Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 124/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.124/CM
Ședința publică de la 31 Martie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta - pârâtă SC P SA, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.2514/19.11.2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți:, -, CONSTANTA, G, G, și reclamanții, domiciliat în T str. -.- nr.10, -.11, Sc.A, Ap.6, - domiciliat în T str.- nr.7, -.2, Sc.B,Ap.10, domiciliat în T,-, -.1, Sc.C,Ap.81, domiciliată în T- B, -.4, Sc.A,Ap.13, domiciliată în T str.-.- -3A, Sc.A,Ap.41, toți prin SINDICATUL LIBER AL SALARIATILOR din P SA, cu sediul în T-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru Sindicatul Liber din Transport Public, consilier juridic al Cartel -, lipsind recurenta - pârâtă Transport Public
Reprezentantul intimaților - reclamanți depune întâmpinare la dosarul cauzei, arătând că s-a comunicat recurentei - pârâte un exemplar.
Consilier juridic arată că nu mai are alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că reprezentantul intimaților - reclamanți a precizat că nu mai are alte cereri, probe de formulat în cauză, în temeiul disp. Art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentantul intimaților - reclamanți, având cuvântul solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței, ca legală și temeinică.
Precizează reprezentantul intimaților că nu poate fi primit primul motiv de recurs, având în vedere că atât în anul 2005 cât și în anul 2006 societatea a încheiat exercițiul financiar anual cu profit.
Reprezentantul intimaților - reclamanți consideră eronată interpretarea angajatorului, potrivit cu care dispozițiile prevederilor alin.11 al art. 49 din CCM la nivel de ramură primează în raport de clauzele imperative ale Codului Muncii invocate, neexistând astfel obligația acordării salariaților a drepturilor salariale prevăzute în contractele de muncă dacă societatea nu înregistrează profit.
Mai arată reprezentantul intimaților că a existat contract colectiv de muncă negociat pe anul 2005 iar angajatorul a refuzat ulterior negocierea CCM, cu privire la acordarea drepturile salariale cu titlu de sporuri.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, reprezentantul intimaților - reclamanți apreciază că instanța nu este legată de concluziile expertizei contabile depusă în dosar și efectuată în anul 2006 într-un alt dosar civil.
Pe fondul cauzei, reprezentantul intimaților - reclamanți arată că cererile salariaților au fost probate prin procesele verbale de constatare ale Inspectoratului Teritorial d e Muncă T încheiate atât în anul 2005 cât și în anul 2006 și prin Buletinele de analiză întocmite de către Autoritatea de Sănătate Publică
În concluzie, consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală și solicită menținerea acesteia, prin respingerea recursului, obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor depuse la dosarul cauzei(bonuri fiscale reprezentând c/val benzinei pentru transport).
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea, înregistrată sub nr-, reclamanții, -, -, -, C, G, G, în calitate de salariați ai pârâtei cât și reclamanții, -, în calitate de foști salariați ai pârâtei, reprezentați de Sindicatul Liber al Salariaților din "Transport Public" T, au chemat în judecată pe pârâta "Transport Public" T, solicitând obligarea acesteia la:
- plata sporurilor pentru condiții deosebite de muncă (condiții periculoase, nocive, grele, stres), reclamanților ce fac parte din categoriile de personal prevăzute în anexa 5 la. pentru perioada 1 octombrie 2005 - 30 iunie 2006;
- acordarea zilelor suplimentare de concediu de odihnă plătite, aferente perioadei 1 octombrie 2005 - 30 iunie 2006, pentru cei care au calitatea de salariați și plata acestora pentru cei care nu mai sunt salariați, sume actualizate cu indicele de inflație.
În motivare reclamanții au arătat că 2004 - 2005, prevede la art. 47 categoriile de sporuri pentru condiții deosebite de muncă și procentul în care acesta se acordă, iar în Anexa 5 la. sunt prevăzute locurile de muncă cu condiții deosebite și categoriile de personal beneficiare.
Până la 1 august 2006 nu s-a acordat niciun spor pentru condiții deosebite de muncă salariaților.
Reclamanții au mai arătat că art. 142 din Codul muncii reglementează dreptul la concediu suplimentar de odihnă de cel puțin 3 zile lucrătoare pentru salariații ce lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare. La nivel de societate 2005 prevedea în Anexa 10 locurile de muncă cu condiții deosebite și numărul de zile de concediu de odihnă suplimentar acordat. Pentru anul 2006 solicită acordarea acestor drepturi în temeiul dispozițiilor art. 69. ramură 2006 ce prevede obligativitatea acordării anual a trei zile de concediu de odihnă suplimentar.
În apărare, a formulat întâmpinare pârâta, prin care a solicitat respingerea cererii pe motiv că soluționarea cererii în favoarea reclamanților ar produce societății - chiar și la această dată - grave disfuncționalități financiare, raportat la bugetul de venituri și cheltuieli programat pentru anul în curs, precum și la proiectele investiționale ale Consiliului Local Municipal
Prin sentința civilă nr. 2514 din 19 noiembrie 2008 Tribunalul Tulceaa admis cererea formulată de reclamanți.
A obligat societatea pârâtă să plătească sporul pentru condiții deosebite de muncă reclamanților ce se încadrează în categoriile de personal prevăzute în anexa 5 contractului colectiv de muncă pentru perioada 1 octombrie 2005 - 30 iunie 2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta să acorde zilele suplimentare de concediu de odihnă plătite acelor reclamanți care au calitatea de salariați și să plătească indemnizația corespunzătoare reclamanților care nu mai au calitatea de salariați, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății, aferente perioadei 1 octombrie 2005 - 30 iunie 2006.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Contractul colectiv de muncă 2004 - 2005 la Nivel de Unitate prevede la art. 47 categoriile de sporuri pentru condiții deosebite de muncă și procentul în care acesta se acordă, iar în Anexa 5 la contractul colectiv de muncă sunt prevăzute locurile de muncă cu condiții deosebite și categoriile de personal beneficiare.
La dosar au fost depuse procese-verbale de control efectuate de Inspectoratul Teritorial d e Muncă T începând cu data de 31 august 2005.
În buletinele de analiză și în anexa la procesul-verbal de constatare a fost constatată existența unor nereguli, astfel:
În timpul efectuării determinărilor de noxe la atelierul de forță, instalația de exhaustare a gazelor rezultate din arderi nu a preluat complet gazele, iar fereastra aflată în încăpere era deschisă.
În timpul efectuării determinărilor de noxe în hala de producție, nu a funcționat nicio instalație de exhaustare sau ventilare. S-a constatat, de asemenea, că instalația de evacuare a gazelor de eșapament prevăzută în proiectul de execuție al halei nu era funcțională și că nu existau sisteme de ventilație, iar ușile halei erau închise.
În atelierul de centicumbat pompe de injecție s-a constatat în urma efectuării determinării pentru noxa chimică - motorină că ventilatorul de exhaustare montat pe fereastră nu a funcționat.
În urma controlului efectuat, Inspectoratul Teritorial d e Muncă Tad ispus o serie de măsuri obligatorii prin care pârâta se obliga să respecte normele de protecție a muncii și să monteze instalații și dispozitive de normalizare a microclimatului și să intervină pentru buna funcționare a celor deja existente.
Termenul limită de realizare al acestor obiective a fost 25 octombrie 2005.
Din anexa 2 procesului-verbal nr. 6799 din 31 august 2005 se reține că Inspectoratul Teritorial d e Muncă Tas tabilit în sarcina pârâtei ca, după punerea în funcțiune a instalațiilor de ventilație, să se verifice dacă s-a realizat încadrarea nivelului noxelor în limitele admise, prin măsurători efectuate de către organisme abilitate, în următoarele 10 zile de la punerea în funcțiune a respectivelor instalații de ventilație, obligație pe care, însă, pârâta nu a făcut dovada că ar fi respectat-o, deși și-a asumat-o prin semnătură.
Se reține însă că, în urma controlului efectuat de Inspectoratul Teritorial d e Mumcă T la data de 23 iunie 2006, control având ca obiectiv verificarea măsurilor privind noxele profesionale existente în hala de reparații așa după cum rezultă din procesul-verbal nr. 7449, au fost din nou constatate o serie de nereguli și stabilite o serie de măsuri, pe care, însă, pârâta nu a dovedit că le-ar fi respectat.
Potrivit prevederilor art. 142 din Codul muncii:
"Salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare".
Conform prevederilor art. 69 din contractul colectiv de muncă pe 2006 la Nivel de, salariații care își desfășoară activitatea în condiții deosebite, beneficiază de concedii de odihnă suplimentare de minimum 3 zile pe an.
Întrucât la nivel de unitate nu s-a încheiat contractul colectiv de muncă pentru anul 2006 și având în vedere că sindicatul a solicitat patronatului declanșarea negocierilor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate și față de considerentele avute în vedere anterior, instanța de fond a constatat că, în cauză,
sunt aplicabile prevederile art. 69 din contractul colectiv de muncă pe 2006 la Nivel de ramură.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta, criticând hotărârea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare se arată că, în cauză, trebuiau aplicate prevederile și clauzele stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, dar mai ales cele din contractul colectiv de muncă pe societate, care constituie legea părților, dar și norma specială de reglementare a raporturilor de muncă la nivelul societății. Existența unei astfel de norme presupune aplicarea și respectarea ei, în strictă conformitate cu prevederile ei.
Articolul 49 alin. 11 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură prevedea că "negocierea salariilor în cadrul formei stabilite se va face cu urmărirea realizării principalelor obiective ale unității, în condiții de rentabilitate și eficiență", dispoziție preluată și în contractul colectiv de muncă la nivel de societate la art. 46 alin. 8, pe care reprezentanții reclamanților și-au însușit-o prin semnarea contractului colectiv de muncă la nivel de societate.
Echipa managerială care a preluat organizarea și conducerea societății în august 2004 fost nevoită să constate că societatea înregistra mari datorii restante, iar principalul obiectiv al societății (transportul public local) nu se realiza în condițiile de rentabilitate și eficiență stabilite de acționarul principal - Consiliul local municipal. De altfel, acesta a trasat conducerii executive, ca sarcină prioritară, redresarea economico-financiară a societății și rentabilizarea acesteia. Aceasta a fost una din cauzele pentru care nu au putut fi acordate creșterile salariale revendicate de reclamanți, precum și unele sporuri și adaosuri la salariu, conducerea societății făcând, printre altele, aplicarea și respectarea prevederilor art. 46 alin. 8 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate.
Recurenta apreciază că, în cauză, instanța nu a luat în considerare, fără nicio motivare, concluziile expertizei depuse în dosarul nr. 3145/2006, care demonstrează indubitabil precaritatea situației economico-financiare a societății din acea perioadă și imposibilitatea acordării sporurilor solicitate de reclamanți. acelor revendicări ar fi avut cel puțin 2 urmări deosebit de grave asupra situației sociale a reclamanților:
- declanșarea falimentului societății, cu toate consecințele care ar fi decurs din acesta;
- restrângerea și restructurarea activității societății la minimum necesar, ceea ce ar fi condus în mod sigur la mari disponibilizări de personal.
Această stare de fapt este constatată în plus și de raportul nr. 6059 din mai 2006, întocmit de organele de preconciliere ale Direcției de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Tulcea, care, pe fond, expune cauzele pentru care nu pot fi acordate creșteri salariale la nivelul solicitat de reclamanți. Nici de concluziile acestui raport și nici de faptul că organizația sindicală a refuzat variantele patronatului de redresare economico-financiară, instanța de fond nu a ținut cont și nu le-a avut în vedere, deși constituie probe în dovedirea bunei credințe a pârâtei.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Pe anul 2005 contractul colectiv de muncă la nivel de unitate prevede la art. 47 sporurile pentru condiții deosebite de muncă, iar în anexele 5 și 10, numărul de zile de concediu de odihnă suplimentare pe profesii.
Pe anul 2006, în absența contractului colectiv de muncă la nivel de unitate este aplicabil contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, în care sunt reglementate sporurile pentru condiții deosebite de muncă la art. 50 și zilele suplimentare de concediu de odihnă la art. 69 alin. 2.
Potrivit art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților iar executarea lor este obligatorie pentru părți (art. 243 Codul muncii ).
În cazul în care la nivel de angajator nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, astfel cum se prevede în mod expres prin art. 247 Codul muncii.
Atât în anul 2005 cât și în anul 2006, condițiile de muncă au fost expertizate de către Inspectoratul Teritorial d e Muncă și au fost eliberate buletine de analiză privind toxicitatea și stresul neuropsihic și încheiate procese-verbale cu măsuri obligatorii de îmbunătățire în sarcina angajatorului.
Protocolul din 21 septembrie 2005, încheiat între cele două părți semnatare ale contractului colectiv de muncă, prevede suspendarea plății sporurilor până la 1 noiembrie 2005, timp în care angajatorul se angajează să elimine factorii ce determină mediul necorespunzător de muncă, iar ulterior, să solicite noi determinări prin care să se constate dacă mai există sau nu în societate condiții deosebite de muncă.
Angajatorul nu a făcut dovada remedierii deficiențelor constatate și nici nu a solicitat Inspectoratului Teritorial d e Muncă noi determinări pentru a se verifica încadrarea nivelului noxelor în limitele admise.
Recurenta pârâtă a invocat faptul că drepturile salariale solicitate de reclamanți nu au putut fi acordate din cauză că societatea a înregistrat mari datorii restante și că nu a putut realiza condițiile de rentabilitate și eficiență stabilite de acționarul principal.
Însă, contractul colectiv de muncă nu poate fi modificat în mod unilateral (art. 244 Codul muncii ).
Nu orice datorie restantă sau scădere a rentabilității societății atrage nerespectarea contractului colectiv de muncă întrucât acest lucru ar duce la abuzuri din partea patronatului.
În situația în care condițiile economico-financiare ale societății se schimbă în mod radical negativ, pentru a se evita declanșarea falimentului sau disponibilizările de personal, părțile, de comun acord, pot conveni modificarea contractului colectiv de muncă, în sensul înghețării salariilor sau diminuării acestora pe o perioadă de timp, dar cu respectarea aceleași proceduri ca la încheierea contractului colectiv de muncă.
Expertiza contabilă depusă la dosar nu are nicio relevanță juridică, fiind o expertiză extrajudiciară, iar eliminarea acordării sporurilor nu se putea face decât cu respectarea prevederilor art. 244 din Codul muncii, pentru considerentele expuse pe larg mai sus.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, Curtea a obligat recurenta la 100 lei cheltuieli de judecată către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de recurenta - pârâtăSC P SA, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 2514 din 19 noiembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți:, -, CONSTANTA, G, G,și reclamanții, domiciliat în T, -. - nr. 10, -.11, Sc. A, Ap. 6, județul T, domiciliat în T str. - nr. 7, -.2, Sc. B, Ap. 10, județul T, domiciliată în T,-, -.1, Sc. C, Ap. 81, județul T, domiciliată în T- B, -.4, Sc. A, Ap. 13, județul T, domiciliată în T -. - -3A, Sc. A, Ap. 41, toți prinSINDICATUL LIBER AL SALARIATILORdin P SA, cu sediul în T-, județul
Obligă la 100 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 martie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. rec. jud. -/27.04.2009
gref.
2 ex./4.05.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
