Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1740/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1740
Ședința publică din data de 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1326 din data de 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, -, -, toți prin reprezentant legal -, cu domiciliul ales la Judecătoria Mizil, cu sediul în M,-, județul și intimații-pârâți Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -. -, nr.6, județul P și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare din partea intimaților-reclamanți.
Curtea, văzând că recurentul-pârât prin motivele de recurs a solicitat judecata cauzei în lipsă, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial la Curtea de Apel Ploiești sub nr-, reclamanții: -, -, -, și - au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Prahova, Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, începând cu anul 2004 si pana la 01.01.2006 - data încetării activității prin pensionare, actualizate cu indicele de inflație și obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor de mai sus.
În cauză au formulat întâmpinări pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin care a invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, pârâtul Ministerul Justiției care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada ianuarie 2004-15 ianuarie 2006 iar pentru restul perioadei, respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Prin sentința civilă nr. 81/27.02.2009, Curtea de Apel Ploiești a hotărât declinarea competentei de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, reținând că urmare declarării neconstituționalității dispozițiilor art.I și II din OUG nr.75/2008, litigiul revine în competența de soluționare a tribunalului, ca primă instanță, conform art.2, pct.1, lit.c cod pr.civ.
Cauza a fost înregistrata sub nr- la Tribunalul Prahova.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri, prin sentința civilă nr. 1326 din 22 iunie 2009, Tribunalul Prahovaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 2004-15.01.2006 invocata de Ministerul Justiției și a respins acțiunea pentru această perioadă, ca fiind prescrisă; a admis în parte acțiunea și, în consecință a obligat pârâții Tribunalul Prahova și Ministerul Justiției Și Libertăților să plătească fiecărui reclamant sporul de confidențialitate în cuantum de 15% din salariul de baza, începând cu 16.01.2006 la zi și în continuare, până la data încetării raporturilor de muncă, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei, până la data plății efective.
Totodată prin aceeași sentință, s-a dispus efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor(denumit în continuare MEF) aceasta este întemeiată întrucât calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
În mod corect s-a subliniat în întâmpinare că nu este direct plătitor al drepturilor salariale pretinse de reclamanți, aceștia neaflându-se în raporturi de muncă cu Ministerul Economiei și Finanțelor, raporturi în temeiul cărora acest minister să fie obligat la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale.
În privința excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 2004-15.01.2006, s-a reținut că acțiunea având ca obiect plata drepturilor salariale este supusă termenului de prescripție general, de 3 ani calculați de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c din codul muncii.
Întrucât acțiunea a fost introdusă la data de 16.01.2009, prima instanță a constatat că puteau fi valorificate doar drepturile născute în ultimii trei ani care au precedat cererii de chemare în judecată, respectiv drepturile salariale începând cu data de 16.01.2006. Cum reclamanții au solicitat drepturile salariale începând cu anul 2004, s-a constatat prescripția dreptului material la acțiune pentru perioada 2004- 15.01.2006.
Analizând fondul dreptului, instanța a stabilit că acțiunea reclamanților este întemeiată în parte.
Aceștia au funcția de personal auxiliar de specialitate și respectiv personal conex în cadrul Judecătoriei Mizil, drepturile și obligațiile acestora fiind reglementate de Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările și completările ulterioare.
Codul muncii dispune în art. 39 alin.2 lit.f că salariatului îi revine obligația de a respecta secretul de serviciu iar Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate stabilește la art. 36 alin. 3 că persoana care urmează să desfășoare o activitate sau să fie încadrată la un loc de muncă ce presupune accesul la informații clasificate, trebuie să prezinte conducătorului unității un angajament scris de păstrare a secretului de stat sau de serviciu.
Totodată, conform art.78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 și art. 9 din Codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, aprobat prin Hotărârea nr. 145/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial nr. 382 din 05 mai 2005, personalul auxiliar de specialitate este obligat să păstreze secretul profesional și confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
În conformitate cu prevederile art.3 din Ordonanța Guvernului nr. 19/2006, aprobată prin Legea nr. 444/2006, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract de muncă și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate.
Spor de confidențialitate primește și personalul din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, (art.30 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare) funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare care lucrează cu cifru ( art. 15 din Ordonanța Guvernului nr.64/2006), personalul din aparatul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.57/2000 astfel cum a fost modificată prin Ordonanța Guvernului nr.9/2001) personalul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (art. 20 alin.3 din Legea nr. 656/2002) personalul contractual din aparatul de lucru al Guvernului și al Ministerului Integrării Europene, precum și personalul contractual din instituțiile și autoritățile publice (art. 13 din
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.123/2003 și art. 13 din Ordonanța Guvernului nr.10/2007) etc.
Cu alte cuvinte, spor de confidențialitate primește tot personalul din instituțiile și autoritățile publice care gestionează informațiile clasificate din clasa secrete de stat și secrete de serviciu și pentru care, prin acte normative specifice se prevede acordarea acestui spor.
Potrivit art. 1 alin.2 lit.i din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea formelor de discriminare, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt esențiale în exercitarea dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condițiile de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Art. 2 alin.3 din ordonanță caracterizează ca discriminatorii, între altele, prevederile care dezavantajează anumite persoane, față de alte persoane, fără să facă vreo distincție cu privire la natura juridică a acestor prevederi, ceea ce poate fi înțeles că se referă și la acte normative cu putere de lege, cum sunt cele adoptate de Parlament și ordonanțelor Guvernului, emise în virtutea delegării legislative prevăzute de art.115 din Constituție.
Referitor la noțiunea de "discriminare" tribunalul a avut în vedere și practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului care a reținut în mod constant că există discriminare atâta timp cât diferența de tratament aplicată unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă.
Salariul cuprinde, potrivit art.155 din Codul muncii și art. 38 alin.4 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național, salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri la salariul de bază.
Indiferent de nivelul studiilor, importanța, complexitatea și atribuțiile de serviciu, funcția (postul) meseria îndeplinită, cantitatea, calitatea și valoarea muncii, ramura, domeniul sau nivelul de activitate și cuantumul salariului (indemnizației) de bază ale unui salariat acestuia trebuie să i se dea un anumit spor dacă lucrează efectiv în condițiile prescrise de lege pentru acordarea acelui spor.
Acest lucru se referă și la sporul de confidențialitate care trebuie acordat tuturor celor care gestionează secrete de stat și secrete de serviciu, indiferent că lucrează în administrația publică, centrală sau locală, în justiție sau în aparatul Parlamentului.
Considerentele anterioare au fost reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul deciziei nr. 46/15.12.2008, pronunțată în recurs în interesul legii, prin care a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Deși decizia în interesul legii nu se referă și la personalul conex, instanța constată că și aceștia au dreptul să beneficieze de sporul solicitat, pentru identitate de rațiune și pentru egalitate de tratament.
Față de acest considerent, având în vedere obligativitatea soluțiilor adoptate în recursuri în interesul legii, instanța de fond a admis în parte acțiunea, obligând pârâții să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de 15% din salariul de baza începând cu data de 16.01.2006 la zi și în continuare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei pana la data plătii efective.
De asemenea s-a dispus și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
În legătură cu cererea de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca fondurile necesare plății sumelor cuvenite reclamanților, tribunalul a stabilit că aceasta nu poate fi primită, față de inexistența unui temei legal în acest sens.
Împotriva sentinței primei instanțe, în termen legal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților (filele 6-11) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul-pârât Ministerul Justiției, invocând cazurile de recurs prev.de art.304, pct.4 și 9 cod pr.civ, a susținut, în esență, sub un prim aspect, că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești, consacrând prin interpretarea legii, drepturi care nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, arogându-și competențe de legiferare ce aparțin în exclusivitate legiuitorului, potrivit art.1 alin.4 și art.124 alin.3 din Constituția României.
O a doua critică privește greșita aplicare a legii, în sensul că invocând dispozițiile Deciziei în interesul legii nr.46/2008 a ICCJ, prima instanță a ignorat faptul că articolele de lege pe care instanța supremă le interpretează nu prevăd sporul de confidențialitate de 15%.
Pe de altă parte, recurentul-pârât a mai criticat și greșita reținere a discriminării invocate de tribunal la fundament al soluției pronunțate, câtă vreme prin decizia nr.818/2008 Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art.1, 2 alin.3 și art.27 alin.1 din.nr.137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
În plus, acordarea drepturilor pentru sporului de confidențialitate este nelegală fiindcă nu există niciun act normativ care să îl prevadă în folosul magistraților și al personalului auxiliar de specialitate confidențialitatea fiind o atribuție de serviciu normală care nu trebuie compensată prin plata vreunui spor.
Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiate.
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare (filele19-20) la care au atașat un tabel privind posturile pe care le ocupă la instanța la care funcționează(fila 21) și au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a dispozițiilor legale incidente în cauză și a mijloacelor de probă administrate, dar și sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat este fondat și urmează a fi admis ca atare, pentru considerentele care succed:
Instanța de fond, a admis în parte acțiunea reclamanților referitoare la acordarea sporului de confidențialitate de 15% pentru perioada nesupusă prescripției extinctive, respectiv începând cu 16.01.2006-la zi și în continuare, până la data încetării raporturilor lor de muncă, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei, până la data plății efective, întemeind soluția pe dispozițiile art. 78 alin.1 din Legea nr.567/2004 rap.la art.9 din codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate, astfel cum acestea au fost unitar și obligatoriu interpretate de instanța supremă în Secțiile Unite, prin Decizia în interesul legii nr.46/15 dec.2008 publicată în Monitorul Oficial al României nr.495 din 16 iulie 2009 iar nu pe temeiul art.2 rap.la art.27 alin.1 din OG 137/2000-cum în mod eronat a susținut recurentul.
În aceste condiții criticile referitoare la depășirea atribuțiilor autorității judecătorești și greșita interpretare a actului normativ care reglementează discriminarea și dreptul la despăgubiri urmare constatării acesteia sunt nejustificate, în condițiile în care, potrivit art.329(3) cod pr.civ. corect aplicate de prima instanță, dezlegarea dată problemelor de drept judecate într-un recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Prin Decizia în interesul legii nr.46 pronunțate la 15 decembrie 2008 de Secțiile Unite ale J, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Față de dreptul stabilit cu putere de lege prin decizia sus-citată, instanța de fond a constatat că cererile privind actualizarea sumelor cuvenite și respectiv efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților se justifică prin faptul că aceștia au fost lipsiți de beneficiul drepturilor bănești la care aveau dreptul, începând cu data de 16 ianuarie 2006 la zi și în continuare, impunând-se ca prejudiciul creat de pârâți prin neacordarea acestui drept să fie reparat prin indexarea cu indicele de inflație a respectivelor sume, iar mențiunile privind recunoașterea sporului de vechime trebuie operate în carnetele de muncă în temeiul dispozițiilor Decretului nr.92/1976.
Cu toate acestea, critica privind lipsa temeiului legal pentru recunoașterea și acordarea sporului de confidențialitate de 15% este întemeiată în privința intimatului-reclamant - -, care este încadrat la Judecătoria Mizil ca muncitor, nefăcând astfel parte din personalul auxiliar de specialitate sau cel conex, pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 rap.la art.9 din codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate, astfel cum acestea au fost unitar și obligatoriu interpretate de instanța supremă în Secțiile Unite, prin Decizia în interesul legii nr.46/15 dec.2008.
Pentru considerentele care preced, Curtea, constatând incidența cazului de recurs prev.de art.304, pct.9 cod pr.civ. va admite recursul, în temeiul art.312 cod pr.civ. și va modifica în parte hotărârea în sensul că, rejudecând cauza, va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului - - pentru perioada pentru care în mod nelegal instanța de fond a admis-o prin sentința civilă nr.1326 pronunțată la data de 22 iunie 2009, menținând restul dispozițiilor acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1326 din data de 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, -, -, toți prin reprezentant legal -, cu domiciliul ales la Judecătoria Mizil, cu sediul în M,-, județul și intimații-pârâți Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -.
-, nr.6, județul P și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
Modifică în parte sentința și rejudecând cauza pe fond respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului - pentru perioada neprescrisă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
6 ex./5.11.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
