Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1629/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1629
Ședința publică din data de 9 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Alexandru
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA- GRUP, cu sediul în B,-, sector 1, cu sediul procesual ales la și Asociații, cu sediul în B, B-dul - -- House nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.788 din 8 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliată în, str.13,.46,.C,.1,.4, jud. D, domiciliată în com., sat, jud. D, domiciliat în M, str.- nr.28, -.A,.2,.44, jud. D, domiciliat în com., sat Colibași, jud.D, cu domiciliul ales la Cabinet avocat -, com. nr.994, jud. D, cu domiciliul ales la Cabinet avocat -, com. nr.994, jud.D.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă, lipsă fiind recurenta-pârâtă SC SA-Membru Grup, intimații-reclamanți,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat, iar pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-a depus o cerere de judecare în lipsă a cauzei, formulată de recurenta-pârâtă care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, la cerere fiind atașate xerocopii ale mai multor înscrisuri și, de asemenea, s-au mai depus note scrise formulate de intimata-reclamantă.
Intimata-reclamantă arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Intimata-reclamantă având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
După strigarea cauzei și rămânerea în pronunțare, dar în timpul ședinței de judecată, s-a prezentat avocat pentru recurenta-pârâtă, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr. 7276/120/ 12.12.2007, reclamanta a chemat în judecată intimata SC SA, cu sediul în B,-, sector 1, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 3360 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, aferente anilor 2004 - iulie 2005, reactualizate la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în contractul colectiv de muncă se prevede o suplimentare drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu de bază cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, pentru fiecare salariat.
Pentru anii 2004 - 01.07.2005, aceasta a învederat că nu a beneficiat de aceste suplimentări salariale, care se ridică la suma de 3360 lei.
A precizat, de asemenea, că a fost salariata SC SA - de G, în funcția de Serviciu Resurse Umane din anul 1971 până la data de 01.07.2005, când a fost pensionată pentru limită de vârstă.
În drept au fost invocate prevederile art.168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă și art. 269 Codul Muncii și s-a solicitat, potrivit art. 242 Cod procedură civilă, judecarea cauzei în lipsă.
Acțiunea a fost dovedită cu copia actului de identitate al reclamantei, copia carnetului de muncă, decizia nr. 421/ 07.07.2007 emisă de unitatea intimată privind încetarea activității acesteia, copia contractului de muncă pe anii 2003, 2004, 2005 și 2006, extras din ziarul " Zilei de A" din 14.12.2007.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că, începând cu anul 2003, reprezentanții societății și cei ai au convenit ca drepturile salariale suplimentare de C și Paști să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, că operațiunea includerii acestor drepturi în salarii nu a avut o aplicabilitate limitată, continuând să producă efecte și în anii următori, textul articolului nr. 168 din CCM fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din anul 2005.
S-a mai susținut de intimată prin întâmpinare că, pentru a evita orice interpretări contrare în privința intenției rele a părților, Comisia Paritară a adoptat decizia nr. 5140/2007 la 31.08.2007 prin care s-a confirmat faptul că părțile au înțeles ca, începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin. 1 din CCM să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților, iar începând cu anul 2004, art. 168 alin. 1 din CCM a rămas fără obiect, deoarece primele erau parte a salariului de bază ca întreg.
În ceea ce privește modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii, s-a arătat de către intimată că este greșită atât timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate și nu la salariul de bază mediu ale cărui valori la nivelul anilor 2004 - 2007 au fost diferite față de valorile prezentate de către reclamant fiind stabilite prin adresa nr. 2022/04.09.2007.
A mai precizat intimata că promovarea unor astfel de acțiuni este prematură în raport cu prevederile contractuale, care eventual ar justifica dreptul la acțiune. Dacă s-ar admite ipotetic faptul că drepturile salariale în discuție nu ar fi fost incluse în sumele deja acordate salariaților, oricum dreptul de a formula prezenta acțiune, nu se poate considera născut, atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. Conform art. 1 al art. 168, teza finală, text modificat în perioada 2003 - 2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente: Paști și Cum aceste negocieri nu au avut loc, intimata apreciază că nu se poate vorbi despre existența în patrimoniul salariaților a unui drept care să fie valorificat prin astfel de acțiuni.
S-au anexat întâmpinării copii de pe următoarele acte: Actul Adițional la CCM, încheiat în anul 2003, Anexa nr. 2 - CCM la nivelul anului 2004, Anexa nr. 3 - CCM la nivelul anului 2005, Anexa nr. 4 - CCM la nivelul anului 2006 și 2007; Anexa nr. 2 la CCM, Decizia Comisiei Paritare nr. 3793 din data de 18.06.2007, Nota comisiei Paritare nr. 5140 din 31.08.2007, Sentința civilă nr. 684/14.07.2005, adresa nr. 2022 din 04.09.2007.
Intimata a solicitat prin întâmpinare conexarea la dosarul cauzei și a altor cauze, arătând că dispozițiile art. 164 Cod procedură civilă prevăd că legătura strânsă dintre obiectul și cauza unor pricini pendinte reprezintă o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea fiecărui judecător, așa încât, conexarea cauzelor reprezintă o măsură utilă justiției, fiind o chestiune de bună administrație în raport cu numărul litigiilor precum și cu probatoriul care urmează a fi administrat în fiecare dintre ele. Mai mult, arată intimata, scopul conexării este acela de a se evita hotărâri contradictorii cu privire la aceeași problemă juridică, iar în situația de față se impune soluționarea unitară a cererilor formulate de petenți.
În ședința publică din data 03.04. 2008 s-a dispus conexarea la prezenta cauză a cauzei civile nr-, petentă în cauză fiind .
La termenul de judecată din data de 17.04. 2008 s-a dispus conexarea la prezenta cauză a cauzelor civile nr-, -, - și -, petenți în cauză fiind -., .
Cu referire la dosarele conexate la prezenta cauză, petenții au chemat în judecată pe intimata SC SA, pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată aceasta la plata sumelor de bani solicitate prin acțiunea promovată de fiecare petent în parte, reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate pe anii 2004 - 2007 și beneficiul de care au fost lipsiți prin neplata la timp, în raport cu rata inflației.
Cererile formulate de petenții ale căror cauze s-au conexat la prezenta cauză, au avut aceeași motivare în fapt și în drept cu cea formulată de petenta, aceștia solicitând în dovedirea cererilor lor proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată de unitatea intimată s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, motivat de faptul că sumele solicitate de petenți nu reprezintă drepturi salariale ci drepturi acordate salariaților în scopul de a le oferi o protecție specială și sunt prescriptibile în termen de 6 luni, termen aplicabil cererilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM și prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii.
Tribunalul a respins această excepție motivat de faptul că părțile prezentului conflict sunt cele ale unui raport juridic de muncă, iar obiectul cererii îl reprezintă drepturi ce decurg din executarea contractului individual de muncă, fiind incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, care stabilesc că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 788 din 8 mai 2008, admis acțiunea formulată de petenții, -., și în contradictoriu cu intimata SC SA, obligând intimata să plătească reclamanților suplimentările salariale reprezentând prime de Paști și C pentru perioada solicitată de petenți, conform perioadei efectiv lucrate de fiecare, în cuantumul prevăzut de art. 168 din Contractul colectiv de muncă, reactualizate cu indicele de inflație la momentul plății și la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu de apărător, către reclamantul -..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunile conexate de instanță, petiționarii au solicitat obligarea unității intimate la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentări salariale de Paști și C pentru perioada 2004 - 2007 și diferența dintre salariul minim pe unitate și cel primit efectiv de petenți, cu cheltuielile de judecată aferente.
Astfel, chiar dacă pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale - prime de Paști și C au fost incluse, potrivit art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2004 și până în anul 2007 aceste suplimentări nu au mai fost acordate așa cum prevedea contractul colectiv de muncă și actele adiționale la acesta.
Analizând contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 2643 din 11.05.2008 la și contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 1054 din 24.02.2006 al B, precum și actele adiționale la contractul colectiv de muncă depuse la dosar, se poate concluziona că primele de Paști și C nu au mai fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat în perioada 2004-2007, astfel că prin fapta sa angajatorul a cauzat o pagubă în dauna angajaților săi.
Potrivit art. 269 Codul Muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu.
În caz de refuz, salariatul se poate adresa cu cerere în despăgubiri la instanțele judecătorești.
Așa fiind, temeiul răspunderii patrimoniale a angajatorului îl constituie dispozițiile art. 269 Codul Muncii, pentru nerespectarea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, actele adiționale la acesta, precum și a contractelor de muncă individuale ale salariaților.
De asemenea, răspunderea unității intimate este angajată față de petiționari și în baza art. 7 (2) din Legea nr. 130/ 1996 privind contractul colectiv de muncă potrivit căruia contractele colective de muncă reprezintă legea părților.
Neîndeplinirea obligațiilor din contract, respectiv neacordarea acestor drepturi salariale - Prime de Paști și C și diferențe salariale față de salariul minim pe unitate, atrage răspunderea părții vinovate, în speță a A, conform art. 30 (2) din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă.
Ori, prevederile contractului individual de muncă decurg din prevederile contractului colectiv de muncă, fiind un contract bilateral, sinalagmatic, cu obligații reciproce între părți, salariații îndeplinindu-și sarcinile de muncă, în timp ce angajatorul a încălcat drepturile lor salariale, prevăzute de art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs, criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că instanța de fond nu a reținut în mod greșit excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece sumele ce trebuiau achitate cu titlu de primă puteau fi plătite numai în condițiile negocierilor cu sindicatele care urmau să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior celor două evenimente și, așa cum s-a dovedit, aceste negocieri nu au avut loc.
Cea de-a doua critică a recursului se referă la greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM, în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamanți au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu începând cu anul 2003.
Sub acest aspect, recurenta arată că potrivit art. 9 CCM interpretarea clauzelor acestui contract se face prin consens, iar potrivit art.10 soluționarea problemelor ivite privind executarea contractului revine unei Comisii paritare, organ care a confirmat includerea în salariu a primelor solicitate prin acțiune.
În fine, se pretinde de către recurentă că instanța de fond a acordat în mod greșit prime care reprezintă echivalentul salariului mediu pe unitate în condițiile în care, în conformitate cu art. 168 alin.1 CCM, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu brut pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
În mod corect tribunalul a respins excepția de prematuritate invocată de recurentă câtă vreme aceasta, prin apărările de fond, a susținut că sumele solicitate de reclamanți au fost deja achitate, ori dacă acestea au fost plătite nu se mai pune problema că nu s-a născut dreptul la acțiune.
Referitor la cealaltă excepție vizând prescripția dreptului material la acțiune, Curtea reține că instanța de fond a făcut o interpretare justă a disp. art. 283 Codul Muncii stabilind că în cauză sunt incidente prevederile de la lit. c și nu cele de la lit. e ale acestui articol pentru că în materia drepturilor salariale neacordate există un termen unic de prescripție de 3 ani fiind de neconceput ca pentru drepturile salariale să existe mai multe termene de prescripție în raport cu natura actului în care acestea își au izvorul.
Legat de fondul cauzei, Curtea va reține că apărările recurentei nu au fost înlăturate de plano, aceasta având posibilitatea să facă dovada că sporurile salariale solicitate au fost incluse în salariu așa cum s-a pretins și că sub acest aspect cele reținute de Comisia paritară corespuns adevărului.
Pe aceeași linie de idei nu trebuie uitat faptul că în raport cu art. 287 Codul Muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, respectiv recurentei.
Cu toate acestea, recurenta nu a depus la dosar ștate de plată din care să rezulte indubitabil că primele au fost incluse în salariu, astfel încât și acest motiv de recurs urmează a fi respins.
Cu privire la ultima critică a recursului, Curtea va constata că aceasta nu are fundament în probatoriul administrat la dosar, deoarece expertul contabil, atunci când a stabilit întinderea drepturilor reclamanților, a avut în vedere salariul de bază mediu brut pe unitate așa cum se prevede art. 168 CCM.
Față de aceste considerente recursul se privește ca nefondat și, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civ. urmează a fi respins ca atare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA- GRUP, cu sediul în B,-, sector 1, cu sediul procesual ales la Și Asociații, cu sediul în B, B-dul - -- House nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.788 din 8 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliată în G, str.13,.46,.C,.1,.4, jud.D, domiciliată în com. sat, jud.D, domiciliat în M, str.- nr.28, -.A,.2,.44, jud.D, domiciliat în com. sat Colibași, jud.D, cu domiciliul ales la Cabinet avocat -, com. nr.994, jud.D, cu domiciliul ales la Cabinet avocat -, com. nr.994, jud. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Alexandru
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. CP/MD
2 ex./19.09.2008
f- - Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Alexandru
