Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1628/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1628
Ședința publică din data de 9 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Alexandru
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA- GRUP, cu sediul în B,-, sector 1, cu sediul procesual ales la Și Asociații, cu sediul în B, B-dul - -- House nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.918 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în Târgoviște, B-dul -, -.8,.5, jud.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-pârâtă SC SA-Membru Grup, intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat, iar pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-a depus o cerere de judecare în lipsă a cauzei, formulată de recurenta-pârâtă care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După strigarea cauzei și rămânerea în pronunțare, dar în timpul ședinței de judecată, s-a prezentat avocat pentru recurenta-pârâtă, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata sumei de 5630 lei, reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004 - 2006, actualizate cu rata inflației.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost salariata societății pârâte până la 15.06.2006, iar pentru munca prestată a primit lunar un salariu conform contractului individual de muncă și pe lângă acest salariu trebuia să beneficieze de o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, conform art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pe anii menționați în cererea de chemare în judecată.
Cu toate acestea, nu a beneficiat de acele suplimentări salariale pentru perioada 2004-2006.
Reclamanta și-a întemeiat cererea pe prevederile art.166 din Codul muncii și ale art.168 alin.1 din CCM 2004-2007.
În dovedire s-au depus înscrisuri.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât începând cu anul 2003 reprezentanții societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat(art.168 alin.1 din CCM), în acest sens fiind negociat și inserat și art.168 alin.2, această precizare referindu-se la faptul că operațiunea includerii drepturilor salariale solicitate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, ci a continuat să producă efecte și în anii următori.
Prin decizia nr.3793/18.06.2007 Comisia Paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori, fiecărui salariat fiindu-i opozabilă atât reglementarea conținută de CCM cât și interpretarea oferită de către Comisia Paritară.
Intenția clară a semnatarilor CCM de a menține măsura includerii sumelor în discuție în venitul lunar este susținută de faptul că referirea la o măsură dispusă pentru anul 2003 nu se justifică decât în situația în care se intenționează ca ea să producă efecte în continuare, iar modalitatea de modificare a textului inițial convenit demonstrează continuitatea aplicării acestei măsuri.
Art.9 al CCM prevede că interpretarea clauzelor se face prin consens, iar dacă nu se realizează consensul clauza se interpretează în favoarea salariatului.
S-a mai arătat că promovarea acțiunii este prematură, întrucât ipotetic, dacă drepturile salariale nu ar fi fost incluse în salariu, dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Prin notele scrise depuse la dosar pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât potrivit disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM este de 6 luni.
La termenul de judecată din 09.01.2008 a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, constatându-se că potrivit dispozițiilor art. 283 al. 1, lit. c) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, iar lit. e), a aceluiași text de lege prevede un termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 168 din pe care și-a întemeiat reclamanta cererea, drepturile solicitate în prezenta cauză au un caracter de drepturi salariale suplimentare, fiind aplicabile, așadar dispozițiile art. 283 alin. 1, lit. c) Codul muncii, în privința termenului de prescripție.
La solicitarea pârâtei a fost admisă în cauză efectuarea unei expertize contabile, având ca obiective calculul primelor de Paște și pentru perioada menționată în cererea de chemare în judecată, cu aplicarea indicelui de inflație, stabilirea faptului dacă aceste primei au fost incluse în salariul de bază, similar anului 2003, depunându-se raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul, care a concluzionat că primele salariale pentru anii 2004-2006 au fost incluse în salariul de bază al reclamantei, astfel că cererea acesteia este fără obiect.
Obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză au fost admise de către instanță, la termenul de judecată din 05.03.2008, expertul răspunzând acestor obiecțiuni printr-o completare a raportului de expertiză, prin care a arătat că, întrucât au fost incluse în salariul de bază primele de Paști și C nu trebuiau evidențiate distinct pe o coloană separată.
Pârâta a depus un punct de vedere extrajudiciar întocmit de expertul, din care rezultă că dacă primele de Paște și C au fost incluse în salariul de bază lunar nu mai pot fi evidențiate pe o coloană separată în statele de plată.
Față de această completare a raportului de expertiză, în ședința publică din 02.04.2008, apărătorul reclamantei a precizat că în același gen de cauze toți ceilalți experți au ajuns la puncte de vedere diametral opuse, depunând în acest sens și un raport de expertiză contabilă întocmită în dosarul - al Tribunalului Dâmbovița, motiv pentru care a solicitat efectuarea unei noi expertize, probă ce a fost admisă de instanță, fiind numit ca expert, înlocuit ulterior cu expertul care a depus la dosar un raport de expertiză contabilă, asupra căruia nu s-au formulat obiecțiuni de către părți.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 918 din 28 mai 2008 respins excepția prematurității introducerii acțiunii, invocată de pârâta SC SA, a admis în parte acțiunea, și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3623 lei brut reprezentând contravaloare prime de C și Paște 2004-2006, conform raportului de expertiză - varianta II.
Totodată, a fost obligată pârâta la 550 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Cât privește excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, aceasta a fost respinsă întrucât chiar pârâta în întâmpinare susține că drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamantă au fost achitate acesteia, prin includerea lor în salariul de bază, astfel că nu se mai poate pune problema prematurității introducerii cererii de chemare în judecată în această situație.
Pe de altă parte, câtă vreme pârâta a solicitat respingerea acțiunii, în mod evident aceasta nu dorește să negocieze cuantumul suplimentării drepturilor salariale, conform art.168 alin.1 teza II din Contractul colectiv de muncă, neputându-și invoca propria culpă în ceea ce privește nerespectarea prevederilor acestui articol din Contractul colectiv de muncă în lipsa existenței unor negocieri cu.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamanta a fost salariata societății pârâte pe perioada menționată în cererea de chemare în judecată, până la data de 15.05.2006 când a încetat contractul individual de muncă al acestuia conform art.65 și 66 din Codul muncii.
Potrivit art.168 alin.1 din CCM/2004 salariații SNP SA urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, în alin.2 făcându-se precizarea că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
În CCM 2005, art.168 alin.2 a fost modificat în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, menținându-se prevederile alin.1.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri și noua expertiză contabilă a rezultat că reclamanta este îndreptățită să primească drepturi suplimentare pentru Cul anului 2004, Cul și Paștele anului 2005, Paștele anului 2006 actualizate pe baza indicelor de inflație, întrucât suma prevăzută la art.168 alin.1 din CCM nu a fost inclusă în salariul de bază pentru anii 2004- 2006.
Aceeași concluzie reiese și din interpretarea art.168 alin.1 și 2 din CCM 2004 - 2006, întrucât numai drepturile salariale suplimentare pentru anul 2003 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii 2004 - 2006 nu ar mai fi avut nici un motiv să le prevadă la art.168 alin.1 în contractele colective încheiate pentru această perioadă.
Mai mult, salariul de bază mediu pe SA la care se referă art.168 alin.1 din CCM nu este același în fiecare an, pentru a se susține de către angajator, care nu a făcut nici o dovadă în acest sens, că suplimentările salariale cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din CCM 2004 - 2006.
Cât privește adresa nr.3793/2007 a Comisiei Paritare, invocată în întâmpinare de către pârâtă, aceasta nu poate fi luată în considerare, nefiind menționată calitatea persoanelor semnatare, aceea de reprezentanți legali ai părților, precum și mandatul necesar pentru întocmirea respectivei adrese.
Referitor la punctul de vedere întocmit prin expertiza extrajudiciară, tribunalul apreciază că acesta nu are relevanță în cauză întrucât pornește de la premiza că primele au fost incluse în salariul de bază lunar, ipoteză infirmată prin probele administrate în cauză, pe lângă faptul că este vorba de o expertiză extrajudiciară, în cadrul căreia nu au avut posibilitatea ambele părți să-și exprime poziția.
Totodată, pârâta a menționat în întâmpinare că potrivit art.9 din CCM interpretarea clauzelor din Contractul colectiv de muncă se face prin consens și în caz contrar, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs, criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece sumele ce trebuiau achitate cu titlu de primă puteau fi plătite numai în condițiile negocierilor cu sindicatele care urmau să aibă loc u 15 zile calendaristice anterior celor două evenimente și așa cum s-a dovedit aceste negocieri nu au avut loc.
Cea de-a doua critică a recursului se referă la greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamanți au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu începând cu anul 2003.
Sub acest aspect, recurenta arată că potrivit art. 9 CCM interpretarea clauzelor acestui contract se face prin consens, iar potrivit art.10 soluționarea problemelor invite privind executarea contractului revine unei Comisii paritare, organ care a confirmat includerea în salariu a primelor solicitate prin acțiune.
În fine, se pretinde de către recurentă că în mod greșit instanța de fond a acordat prime care reprezintă echivalentul salariului mediu pe unitate în condițiile în care în conformitate cu art. 168 alin.1 CCM baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu brut pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
În mod corect tribunalul a respins excepția de prematuritate invocată de recurentă câtă vreme aceasta prin apărările de fond a susținut că sumele solicitate de reclamanți au fost deja achitate, ori dacă acestea au fost plătite nu se mai pune problema că nu s-a născut dreptul la acțiune.
Referitor la cealaltă excepție vizând prescripția dreptului material la acțiunea, Curtea reține că instanța de fond a făcut o interpretarea justă a disp. art. 283 Codul muncii stabilind că în cauză sunt incidente prevederile de la lit. c și nu cele de la lit. e pentru că în materia drepturilor salariale neacordate există un termen unic de prescripție de 3 ani fiind de neconceput ca pentru drepturile salariale să existe mai multe termene de prescripție în raport cu natura actului în care acestea își au izvorul.
Legat de fondul cauzei, Curtea va reține că apărările recurentei nu au fost înlăturate de plano, aceasta având posibilitatea să facă dovada că sporurile salariale solicitate au fost incluse în salariu așa cum s-a pretins și că sub acest aspect cele reținute de Comisia paritară corespuns adevărului.
Pe aceeași linie de idei nu trebuie uitat faptul că în raport cu art. 287 Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, respectiv recurentei.
Cu privire la ultima critică a recursului Curtea va constata că aceasta nu are fundament în probatoriul administrat la dosar, deoarece expertul contabil atunci când a stabilit întinderea drepturilor reclamanților a avut în vedere salariul de bază mediu brut pe unitate așa cum se prevede în art. 168 CCM.
Față de aceste considerente recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC SA- GRUP, cu sediul în B,-, sector 1, cu sediul procesual ales la Și Asociații, cu sediul în B, B-dul - -- House nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.918 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în Târgoviște, B-dul -, -.8,.5, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Alexandru
--- - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Tehnored. /SȘ
2 ex./16.09.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Alexandru
