe, municipii, se face de către consiliul județean prin hotărâre, cu asistența tehnică de specialitate a Inspectoratului Școlar Județean.
Potrivit Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, în cadrul prerogativelor conferite de art.38 lit. și e, consiliul local are obligația de a face toate demersurile pentru a asigura repartizarea sumelor necesare pe comune, orașe, municipii, așa cum s-a arătat mai sus, în vederea salarizării personalului didactic.
În același context, orașul urmează să se preocupe să-i fie puse la dispoziție sumele respective, chiar dacă nu le calculează și nu le plătește efectiv, iar această obligație vine în concordanță cu ceea ce susține și pârâtul în recurs.
Este adevărat că aceste drepturi salariale nu au fost cuantificate pentru fiecare parte procesuală și pentru fiecare perioadă pentru care se cuvin, însă această operațiune poate fi efectuată și în faza de executare silită, în condițiile prevăzute de art.371 și art.379 Cod procedură civilă.
Așa fiind, este inexact că prin hotărârea pronunțată, admițând acțiunea și față de orașul instanța ar fi încălcat legea, dimpotrivă, soluția fiind conformă cu legea.
Și cea de a doua critică formulată de recurent este nefondată.
Instanța de fond în mod corect a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârât
Curtea constată că, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită să fie obligat la alocarea sumelor necesare efectuării plății datorate cu acest titlu de către instituția la care sunt angajați reclamanții. Aceasta, întrucât, potrivit art.28 din Legea nr.500/2002 privind finanțelor publice, nr.HG208/2005 privind organizarea și funcționarea și Agenției Naționale de Administrare Fiscală și nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, acest minister are atribuții în ce privește elaborarea proiectului bugetului de stat, iar nu alocarea sumelor respective, anterior adoptării Legii bugetului de stat.
Pe de altă parte, acesta nu poate avea calitatea de ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite și nu repartizează sume de la buget acestora, aceste sume fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu Legea bugetului de stat.
Împrejurarea că ordonatorul principal de credite, nu a corectat indemnizațiile cuvenite reclamanților, neacordându-le sporul solicitat, nu poate conduce la obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata unor sume de bani aferente unor raporturi de muncă, Guvernul fiind cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea către ordonatorul principal de credite a sumelor de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Și potrivit art.167 din Legea nr.84/1995, finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar se realizează, în primul rând, din bugetele primăriilor de care acestea aparțin.
Admisibilitatea cererii de chemare în garanție formulată de recurent față de Ministerul Finanțelor Publice ar fi presupus ca între aceste două instituții să existe o obligație de garanție în baza căreia cel din urmă să poată fi obligat să aloce din bugetul propriu Orașului fondurile necesare finanțării învățământului preuniversitar.
Alocarea din sumele defalcate de la bugetul de stat de care face vorbire art.167 din Legea nr.84/1995 nu se poate realiza decât prin legea bugetară anuală și din acte normative de rectificare bugetară.
Cum Ministerul Finanțelor Publice nu are niciun rol în adoptarea acestor acte normative, legea bugetară fiind adoptată de Parlamentul României, iar ordonanțele fiind emise de Guvernul României, nu poate fi obligat la plata drepturilor bănești solicitate de reclamanți, întrucât nu are în atribuțiile sale obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci numai atribuții în derularea unui proces legislativ prin întocmirea proiectului de buget.
Așa fiind, întrucât Ministerul Finanțelor Publice nu are atribuții în alocarea sumelor de la bugetul de stat, în mod corect instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție formulată împotriva acestuia.
Recursul declarat de recurentul Orașul împotriva sentinței instanței de fond este astfel în totalitate nefondat, sub ambele motive formulate și, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul ORASUL - PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.476/CM din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iulie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
15.07.2009
Jud fond.
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
