Drepturi salariale (banesti). Încheierea /2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR.882,-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu Vera Andrea Popescu
- -- - -
Judecători - - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanta-, domiciliată în P, -,.149,.C,.5,.109, județ P și pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, cu sediul în B,--14, sector 5, împotriva sentinței civile nr.116 din 9.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-pârâțiMinisterul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu sediul în B,--3, sector 3,Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 șiMinisterul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,- A, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise din partea Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, învederându-se, totodată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Deasemenea, intimata - a depus la dosarul cauzei practica judiciara si concluzii scrise.
Curtea constată că Ministerul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia depus concluzii scrise, având cunoștință de termenul de judecată de astăzi, drept pentru care dispune introducerea în cauză a acestuia ca intimat-pârât, deoarece a fost omis din conceptul de citare.
Curtea, examinând cererea de intervenție in interesul recurentului formulata de Parchetul de pe langa Curtea de Apel P constată îndeplinite cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 49 alin. 1 si 3, Cod procedură civilă și admite în principiu această cerere.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și față de faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, urmează amâna pronunțarea, sens în care,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de17 iunie 2009.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR.882,-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 17 iunie 2009
Președinte -- - -
- -- - -
Judecători - - -
Grefier -
CURTEA:
Având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, urmează amâna pronunțarea, sens în care,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de23 iunie 2009.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR.882,-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 23 iunie 2009
Președinte -- - -
- -- - -
Judecători - - -
Grefier -
CURTEA:
Având în vedere că unul din membrii completului de judecată se află în concediu legal de odihnă, urmează a amâna pronunțarea, sens în care,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de25 iunie 2009.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR.882,-
DECIZIA NR.1508
Ședința publică din data de 25 iunie 2009
Președinte - - - -
Judecători - -- - -
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta -, domiciliată în P, -,.149,.C,.5,.109, județ P și pârâtulMinisterul Public -Parchetul de pe lângă ÎCCJ, cu sediul în B,--14, sector 5, împotriva sentinței civile nr.116 din 9.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-pârâțiMinisterul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu sediul în B,--3, sector 3,Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 șiMinisterul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,- A, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 17 iunie 2009, când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 23 iunie 2009, când, având în vedere că unul din membrii completului de judecată se află în concediu legal de odihnă, a amânat pronunțarea la data de 25 iunie 2009, dând următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, reprezentând 50% din salariul de bază brut, începând cu data de 1.02.2007 până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că îndeplinește funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
Mai arată că, potrivit art. 47 din legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevede că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariu de bază brut lunar.
A mai apreciat reclamanta că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și pe cale de consecință el trebuie acordat în continuare procurorilor și personalului auxiliar de specialitate, lucru care nu s-a făcut.
Mai mult decât atât, la data stabilirii acestui drept, în baza art.47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care procurorii își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
În drept reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996.
În dovedirea acțiunii, aceasta a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri pe care le-a anexat.
Pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia formulat întâmpinare la termenul din 13 iunie 2008 prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, față de calitatea reclamantei de magistrat, în conformitate cu prevederile art. 137 cu aplicarea art. 158 pr.civ. iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă întrucât art. 47 din Legea nr. 50/1996, potrivit art. 1,pct. 42 din OG nr. 83/2000 a fost abrogat. Totodată a depus și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice în cazul admiterii cererii reclamantei.
La același termen de judecată a depus note scrise prin care a solicitat să se aprecieze admisibilitatea cererii întrucât prin Decizia nr. 21 /10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -Secțiile Unite s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculată la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
La termenul din 8.07.2008, reclamanta a formulat cerere precizatoare la cererea de chemare în judecată solicitând a se dispune obligarea pârâților la plata drepturilor bănești mai sus menționate, începând cu octombrie 2000 până la data de 1.02.2007, inclusiv.
Prin încheierea de ședință din 8.07.2007 Tribunalul Prahova, în baza disp. OUG nr. 75/2008 a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului la Curtea de APEL PLOIEȘTI, spre competentă soluționare.
Primindu-se dosarul la Curtea de APEL PLOIEȘTI, acesta a fost înregistrat sub nr-.
Pârâtul PPa formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesual pasive a acestei instituții și, în consecință, a solicitat respingerea acțiunii față de Ministerul Finanțelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București au formulat întâmpinare prin care în temeiul disp. art. 137 pr.civ. au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.10.2000-2.06.2005 întrucât dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege, respectiv 3 ani.
Prin sentința nr. 116 din 09.12.2008, Curtea de Apel Ploieștia admis excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă. De asemenea a respins excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a admis excepția prescripției acțiunii invocată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Tribunalul București și a respins acțiunea ca prescrisă pentru perioada octombrie 2000 - 03.06.2005, admițând acțiunea formulată de reclamanta -, și a obligat pârâții la plata sporului de 50% pe perioada 03.06.2005 -01.02.2007, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței la data plății efective.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a aratat în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MEF - prin DGFP P, că această instituție are în atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar între reclamant și acest minister nu există nici un fel de raporturi de muncă care să poată justifica obligarea la plata unor sume reprezentând drepturi salariale, iar, față de admiterea acestei excepții expusă mai sus, Curtea a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate pasivă.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru perioada octombrie 2000-3.06.2005, Curtea a constatat că este întemeiată în raport de faptul că acțiunea a fost introdusă la instanță la data de 3.06.2008, iar disp.art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958 și art.3 alin.1 prevăd că dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani prevăzut de lege.
Pentru aceste considerente, apreciind că excepția este întemeiată, Curtea a respins acțiunea ca prescrisă pentru perioada precizată anterior.
Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că acțiunea este întemeiată, în raport cu ceilalți pârâți, întrucât prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ICCJ în interesul legii s-a stabilit că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, această decizie este obligatorie.
Pe cale de consecință, Curtea a constatat că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Instanța de fond a mai reținut că Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
A apreciat instanța de fond faptul că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
Instanța de fond a concluzionat că rezultă, fără echivoc, faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice. Ori, acest lucru presupune că, nici în prezent, dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii ca neîntemeiat a capătului de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
În motivarea recursului formulat se susține ca instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plata fără baza legală pentru respectiva cheltuială.
Un alt motiv de recurs invocat este acela al pretinsei respingeri în mod nelegal a cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, în cazul de față obligația de garanție existând în temeiul art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304 /2004, republicată - privind organizarea judiciară, potrivit căruia activitatea instanțelor si parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Interesul Ministerului Public - Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casație și Justiție este născut și actual, personal și direct, legitim și juridic.
Mai arată recurentul că Ministerul Public - Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de ordonator principal de credite este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata drepturilor bănești solicitate, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor fiind acela de a coordona acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Sentința a fost recurată și de către reclamanta - care a susținut că este nelegală și netemeinică pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 alin. 6,7 si 9.pr.civ. întrucat instanța nu s-a pronunțat asupra obiectului cererii de chemare în judecată, nu cuprinde în totalitate motivele pe care se sprijină hotarârea și aceasta este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursului formulat reclamanta arată că instanța, în mod greșit a admis acțiunea doar pentru perioada 3.06.2005 - 1.02.2007 deoarece nu a fost obiectul judecății, în cauză existând autoritate de lucru judecat, potrivit sentinței civile nr. 1150/8.04.2008.
Se mai arată ca instanța nu s-a pronunțat inițial pe obiectul integral al cererii de chemare in judecata, respectiv pentru obligarea pârâților la plata sporului de 50% pe perioada 1.02.2007 până la data plății efective.
Reclamanta apreciază hotărârea nelegală întrucât a acordat pe de o parte ceea ce nu a cerut, iar pe de alta parte nu s-a pronunțat pe obiectul cauzei, în sensul mai sus arătat.
În mod greșit a constatat prescrisă acțiunea pentru perioada 1.10.2000 - 2.06.2005, deoarece termenul de prescripție potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958 începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, și anume martie 2008. În opinia recurentei, instanța trebuia să respingă ca nefondată excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 2000 - 2005 și să o admită așa cum s-a solicitat prin cererea precizatoare din data de 13 iunie 2008.
La data de 13.05.2009 Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat cerere de intervenție atât în interesul recurentului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cât și în interesul Parchetului de pe lânga Tribunalul Prahova, precizând că sunt întrunite condițiile legale pentru admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție, respectiv atribuții legal instituite prin dispozițiile Legii nr. 304/2004, de ordonator secundar de credite, cu atribuții de control și coordonare a parchetelor din subordine.
Intervenienta a cerut instanței admiterea în principiu a cererii de intervenție și, pe fondul cauzei, să se aibă în vedere că își însușește criticile formulate de către, față de sentința civilă pronunțată de instanța de fond, critici menționate în recurs și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
La data de 10.06.2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat concluzii scrise solicitând ca la soluționarea cauzei instanța să aibă în vedere Decizia Curții Constituționale pronunțată în ședința din data de 27 mai 2009 prin care aceasta a statuat cu autoritate de lucru judecat, în mod definitiv și obligatoriu, ca exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. 3 din Constituție de către Înalta Curte de Casație și Justiție nu este compatibilă cu ".instituirea, modificarea, abrogarea unor norme juridice cu putere de lege".
Recurenta - a formulat concluzii scrise prin care a solicitat admiterea recursului formulat, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul obligării in solidar a, T P, B pe pe perioada octombrie - 1.02.2005 și de la 1.02.2007 și pentru viitor, actualizată cu rata inflației.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, Curtea constată în fapt următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost ulterior precizată reclamanta - a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, reprezentând 50% din salariul de bază brut, începând cu luna octombrie 2000 și până la data de 1.02.2007.
În mod legal și întemeiat instanța de fond a apreciat că dreptul recurentei-reclamante la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropshică subzistă în considerarea deciziei în interesul legii nr. 21/10.03.2008 prin care s-a statuat, cu caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești, potrivit dispozițiilor art. 329.pr.civ. că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001 .
Decizia pronunțată de Curtea Constituțională, în data de 27 mai 2009, prin care aceasta a statuat că exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. 3 din Constituție de către Înalta Curte de Casație și Justiție nu este compatibilă cu".instituirea, modificarea, abrogarea unor norme juridice cu putere de lege" nu este de natură să înlăture efectele deciziei în interesul legii mai sus menționate pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, neputând produce efecte juridice decât asupra deciziilor emise de către aceasta instituție ulterior pronunțării asupra conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României Guvernul României, pe de altă parte, cerere formulată de Președintele României în temeiul art. 146 lit. e) din Constituție.
În ceea ce privește motivul de recurs ce vizează pretinsa respingere în mod greșit a cererii de chemare în garanție, Curtea constată ca în cauza nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.60 pr.civ. privind admisibilitatea cererii de chemare în garanție întrucât aceasta instituție nu poate fi considerată culpabilă în nici un mod față de neîndeplinirea obligației recurentei-pârâte de a achita sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Chiar dacă în baza disp. art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304 /2004, republicată - privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor are în atribuții elaborarea bugetului de stat strict în baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, deci la solicitarea acestora, iar în cauză nu s-a efectuat nicio probă din care să rezulte că aceste sporuri salariale au fost solicitate anterior formulării acțiunii, dar nu au fost aprobate de către Ministerul Economiei și Finanțelor.
Referitor la obligarea recurentului-pârât la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, Curtea reține că în mod judicios instanța de fond a apreciat, față de devalorizarea monedei naționale, că recurenta-reclamantă este îndreptățită la plata acestor drepturi salariale actualizate cu indicele de inflație, ca o despăgubire pentru prejudiciul produs prin neachitarea acestora la scadența. Situația invocată de recurentul-pârât în sensul ca Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, ca institutie bugetara, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără baza legală pentru respectiva cheltuială nu reprezintă o cauză de exonerare de la plata acestei despăgubiri.
Curtea apreciază fondat recursul formulat de către recurenta-reclamantă, pentru considerentele care urmează a se expune în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta -recurenta a solicitat obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 1.02.2007 și până la data plății efective. Ulterior și-a precizat cererea (fila 46 dosar de fond), solicitând drepturile bănești mai sus menționate și pentru o perioada anterioară, respectiv începând cu octombrie 2000 și până la data de 1.02.2007 inclusiv, precum și în continuare, până la data plății efective, formulând acțiunea la data de 03.06.2008.
Curtea mai reține că prin sentința civila nr. 1150/8.04.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- ( filele 4- 6 dosar de fond), pârâții erau deja obligați la plata acestui spor către recurenta-reclamantă pentru perioada 4.02.2005 - 1.02.2007, acțiunea fiind respinsă ca prescrisă extinctiv pentru perioada 21.05.2004-04.02.2005, astfel că instanța de fond s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a solicitat, acordând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 3.06.2005-1.02.2007 și admițând excepția prescripției extinctive pentru perioada 04.02.2005- 3.06.2005- pentru aceasta perioada fiind acordate drepturile salariale solicitate și operând autoritatea de lucru judecat, în baza sentinței civile mai sus menționate pe care recurenta-reclamantă a depus-o la dosarul cauzei,.
Pe de alta parte Curtea nu poate primi susținerile recurentei -reclamante în sensul că în cauză data de la care curge termenul de prescripție extinctivă pentru pretențiile aferente perioadei octombrie 2000- 1.02.2005 este cel al pronunțării deciziei în interesul legii mai sus menționate, întrucât data de la care curge prescripția extinctiva este reglementată strict de dispozițiile Decretului-lege nr. 167/1958, art. 7, fiind aceea de la care se naște dreptul la acțiune. Ori, dreptul la acțiune al acesteia s-a născut anterior apariției deciziei în interesul legii, aceasta din urma nefăcând altceva decât să ofere rezolvare unei probleme juridice controversate, care au primit soluții diferite în practica instanțelor judecătorești, fără ca, în lumina reglementării prescripției extinctive prin actul normativ mai sus menționat, decizia în interesul legii sa aibă vreo semnificație juridica cu privire la începerea, suspendarea sau întreruperea termenului de prescripție extinctivă.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312.pr.civ. Curtea urmează să respingă ca nefondat, recursul formulat de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎCCJ, declarat împotriva sentinței civile nr.116 din 9.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, și, pe cale de consecință, să respingă în fond ca neîntemeiată și cererea de intervenție accesorie formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Va admite recursul declarat de reclamanta-și va modifica în parte sentința în sensul că va înlătura dispoziția referitoare la admiterea excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune pentru perioada 2.02.2005-3.06.2005.
Va admite în parte acțiunea precizată în sensul că va obliga pârâții P- Parchetul de pe lângă ICCJ, -Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, P-Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare de 50% lunar calculat la indemnizația brută lunară începând cu 1.02.2007 la zi și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecăreia la data plății efective.
Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă ÎCCJ, cu sediul în B,--14, sector 5, împotriva sentinței civile nr.116 din 9.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații-pârâțiMinisterul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu sediul în B,--3, sector 3,Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,- A, județ P și intimatul -intervenient accesoriuMinisterul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Respinge în fond ca neîntemeiată cererea de intervenție în interesul
recurentului Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, formulată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Admite recursul declarat de reclamanta-, domiciliată în P, -,.149,.C,.5,.109, județ P, împotriva sentinței civile nr.116 din 9.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Modifică în parte sentința în sensul că înlătură dispoziția referitoare la admiterea excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune pentru perioada 2.02.2005-3.06.2005.
Admite în parte acțiunea precizată în sensul că obligă pârâții P- Parchetul de pe lângă ICCJ, -Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, P-Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare de 50% lunar calculat la indemnizația brută lunară începând cu 1.02.2007 la zi și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecăreia la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
fiind în semnează,
Președintele instanței,
Grefier,
Red.
Tehnored./
3 ex.- 3.08.2009
fond- Curtea de APEL PLOIEȘTI
fond.,
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Simona Petruța Buzoianu Vera Andrea PopescuJudecători:Simona Petruța Buzoianu Vera Andrea Popescu
