Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1510/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1510
Ședința publică din data de 25 iunie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- --- -
Grefier - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de reclamanta -, domiciliată în comuna, sat, județul P, pârâta Societatea Agricolă cu sediul în comuna, sat, jud.P, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5 prin P cu sediul în P,-, județul P împotriva sentinței civile nr. 2904 din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți POST SA CENTRAL cu sediul în B, nr. 6-6A și Post SA Sucursala P cu sediul în P,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 10 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 17.06.2009, iar apoi, pentru aceleași motive, la data de 23.06.2009 când, având în vedere imposibilitatea constituirii legale completului de judecată întrucât unul din membrii acestuia s-a aflat în concediu legal de odihnă, a amânat pronunțarea la data de 25.06.2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta - a chemat in judecată pe pârâții Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, Societatea Agricolă, Post SA si Post-Sucursala P, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor salariale pe trei luni (300 lei/05.02.2008, 470 lei/20.05.2008 si 465 lei/28.05.2008), sume virate de AJOFM P ca subvenție, pe care însă reclamanta nu le-a incasat.
A mai solicitat reclamanta și obligarea pârâților la despăgubiri și daune morale în cuantum de 100 lei/lună.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta Societatea Agricolă i-a comunicat că nu-i poate plăti sumele virate de AJOFM P, întrucât, în mod abuziv, acestea au fost virate în cadrul executarii silite asupra Societății Agricole de catre SC Post SA.
Pârâta Societatea Agricolă a depus întâmpinare arătând că reclamanta este salariata acesteia în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM sub nr.-/29.11.2007 și în baza dispozitiei nr.1761/03.12.2007, beneficiază de subvenție conform art.85 din Legea 76/2002.
A mai arătat pârâta că a depus lunar documentația cerută de AJOFM pentru acordarea subvenției și contrar dispozițiilor legale, la care s-a făcut trimitere și adresei nr. 9843/26.02.2008 a Ministerului Economiei și Finanțelor (MEF)-DGFP P, Post SA a poprit ilegal drepturile acordate prin subvenție conform Legii nr.76/2002, societatea pârâtă fiind in imposibilitate de a achita reclamantei drepturile salariale aferente.
La termenul de judecată din 31.10.2008, reclamanta a depus la dosar o precizare la acțiune, solicitând obligarea în solidar a pârâților Societatea Agricolă, Post SA- Sucursala P și Post SA la plata drepturilor salariale cuvenite, cerând și daune morale de la Post SA.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 2904 din 17 noiembrie 2008, Tribunalul Prahovaa admis in parte acțiunea precizată și a obligat Statul Român prin Ministerul d e Finanțe să restituie reclamantei drepturile de natură salarială reținute de acest pârât, ce au fost atribuite de către AJOFM P în baza Legii nr.76/2002, art.85, pe trei luni, respectiv 300 lei -05.02.2008; 470 lei -20.05.2008 și 465 lei - 28.05.2008 respingând în rest acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță reținut că reclamanta este salariata pârâtei Societatea Agricola care,în conformitate cu dispozitia nr.1761/13.12.2007 a AJOFM P, beneficiază de subvenția prevazută de art.85 din Legea nr.76/200, cu modificările ulterioare,încheindu-se convenția nr.11172/04.12.2007.
S-a mai reținut că pârâta Societatea Agricolă are cont deschis la POST SA -Sucursala P, contul acesteia fiind supus executării silite prin poprire de către creditoarea Administrația Financiară M, fiind virate creditorului, pentru îndestularea creanței.
Totodată, s-a arătat că din extrasele de cont depuse la dosar, a rezultat că sumele primite de către pârâta Societatea Agricolă provin din viramente efectuate de AJOFM P, fără să fie indicată vreo persoană ca beneficiar al acestei sume, situație în care Post nu putea să dispună efectuarea vreunei plăți din contul supus executării, singura în măsură să dispună plăți reprezentând drepturi salariale fiind pârâta Societatea Agricolă.
Întrucât sumele virate de AJOFM P datorită popririi nu au ajuns în posesia Societății Agricole și s-au întors în patrimoniul MEF, prejudiciind astfel interesele reclamantei, care în aceste condiții a fost lipsită de plata salariului aferent perioadei indicate, instanța de fond admis in parte acțiunea precizată în sensul celor sus-arătate.
Cererea de obligare la plata daunelor morale a fost respinsă pe motiv că neplata unei sume de bani nu poate cauza un prejudiciu moral.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs în termen legal reclamanta, pârâta Societatea Agricolă și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin
În recursul declarat, reclamanta și pârâta Societatea Agricolă au criticat sentința instanței ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.5, 7, 8 și 9 Cod pr.civilă.
Susțin recurenții că hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de procedură întrucât POST SA - CENTRAL B nu a fost citată la nici un termen, procedura nefiind legal îndeplinită cu această societate, iar în încheierea de ședință nu s-a consemnat punctul de vedere al SA privind lipsa de procedură cu această bancă.
Într-un alt motiv de recurs se susține că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța pronunțând-o numai în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor, omițând POST SA - Sucursala P și POST CENTRAL SA B în conturile cărora au intrat subvențiile virate de AJOFM P, în baza Legii nr.76/2002 și care au acționat cu încălcarea legii, reținând drepturile salariale și alte obligații virate de AJOFM.
O altă critică se referă la faptul că instanța a interpretat greșit acțiunea, schimbând natura și înțelesul acesteia, exonerând de răspundere pe POST SA CENTRAL deși existau dovezi privind interdicția executării subvențiilor de stat, drepturi salariale.
De asemenea, se susține că sentința este lipsită de temei legal, impunându-se obligarea în solidar a POST SA CENTRAL și a POST SA - Sucursala P la restituirea subvenției virată de AJOFM P și la plata de daune morale.
Mai susțin recurenții că în mod greșit s-a reținut faptul că este supus executării silite contul Societății Agricole, ceea ce este ilegal, omițându-se faptul că societatea are de încasat de la Statul Român o sumă considerabilă de bani și tot greșit s-a susținut că sumele au fost virate de AJOFM P fără indicarea vreunei persoane ca beneficiar, ignorându-se înscrisurile depuse la dosar și procedura instituită de Legea nr.76/2002, la care s-a făcut trimitere, procedură pe care banca o cunoaște, virarea sumelor de bani nefăcându-se la o anumită dată, iar drepturile din subvenții virate de AJOFM cu mențiunea Legii nr.76/2002 nu sunt supuse popririi.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței.
Ministerul Finanțelor Publice, prin P, a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.3041Cod pr.civilă.
Susține recurentul că vina exclusivă pentru neplata drepturilor salariale aparține angajatorului, respectiv Societății Agricole, ea fiind singura care putea face asemenea plăți.
Totodată, se arată că având în vedere datoriile mari acumulate la bugetul general consolidat împotriva Societății Agricole, s-a declanșat de către M procedura executării silite, înființându-se poprire asupra sumelor existente în conturile bancare, iar vina pentru faptul că sumele reprezentând subvenția pentru salarii au fost virate de către POST SA la bugetul de stat nu aparține nici băncii și nici recurentului, întrucât odată intrate în contul curent al societății, ele își pierd individualitatea, cele două instituții necunoscând ce fel de sume sunt.
Se mai învederează că societatea angajatoare trebuia să prezinte în fiecare lună, la bancă, statul de plată al angajatei sale, precizând cuantumul sumelor pe care aceasta le are de primit ca drepturi salariale și astfel, se puteau efectua plăți în contul poprit, însă SA nu a procedat așa, fiind responsabilă pentru neplata salariilor către reclamantă.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice ca neîntemeiată.
Deși legal citați cu această mențiune, intimații POST SA și POST SA-Sucursala P nu au formulat întâmpinare cu privire la recursurile declarate în cauză.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recursurile declarate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile sunt fondate, potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește recursul reclamantei și al pârâtei Societatea Agricolă, ce se impune a fi analizat cu prioritate în raport de soluția pronunțată prin prezenta decizie, este neîntemeiată prima critică din recurs prin care se susține că pricina ar fi fost judecată cu lipsă de procedură vizând-o pe POST SA -
Aceasta, deoarece, la termenul din 14.11.2008, când părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei, atât POST SA - Sucursala P, cât și POST SA B au fost reprezentate de apărător ales, prima instanță constatând în mod corect, așa cum rezultă și din încheierea de ședință de la termenul din 14.11.2008, că procedura este legal îndeplinită la termenul respectiv de judecată și în privința POST SA
De asemenea, în încheierea de ședință de la termenul din 14.11.2008 a fost consemnată și poziția reprezentantului pârâtei SA, care a apreciat că este lipsă de procedură cu pârâta POST SA, instanța reținând însă, în mod justificat, că procedura de citare este legal îndeplinită, pentru considerentele mai sus-arătate, iar hotărârea a fost pronunțată și în contradictoriu cu POST SA - B, așa cum rezultă din cuprinsul sentinței atacate.
Oricum, de principiu, în raport de disp.art.105 alin.2 Cod pr.civilă, lipsa de procedură poate fi invocată ca motiv de recurs numai de partea ale cărei drepturi au fost vătămate prin nelegala citare, adică de partea ce nu a fost legal citată, iar vătămarea nu se poate înlătura decât prin anularea actului de procedură, recurenții neputând invoca, așadar, drept critică în recurs, nelegala citare a unei alte părți.
Hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină, iar acestea nu sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, motivarea sentinței răspunzând cerințelor prev. de art.261 alin.5 Cod pr.civilă, astfel încât nu este incident nici motivul de modificare a sentinței prev. de art.304 pct.7 Cod pr.civilă invocat de recurenta-reclamantă și recurenta-pârâtă Societatea Agricolă.
Nici motivul de modificare a sentinței prev. de art.304 pct.8 Cod pr.civilă invocat de recurenți nu este incident în cauză.
Astfel, potrivit art.304 pct.8 Cod pr.civilă, hotărârea poate fi modificată când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În legătură cu acest motiv de modificare, așa cum s-a statuat în mod constant în practica judiciară, judecătorii fondului sunt suverani în aprecierea faptelor ce li se supun judecății, dar totuși puterea lor este limitată, în cazul actelor juridice, pe de o parte, de distincția ce trebuie făcută între clauzele clare și cele obscure, iar pe de altă parte, de a trece dincolo de intenția părților, dând actului o altă calificare decât aceea pe care ele au avut-o în vedere, astfel încât dacă au trecut peste aceste limite, hotărârea lor poate fi modificată, situație ce nu se regăsește în prezenta cauză, nici chiar recurenții nedezvoltând prin motivele de recurs această critică adusă sentinței.
Critica privitoare la greșita neobligare a POST SA B și a POST SA - Sucursala P la plata către reclamantă a sumelor solicitate este însă întemeiată, impunându-se obligarea în solidar a acestor instituții, alături de Ministerul Finanțelor Publice, la plata acestor sume indicate în dispozitivul instanței de fond, așa cum se va arăta în continuare:
Recurenta-reclamantă este angajata Societății Agricole în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.-/29.11.2007 la ITM
Întrucât societatea respectivă a angajat un șomer în vârstă de peste 45 de ani, în persoana recurentei-reclamante, a fost încheiată convenția din 4.12.2007 între AJOFM P și SA, societatea beneficiind de acordarea subvenției prev. de art.85 din Legea nr.76/2002, cu modificările și completările ulterioare, conform dispoziției nr.1761 din 13.12.2007 emisă de AJOFM
În baza convenției din 4.12.2007, societatea-recurentă s-a obligat, printre altele, să depună, pentru verificarea și acordarea sumelor cuvenite conform art.85 din Legea nr.76/2002, cu modificările și completările ulterioare, odată cu declarația lunară privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată la bugetul asigurărilor pentru șomaj aferentă lunii respective și tabelul prevăzut de lege în acest sens, însoțit de copii de pe pontaj și statul de plată (fila 9 dosar fond), iar în urma depunerii acestei documentații, AJOFM Pav irat în contul SA de la POST SA - Sucursala P sumele de bani cuvenite în temeiul art.85 din Legea nr.76/2002, sumele făcând obiectul prezentei acțiuni, care au ajuns în contul societății-recurente, fiind virate însă de bancă, în aceeași zi, la trezoreria statului, întrucât societatea-recurentă era supusă executării silite prin poprire.
Prin urmare, în mod incontestabil, așa cum rezultă din probatoriile administrate și după cum recunoaște însuși recurentul Ministerul Finanțelor Publice, în recursul declarat de acesta, sumele respective, virate inițial de AJOFM P în contul societății-pârâte, în temeiul art.85 din Legea nr.76/2002, au ajuns în final la Ministerul Finanțelor Publice, în urma unei executări silite începută împotriva Societății Agricole, justificându-se deci obligarea acestui minister la plata sumelor de bani solicitate.
Din cuprinsul adresei nr.957/14.02.2008 a POST SA - Sucursala P către Societatea Agricolă (fila 12 dosar fond), rezultă că subvențiile virate în acord cu dispozițiile Legii nr.76/2002 au destinație specială și în mod normal, acestea sunt exceptate de la executare silită, în cuprinsul aceleiași adrese menționându-se că din momentul virării sumelor într-un cont curent, acestea își pierd individualitatea.
S-a susținut de către POST SA, prin concluziile scrise depuse la dosarul de fond, că banca nu putea să dispună din proprie inițiativă efectuarea vreunei plăți din contul supus executării aparținând Societății Agricole, iar cea care ar fi avut posibilitatea legală să dispună plăți reprezentând drepturi salariale era pârâta Societatea Agricolă, sens în care, fiind în prezența unei executări silite prin poprire, aceasta ar fi trebuit să prezinte băncii, în vederea eliberării sumei, statul de plată semnat și parafat de societate.
Or, rezultă în mod evident din probatoriile administrate, că în mod obiectiv acest lucru nu era posibil, câtă vreme nu exista o dată fixă, lunară, de virare de către AJOFM P, în contul Societății Agricole, în temeiul art. 85 din Legea nr.76/2002, a sumelor de bani reprezentând subvenție, iar din extrasele de cont eliberate Societății Agricole de către POST SA - Sucursala P, depuse în copie la dosarul de fond, din datele de 5 februarie 2008, 20 mai 2008 și 28 mai 2008, reiese că în aceeași zi în care AJOFM Pav irat sumele în discuție în contul Societății Agricole, cu mențiunea specială că sumele sunt virate în temeiul art.85 din Legea nr.76/2002, sumele respective au fost virate de bancă la trezoreria statului, pe motivul existenței unor adrese de poprire pe contul societății agricole recurente, care este supusă executării silite - problema legalității acestei executări silite nefăcând obiectul prezentei acțiuni.
Așa fiind, ținând cont de contextul mai sus-arătat, câtă vreme banca avea cunoștință de faptul că sumele virate în contul societății-recurente de AJOFM P reprezentau subvenții acordate în temeiul art.85 din Legea nr.76/2002, conform mențiunilor băncii rezultând din extrasele de cont eliberate societății-recurente, iar potrivit propriei recunoașteri a băncii, sumele respective au destinație specială și sunt în mod normal exceptate de la executarea silită, banca fiind înștiințată chiar de societatea-recurentă cu privire la faptul că în contul acesteia sunt virate sumele respective de bani de către AJOFM P, pentru o salariată a societății, în temeiul dispoziției nr.1761/13.12.2007 și a convenției din 4.12.2007 încheiată cu AJOFM P, rezultă că se justifică obligarea în solidar a Ministerului Finanțelor Publice, POST SA B și POST SA - Sucursala P la plata către reclamantă a sumelor respective, recursul reclamantei și al societății-pârâte fiind, din acest punct de vedere, fondat.
Cererea de obligare la plata de daune morale a fost corect respinsă de prima instanță, câtă vreme nu s-a făcut dovada încălcării unui drept personal nepatrimonial al recurentei-reclamante și cauzării unui prejudiciu moral acesteia, neplata unei sume de bani neputând cauza un prejudiciu moral, așa cum justificat a conchis și instanța de fond.
De menționat, că Societatea Agricolă are calitatea de pârâtă în cauză, aceasta neînvestind prima instanță, cu respectarea dispozițiilor legale procesuale, cu soluționarea vreunei cereri reconvenționale sau de chemare în garanție, astfel încât prima instanță s-a pronunțat în mod corect numai cu privire la acțiunea reclamantei, cu a cărei soluționare a fost învestită, iar solicitarea recurentei-pârâte SA privitoare la plata de daune morale nu poate fi primită.
În ceea ce privește recursul Ministerului Finanțelor Publice, așa cum s-a arătat mai sus, cu prilejul analizării recursului reclamantei și al pârâtei SA, pentru considerentele ce nu se mai impun a fi reluate, sumele de bani în discuție în cauză, virate inițial de AJOFM P în contul societății agricole recurente, în temeiul art.85 din Legea nr.76/2002, au ajuns, în final, la Ministerul Finanțelor Publice, ca urmare a popririi instituite pe contul Societății Agricole justificându-se, deci, obligarea acestui minister, în solidar cu POST SA B și POST SA - Sucursala P la plata către reclamantă a sumelor respective de bani.
În condițiile în care Societatea Agricolă este însă angajatorul recurentei-reclamante, care pentru munca prestată primește drepturile salariale de la această societate în temeiul contractului individual de muncă încheiat între părți, subvenția fiind acordată în temeiul art.85 din Legea nr.76/2002 pe motiv că societatea a angajat-o pe recurenta-reclamantă, se impune obligarea acestei societăți la plata sumelor în cauză către reclamantă, după virarea acestor sume în contul societății.
De altfel, însăși societatea-pârâtă SA a arătat la prima instanță, la termenul din 31.10.2008, prin reprezentantul acesteia, că suma ce urmează a fi plătită va fi înaintată de societate reclamantei după virarea banilor în cont.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursurile ca fondate, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă le va admite, iar conform art.312 alin.2 și 3 Cod pr. civilă va modifica în parte sentința în sensul că va stabili obligația de plată către reclamantă, în solidar, în sarcina pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Post SA B și Post SA -Sucursala P și aceeași obligație de plată în sarcina pârâtei SA, după virarea sumelor în contul acestei societăți, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta -, domiciliată în comuna, sat, județul P, pârâta Societatea Agricolă cu sediul în comuna, sat, jud.P și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5 prin P cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 2904 din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți POST SA CENTRAL cu sediul în B, nr. 6-6A și Post SA- Sucursala P cu sediul în P,-, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că stabilește obligația de plată către reclamantă, în solidar, în sarcina pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Post SA B și Post SA -Sucursala P și aceeași obligație de plată în sarcina pârâtei SA, după virarea sumelor în contul acestei societăți.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
--- - -- - - -- - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.FA
3 ex/30.06.2009
fond-
fond. R,
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
