Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1226/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1226
Ședința publică din data de 3 iunie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
: -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, G, G, C, ( precizare avocat la termenul din 28.01.2009 ), -, Gh., a, în calitate de soție supraviețuitoarea lui, fost angajat al societății pârâte, toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat cu sediul în Târgoviște, str.-.-,Bl.45,.B,.15, județul D, împotriva sentinței civile nr.666 din data de 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta SC SA cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata pârâtă SC SA reprezentată de avocat, lipsind recurenții reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință,după care,
Avocat pentru intimata pârâtă, invoca excepția tardivității formulării recursului și solicită admiterea excepției și respingerea recursului declarat de reclamanți ca tardiv formulat.
Instanța față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra excepției invocate de apărătorul intimatei pârâte.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr.6192/120/09.12.2008 reclamanții, G, G, C, ( precizare avocat la termenul din 28.01.2009 ), -, Gh., a, în calitate de soție supraviețuitoarea lui, fost angajat al societății pârâte, în contradictoriu cu pârâta A, au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata drepturilor bănești cuvenite și neacordate conform art. 170 din CCM la nivel de grup de unități privind contravaloarea ajutorului material egal de gaze naturale, aprovizionare toamnă pe perioada 2005-2008, reactualizate la data plății.
Reclamanții au mai solicitat acordarea în conformitate cu art. 139 alin.1 din cota de participare anual la profitul societății, pe perioada 2005-2008, sumele urmând a fi actualizate.
În motivarea cererii au arătat că sunt salariații pârâtei, că potrivit textelor din contractele colective invocate aveau dreptul la o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă și a unui ajutor material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale însă nu au beneficiat de aceste suplimentări și nici de suma reprezentând cota de participare la profitul anual prevăzută în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
În drept s-au invocat prevederile Codului muncii, art. 139, 168,170 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră.
Au anexat cererii de chemare în judecată copii de pe carnetele de muncă și de pe cărțile de identitate.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca fiind prescrisă, apreciind că este aplicabil termenul de 6 luni prevăzut de art. 283 alin.1 lit. e din Codul muncii, deoarece este vorba despre neexecutarea unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă, întrucât venitul la care se referă art. 176 nu poate fi considerat drept salarial, nu dă naștere la un drept al salariaților de a încasa o sumă de bani cu acest titlu decât în condițiile existenței unor negocieri.
Aceleași excepții au fost invocate și cu privire la capătul de cerere privind cota de gaze.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea cotei de participare la profitul anual al societății pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca fiind prematur introdus, întrucât art 139 CCM creează numai o vocație a salariaților la beneficii patrimoniale, ce depind de existența unor negocieri ce nu au existat.
S-au anexat întâmpinării mai multe înscrisuri respectiv: contracte colective de muncă aplicabile.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 666 din 11 martie 2009, a admis excepția prematurității introducerii cererii, pentru capătul de cerere privind cota parte de participare la profit și a respins ca prematur introdus acest capăt de cerere formulate de reclamanții, G, G, C, ( precizare avocat la termenul din 28.01.2009 ), -, Gh., a, în calitate de soție supraviețuitoarea lui, fost angajat al societății pârâte, în contradictoriu cu pârâta SC SA
Totodată, a respins și celelalte excepții invocate de pârâtă.
De asemenea, a respins primele două capete de cerere ale acțiunii, formulate de aceeași reclamanți, referitoare la aprovizionarea de toamnă iarnă 2005-2008 și contravaloarea a 2500-4000 mc gaze naturale pe aceeași perioadă și a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții au solicitat obligarea angajatorului să plătească drepturile prevăzute cuvenite și neacordate conform art. 176 din CCM la nivel de grup de unități privind contravaloarea ajutorului material egal de gaze naturale, aprovizionare toamnă, acțiuni și cota de participare anual la profitul societății, sumele urmând a fi actualizate.
Referitor la excepția prematurității introducerii cererii privind cota de participare la profit a reținut instanța că în conformitate cu prevederile art.139 din CCM trebuiau negociate aceste drepturi între patronat și sindicate și nu s-a făcut dovada că s-au îndeplinit aceste prevederi drept pentru care s-a admis excepția prematurității introducerii cererii pentru acest capăt de cere și s- respins acest capăt de cerere ca fiind prematur introdus.
Față de excepția lipsei calității procesuale active cât și a prescripției dreptului la acțiune acestea au fost considerate neîntemeiate și au fost respinse întrucât nu s-a invocat nici un motiv legal iar motivarea că între reclamanți și titularul dreptului pretins nu există identitate nu poate fi primită fiind vorba de aceleași persoane, care au interesul să primească drepturile respective. Fiind vorba despre drepturi salariale suplimentare instanța a apreciat că nu sunt aplicabile prev. art 283 lit. e din Codul muncii ci ale art 283 alin. 1 lit. c, termenul de prescripție fiind de trei ani.
Pe fond, cererea a fost considerată neîntemeiată în privința capetelor de cerere referitoare la aprovizionarea de toamnă-iarnă 2005-2008 și contravaloarea a 2500-4000 mc gaze naturale pe aceeași perioadă, deoarece drepturile prevăzute în cuprinsul articolelor menționate pe perioada solicitată puteau fi acordate în condițiile în care în contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea acestor drepturi în salariul de bază.
S-a constatat însă că în anul 1997 s-a prevăzut în art. 176 alin 1 din CCM la nivel de unitate introducerea în salariul de bază a ajutorului material reprezentând val. a 4000. de gaze naturale, că același text din CCM la nivel de unitate pe anul 1998 prevăzut compensarea ajutorului material reprezentând val. unei cantități de gaze naturale prin CCM pe anul 1997, prevederi preluate în contractele la nivel de unitate pe anii următori, cu titlu de exemplu putând fi invocate prevederile CCM pe anul 2007 și 2008 care prevăd la art. 176 alin.1 " că ajutorul material reprezentând contravaloarea gazelor naturale a fost compensat " și respectiv "ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat ".
Împrejurarea că pârâta și-a achitat obligațiile prevăzute de art.170 și 178 din CCM la nivel de grup de unități prin compensarea cotei naturale de gaze rezultă și din adresa nr.1818/4.08.1997 emisă de către SA potrivit căreia fondul de salarii aprobat pentru acest an a cuprins toate drepturile salariale prevăzute în CCM, că începând cu data de 1.07.1997 s-a procedat de comun acord la renegocierea sau reașezarea salariilor de bază individuale și că la salariul de bază renegociat sau reașezat s-a adăugat suma de 17000 lei aferentă compensației, conform art. 7 alin.3 din HG 860/1996.
Art.7 alin 3 din HG 860/1996 a prevăzut includerea în salariul de bază în anul 1997 compensației corespunzătoare creșterii de prețuri la energie electrică și termică, combustibil pentru prepararea hranei și pentru încălzire.
De asemenea introducerea aprovizionării de toamnă în salariul de bază al reclamantului a rezultat și din adresele comune RA SA- Sincicatul nr. 2328/08.10.1997 și nr. 2412/29.05.1998, iar ulterior, din 1998 Sindicatul nu a mai intrat la negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă.
Față de aceste considerente au fost respinse cele două capete de cerere.
S-a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr.6192/120/09.12.2008 reclamanții, G, G, C, ( precizare avocat la termenul din 28.01.2009 ), -, Gh., a, în calitate de soție supraviețuitoarea lui, fost angajat al societății pârâte, în contradictoriu cu pârâta A, au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata drepturilor bănești cuvenite și neacordate conform art. 170 din CCM la nivel de grup de unități privind contravaloarea ajutorului material egal de gaze naturale, aprovizionare toamnă pe perioada 2005-2008, reactualizate la data plății.
Reclamanții au mai solicitat acordarea în conformitate cu art. 139 alin.1 din cota de participare anual la profitul societății, pe perioada 2005-2008, sumele urmând a fi actualizate.
În motivarea cererii au arătat că sunt salariații pârâtei, că potrivit textelor din contractele colective invocate aveau dreptul la o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă și a unui ajutor material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale însă nu au beneficiat de aceste suplimentări și nici de suma reprezentând cota de participare la profitul anual prevăzută în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
În drept s-au invocat prevederile Codului muncii, art. 139, 168,170 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră.
Au anexat cererii de chemare în judecată copii de pe carnetele de muncă și de pe cărțile de identitate.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca fiind prescrisă, apreciind că este aplicabil termenul de 6 luni prevăzut de art. 283 alin.1 lit. e din Codul muncii, deoarece este vorba despre neexecutarea unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă, întrucât venitul la care se referă art. 176 nu poate fi considerat drept salarial, nu dă naștere la un drept al salariaților de a încasa o sumă de bani cu acest titlu decât în condițiile existenței unor negocieri.
Aceleași excepții au fost invocate și cu privire la capătul de cerere privind cota de gaze.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea cotei de participare la profitul anual al societății pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca fiind prematur introdus, întrucât art 139 CCM creează numai o vocație a salariaților la beneficii patrimoniale, ce depind de existența unor negocieri ce nu au existat.
S-au anexat întâmpinării mai multe înscrisuri respectiv: contracte colective de muncă aplicabile.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 666 din 11 martie 2009, a admis excepția prematurității introducerii cererii, pentru capătul de cerere privind cota parte de participare la profit și a respins ca prematur introdus acest capăt de cerere formulate de reclamanții, G, G, C, ( precizare avocat la termenul din 28.01.2009 ), -, Gh., a, în calitate de soție supraviețuitoarea lui, fost angajat al societății pârâte, în contradictoriu cu pârâta SC SA
Totodată, a respins și celelalte excepții invocate de pârâtă.
De asemenea, a respins primele două capete de cerere ale acțiunii, formulate de aceeași reclamanți, referitoare la aprovizionarea de toamnă iarnă 2005-2008 și contravaloarea a 2500-4000 mc gaze naturale pe aceeași perioadă și a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții au solicitat obligarea angajatorului să plătească drepturile prevăzute cuvenite și neacordate conform art. 176 din CCM la nivel de grup de unități privind contravaloarea ajutorului material egal de gaze naturale, aprovizionare toamnă, acțiuni și cota de participare anual la profitul societății, sumele urmând a fi actualizate.
Referitor la excepția prematurității introducerii cererii privind cota de participare la profit a reținut instanța că în conformitate cu prevederile art.139 din CCM trebuiau negociate aceste drepturi între patronat și sindicate și nu s-a făcut dovada că s-au îndeplinit aceste prevederi drept pentru care s-a admis excepția prematurității introducerii cererii pentru acest capăt de cere și s- respins acest capăt de cerere ca fiind prematur introdus.
Față de excepția lipsei calității procesuale active cât și a prescripției dreptului la acțiune acestea au fost considerate neîntemeiate și au fost respinse întrucât nu s-a invocat nici un motiv legal iar motivarea că între reclamanți și titularul dreptului pretins nu există identitate nu poate fi primită fiind vorba de aceleași persoane, care au interesul să primească drepturile respective. Fiind vorba despre drepturi salariale suplimentare instanța a apreciat că nu sunt aplicabile prev. art 283 lit. e din Codul muncii ci ale art 283 alin. 1 lit. c, termenul de prescripție fiind de trei ani.
Pe fond, cererea a fost considerată neîntemeiată în privința capetelor de cerere referitoare la aprovizionarea de toamnă-iarnă 2005-2008 și contravaloarea a 2500-4000 mc gaze naturale pe aceeași perioadă, deoarece drepturile prevăzute în cuprinsul articolelor menționate pe perioada solicitată puteau fi acordate în condițiile în care în contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea acestor drepturi în salariul de bază.
S-a constatat însă că în anul 1997 s-a prevăzut în art. 176 alin 1 din CCM la nivel de unitate introducerea în salariul de bază a ajutorului material reprezentând val. a 4000. de gaze naturale, că același text din CCM la nivel de unitate pe anul 1998 prevăzut compensarea ajutorului material reprezentând val. unei cantități de gaze naturale prin CCM pe anul 1997, prevederi preluate în contractele la nivel de unitate pe anii următori, cu titlu de exemplu putând fi invocate prevederile CCM pe anul 2007 și 2008 care prevăd la art. 176 alin.1 " că ajutorul material reprezentând contravaloarea gazelor naturale a fost compensat " și respectiv "ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat ".
Împrejurarea că pârâta și-a achitat obligațiile prevăzute de art.170 și 178 din CCM la nivel de grup de unități prin compensarea cotei naturale de gaze rezultă și din adresa nr.1818/4.08.1997 emisă de către SA potrivit căreia fondul de salarii aprobat pentru acest an a cuprins toate drepturile salariale prevăzute în CCM, că începând cu data de 1.07.1997 s-a procedat de comun acord la renegocierea sau reașezarea salariilor de bază individuale și că la salariul de bază renegociat sau reașezat s-a adăugat suma de 17000 lei aferentă compensației, conform art. 7 alin.3 din HG 860/1996.
Art.7 alin 3 din HG 860/1996 a prevăzut includerea în salariul de bază în anul 1997 compensației corespunzătoare creșterii de prețuri la energie electrică și termică, combustibil pentru prepararea hranei și pentru încălzire.
De asemenea introducerea aprovizionării de toamnă în salariul de bază al reclamantului a rezultat și din adresele comune RA SA- Sindicatul nr. 2328/08.10.1997 și nr. 2412/29.05.1998, iar ulterior, din 1998 Sindicatul nu a mai intrat la negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă.
Față de aceste considerente au fost respinse cele două capete de cerere.
S-a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva ace4stei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul din data de 3 iunie 2009, intimata pârâtă prin apărător a invocat excepția tardivității recursului și respingerea recursului declarat de reclamanți ca tardiv formulat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că reclamanții au declarat recurs la data de 2 aprilie 2009, peste termenul de 10 zile de la comunicare prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, motiv pentru care urmează a fi admisă excepția tardivității invocată de intimata - pârâtă și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității recursului declarat de reclamanții, G, G, C, ( precizare avocat la termenul din 28.01.2009 ), -, Gh., a, în calitate de soție supraviețuitoarea lui, fost angajat al societății pârâte, toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat cu sediul în Târgoviște, str.-.-,Bl.45,.B,.15, județul D, împotriva sentinței civile nr.666 din data de 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta SC SA cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1. Respinge recursul ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 iunie 2009. Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina - - - - - - Grefier, |
red./
3 ex./
f- Tribunalul Dâmbovița
;
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
