Obligație de a face. Decizia 1220/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 1220/R-CM
Ședința publică din 14 Iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.61/CM din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-reclamant asistat de avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr.25905/2009, emisă de Cabinet individual- Baroul București și avocat pentru intimata-pârâtă Credit Europe Bank, în baza împuternicirii avocațiale nr.01/2009, emisă de Cabinet individual- Baroul București.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, s-au depus la dosar precizări din partea recurentului-reclamant.
Apărătorul intimatei-pârâte depune la dosar note scrise.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Apărătorul recurentului-reclamant, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, fără cheltuieli de judecată.
Precizează că în perioada septembrie 2007-februarie 2008 carnetul de muncă al recurentului-reclamant a stat la intimata-pârâtă.
Banca nu a închis carnetul de muncă al recurentului-reclamant la data încetării raporturilor de muncă și nu i l-a înmânat acestuia până în luna februarie 2008.
Mai arată că recurentul-reclamant nu putea depune dosarul de pensie întrucât nu se afla în posesia carnetului de muncă.
Consideră că legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu este pe deplin dovedită.
Apărătorul intimatei-pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal pentru motivele invocate în notele scrise depuse la dosar și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
Arată că nu a existat un refuz din partea băncii de a înmâna recurentului-reclamant carnetul de muncă. Dacă exista acest refuz, recurentul avea posibilitatea să formuleze plângere în termen de 30 de zile.
Fiind întrebat, apărătorul intimatei-pârâte arată că recurentul a formulat cerere de pensionare la intimata-pârâtă în baza căreia aceasta a emis o decizie de încetare a raporturilor de muncă, însă recurentul nu a solicitat și eliberarea carnetului de muncă. La dosar nu există vreo dovadă a refuzului eliberării carnetului de muncă.
Consideră că este vorba de propria culpă a fostului salariat care nu și-a ridicat carnetul de muncă de la angajator pentru a-l depune la casa de pensii.
Arată că recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale sau contractuale, astfel nu exista o faptă ilicită, un prejudiciu, o vinovăție și un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 08.07.2008, reclamantul a solicitat să se constate culpa pârâtei SB CREDIT SA privind nerespectarea obligațiilor ce-i reveneau la întocmirea în termenul cel mai scurt a dosarului său de pensionare și obligarea pârâtei la plata sumei de 6000 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite pentru perioada 21.09.2007- martie 2008, plus cheltuieli de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că potrivit disp.art 10(1) din Decretul 92/1976,angajatorul are obligația de la întocmi fișa de pensie, cu datele din carnetul de muncă necesare pensionării, ce urmează a fi transmis organului de pensionare.
S-a mai precizat că din data de 25.09.2007, dată la care s-a emis de casa de Pensii,decizia nr. 3497/25.09.2007, prin care se constată pierderea în totalitate capacității de muncă și până la 12.02.2008, pârâta nu transmis documentele solicitate de Casa de Pensii A în vederea definitivării dosarului de pensie, împrejurare care i- produs un prejudiciu material.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art. 10((1) din decretul nr. 92/1976, art. 109-112.pr.civ., art. 8 (2) din Legea 130/1999,art. 189 din Legea 19/2000, art.296(3) muncii și art. 998-1000.civ.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, arătând că reclamantul nu face dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale, invocând dispozițiile art. 82(1) din legea 19/2000,potrivit cărora pensia se acordă la cererea persoanei îndreptățite conform art. 82(2) din același act normativ, cererea de pensionare împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege se depun la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului.
Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 6356/15.10.2008 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 01.12.2008.
În urma provelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.61/CM/16.01.2009 a respins acțiunea formulată.
S-a reținut de către instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că prin cererea formulată la data de 28.09.2007, reclamantul a solicitat încetarea contractului de muncă începând cu data de 24.09.2007, arătând că se pensionează medical, conform deciziei de pensionare ne. 3497/25.09.2007.
Potrivit art. 82 din Legea 19/2000 " pensia se acordă la cererea persoanei îndreptățite, a mandatarului desemnat de acesta cu procură specială, a tutorelui sau curatorului acestuia".
2 din acest articol precizează că "cererea de pensionare, împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului".
Așadar, asiguratul avea obligația de a formula cerere de pensionare și de a o înainta împreună cu toate actele la casa teritorială de pensii, întrucât angajatorul nu este obligat prin Legea 19/2000 să depună la Casa Județeană de Pensii dosarele de pensionare ale salariaților.
Or, reclamantul nu a făcut dovada că a formulat către angajator cerere de eliberare sau înaintare către Casa Județeană de Pensii a documentelor necesare înscrierii la pensie și că acesta ar fi refuzat să dea curs cererii reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul.
1.- Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică față de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.7 Cod pr.civilă.
La pronunțarea sentinței de mai sus tribunalul a schimbat natura pricinii omițând să ia în considerare că potrivit legii există obligația angajatorului de a închide cartea de muncă la pensionarea angajatului. Reclamantul a solicitat cartea de muncă odată cu cererea de pensionare din data de 24 septembrie 2007 însă nu i-a fost înmânată, situație în care nu s-a putut depune dosarul de pensionare.
2.- Pe fondul cauzei, se impune reanalizarea situației de fapt avându-se în vedere disp.art.3041Cod pr.civilă.
Instanța de fond nu a reținut că recurentul a solicitat tribunalului să constate răspunderea pârâtei în raport cu predarea întârziată a carnetului de muncă ce a determinat lipsirea lui de venituri pe perioada 24 septembrie 2007 când i s-a desfăcut contractul de muncă și până la pensionare respectiv 4 aprilie 2008.
Nu s-a avut în vedere că reclamantul a încercat un prejudiciu constând în totalul valorii neîncasate dintre data încetării raporturilor de muncă și data plății pensiei de invaliditate respectiv pe perioada 24 septembrie 2007 - 4 aprilie 2008.
Dacă fostul angajator și-ar fi îndeplinit obligația de a preda carnetul de muncă la data încetării raporturilor de muncă recurentul ar fi putut depune dosarul de pensionare și ar fi primit pensia de invaliditate cu acea dată, situație în care prin inacțiunea fostului angajator i s-a născut prejudiciu reprezentând veniturile pentru perioada 24 septembrie 2007 - 4 aprilie 2008 apreciată de recurent la suma de 6000 lei.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul declarat de reclamant este întemeiat.
Așa cum se arată și în recursul formulat, obiectul acțiunii de față îl formează obligarea pârâtei la plata contravalorii prejudiciului cauzat reclamantului prin nedepunerea în termen a actelor necesare pentru pensionare.
Instanța de fond a reținut că față de prevederile art.82 alin.2 din legea nr.19/2000 reclamantul - recurent avea obligația de a depune cererea de pensionare împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege la Casa Teritorială de Pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului. S-a apreciat astfel că angajatorul nu are obligația de a depune la Casa de Pensii dosarele de pensionare ale salariaților iar reclamantul nu a făcut dovada solicitării înaintării documentelor pentru ieșirea la pensie.
Nu s-a avut în vedere însă că la data de 28 septembrie 2007, recurentul a depus la Sucursala Pitești SB CREDIT (România SA) cererea înregistrată la nr.1005 din 28 septembrie 2007 prin care solicită încetarea contractului de muncă începând cu data de 24 septembrie 2007 în vederea pensionării pe baza deciziei nr.3497 din 25 septembrie 2007.
Potrivit normelor de aplicare a prevederilor a Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cap.C pct.I art.1 în vederea pensionării de invaliditate medicul primar și în lipsa acestuia medicul specialist pentru afecțiunea principal invalidată, care asigură asistența medicală a bolnavului atunci când apreciază că starea de sănătate a acestuia nu îi permite reluarea activității profesionale, propune pensionarea de invaliditate cerând în acest sens avizul cabinetului de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă.
La pct.4 se prevede că angajatorul la care își desfășoară activitatea persoana în cauză întocmește dosarul însoțit de un extras de pe carnetul de muncă precum și documentația necesară stabiliri cauzei invalidității în vederea emiterii deciziei medicale.
Iar la pct.14 se prevede de asemenea că angajatorul în baza deciziei medicale întocmește dosarul administrativ de pensionare și apoi îl trimite în termen de 10 zile la Casa de Pensii Teritorială aceasta făcând plata pensiei conform pct.15.
Pe de altă partea potrivit art.84 alin.2 din Legea nr.19/2000 pct.a drepturile de pensie de invaliditate se acordă de la data încetării plății indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă dacă cererea a fost depusă în termen de 60 de zile de la data emiterii deciziei medicale de încadrare în grad de invaliditate sau potrivit pct. de la data depunerii cererii în situația în care s-a depășit acest termen.
În speță, așa cum s-a arătat mai sus decizia asupra capacității de muncă a recurentului a fost întocmită la data de 25 septembrie 2007, iar la data de 28 septembrie 2007 acesta a formulat cerere la pârâta angajatoare prin care a solicitat încetarea contractului de muncă deoarece se pensionează medical în baza acestei decizii.
Angajatorul avea obligația ca în baza deciziei medicale depuse să întocmească dosarul administrativ de pensionare și să-l trimită în termen de 10 zile la Casa de Pensii Teritoriale.
Cum pârâta nu a procedat în acest mod a determinat emiterea cu întârziere a deciziei de pensionare în luna martie 2008 ceea ce a determinat că de la data încetării raporturilor de muncă și până la emiterea deciziei de pensionare reclamantul să nu încaseze nici drepturi salariale și nici drepturile de pensie cuvenite.
Atâta vreme cât încetase contractul de muncă al reclamantului nu poate fi obligată pârâta la plata drepturilor salariale întrucât acesta nu a mai lucrat însă avându-se în vedere că din culpa pârâtei care nu a înaintat în termen decizia și actele de pensionare la Casa Teritorială de Pensii, reclamantul a suferit un prejudiciu constând în drepturile bănești neîncasate, aceasta urmează a fi obligată să-i plătească reclamantului despăgubiri reprezentând echivalentul pensiei de invaliditate pentru perioada 27 septembrie 2007 când a încetat contractul de muncă până la 4 aprilie 2008 de când a încasat dreptul de pensie.
Constatându-se că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea reținând culpa reclamantului în neîndeplinirea obligațiilor privind pensionarea sa și nu culpa pârâtei în baza art.312 alin.2 Cod pr.civilă se va admite recursul declarat de reclamant și se va modifica sentința instanței de fond în sensul că se va admite în parte acțiunea formulată și va fi obligată pârâta la plata despăgubirilor sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.61/CM din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, pe care o modifică în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamant și obligă pe pârâta SB CREDIT SA B să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând echivalentul pensiei de invaliditate pentru perioada 27 septembrie 2007 - 4 aprilie 2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iulie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
15.07.2009
Jud fond.
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
