Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1664/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1664/R-CM
Ședința publică din 13 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR, P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.461/CM din 03 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul-pârât, Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia în numele membrilor de sindicat, intimații-reclamanți șa și intimații-pârâți Colegiul Național P, Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus întâmpinare din partea Sindicatului Învățământ Preuniversitar Muntenia și o cerere din partea intimatului-pârât Ministerul Educației, Cercetării și B prin care solicită comunicarea motivelor de recurs.
Curtea, având în vedere că față de intimatul-pârât Ministerul Educației, Cercetării și B s-a respins acțiunea la prima instanță iar prin motivele de recurs nu sunt vizate aspecte privind această instituție, respinge cererea formulată în scris de Ministerul Educației, Cercetării și B privind amânarea cauzei pentru comunicarea motivelor de recurs.
Curtea constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Constată că, rin p. acțiunea înregistrată la data de 19.11.2008, reclamantul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia în numele și pentru reclamanții membri de sindicat, -, Soveja, -, -, -, -a, -, -, G, G, -, -a, -, G, G, -, -a, au chemat în judecată Colegiul Național Liceal, Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal, Municipiul P prin Primar, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să le plătească prima de vacanță pe perioada 2001-2008, actualizată cu indicele de inflație la data achitării sumelor în cauză.
Au mai solicitat reclamanții obligarea paratei Colegiul Național Liceal la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și obligarea tuturor pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că în vederea aplicării principiului egalități de tratament, personalul contractual trebuie să beneficieze de prima de concediu pentru anii 2001-2008, potrivit dispozițiilor art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999 referitoare la statutul funcționarului public.
S-a făcut trimitere la Deciziile nr.XXIII/12.12.2005, nr.XII/5.02.2007 și nr.LXXVII/5.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care dreptul la prima de vacanță a fost recunoscut polițiștilor magistraților și personalului auxiliar al instanțelor, precum și funcționarilor publici.
Deoarece, prin nr.OUG146/19.12.2007 s-a aprobat pentru funcționarii publici plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, reclamanții au apreciat că numai prin acordarea primei de vacanță tuturor categoriilor de personal se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, având în vedere faptul că și ei desfășoară activitate în domeniul administrației publice.
Pârâtul Municipiul Paf ormulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivată de faptul că nu este angajatorul reclamanților și nu există nici un fel de raporturi juridice între cadrele didactice și această instituție. De asemenea, se arată că pârâtul în cauză nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat.
Pe fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamanții nu au calitatea de funcționari public și, prin urmare, nu le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999.
Ministerul Educației, Cercetării și a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în susținerea căreia arată că nu este angajatorul reclamantelor și nu are obligația de a plăti acestora drepturile salariale solicitate în acțiune. Între Ministerul Educației, Cercetării și T și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003 o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Tot în susținerea acestei excepții Ministerul Educației, Cercetării și T arată că nu este nici ordonator de credite pentru unitățile di învățământul preuniversitar de stat, motiv pentru care nu poate plăti diferențele salariale nici unui cadru didactic.
Art.16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.2192/2004 prevede: "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii."
Cu privire la plata drepturilor salariale începând cu anul 2001, același pârât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de disp.art.166 codul muncii pentru perioada 2001-2004, în raport de dispozițiile art.166 din Codul muncii, conform cărora termenul de prescripție aplicabil în cauză este de ani.
Prin sentința civilă nr.461/CM/3 martie 2009, Tribunalul Argeș, Secția civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și și, în consecință, a respins acțiunea față de acest pârât.
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2004 și a s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia în numele și pentru reclamanții membri de sindicat și au fost obligați pârâții Colegiul Național Liceal și Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal să plătească reclamanților, drepturile bănești reprezentând prima de vacanță pe perioada 2005-2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în cadrul unității de învățământ pârâte, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost respinsă cererea privind înregistrarea acestor drepturi bănești în carnetul de muncă și cererile privind acordarea drepturilor bănești pentru perioada 2001-2004 și pentru viitor.
A fost obligat pârâtul Municipiul P să vireze pârâților Colegiul Național Liceal și Centrul Bugetar Colegiul Național Liceal fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate și au fost obligați pârâții de mai sus la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a Municipiului P, invocată prin întâmpinare, tribunalul a apreciat ca neîntemeiată având în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementările unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
De asemenea, având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, în calitate de ordonator secundar de credite, Municipiul P are calitatea de a vira celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Potrivit dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul a apreciat că Ministerul Educației, Cercetării și nu are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că această instituție nu are calitatea de angajator față de reclamanți și nici calitatea de ordonator principal de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții au invocat, în susținerea cererii de chemare în judecată, existența dreptului la prima de concediu pe care o are funcționarul public în temeiul art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, precum și decizii ale Înaltei Curți de casație și Justiție pronunțate în recursuri în interesul legii.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile invocate de reclamanți, acestora neaplicându-li-se nici recursurile în interesul legii la care au făcut trimitere, după cum nu există nici o situație de discriminare față de alte categorii profesionale care au beneficiat de prima de concediu.
Astfel, instanța a reținut că, potrivit art.241 alin.1 lit.(c)din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produs efecte pentru toți angajatorii din ramura e activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel. De asemenea, contractul colectiv de muncă la nivel național prevede la art.8 alin.2 că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică, cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc sau nu în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.
Potrivit art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 - Statutul Personalului Didactic -personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
În această ordine de idei, contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ a prevăzut, încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Astfel, potrivit art.37 lit.(g) din contractul colectiv de muncă amintit, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Executarea contractelor colective e muncă este, potrivit dispozițiilor art.30 din Legea nr.130/1996, obligatorie pentru părțile semnatare.
Or, în cauză nu a intervenit nici o clauză de suspendare a acestui drept al personalului didactic la prima de vacanță, astfel încât să se pună problema suspendării cursului prescripției extinctive.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că pentru perioada 2001 - 2004, dreptul reclamanților de a solicita contravaloarea primei de vacanță este prescris în raport de dispozițiile art.166 din Codul muncii și a admis acțiunea în modul arătat mai sus.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat recurs pârâții Municipiul P prin Primar, criticând sentința instanței de fond pentru un considerent raportat la dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
În mod greșit a fost admisă acțiunea de către instanța de fond, deoarece intimaților-reclamanți nu le sunt aplicabile dispozițiile art.2 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarului public, ci beneficiază de drepturile prevăzute în Statutul personalului didactic, hotărârea recurată nu este motivată, iar invocarea prevederilor contractului de muncă nu pot fi luate în considerare, atâta vreme cât în legea specială nu sunt prevăzute aceste drepturi.
Intimatul Sindicatul de Învățământ Preuniversitar Muntenia a depus o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Municipiul P pe considerentul că au solicitat aceste prime de vacanță în baza reglementărilor legale privind Statutul cadrelor didactice, respectiv cele care privesc contractul colectiv de muncă și nu conform Legii nr.188/1999 a funcționarului public. Se precizează în întâmpinare că la nivelul instanțelor judecătorești din țară există o practică unitară privind admiterea acestor acțiuni.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-pârât Municipiul P prin Primar, Curtea va constata că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod legal s-a pronunțat instanța de fond, atunci când a admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească intimaților-reclamanți prima de vacanță în perioada 2005-2008.
Astfel, s-au avut în vedere dispozițiile art.37 lit.g din Contractul colectiv de muncă, potrivit cu care personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Executarea contractelor colective de muncă este potrivit dispozițiilor art.30 din Legea nr.130/1996, obligatorie pentru părțile semnatare și nu a intervenit nici o clauză de suspendare a acestui drept al personalului didactic la prima de vacanță, situație față de care în mod legal a fost admisă acțiunea pe perioada 2005-2008.
Este adevărat că în motivarea cererii de chemare în judecată intimații-reclamanți au invocat dispozițiile art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, referitoare la Statutul funcționarului public, precum și decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție care au acordat aceste prime de vacanță, polițiștilor, magistraților, precum și funcționarilor publici, însă instanța de fond a înlăturat această motivare, așa după cum rezultă în mod clar din considerentele sentinței recurate, precizând că acordarea primei de vacanță se face, așa cum s-a arătat mai sus, în baza contractului colectiv de muncă și nu raportat la Statutul funcționarilor publici, cum în mod eronat se susține de către recurentul-pârât.
Pe de altă parte, nu se poate reține sub nici o formă că hotărârea recurată nu este motivată, deoarece aceasta cuprinde mențiuni obligatorii prevăzute în dispozițiile art.261 Cod procedură civilă, rezultând în mod clar motive de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, instanța pronunțându-se inițial și pe excepții, potrivit dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă și anume excepția prescripției dreptului la acțiune pe perioada 2001-2004.
Față de cele arătate mai sus, Curtea, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă și art.291 din Codul muncii, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI prin PRIMAR, P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.461/CM/3 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA în numele și pentru membri săi de sindicat, -, Soveja, -, -, -, -a, -, -, G, G, -, -a, -, G, G, -, -a, și și pârâții COLEGIUL NAȚIONAL LICEAL cu sediul în P,-, județul, CENTRUL BUGETAR COLEGIUL NAȚIONAL, cu sediul în P,-, județul, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN A, cu sediul în P,--6, județul A și MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./16.11.2009
GM/8 ex.
Jud.fond:
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
