Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 125/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 125/CM
Ședința publică de la 31 Martie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurenții - reclamanți: și, cu domiciliul procesual ales în T, Camera de Conturi --, județul T, împotriva sentinței civile nr.2712/17.12.2008, pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți: ( ), cu domiciliul procesual ales în T, Camera de Conturi --, județul T, CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B, sector 1,--24, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5, str. -, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
Recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a evidențiat faptul că la data de 31.03.2009, ora 10.13 intimata - pârâtă Curtea de Conturi a României a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
Curtea constată că nu se impune comunicarea întâmpinării formulate de intimata - pârâtă Curtea de Conturi a României, întrucât nu se invocă excepții sau aspecte noi, acestea având caracterul unor note scrise.
Având în vedere că în cauză părțile au solicitat judecata dosarului și în lipsă, Curtea, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Reclamanții, - și au chemat în judecată CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata drepturilor bănești, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei august 2005 - august 2008, recunoașterea și plata acestor drepturi salariale pentru trecut și viitor precum și obligarea Ministerului Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății drepturilor salariale solicitate.
În motivare, reclamanta a arătat că este salariata pârâtei în funcția de consilier, angajată cu contract pe perioadă nedeterminată în baza Ordinului nr.28 din 21.04.1993, reclamanta - a menționat că este angajată în funcția de secretar - dactilograf, angajată cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, în baza Ordinului nr.225 din 29.06.1993 iar reclamantul a precizat că este angajat în funcția de șofer, angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată în baza Ordinului nr.122 din 30.04.1997.
În conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și sectorul bugetar, precum și angajații celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportate integral, pe costuri, de angajator.
Fiind angajați cu contracte de muncă la Curtea de Conturi a României reclamanții apreciază că sunt îndreptățiți să beneficieze de prevederile Legii nr.142/1998, în sensul acordării tichetelor de masă, iar autoritățile publice în calitate de ordonator principal de credite, au posibilitatea să prevadă fonduri speciale pentru acordarea acestora
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, Curtea de Conturi a României a arătat că prin decizia nr.14/18.02.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a statuat că alocația de hrană sub forma tichetelor de masă nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contracte colective de muncă.
Prin urmare, acordarea tichetelor de masă nu constituie o obligație pentru angajator, ci doar o facultate de a acorda acest drept salarial în măsura în care resursele financiare permit, situație față de care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
S-a invocat de asemenea excepția prescripției dreptului la acțiune și respingerea ca prescris, capătului de cerere privind plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada august 2005 - 17 septembrie 2005.
În ședința publică din data de 19 noiembrie 2008, instanța de fond a disjuns cererea formulată de reclamanta care are calitatea de funcționar public și conform art.99 al.2 din a instanțelor judecătorești, a trimis cauza disjunsă la completul contencios administrativ.
Prin sentința civilă nr. 2712/17 decembrie 2008 s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune.
S- respins ca prescris capătul de cerere privind plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada august 2005-17 septembrie 2005.
S-a respins capătul de cerere privind plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 18 septembrie 2005-august 2008, formulat de reclamanții și, salariați ai Curții de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului T, cu domiciliul procesual ales la sediul structurii teritoriale din T,-, județul T, împotriva Curții de Conturi a României, cu sediul în B,--24, sector 1, ca nefondat.
S-a respins capătul de cerere privind recunoașterea și plata acestor drepturi salariale pentru trecut și viitor, ca inadmisibil.
S-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, ca nefondată.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții și, salariați ai Curții de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului T, cu domiciliul procesual ales la sediul structurii teritoriale din T,-, județul T, împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, ca nefondată.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a reținut în raport de disp. art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958, art.3 din Decretul nr.167/1958 și art.283 alin.(1) din Codul Muncii ca aceasta excepție este întemeiată și a respins ca prescris capătul de cerere privind plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada august 2005 - 17 septembrie 2005.
Pe fondul cauzei instanța a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal, prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite angajator, pot primi alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportate integral pe costuri din angajator", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli pentru celelalte categorii de angajatori".
Legea nr. 142/1998 nu stabilește în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept ci constituie doar o posibilitate, lăsând la latitudinea angajatorului care, în limita disponibilităților bugetare să acorde sau nu această bonificație.
Inclusiv Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2005 - 2006 la ar. 41 (2) și Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 la art. 42 (23) prevăd că tichetele de masă se acordă conform prevederilor legale și înțelegerii părților.
Ori, Legea nr. 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, dispozițiile art. 1 din prezenta lege nu instituie o obligație pentru angajator, ci lasă la aprecierea acestuia acordarea/neacordarea tichetelor de masă în funcție de posibilitățile economico-financiare reale de care dispune.
Pentru ca tichetele de masă să poată fi acordate trebuie ca în buget să fie prevăzute sume cu această destinație.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 14/18 februarie 2008 s-a pronunțat în recursul în interesul legii formulat de către Procurorul General referitor la acordarea acestor beneficii procurorilor, judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, funcționarilor publici, precum și personalului contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, în sensul că "Dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanței și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzută în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contracte colective de muncă".
Cu această motivare, instanța a respins capătul de cerere privind plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pentru pentru perioada 18 septembrie 2005 - august 2008, ca nefondat.
Având în vedere că pe viitor, cadrul legislativ cu privire la acordarea sau neacordarea tichetelor de masă poate fi modificat, instanța respins capătul de cerere privind recunoașterea și plata acestor drepturi salariale pentru trecut și viitor, ca inadmisibil.
Cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, a fost respinsă ca nefondată, întrucât în prezentul litigiu de muncă acest pârât este doar un terț care nu are atribuții privind salarizarea reclamanților neavând raporturi de muncă cu aceștia, iar alocarea fondurilor bugetare necesare reprezintă o chestiune de executare a hotărârii judecătorești.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții care au criticat-o prin prisma încălcării dispozițiilor art.2 alin.2din OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Recurenții arata ca au vocația de a primi c/val. tichetelor de masă in baza art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, vocație de care au beneficiat și beneficiază toți salariații sectorului bugetar în limita bugetului.
Instanța a reținut că această vocație se poate realiza numai dacă angajatorul are prevăzut în buget sume cu această destinație dar nu s-a ținut cont că bugetul de stat este unic și că defalcarea lui pe ordonatori de credite trebuie să asigure primirea tichetelor de masă pentru toți salariații din sectorul bugetar fără nicio discriminare.
Intimata Curtea de Conturi si-a precizat poziția procesuală solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de dispozițiile aplicabile spetei, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Potrivit art.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă "Salariații din cadrulsectorului bugetarpot primio alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportate integral pe costuri de angajator
Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat."
În acest sens, la alin.(2) al aceluiași text de lege, precum și la art.5 din HG nr.5/1999, pentru aprobarea normelor de aplicare, se stipulează faptul că, pentru instituțiile publice, tichetele de masă pot fi acordate numai în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar "tichete de masă".
Văzând legile bugetului de stat din ultimii 3 ani, instanța constată că legiuitorul nu a aprobat sume pentru acordarea tichetelor de masă, astfel ca nici instituțiile finanțate direct de la bugetul de stat nu puteau să prevadă în bugetele proprii, sume de bani cu această destinație.
Orice altă interpretare creează în mod nejustificat obligații în sarcina instituției bugetare, ceea ce este nepermis întrucât aceasta ar reprezenta o imixtiune în gestionarea fondurilor bugetare.
Din moment ce legea nu instituie o obligație în sarcina angajatorului privind acordarea tichetelor de masă, în cauză nu se poate vorbi de un tratament discriminatoriu de natură a nesocoti principiul egalității în drepturi consacrat prin art.16 din Constituție.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanți ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții - reclamanți: și, cu domiciliul procesual ales în T, Camera de Conturi --, județul T, împotriva sentinței civile nr.2712/17.12.2008, pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți: ( ), cu domiciliul procesual ales în T, Camera de Conturi --, județul T, CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B, sector 1,--24, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5, str. -, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: Șt.;;
Red. Jud. /22.04.2009
2 ex./27.04.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
