Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1227/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1227
Ședința publică din data de 3 iunie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
: -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B,cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 605 din data de 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul cu domiciliul ales la Cabinet Avocat -G, str. - -, Bl.41,.1,.2,.9, județul
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâta SC SA B și intimatul reclamant
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
In data de 22.12.2008 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița adresa nr-, având atașat suplimentul cu dosarul purtând același număr, a Tribunalului Teleorman, întrucât prin încheierea de ședință din 21.11.2008 s-a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Teleorman și s-a dispus declinarea competentei de soluționare a cauzei privind pe reclamantul și pe pârâta SC SA, în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale de Paște și C pe anii 2004-2007, actualizate cu coeficientul de inflație la zi.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în calitate de salariat al societății pârâte, beneficia în afară de salariul de bază pentru munca prestată și de toate drepturile acordate pe baza, respectiv de cel prevăzut de art. 168 alin.1 - suplimentarea salarială de Paște și Pârâta nu i-a acordat însă aceste drepturi, motiv ce îl determină la promovarea acțiunii.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 166. 168 alin. 1 pe anii 2004-2007.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.605 din data de 5 martie 2009 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta. și a obligat intimata să plătească reclamantului suplimentările salariale reprezentând prime Paști pentru anii 2005 - 2006 și prime C pentru anii 2004 - 2005, actualizate la zi cu coeficientul de inflație.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajatul SC SA până în data de 21.10.2006, conform cărții de muncă depusă de acesta la dosar.
Potrivit art. 168 alin.1 din /2003 salariații SNP SA urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, în alin. 2 făcându-se precizarea că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
În /2005, art.168 alin.2 a fost modificat în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, menținându-se prevederile alin.1.
Aceeași concluzie a reieșit și din interpretarea art.168 alin.1 și 2 din CCM 2006, întrucât numai drepturile salariale suplimentare pentru anul 2003 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii 2005- 2006, nu ar mai fi avut nici un motiv să le prevadă la art.168 alin.1, în contractele colective încheiate pentru această perioadă.
Mai mult, salariul de bază mediu pe SA la care se referă art.168 alin.1 din CCM nu este același în fiecare an, pentru a se susține de către angajator, care nu a făcut nici o dovadă în acest sens, că suplimentările salariale cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din CCM 2004 - 2005.
Potrivit art. 9 din CCM interpretarea clauzelor din Contractul colectiv de muncă se face prin consens și, în caz contrar, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului.
Făcând aplicarea acestui articol al contractului colectiv de muncă, precum și a art.168 din CCM 2005 -2007 și având în vedere argumentele prezentate, tribunalul a obligat pârâta la plata către reclamant a suplimentărilor salariale reprezentând prime Paști pentru anii 2005 - 2006 și prime C pentru anii 2004 - 2005, actualizate la zi cu coeficientul de inflație.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta SC SA Bad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține recurenta, într-un prim motiv de recurs, greșita admitere a acțiunii de către instanța de fond, susținându-se că tribunalul s-a rezumat la a deduce îndreptățirea reclamantului, din analiza literală a textului art.168 din CCM.
Se mai învederează că, venind în interpretarea disp.art.168 din CCM, comisia paritară în care salariații au fost legal reprezentanți, a statuat că, începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază, ca întreg, și astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază, ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu.
Arată recurenta că este greu de imaginat ca într-o problemă generală ca cea de față, Federația Sindicatelor Libere nu ar fi reacționat, cerând respectarea contractului colectiv de muncă, care în realitate nu fusese cu nimic încălcat, salariații fiind reprezentați în cadrul tuturor negocierilor de către Federația Sindicatelor Libere, acesta fiind și cazul întrunirii comisiei paritare a SC SA, menită să lămurească pe deplin situația primelor solicitate doar printr-o interpretare denaturată a art.168 din contractul colectiv de muncă.
Se arată în continuare că dreptul subiectiv căruia trebuie să îi corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de C nu mai există, întrucât aceasta a fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM, opinia comisiei paritare fiind consfințită în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, care prevede, la art.176 alin.6 că "fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
A susținut recurenta că se încearcă a se valorifica o greșeală în redactarea textelor, însă, potrivit art.9 din CCM, interpretarea clauzelor din contract se face prin consens, iar dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului, derogatoriu de la regula înscrisă la art.983 Cod civil.
S-a mai arătat că, potrivit art.10 din CCM, pentru soluționarea eventualelor probleme legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea CCM, părțile convin constituirea unei comisii paritare, iar conform pct.4 al anexei 2 CCM, hotărârile acestei comisii au putere obligatorie pentru părțile contractante.
Întrucât art.168 are o redactare defectuoasă, s-a simțit nevoia interpretării acestuia, procedându-se în acest sens de către comisia paritară conform Notei asupra precizării situației primelor de Paște și de C, prevăzute la art.168 din contractul colectiv de muncă al SC SA, la al cărei conținut s-a făcut trimitere și interpretarea de principiu are în toate cazurile efect retroactiv, fiind o operațiune de deslușire a unui text neclar a cărui redactare e obiectiv să fi avut loc în trecut.
Totodată, s- arătat că pasivitatea de mai bine de 3 ani se explică în mod logic doar datorită inexistenței dreptului subiectiv, iar stingerea dreptului subiectiv la încasarea primelor de Paște și C începând cu anul 2004 este susținută de concordanța interpretării dată clauzei în litigiu cu textul analog din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 înregistrat la sub nr.288/02/15.02.2006, respectiv art.176 din acest contract, la care s-a făcut trimitere, un text similar găsindu-se și în contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
Așa fiind, a susținut recurenta, s-a mers pe sistemul includerii la un moment dat în salariu a primelor în discuție și încetării acordării lor în viitor, fapt ce este probat și cu adresa comună a și înregistrată sub nr.1202/3.04.2007 / 29/4.04.2007 prin care se comunică structurilor organizatoric funcționale din faptul că se acordă salariaților o sumă netă până la 5.04.2007, iar acest drept, se regăsește sub formă de primă în statele de plată pentru luna aprilie 2007, venind să sprijine apărarea efectului extinctiv al operațiunii de includere a primelor prevăzute de art.168 alin.1 din CCM din 2003.
Concluzionează recurenta că este un non sens a se proceda la includerea primelor în salariu și a se continua discuția despre prime, ca și cum acest lucru nu ar fi avut loc.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
În recurs au fost depuse la dosar o serie de înscrisuri noi din partea recurentei, precum și certificatul din data de 4.04.2008, fila 18 recurs, prin care arată că în prezent recurenta și- schimbat denumirea în SA.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Textul art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate, valabil pe perioada în discuție, încheiat între SC SA și salariați, reprezentați de, a rămas neschimbat, prin acest articol stabilindu-se că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Faptul că în anul 2003 aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat nu poate justifica respingerea acțiunii, câtă vreme prin acțiunea de față s-a solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale către reclamant cuvenite cu ocazia Cului anului 2004 și și Cului anului 2005, conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, iar conținutul art.168 alin.1 a rămas același în toată această perioadă, nerenunțându-se la acest articol deși contractul colectiv de muncă a fost modificat prin acte adiționale succesive, lucru care s-ar fi întâmplat, în mod logic, dacă nu se mai intenționa acordarea suplimentărilor salariale respective pe anii următori anului 2003.
Prima de C pe anul 2004 și primele de Paște și C pe anul 2005 nu au fost incluse nici în salariul de bază al intimatului-reclamant pe anii respectivi, nefăcându-se o asemenea dovadă de către recurenta-pârâtă, căreia, în calitate de angajator, îi revenea sarcina probei conform art.287 Codul muncii și, în plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă valabile pe anii 2004- 2007, s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi, suplimentările de la alin.1 al art.168 privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, lucru ce nu s-a întâmplat.
În raport de cele mai sus arătate, Nota comisiei paritare a SC SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art.168 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă înregistrat la - municipiul B sub nr.9002/31.10.2003, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C și de Paște pe anii 2004-2005, prevăzute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă valabil pe acești ani, ar fi fost acordate reclamantului prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe anii respectivi.
Recurenta invocă punctul II al Notei întocmită de comisia paritară, însă, la punctul I alin.1 din aceeași notă, se menționează că interpretarea art.168 alin.1 și 2 din contract, este după cum urmează conform voinței părților la semnarea acestuia: "începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art.168 (denumite și "prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă".
De asemenea, prin adresa înregistrată sub nr.4209/6.11.2007 Comisiei paritare a societății-recurente către toate structurile teritoriale ale societății, s-a comunicat acestora că părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 alin.1 și 2, voința comună a părților la momentul negocierilor colective a fost aceea că, începând cu anul 2003, primele de Paște și de C au fost introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat SC SA.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, în cauză nu s-a făcut dovada includerii primelor respective în salariul de bază al reclamantului și pe anii 2004 - 2005.
În acest context, nici dispozițiile art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și nici cele ale contractului colectiv de muncă unic la nivel național, invocate de recurentă, nu pot conduce la concluzia netemeiniciei acțiunii reclamantului și respingerii acesteia.
Împrejurarea că reclamantul a introdus cererea de față abia în anul 2007, este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii, în condițiile în care aceasta a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, prevăzut de art.283 alin.1 lit.c Codul muncii.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul pârâtei ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă interpretare a probelor administrate și corectă aplicare a dispozițiilor legale, în cauză nefiind incident niciun motiv de modificare a sentinței dintre cele prev. art.304 Cod pr.civilă și nici art.3041Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.605 din data de 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul cu domiciliul ales la Cabinet Avocat -G, str. - -, Bl.41,.1,.2,.9, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 3 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - -
Grefier,
Tehnored.PC/IM/SȘ
2 ex./29.06.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
.;
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Ioana Cristina Țolu Cristina
