Pretentii civile. Speta. Decizia 1743/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1743
Ședința publică din data de 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5 și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1257 din data de 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P și intimații-pârâți STATUL ROMÂN-prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, sector 5 și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, cu sediul în P,-, județul
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură s-a depus notă de ședință din partea recurentului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Curtea, văzând că recurenții-pârâți prin motivele de recurs, au solicitat judecata cauzei în lipsă, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor civile de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul, a solicitat obligarea pârâților STATUL R PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LANGĂ, PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL și PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL PRAHOVA, la plata drepturilor bănești reprezentând spor de stres în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar,
începând cu data de 24.03.2008 și în continuare, sumele urmând a fi reactualizate începând cu data nașterii dreptului și până la data executării hotărârii judecătorești precum și obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul său de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiau de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest spor a fost abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 și 53 din constituția României, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o și aducând atingere însăși existenței dreptului, astfel că se impune admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare(filele 15-16) prin care a invocat excepția lipsei calități sale procesual pasive, față de considerentul că litigiul este unul de muncă, în care părți nu pot fi, potrivit disp. art. 282 din codul muncii decât salariații, angajatorii, sindicatele și patronatul, pârâtul fiind un terț care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantei.
Pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești (fila 23-26) și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție(filele 36-38) au depus întâmpinare prin care au solicitat în esență, respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de împrejurarea că temeiul invocat îl constituie 137/2000 care a fost declarată neconstituțională în măsura în care permite instanțelor să anuleze ori refuze aplicarea unor acte normative sau să le înlocuiască cu altele care nu sunt aplicabile în cauză.
De asemenea, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești (fila 22) și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție(fila 36) au formulat cereri de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, pentru ca în eventualitatea admiterii acțiunii reclamantului, acesta să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public și implicit al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în calitatea lor de ordonatori de credite.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus și concluzii scrise (filele 39-42).
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1257 din 9 iunie 2009, Tribunalul Prahovaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Finanțelor Publice și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții Parchetul de pe lângă ICCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și archetul de pe lângă Tribunalul Prahova să plătească reclamantului sporul de risc și suprasolicitare neuropsihica de 50% din salariul de bază începând cu data de 24.03.2008 și în continuare, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Prin aceeași sentință prima instanță a obligat pârâții să efectueze mențiunile în carnetul de muncă al reclamantului și a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond cercetând excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Finanțelor Publice și cererea de chemare în garanție a acestuia, a stabilit că acesta nu are atribuții directe legate de plata drepturilor rezultate din raporturile de serviciu ale reclamantului cu unitățile de parchet chemate în judecată și față de care nu are calitatea de angajator, astfel ca a admis excepția, constatând că acțiunea nu este justificată în contradictoriu cu acest pârât, pe de o parte iar pe de alta, a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice ca neîntemeiată.
În fondul dreptului, tribunalul a reținut în esență că art.47 din Legea nr.50/1996 potrivit căruia pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, a fost abrogat conform art.42 din 83/2000 însă acest din urmă act normativ este de nivel inferior legii și în vădită contradicție cu prevederile constituționale și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, fiind nelegală, astfel că pretențiile reclamantului, întemeiate pe art.47 din Legea nr.50/1996 au fost considerate întemeiate și acțiunea sa admisă pentru aceste motive.
Această interpretare a dispozițiilor legale a fost făcută și de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 21/2008, pronunțată în recurs în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanțe, potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3.proc.civilă.
Apărarea formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în concluziile scrise, în sensul că la soluționarea litigiului nu se va ține seama de această decizie, față de considerentul că în ședința din 27.05.2009 Curtea Constituțională a României a constatat existența unui conflict juridic între autoritatea judecătorească pe de o parte și Guvern și Parlament pe de altă parte, stabilindu-se că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora, nu poate fi primită.
Decizia Curții Constituționale la care se face referire nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial, or potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 5 din Constituție, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial; de la data publicării deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
În plus, a mai reținut tribunalul că printr-o decizie a Curții Constituționale nu se poate invalida o decizie pronunțată în interesul legii, decizii care nu sunt supuse nici unei căi de atac și care de asemenea au caracter obligatoriu.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au exercitat recursuri pârâtul Parchetul de pe lângă J (filele 4-8) și pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești (filele 9-12).
Recurentul Parchetul de pe lângă, invocând motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 cod pr.civ. a susținut greșita aplicare a legii numai pentru capetele din acțiune, referitoare la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru viitor, actualizarea sumei cuvenite reclamantului cu indicele inflației și respectiv efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, admise de instanța fondului.
Recurentul-pârât a criticat și greșita respingere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice susținând că aceasta îndeplinește cerințele legale pentru a fi admisă, existând și interesul născut, actual, legitim și direct pentru că numai printr-o rectificare bugetară sumele eventual admise în favoarea reclamantului de instanțele de judecată, pot fi efectiv achitate.
decizia în interesul legii nr.21 din 10 martie 2008 a Secțiilor Unite ale J, recurentul a susținut că în raport de dezlegarea dată, recursul declarat urmează a viza numai capetele de cerere privind actualizarea sumelor, plata acestor drepturi pentru viitor cu motivarea că fondurile alocate Ministerului Public pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea bugetului de stat nr.18/2009 care nu cuprinde sume pentru achitarea diferențelor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești, cheltuielile prevăzute având destinație precisă și limitată, pe de o parte, iar pe de alta, că dispozițiile art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976 stabilesc că singura categorie de drepturi bănești ce se înscrie în carnetele de muncă este cea privind retribuția tarifară de încadrare precum și alte drepturi ce se includ în aceasta, ori sporurile sunt drepturi salariale care se adaugă la retribuția tarifară și nu se includ în aceasta, drept urmare obligația stabilită de instanță în sens contrar, este nejustificată
Sub un ultim aspect, recurentul a criticat și greșita soluționare a cererii de chemare în garanție, care a fost respinsă de instanța fondului greșit, fiindcă admițând acțiunea reclamantului, trebuia să se constate interesul născut și actual ca Ministerul Finanțelor Publice să răspundă pentru asigurarea fondurilor necesare achitării sumelor acordate prin sentință.
Pentru aceste motive, recurentul-pârât a cerut admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și în fond respingerea capetelor de cerere la care se referă recursul, ca neîntemeiate, precum și admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieștia susținut că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești, consacrând prin interpretarea legii, drepturi care nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, arogându-și competențe de legiferare ce aparțin în exclusivitate legiuitorului, potrivit art.1 alin.4 și art.124 alin.3 din Constituția României, deoarece a adăugat la legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești.
Același recurent a mai criticat și actualizarea sumelor acordate reclamantului cu indicele de inflație deoarece nu are la dispoziție surse de finanțare în afara celor alocate prin bugetul de stat, așa încât obligația stabilită de instanță este imposibil de executat.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și în principal, respingerea acțiunii ca neîntemeiate iar în subsidiar, respingerea capătului de cerere privind actualizarea sumelor cu rata de inflație.
Intimatul-reclamant, fiind legal citat, nu s-a înfățișat la judecata recursului.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a dispozițiilor legale incidente în cauză și mijloacelor de probă administrate, dar și sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041cod pr.civ. constată că recursurile exercitate sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare, pentru considerentele care succed:
Prin decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.444 din 13.06.2008, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, statuându-se că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută
lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001 .
În considerentele deciziei, s-a argumentat că normele care reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, consacrate de art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, la care s-a făcut trimitere, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice, iar acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea și efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin disp.art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textul de lege.
Decizia nr.21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale ÎCCJ, pronunțată în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, conform at.329 alin.3 Cod pr.civilă. și constituie fundamentul juridic al interpretării și aplicării unitare a dispozițiilor legale invocate de reclamante, respectiv art.47 din Legea nr.50/1996.
În aceste circumstanțe, criticile formulate de recurenți privind nelegalitatea acordării acestui spor la zi și în continuare pentru viitor, nu se mai justifică, atât chestiunea de drept legată de abrogarea sau supraviețuirea art.47 din Legea nr.50/1996 cât și cea referitoare la pretinsa depășire a atribuțiilor conferite autorității judiciare, fiind dezlegate prin decizia în interesul legii sus-citată, care, pentru aceste probleme de drept este în mod irevocabil, obligatorie.
În ceea ce privește critica referitoare la greșita admitere a cererii de actualizare a sumelor cuvenite reclamantului, Curtea reține că indexarea cu rata de inflație se justifică prin faptul că acesta a fost lipsit de beneficiul drepturilor bănești la care era îndreptățit, începând cu data de 24 martie 2008 și în continuare, impunând-se ca prejudiciul creat de pârâți prin nerecunoașterea și neacordarea acestui drept să fie reparat prin indexarea cu indicele de inflație a sumelor datorate.
Actualizarea cu coeficientul de inflație se impune fiindcă erodarea creanței datorate de debitorii-pârâți din cauza procesului inflaționist ce afectează economia țării, trebuie suportată din culpa celor care au produs prejudiciul creat prin neaplicarea corectă a dispozițiilor legale în privința sporului în discuție.
Faptul de a nu exista în bugetul pe anul 2009 al recurenților sumele necesare plății drepturilor bănești stabilite în favoarea reclamantului prin sentință și nici a celor rezultate din actualizare, așa cum s-a susținut prin recursurile de față, nu constituie motiv de recurs în sensul art.304 cod pr.civ. fiindcă această critică nu vizează în realitate aspecte de nelegalitate sau netemeinicie ci o împrejurare legată de executarea efectivă a dispozițiilor hotărârii judecătorești, care excede controlului judiciar al Curții, astfel că această critică nu este justificată, cum nu se impune nici admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, fiindcă nu există nici un temei legal care să îndreptățească o instanță judecătorească să oblige acest minister să efectueze rectificări bugetare.
Nici ultima critică a recurentului Parchetul de pe lângă ICCJ nu este întemeiată, în condițiile în care dreptul reclamantului-intimat la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu mai poate fi contestat, fiind stabilit cu putere de lege, în principiu în favoarea tuturor magistraților judecători și procurori și personalului auxiliar de specialitate, prin Decizia în interesul legii nr.XXI din 10 martie 2008 a Secțiilor Unite ale, așa încât obligația de înscriere a acestui spor în carnetul de muncă al reclamantului și care se calculează la salariul de bază brut lunar a fost corect stabilită de instanța fondului, în conformitate cu art.11 din Decretul nr.92/1976.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5 și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1257 din data de 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P și intimații-pârâți STATUL ROMÂN - prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, sector 5 și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
/VS
7 ex./5.11.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
