Pretentii civile. Speta. Decizia 1235/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1235
Ședința publică din data de 3 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Violeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1437 din 13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul ales în P,-, județul P și în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3, sector 1.
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, reprezentați de consilier juridic, conform delegației depusă la dosar lipsind intimatul reclamant, recurentul pârât Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, intimații pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus concluzii scrise, prin Serviciul registratură, sub nr.1109 din data de 2 iunie 2009, formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
De asemenea, sub nr. 11123 din data de 3 iunie 2009, s-au depus note de ședință formulate de intimații pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Consilier juridic pentru intimații pârâți depune la dosar Ordinul nr. 526 din data de 3 martie 2009, emis de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, privind acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare.
Arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța ia act de declarația reprezentantului intimaților pârâți, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Consilier juridic pentru intimații pârâți, având cuvântul în fond, solicită admiterea recursului declarat de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ ca temeinic și legal, cu precizarea expresă că, în mod nelegal, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.03.2003- 01.04.2004.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 6177/105/02.10.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Statul R prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ICCJ - B, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de stres în procent de 50% din salariul de bază lunar începând cu aprilie 2004 și în continuare.
In motivarea acțiunii, reclamantul a invocat dispozițiile art. 47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești privind sporul pentru risc si suprasolicitare neuropsihică.
A arătat reclamantul că această dispoziție legală a fost abrogată prin OUG 177/2002, însă, numai în ce privește salarizarea magistraților nu și a personalului auxiliar, pentru care Legea nr.50/1996 republicată a rămas in vigoare în continuare.
In dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat proba cu acte.
In temeiul disp.art.115 pr.civ. pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova și Ministerul d e Justiție au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Au susținut pârâții, prin întâmpinare, că art.47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești care prevedea pentru această categorie de salariați un spor de 50% din salariul lunar brut pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, a fost abrogată prin OUG 177/2002 astfel că acțiunea reclamantului este neîntemeiată.
Ministerul Economiei si Finanțelor () a invocat, prin întâmpinarea depusă, excepția lipsei calității procesuale pasive.
In motivarea excepției invocate, MEF a susținut că între reclamanți și Ministerul Economiei nu există raporturi de muncă, astfel că a solicitat admiterea excepției și respingerea acțiunii.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului pentru perioada 01 ianuarie 2003-01 octombrie 2004, arătând că dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege, respectiv in termen de 3 ani.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1437 din data de 13 noiembrie 2007, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2003-01.01.2004, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor, a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin P ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași sentință s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul și au fost obligați pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând spor de risc și suprasolicitare de 50% calculate lunar la salariul de bază, începând cu 01.01.2003 și în continuare, până la încetarea calității de magistrat, drepturi actualizate în raport de coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă a acestora, cu titlu de prejudiciu, să înlăture pe viitor discriminarea privind neacordarea acestor sporuri și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
S-a respins ca neîntemeiat capătul acțiunii privind obligarea pârâților la plata dobânzilor legale aferente drepturilor solicitate și ca neîntemeiată cererea de chemare in garanție.
Pentru hotărî astfel,prima instanță a reținut în esență, următoarele:
In baza disp.art.137 pr.civ. instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de fond și de procedura care fac de prisos cercetarea în fond a cauzei.
Astfel, având in vedere că intre reclamanți si MEF nu existau raporturi de muncă, instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Totodată a fost respinsă și cererea de chemare în garanție a MEF.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Public Parchetul de pe lângă J, tribunalul a respins- având în vedere că obiectul acțiunii îl constituie drepturi salariale care nu sunt supuse prescripției.
Pe fondul cauzei, reclamanții au formulat acțiune pentru acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr.50/1996 modificată.
Art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevede că "pentru risc si suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar".
Acest text a fost intr-adevăr abrogat astfel cum susțin pârâții, prin art.42 al nr.OG83/2000, însă abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât aceasta ordonanță este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind intr-o vădita contradicție cu dispozițiile Constituției si ale Legii nr.24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Astfel, legea este un act juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția, potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale, cele mai generale si mai importante, este actul normativ cu forță al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă in faptul că norma stabilită de ea, trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
In aceste circumstanțe, este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege să nu poată fi concretizat în practică.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
Față de toate aceste considerente, tribunalul a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamantului și în temeiul disp.art.1, 2 din OUG 22/2002 si art.73-78 din legea nr.168/1999 a admis-o în parte.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata dobânzilor legale având în vedere ca reclamantul ar beneficia de o dublă despăgubire.
In baza dispozițiilor Decretului - Lege 92/1992, angajatorii au obligația de a completa la zi carnetele de munca ale angajaților, astfel ca parații au fost obligați să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantului.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,criticând-o ca nelegală și netemeinică în baza art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
Recurentul consideră că sentința instanței de fond a fost emisă cu încălcarea competenței materiale a acestei instanțe deoarece, potrivit art. 27 alin.1 din OUG 137/2000, persoana care se consideră discriminată poate solicita despăgubiri pe calea dreptului comun, respectiv la Judecătoria competentă.
Mai arată recurentul că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești acordând sporul de 50%, în condițiile în care acest spor a fost abrogat prin OUG 83/2000.
De asemenea, recurentul consideră că acțiunea reclamanților este prescrisă deoarece abrogarea Legii nr. 50/1996 a survenit în anul 2000, iar acțiunea a fost formulată la data de 9.03.2007.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurentul consideră că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat conform art. 1 pct. 42 din OUG nr. 83/2000 și chiar dacă și această ordonanță a fost la rândul ei abrogată, legea nu poate să intre din nou în vigoare pe considerentul "abrogarea abrogării".
Recurentul a criticat actualizarea cu indicele de inflație a sumelor solicitate arătând că nu se află în culpă procesuală, atât timp cât nu a avut dispoziții legale pe baza cărora să acorde drepturile salariale.
Consideră recurentul că instanța de fond a respins în mod nelegal cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, deși între pârâtă și acest minister există o obligație de garanție în temeiul art. 131 pct.1 din Legea nr. 134/2004.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr.civilă, Curtea constată că motivele de recurs invocate sunt fondate pentru următoarele considerente:
In baza disp.art.137 pr.civ. Curtea urmează a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de fond și de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a cauzei.
Acțiunea reclamanților a fost introdusă la data de 2.10.2007, astfel încât drepturile salariale solicitate de aceștia sunt prescrise pentru perioada 1.01.2003 - 1.10.2004, conform art. 5 din Decretul nr. 167/1958. Potrivit acestui decret, termenul de prescripție este de 3 ani și se calculează de la data introducerii acțiunii. Termenul de prescripție nu se calculează de la data abrogării legii sau de la data reintrării ei în vigoare, ci de la data la care debitorul datorează sumele respective, însă nu mai mult de 3 ani de la data introducerii acțiunii.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, având in vedere că intre reclamanți si MEF nu existau raporturi de muncă, în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, respingând și cererea de chemare în garanție a MEF.
Pe fondul cauzei, art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevede că "pentru risc si suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar".
Acest text a fost intr-adevăr abrogat astfel cum susțin pârâții, prin art.42 al nr.OG83/2000, însă abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât aceasta ordonanță este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind intr-o vădita contradicție cu dispozițiile Constituției si ale Legii nr.24/2000 privind Normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.
Acest aspect a fost statuat și de Decizia 21/2008 pronunțată de ICCJ a cărui dezlegare este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Instanța de fond a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata dobânzilor legale având în vedere ca reclamantul ar beneficia de o dublă despăgubire. Insă, Curtea consideră că reclamanții au fost prejudiciați prin devalorizarea drepturilor lor bănești deși nu se află în culpă procesuală și conform principiului de drept care ocrotește debitorul iar nu creditorul, reclamanților trebuie să le fie indexate sumele cu indicele de inflația.
În ceea ce privește competența materială a instanței, Curtea constată că litigiul în cauză reprezintă litigiu de muncă pentru neacordarea drepturilor salariale, astfel încât competența este cea statuată de art 2 Cod pr. civilă rap. la art. 284 Codul muncii.
Așa fiind, văzând și disp. art. 312 alin. 1 cod pr. civilă, urmează să respingă ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1437 din 13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul ales în P,-, județul P și în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3, sector 1.
Modifică în parte sentința în sensul că admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru perioada 1.01.2003 - 01.10.2004 și respinge ca prescrisă acțiunea pentru această perioadă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi 3 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Violeta
- - - - - -
Grefier,
red.PC/MI/SȘ
3 ex./30.06.2009
f- Tribunalul Prahova
,
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Violeta
