Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1511/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1511
Ședința publică din data de 25 iunie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea recursului declarat de reclamanții, G, G, ,toți cu domiciliul ales în B, Cartier 3, - 15,. 6, jud. B, la cabinet de avocatură -avocat, împotriva sentinței nr. 338 din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA B- GRUP, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 17 iunie 2009, când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 23 iunie 2009 când, având în vedere că unul din membrii completului de judecată se află în concediu legal de odihnă, a amânat pronunțarea la data de 25 iunie 2009, dând următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanții:, G, G, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând obligarea acesteia la acordarea pe ultimii trei ani respectiv 2005, 2006 si 2007 drepturilor prevăzute în Contractul Colectiv de muncă la nivel de Grup de unități din industria petrolieră constând în:
- cote de participare la profit, reprezentând 10% din profitul anual realizat de pârâtă;
- contravaloarea suplimentărilor salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă ce trebuiau acordate tuturor salariaților până la sfârșitul lunii octombrie a fiecărui an calendaristic în cuantum de câte un salariu minim la nivel de, câte 550 lei pentru anul 2005, 650 lei pentru anul 2006 si 720 lei pentru anul 2007, în funcție de perioada lucrată de fiecare salariat;
- contravaloarea a câte 4000. gaze naturale pentru fiecare an calendaristic.
S-a mai solicitat actualizarea sumelor a indicelui de inflație si obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au dreptul de a primi cota de participare la profit, art.141 din Contractul Colectiv de Muncă menționând cota de participare a salariaților la profitul anual, precum și condițiile de diferențiere, vor fi prevăzute în contractul colectiv de muncă, încheiat la nivel de agenți economici.
În actul adițional la.M, înregistrat sub nr.15928/1998, în art.133 se face precizarea"cota de participare a salariaților SNP SA, la profitul anual este de 10%.
De asemenea, au mai arătat reclamanții faptul că pârâta nu poate invoca schimbarea formei de proprietate, deoarece art.235 al M precizează agenții economici nominalizați în anexa nr.1 și obligă să numească și să aplice prevederile M și a celui încheiat la nivel de agent economic, indiferent de rectificarea formei de proprietate.
Mai învederează reclamanții că actualul contract a fost încheiat în anul 2000, înainte de privatizare, dar a fost prelungit în aceeași formă, anual prin acte adiționale.
Cu privire la aprovizionarea pentru perioada toamnă-iarnă, au fost invocate prevederile art.170 din, conform căruia " cu ocazia unor evenimente speciale anuale Paști, Ziua, C, precum si octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă) salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale. Fiecare dintre suplimentări vor avea un cuantum minim de un salariu mediu pe agent economic, calculat la data evenimentului.
Se mai arată de către reclamanți că deși, în art.168 din M - pe anul 1997, se precizează că începând cu 01.06.1997 suplimentările pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă vor fi introduse în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract, prin act adițional nu s-a convenit introducerea in salariu de bază.
Cu privire la contravaloarea a 4000. gaze naturale, reclamanții au arătat că acordarea este prevăzută în art.178 alin.1 M, iar situația nu a fost clarificată, art.176 prevăzând că, începând cu 01.06.1997, ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000.c de gaze naturale, ce se acordă anual fiecărui salariat, urmând a fi inclus în salariul de bază, modalitatea concretă de calcul urmând a face obiectul unui act adițional la prezentul contract.
De asemenea, se mai arată că modalitatea de acordare nu a fost stabilită printr-o negociere materializată printr-un act adițional.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.243 alin.1 si 2, art.263 alin.1 si 2 Codul Muncii, art.274 Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar în copii cărți de identitate, carnete de muncă, extrase din contractul colectiv de muncă, adresele pârâtei nr.78/2005, 713/2006,504/2007, practică judiciară.
Pârâta SC SA Baf ormulat întâmpinare invocând excepțiile prescripției, lipsa calității procesuale active a reclamanților, prematurității și necompetentei teritoriale a Tribunalului Buzău, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Buzăus -a arătat că, potrivit dispozițiilor art.72 din Legea nr.168/1999, cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.
S-a mai arătat că, fiind conflict de drepturi, în înțelesul art.67 din Legea nr.168/1999, această lege este specială în raport de Codul Muncii, ea având prioritate și s-a solicitat admiterea excepției și declinarea competenței în favoarea Tribunalului București.
Cu privire la lipsa calității procesuale active a reclamanților, s-a susținut că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.176 alin.1 și 2.-. art.176 stabilind doar premisele acordării unui drept patrimonial al salariaților, drept ce ar fi luat naștere în condițiile unui rezultat al negocierii cu sindicatul.
De asemenea, s-a mai susținut că dreptul salariaților poate fi generat exclusiv ca rezultat al unei negocieri patronat - sindicat, iar reclamanții nu sunt creditori în raportul juridic de drept substanțial, obligațional, invocat, și, în mod corespunzător, în plan procesual, sunt lipsiți de calitate procesuală activă.
Cu privire la prescripție, s-a arătat că venitul la care se referă art.176 alin1 M- nu poate fi considerat un drept salarial, un alt venit reglementat ca măsură de protecție socială.
Pârâta a mai arătat că acțiunea se încadrează, sub aspectul prescripției extinctive, în ipoteza art.283 lit. e, Codul Muncii, fiind aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
S-a mai invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, precizându-se că pentru a putea fi valorificat astfel, pe cale de acțiune, trebuie să fie, între altele, actual ori astfel invocat nu este actual. Potrivit dispozițiilor art.187 alin.3 din Contractul Colectiv de Muncă, la nivel de ramură, nr.288/2006 cuantumul și condițiile de acordare a ajutorului social constând în contravaloarea unei cote de gaze naturale, vor fi stabilite prin contracte colective de muncă la nivel inferior.
Astfel, s-a arătat că este vorba de negocierea acestor drepturi cu prilejul încheierii contractelor colective de muncă la nivel de unitate, iar în lipsa oricărei inițiative din partea sindicatului, în vederea negocierii, este un fapt ce nu poate fi imputat.
Pe fond, s-a susținut că venitul anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, nu se datorează conform alin.1 si 2, art.176 -, întrucât a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA, excepție de la aplicarea alin 1 și 2.
S-a mai susținut că alin.6 din art.176 -. instituie excepția de la negocierea, materializarea si acordarea in mod distinct a acestui venit, introdus din martie 1998 în salariul de bază al fiecărui salariat SA ca o confirmare, sindicatul renunțând din 1999 la negocieri, pe seama acordării distincte a acesteia.
Se menționează că prin adresa nr.2412/1998, sucursalele au fost înștiințate cu privire la aplicarea prevederilor art.168(3) aferent anului 1997, iar ajutorul social privind contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost deja acordat reclamanților prin compensarea salariilor cu contravaloarea acesteia la nivelul anului 1997.
De asemenea, acesta a fost inclus în salariul de bază al angajaților, iar până în prezent a fost plătit lună de lună ca parte integrantă din salariu.
In privința cererii de acordare a cotei de participare la profit, s-a arătat că nu au existat negocieri patronat-sindicat cu acest obiect, cererea fiind prematură. Numai sindicatul, iar nu salariații pot îndeplini cerința art.139 Codul Muncii, ei neputând acționa individual, neexistând identitatea intre reclamant si titularul dreptului subiectiv, astfel că reclamanții nu au calitate procesuală activă.
S-a invocat de către pârâtă și excepția prescripției extinctive a cererii de acordare a cotei din profit, nereprezentând "alte venituri" conform art.42 din la nivel național pe perioada 2007-2010, fiind incidente dispozițiile art.283 lit.e din Codul Muncii cu privire la termenul de 6 luni.
Prin sentința civilă nr. 338 din 25 martie 2009, Tribunalul Buzăua respins excepția de necompetență teritorială, a respins excepțiile de prematuritate și a lipsei calității procesuale active a reclamanților, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința capătului de cerere referitor la contravaloarea suplimentelor salariale pentru aprovizionare toamnă -iarnă pe anii 2005 -2007, admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru capetele de cerere referitoare la cota de participare la profit pe anii 2005-2007 si la contravaloarea a 4000.c gaze naturale pentru anii 2005-2007 si, în consecință a respins aceste solicitări ca prescrise, respingând, totodată, ca neîntemeiată solicitarea de obligare a pârâtei la plata contravalorii suplimentărilor salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă pe anii 2005-2007.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, reținut că este vorba despre un conflict de muncă, reglementat de prevederile Codului Muncii, art.281 iar în ceea ce privește competența de soluționare a conflictelor de muncă, aceasta revine, potrivit art.284 alin.2 Codul Muncii, instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul. S-a mai reținut că din copiile cărților de identitate depuse, rezultă că reclamanții au domiciliile pe raza județului B, Tribunalului Buzău revenindu-i competența de soluționare a acțiunii.
În privința calității procesuale active a reclamanților, instanța de fond a arătat ca presupune existenta unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat, și cum reclamanții au indicat în acțiune obiectul pretențiilor, motivele de fapt si de drept pentru care au formulat cererea, aceștia au calitate procesual activă de a da în judecată în raportul juridic cu pârâta, pentru drepturile bănești solicitate în nume propriu.
Cu privire la excepția prematurității, s-a reținut că nu este fondată, întrucât pentru ca o cerere de chemare în judecată să fie prematur introdusă este necesar ca o procedură prealabilă, reglementată expres, să fie parcursă de cel ce se adresează instanței, înainte de înregistrarea acțiunii.
În cauză, acțiunea reclamanților de a pretinde în calitate de salariați, anumite categorii de drepturi bănești, de la societatea angajatoare nu este condiționată de parcurgerea unei proceduri prealabile cu îndeplinirea vreunui termen astfel încât cererea să fie considerată prematur introdusă.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune în privința capătului de cerere având ca obiect contravaloarea suplimentărilor salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă pentru anii 2005-2007, instanța de fond a reținut ca fiind nefondată.
S-a mai reținut de instanța de fond că în art.170 din M- dreptul solicitat pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă este menționat ca fiind o suplimentare a drepturilor salariale, iar potrivit art.155 din Codul Muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum si alte adaosuri. Sumele solicitate reprezintă drepturi salariale, fiindu-le aplicabile dispozițiile art.283 lit.c din Codul Muncii, iar nu ale art.283 lit.e din Codul Muncii.
S-a mai constatat de instanța de fond că dispozițiile art.283, lit.c din Codul Muncii se referă la termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Instanța de fond a apreciat că solicitările nu sunt întemeiate începând cu data de 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă fiind introdusă în salariul de bază.
A mai reținut instanța de fond că prin contractul colectiv de muncă din perioada 1998 -2001 s-a prevăzut că suplimentarea respectivă a fost introdusă în salariul de bază, aspect ce a fost preluat si in pe anii următori, iar prin adresa nr.2412/1998, sucursalele au fost înștiințate cu privire la aplicarea acestor dispoziții.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, cu privire la capetele de cerere având ca obiect cote de participare la profit pe anii 2005-2007 si contravaloarea a 4000. gaze naturale pentru anii 2005-2007, instanța de fond a apreciat că este fondată, întrucât prin art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii se prevede că se prescrie in termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, pretențiile, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum si în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În același timp, art.283 alin.1 lit e din Codul Muncii prevede termenul de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă nu a unor clauze ale acestuia.
În cauză, s-a mai reținut de instanța de fond, că pretențiile ce formează obiectul acestor două capete de cerere, prevăzute de art.141 si art.178 din CCM, nu intră în sfera drepturilor salariale. Masurile de protecție socială, în cadrul cărora se includ si drepturile acordate periodic, în vederea creșterii nivelului de viață al salariaților, ori compensațiile dispuse prin M, nu intră în sfera drepturilor salariale, ci alte drepturi cu valoare patrimonială acordate in raport cu dispozițiile contractului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie si solicitând modificarea în totalitate a acesteia și, pe baza probelor aflate la dosar, pronunțarea unei decizii prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata cotei de participare la profitul anual în cuantum de 10%, a contravalorii suplimentărilor salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă pentru anii 2005-2007, actualizate cu indicele de inflație și contravaloarea cotei de gaze naturale de câte 4.000. pentru 2005-2007, avându-se în vedere prețul uni de gaze naturale, urmând ca suma finală să fie indexată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății.
În motivarea recursului formulat recurenții arată ca hotărârea instanței de fond este afectată de motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7si punct. 8.pr.civ.
În mod neîntemeiat a reținut instanța de fond ca suplimentările pentru aprovizionarea toamnă-iarnă au fost introduse în salariul de bază în lipsa unor dovezi în acest sens sau a unui act adițional la contractul de muncă, încheiat cu respectarea prev. Art. 131 din Legea nr. 130/1996 republicată.
Recurenții susțin că nu poate fi avut în vedere telexul nr. 2412 /1998 drept dovadă a includerii acestor drepturi salariale în salariile de baza deoarece acesta nu este un act oficial și legal de modificare a contractului colectiv de muncă.
De asemenea, în mod eronat instanța de fond a apreciat că drepturile solicitate de reclamanți, prevăzute în CCM, nu ar avea regim de drepturi salariale, fără să motiveze în raport de argumentele prezentate de recurenții -reclamanți.
Se mai menționează că instanța de fond a reținut eronat textele de lege invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, făcând numeroase confuzii.
La data de 15.06.2009 intimata-pârâta a formulat concluzii scrise solicitând să se rețină că masurile de protecție socială, în cadrul cărora se includ și drepturile acordate periodic în vederea creșterii nivelului de viată al salariaților ori compensațiile dispuse prin contractul colectiv de muncă în domeniul asigurării și securității în muncă nu sunt drepturi salariale ci alte drepturi cu valoare patrimonială. astfel ca pretențiile reclamațiilor pentru perioada 2005-2007 sunt prescrise în raport de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii.
Se menționează că la nivelul anilor 1998 fost inclus ajutorul privind cota de gaze naturale în salariul de bază al angajaților, iar de atunci până în prezent, acest ajutor a fost plătit lună de lună ca parte integrantă din salariu, suma aferentă fiind majorată implicit ori de câte ori au fost majorate salariile din.
La data de 16.06.2009 intimata a depus din nou concluzii scrise privind modul de calcul în ceea ce privește introducerea în salariul de bază a ajutorului pentru aprovizionarea toamnă-iarnă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea constată că recursul formulat este fondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții, G, G, -, și, au solicitat obligarea pârâtei SC SA B, la acordarea pe ultimii trei ani respectiv 2005, 2006 si 2007 drepturilor prevăzute în Contractul Colectiv de muncă la nivel de Grup de unități din industria petrolieră constând în cote de participare la profit, reprezentând 10% din profitul anual realizat de pârâtă, contravaloarea suplimentărilor salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă în cuantum de câte un salariu minim la nivel de, câte 550 lei pentru anul 2005, 650 lei pentru anul 2006 si 720 lei pentru anul 2007, în funcție de perioada lucrată de fiecare salariat, precum și contravaloarea a câte 4000. gaze naturale pentru fiecare an calendaristic, actualizate cu indicele de inflație.
Din carnetele de muncă ale recurenților-reclamanți, Curtea reține că aceștia au calitatea de salariați ai intimatei-pârâte în diverse funcții
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 (denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1998 angajatorul a introdus în salariul de bază al recurenților-reclamanți suplimentarea salariala mai sus menționată.
Astfel, prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei - 10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei - 7% și salarii peste 2.000.000 lei - 5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, există dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, în mod legal și întemeiat a fost respinsă de instanța de fond.
În ceea ce privește critica privind greșita admitere a excepției prescripției extinctive privind capetele de cerere prin care au fost solicitate contravaloarea cotei de gaza naturale precum si cota de participare la profit, Curtea reține că în conformitate cu disp. art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Salariul, potrivit disp. art. 155 cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. De vreme ce chiar intimata-pârâtă din prezenta cauză susține că unul din cele doua drepturi solicitate (contravaloarea cotei de gaze naturale ) a fost introdus în salariul de bază al reclamanților reiese ca claritate natura juridica a acestei pretenții respectiv aceea de drept salarial suplimentar, prevăzut în contractul colectiv de muncă.
În mod asemănător, și cota de participare la profit reprezentând o modalitate de premiere a salariaților, din profitul societății, este un element accesoriu al salariului sub forma de adaos.
În consecință, în mod greșit instanța de fond a apreciat că este întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune, cu privire la capetele de cerere având ca obiect cota de participare la profit pe anii 2005-2007 si contravaloarea a 4000. gaze naturale pentru anii 2005-2007 și a respins aceste capete de cerere ca fiind prescrise extinctiv.
Pentru toate aceste considerente, in baza disp. art. 312.pr.civ. Curtea urmează să admită recursul formulat de reclamanți, să caseze în parte sentința și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță numai cu privire la cererea recurenților referitoare la drepturi bănești reprezentând ajutorul material pentru gaze naturale și cota de participare la profitul anual al societății pentru perioada 2005-2007, pentru care cererea nu este prescrisă.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, G, G, toți cu domiciliul ales în B, Cartier 3, - 15,. 6, jud. B, la cabinet de avocatură -avocat, împotriva sentinței nr. 338 din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA B- GRUP, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1 și în consecință:
Casează în parte sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță numai cu privire la cererea recurenților referitoare la drepturi bănești reprezentând ajutorul material pentru gaze naturale și cota de participare la profitul anual al societății pentru perioada 2005-2007, pentru care cererea nu este prescrisă.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - - - - - - - -
Fiind in CO semnează
Președintele instanței
Grefier,
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Red. /Tehnored.
3 ex/ 4.08.2009
fond- - Tribunalul Buzău
fond. I, -
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
