Anulare act. Decizia 751/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 751
Ședința publică din data de 9 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Rodica Duboșaru
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții și, ambii domiciliați în,-, județ P,împotriva deciziei civile nr. 133 din 10 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții și domiciliați în,-, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții pârâți și personal și asistați de avocat din cadrul Baroului B potrivit împuternicirii avocațiale nr. 93 din 9.06.2008 și intimații reclamanți și personal și asistați de avocat din cadrul Baroului P conform împuternicii avocațiale nr.54 din 2.07.2008.
Procedura îndeplinită.
Cererea de recurs este timbrată cu suma de 50,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr. - din 15.07.2008 și timbre judiciare în valoare de 1,50 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenții pârâți depune în fața instanței adeverința nr. 9133/3.09.2008 eliberată de Primăria Oraș, pe care o comunică apărătorului intimaților reclamanți și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat pentru intimații reclamanți învederează instanței că are cunoștință despre adeverința depusă și numai are alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea recursului.
Avocat pentru recurenții pârâți și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Arată recurenții pârâți prin apărător că în cauză operează excepția autorității de lucru judecat în sensul că prin decizia Curții de APEL PLOIEȘTI,rămasă definitivă și irevocabilă,s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că intimații nu au nici un drept cu privire la construcțiile și terenul în litigiu.
Susțin recurenții pârâți că la data de 23 mai 2003 au cumpărat de la defuncta mamă a intimatului imobilul în litigiu, fapt recunoscut de intimați prin întâmpinarea depusă la dosar, prin litigiul anterior s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, intimatul putând să ceară în contradictoriu cu defuncta sa mamă să se constate că este constructor de bună credință, așa încât recurenții nu pot avea calitate procesuală pasivă.
Invocă de asemenea recurenții pârâți excepția inadmisibilității acțiunii deoarece acțiunea în constatare este inadmisibilă atâta vreme cât există posibilitatea acțiunii în realizare, intimații nu au solicitat contravaloarea construcțiilor, un drept de creanță, si să se constate calitatea de bun constructor, astfel că acțiunea în constatare este inadmisibilă.
În fine, arată recurenții pârâți, dreptul la acțiune este prescris având în vedere că termenul general de prescripție de 3 ani curge de la data de 22 mai 2003 când au devenit proprietarii imobilului în litigiu, acțiunea fiind formulată la 4 ani de la cumpărarea imobilului.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimații reclamanți și arată că excepția autorității de lucru judecat este neîntemeiată, deoarece prin sentința civilă nr. 805/2004 a Judecătoriei Sinaias -a analizat cererea privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 476/2003, prin care pârâții au cumpărat terenul în suprafață de 3971.p și clădirea l compusă din magazie și grajd în suprafață de aproximativ 22 mp., iar pe același teren se află o altă construcție compusă din 2 camere, prispă,edificată de intimații reclamanți, care nu a făcut obiectul acelui litigiu.
Mai arată intimații reclamanți că în cauză calitatea de constructor de bună credință nu poate fi opusă de către persoana care a construit pe terenul altuia decât proprietarului acelui teren, în speță recurenții pârâți care au astfel calitate procesuală pasivă.
Învederează intimații reclamanți că temeiul juridic al acțiunii în reprezintă dispozițiile art.494 alin.3 teza a II-a Cod civil, obiectul acestui dosar fiind stabilirea calității acestora de constructori de bună credință calitate care poate fi stabilită fără să se stabilească și întinderea dreptului.
Susțin intimații reclamanți că termenul de prescripție nu curge de când s-a încheiat actul de vânzare cumpărare, ci s-a născut de la data când s-a pornit executarea silită adică 2.10.2006, data la care executorul judecătoresc i-a pus în posesie pe pârâți asupra terenului pe care este edificată construcția.
Solicită respingerea excepțiilor invocate ca neîntemeiate și în consecință respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, reține următoarele;
Prin acțiunea civila înregistrata pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr-, reclamantul a chemat în judecata pe pârâții si, pentru ca prin sentința ce se va pronunța, sa fie obligați aceștia la crearea unei servituți de trecere si pentru a se dispune anularea contractului de vânzare-cumpărare al pârâților, întrucât în cuprinsul acestui act sunt menționate si construcții proprietatea reclamantului.
Ulterior, reclamantul si-a modificat acțiunea solicitând sa se constate calitatea sa de constructor de buna-credință al imobilului construcție compus din 2 camere, cămara, hol, atelier si grajd, situat în orașul,-, jud.
In motivarea cererii completatoare, reclamantul a arătat ca a edificat aceasta construcție in urma cu peste 30 de ani si este distincta de construcția C1 menționata in cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.476/22.05.2003.
Pârâții au formulat întâmpinare-cerere reconvenționala prin care au solicitat respingerea acțiunii modificata ca neîntemeiata și obligarea reclamantului de lăsa în deplina proprietate si liniștită posesie construcția situata pe terenul din orașul,-, cu obligarea reclamantului la cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii lor, pârâții au arătat ca au dobândit construcțiile situate pe acest teren in baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.476/22.05.2003, așa încât reclamantul nu poate pretinde ca el a ridicat respectiva construcție.
Judecătoria Sinaiaa pronunțat sentința civila nr.863/13.09.2007 prin care a admis acțiunea, astfel cum a fost precizata de către reclamanții si, a constatat calitatea de constructor de buna credință a reclamanților asupra construcției situata în orașul,-, jud.P identificata prin raportul de expertiza construcții ing. si a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea capătului de cerere privind servitutea de trecere.
Totodată, a fost respinsa ca neîntemeiată cererea reconvenționala formulata de către pârâți si au fost obligați aceștia la 500 lei cheltuieli de judecata către reclamanți.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre prima instanță a reținut ca, din întregul probatoriu administrat in cauza a rezultat ca, pe terenul dobândit de pârâți prin contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 476 /22 mai 2003 la BNP, reclamantul a ridicat construcția identificata prin raportul de expertiza, la data edificării reclamantul având credința ca terenul ii aparține, astfel că acesta are calitatea de constructor de bună-credință.
Instanța a mai constatat ca, în ceea ce privește cererea reconvenționala formulata de pârâți, acțiunea în revendicare aparține proprietarului neposesor si se exercită împotriva posesorului neproprietar, în speță pârâții deținând posesia asupra imobilului in litigiu si reclamantul neavând acces la construcții.
Impotriva acestei sentințe, pe care au criticat-o ca fiind netemeinica si nelegala, au declarat in termen legal apel pârâții u si u.
In motivarea apelului, apelanții au solicitat completarea probatoriilor prin admiterea obiecțiunilor la expertiza si pe fond, schimbarea sentinței civile nr.863/13.09.2007 pronunțată de Judecătoria Sinaia, in sensul respingerii acțiunii ca neintemeiată, cu obligarea intimaților la cheltuieli de judecata.
S-a motivat că instanța de fond a pornit de la premisa total eronata in sensul ca pe terenul din or.-, jud.P, mai exista o construcție care a fost identificata prin raportul de expertiza, distincta de cea menționata în contractul de vânzare-cumpărare.
Un al doilea motiv de apel îl reprezintă reținerea selectiva de către prima instanță a declarațiilor martorilor audiați în cauza, chiar si a celor propuși de reclamant, atunci când a apreciat buna-credință a reclamanților la ridicarea acestor construcții, apelanții apreciind ca nu s-a demonstrat prin mijloace de proba concludente în ce măsura a existat contribuția reclamantului intimat la edificarea construcției.
In condițiile în care terenul era al părinților reclamantului, aceștia au construit pe terenul proprietatea lor un grajd sau o magazie, dar i-a ajutat si fiul lor cel mare, astfel ca nu se poate considera la acel moment al construirii, ca atitudinea sa intima a fost aceea ca ridica o construcție de bună-credință pentru sine, in contra voinței părinților săi.
Au mai arătat apelanții ca aceasta construcție a fost înscrisă ani de zile la rolul mamei reclamantului si a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare dintre aceasta si apelanții pârâț, contract pe care reclamantul a încercat să-l anuleze intr-un proces anterior.
Referitor la respingerea reconvenționalei, apelanți învederează ca motivarea instanței de fond vine in flagranta contradicție cu motivarea admiterii acțiunii principale, in prima motivare instanța reținând că exista două construcții absolut distincte pe teren, iar prin cea de-a doua recunoscând calitatea apelanților pârâți de proprietari si atribuindu-le nejustificat posesia alături de proprietate.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 133 din 10 martie 2008 a respins apelul ca nefondat, reținând în fapt că prin cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost precizata, reclamanții si au solicitat sa se constate calitatea lor de constructori de buna-credintă ai imobilului construcție compus din doua camere, hol, atelier si grajd situate in,-, jud. P, iar pârâții -apelanți au solicitat pe cale de cerere reconvenționala obligarea reclamanților de a le lăsa în deplina proprietate si liniștită posesie construcția compusa din magazie si grajd situata pe terenul din orașul,-.
Tribunalul a constatat ca prin contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 476 /22.05.2003 mama reclamantului -intimata, a înstrăinat apelanților -pârâți imobilul compus din teren în suprafață de 3971. si construcția de pe acesta, reprezentând clădirea C1 (anexa ) compusa dintr-o magazie si un grajd,în suprafață utila de 22,28., construcție din paianta, învelită cu carton.
Din raportul de expertiza întocmit de expert tribunalul a reținut ca pe terenul în litigiu se afla mai multe construcții decât cea indicata în actul de înstrăinare, respectiv: locuința cu suprafața utilă de 22,95., grajd cu suprafața utila de 18,34., atelierul de tâmplărie cu suprafața de 7,20. șopronul pentru oi de 6,12. si grajdul pentru oi cu suprafața de 9,10..
S-a apreciat ca in mod legal si întemeiat instanța de fond a reținut ca pe terenul in litigiu, reclamantul cu soția sa a ridicat o construcție alături de părinții săi, pe terenul acestora din urma si cu consimțământul lor, aprecierea bunei sau relei credințe a făcându-se nu în funcție de credința greșită a acestuia ca ridica o construcție pe un teren care ii aparține, ci în funcție de consimțământul proprietarilor terenului ca reclamanții -intimați să construiască pe terenul proprietatea lor.
In ceea ce privește soluționarea cererii reconvenționale se retine,atât din declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond cât si din procesul -verbal de executare silită încheiat la data de 02.10.2006 de Executorul judecătoresc prin care apelanții -pârâți au fost puși în posesie asupra terenului în suprafață de 1930. situat in orașul,-, jud. P, ca reclamanții -intimați nu folosesc in prezent construcția in litigiu.
Astfel, acțiunea in revendicare este acțiunea proprietarului neposesor formulata împotriva posesorului neproprietar, in cauza nefăcându-se dovada situației ca intimații -reclamanți exercita atributele dreptului de posesie asupra construcției pentru care au solicitat sa se constate calitatea lor de constructori de buna-credință.
Împotriva deciziei civile nr. 133/10.03.2008 a Tribunalului Prahova au formulat recurs pârâții și, întemeiat fiind pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, invocând autoritatea de lucru judecat, în sensul că în mod irevocabil s-a stabilit anterior prin deciziile civile nr. 199/11.02.2005 și nr. 1449/16.11.2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI că intimații nu au nici un fel de drept asupra terenului și a construcției în litigiu,
Un alt motiv de recurs se referă al neaplicarea corectă a legii.
Astfel, la 22.05.2003 mama intimatului, le-a vândut cu act autentic de vânzare cumpărare terenul și construcțiile aflate pe acesta, împrejurare cunoscută de acesta întrucât ulterior în anii 2004 -2005 avut loc un alt litigiu, în care s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare.
În atare condiții, intimatul putea să ceară numai în contradictoriu cu defuncta sa mamă, să se constate că este constructor de bună credință, pârâții neavând calitate procesuală pasivă.
Recurenții mai invocă și inadmisibilitatea acțiunii în constatare, câtă vreme există posibilitatea acțiunii în realizare, intimații nesolicitând contravaloarea construcțiilor.
De asemenea, aceștia invocă și excepția prescripției dreptului la acțiune. În cazul de față, acțiunea nu poate fi primită, termenul de prescripție fiind de trei ani, recurenții devenind proprietari la 22.05.2003.
Pe de altă parte, recurenții motivează că nu se poate invoca existența unui drept fie el acela de constructor de bună credință care generează un drept de creanță, câtă vreme s-a stabilit irevocabil prin încheierea de intabulare, care sunt construcțiile aflate pe terenul respectiv, fiind evident că respectivele construcții au fost proprietatea părinților intimatului.
Intimații și au formulat întâmpinare, solicitând în esență respingerea recursului ca neîntemeiat.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs și dispozițiile legale în materie, urmează să respingă recursul ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, Curtea reține că obiectul dosarului nr. 8805/2005 al Curții de APEL PLOIEȘTI este constatarea nulității parțiale a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 476/2003 Notarul Public și constatarea dreptului de proprietate al reclamantului pentru terenul în suprafață de 200 mp. situat în -, iar obiectul prezentului dosar este constatarea calității de constructor de bună credință a reclamanților și reconvenționala pârâților privind revendicarea construcției existente pe teren.
Potrivit art.1201 cod civil există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți. În cazul de față, obiectul este însă diferit.
Cu privire la lipsa calității procesuale pasive a recurenților pârâți, Curtea constată că aceștia au calitate procesuală pasivă, cât timp construcția în litigiu este edificată pe terenul acestora, iar cu privire la inadmisibilitatea acțiunii de asemenea critica este nefondată.
Astfel, este dreptul reclamantului de a stabili cadrul procesual și obiectul acțiunii, iar modul în care acesta înțelege ulterior să-și valorifice hotărârea judecătorească sau să acționeze este o altă situație.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea constată că în cauză nu se poate discuta despre termenul general de prescripție de trei ani, cât timp obiectul acțiunii îl reprezintă constatarea calității de constructor de bună credință asupra construcției, iar acțiunile în constatare sunt imprescriptibile.
Așa fiind, văzând și disp.art. 312 (1) Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.274 Cod pr.civilă va obliga pe recurenții pârâți și la 800 lei cheltuieli de judecată către intimații și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și, ambii domiciliați în,-, județ P,împotriva deciziei civile nr. 133 din 10 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții și domiciliați în,-, județ
Obligă recurenții pârâți și la 800 lei cheltuieli de judecată către intimații și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Rodica Duboșaru
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. RD/BA
2 ex./17.09.2008
f- Jud.
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Rodica Duboșaru
