Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1934/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE munca Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1934
Ședința publică din data de la 3 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Vera Andrea
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții, domiciliat în,-, județ P, domiciliat în,-, județ P și, domiciliat în comuna, sat, nr.251, județ P și pârâta SC " " SA (fostă SC ""SA) cu sediul social în B, str.ral, nr.11 bis, sector 1 și domiciliul procesual ales în B,-,.3,.7, sector 1 - la Societatea civilă de avocați și Asociații, împotriva sentinței civile nr.1299 din 25 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 19 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 26 septembrie 2008 și apoi, pentru aceleași motive,la data de 3 octombrie 2008, dând următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalul Prahova, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la achitarea primelor de Paște și C aferente anilor 2005-2008, actualizate cu coeficientul de inflație, la care să se calculeze ulterior dobânda de referința a BNR, precum si a cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt salariații pârâtei, iar în baza art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, aveau dreptul la suplimentari salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, constând în câte un salariu de bază mediu pe societate, pentru fiecare, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând, în esență, inexistența dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paște și C după ce, în anul 2003, părțile CCM au hotărât includerea primelor în salariul de bază al fiecărui angajat.
S-a mai susținut că totul a plecat de la o speculare a unei redactări neatente a art.168 din CCM, însă prin documentul intitulat "Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzute la art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SC SA," întocmit de Comisia Paritară a societății, s-a stabilit că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect.
La termenul din 28.03.2008 reclamanții au depus la dosar o precizare la acțiune, prin care au arătat că solicită cu titlu de suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, precum și pentru aprovizionarea toamnă-iarnă 2006 suma de câte 10659 lei, din care 9700 lei c/val suplimentărilor salariale de Paște și C pe perioada 2005-2007 și respectiv, aprovizionarea toamnă-iarnă 2006 și 959 lei, reactualizarea acestora cu coeficientul de inflație.
Reclamanții au învederat că la determinarea sumelor s-au avut în vedere prev.art.176 ale CCM încheiat la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, înregistrat la sub nr.288/2.02.2006 și aplicabil și SC SA B și sucursalelor sale, precum și disp.art.168 alin.1 din CCM la nivel de societate.
Ulterior, reclamanții și-au reprecizat acțiunea, în sensul că au solicitat obligarea paratei la plata sumei de câte 5891 lei, din care 5358 lei reprezentând c/valoarea suplimentarilor salariale de Paște și C 2005-2007, respectiv aprovizionarea toamnă-iarnă 2006 neacordate și 533 lei, reactualizarea acestora cu indicele de inflație, depunând la dosar și o anexă cuprinzând modul de calcul a sumelor solicitate.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1299 din 25.04.2008, Tribunalul Prahovaa admis in parte acțiunea precizată și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant sumă brută de cate 4708 lei reprezentând primă de C pe perioada 2005-2007, suma ce va fi actualizată potrivit indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă a acesteia.
Prin aceeași sentință, a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea paratei la plata sumei de 650 lei reprezentând aprovizionare pe perioada toamnă-iarnă 2006, iar pârâta a fost obligată să achite fiecărui reclamant suma de câte 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții sunt salariații pârâtei, însă în perioada 2005-2007 aceștia nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari pentru Paște și C prevăzute în CCM.
A mai reținut prima instanță că în art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 se stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2005, 2006, 2007.
Cum pârâta nu a făcut dovada nicio dovada la dosar că ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază, în baza contractelor colective sus-menționate și a disp.art.161 și urm. Codul muncii, tribunalul a admis în parte acțiunea precizată în sensul celor sus-arătate.
Totodată, a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 650 lei reprezentând aprovizionare pe perioada toamnă-iarnă 2006, întrucât, din probele administrate, nu a rezultat obligația pârâtei de a acorda salariaților suplimentările salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanții, cât și pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul lor, reclamanții au susținut că în mod greșit le-a fost respins capătul de cerere privind acordarea suplimentării salariale în cuantum de 650 lei, pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă aferentă anului 2006, cu motivarea că aceste pretenții nu au fost dovedite.
Astfel, recurenții-reclamanți au solicitat acest drept în temeiul art nr.176 din CCM încheiat la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, înregistrat la sub nr.288/2.02.2006, contract aplicabil și societății-pârâte și sucursalelor acesteia, depus la dosarul de fond.
Învederează recurenții că prin soluția pronunțată au fost încălcate, printre altele, disp.art.238 alin.1 Codul muncii și art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, iar împrejurarea că suplimentările salariale respective nu se mai regăsesc și în CCM încheiat la nivelul SC SA nu a re relevanță juridică.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul obligării pârâtei și la plata suplimentării salariale în cuantum de 650 lei, actualizată cu coeficientul de inflație de la data scadenței, până la efectuarea efectivă a plății, fiind invocat motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, cerându-se judecarea cauzei și în lipsă.
În recursul său, pârâta susține că în mod greșit a fost admisă acțiunea însușindu-se eronat raționamentul intimaților-reclamanți.
Astfel, instanța de fond a reținut că nu au fost dovedite afirmațiile recurentei-pârâte referitoare la includerea în salariu a suplimentărilor salariale, însă se susține că recurenta-pârâtă nu trebuia să facă dovadă acordării sumelor solicitate față de apărările acesteia legate de dreptul subiectiv căruia trebuia să-i corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și C, drept ce nu mai există întrucât aceasta a fost voința comună a părților.
Se arată în continuare că suplimentările salariale prevăzute la art.168 alin.1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003-2007, la aceste creșteri salariale aplicându-se și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru 2003-2007, salariații beneficiind efectiv de aceste suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paște și de C, care au fost primite lunar împreună cu drepturile salariale lunare.
Tribunalul, arată recurenta, s-a rezumat la a deduce îndreptățirea reclamanților, din analiza literală a textului art.168 din CCM, folosind argumentul per a contrario.
Se mai învederează că venind în interpretarea disp.art.168 din CCM, comisia paritară, în care salariații au fost legal reprezentanți, a statuat că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază, ca întreg, și astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază, ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu.
Arată recurenta-pârâtă că este greu de imaginat că într-o problemă generală ca cea de față, Federația Sindicatelor Libere nu ar fi reacționat, cerând respectarea contractului colectiv de muncă, care în realitate nu fusese cu nimic încălcat, salariații fiind reprezentați în cadrul tuturor negocierilor de către Federația Sindicatelor Libere, acesta fiind și cazul întrunirii comisiei paritare a SC SA, menită să lămurească pe deplin situația primelor solicitate doar printr-o interpretare denaturată a art.168 din contractul colectiv de muncă, iar hotărârea Comisiei paritare din data de 06.11.2007 are putere obligatorie atât pentru societate, cât și pentru salariați.
Se arată în continuare că dreptul subiectiv căruia trebuie să îi corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de C nu mai există, întrucât aceasta a fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM, opinia comisiei paritare fiind consfințită în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, care prevede, la art.176 alin.6 că "fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Un alt motiv de recurs vizează greșita acordare a sumelor solicitate prin raportarea la valoarea unui salariu mediu brut în condițiile în care, în mod corect trebuia avută în vedere acordarea unui salariu de bază mediu, conform adresei nr.938/1.04.2008 depusă în copie la dosar, în recurs, de către recurentă, cele două noțiuni fiind distincte.
În fine, se arată că instanța nu a ținut cont nici de prevederile Hotărârii comisiei paritare la nivelul societății din data de 6.11.2007, ce reprezintă legea părților, acordând reclamanților drepturi ce nu li se cuvin, respectiv prima de C aferentă anului 2007.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii sau, pe cel de-al doilea motiv de recurs, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
În recurs au fost depuse la dosar o serie de înscrisuri, în copie, atât din partea recurenților-reclamanți, cât și a recurentei-pârâte.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în cele două recursuri, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul reclamanților este fondat, iar recursul pârâtei este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Referitor la recursul reclamanților, se reține că prin acțiunea formulată, astfel cum a fost precizată, reclamanții au solicitat, printre altele, obligarea pârâtei și la plata c/val suplimentărilor salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, aferente anului 2006, în sumă de 650 lei pentru fiecare reclamant.
Această cerere a fost întemeiată în drept pe disp.art.176 din CCM încheiat la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr.288/2.02.2006, aplicabil și societății-pârâte și sucursalelor sale, un extras din acest contract fiind depus în copie la dosarul de fond, precum și pe disp.art.238 alin.1 Codul muncii și ale art.11 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, învederându-se că suma solicitată, de 650 lei, reprezintă echivalentul unui salariu minim pe societate.
Instanța de fond a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere din acțiunea reclamanților, pe motiv că din probele administrate nu rezultă obligația pârâtei de acorda reclamanților suplimentările salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, fără a argumenta în niciun fel, așa cum impun disp.art.261 pct.5 Cod pr.civilă, care sunt motivele pentru care dispozițiile invocate de reclamanți în susținerea acestui capăt de cerere nu le sunt aplicabile.
În conformitate cu prev.art.176 alin.1 din CCM încheiat la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr.288/2.02.2006, cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos în sumă fixă, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Acest contract colectiv de muncă este aplicabil și SC SA B și sucursalelor sale, după cum rezultă din anexa 1 contractului, cuprinzând lista agenților economici, filialelor și sucursalelor acestora în care se aplică CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, iar conform art.241 alin.1 lit.c Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Potrivit art.238 alin.1 Codul muncii și art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, aceste contracte nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
În raport de dispozițiile legale mai sus enunțate, împrejurarea că în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC SA, valabil pe anul 2006, nu a fost trecut dreptul salariaților de a beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă, în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, nu poate constitui un argument pentru respingerea capătului de cerere din acțiunea reclamanților privitor la acordarea acestor drepturi, câtă vreme recurenților-reclamanți le sunt aplicabile dispozițiile art.176 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior, ce statuează dreptul salariaților de a beneficia de prima respectivă.
În cauză nu s-a făcut dovada că la nivelul agentului economic s-ar fi convenit, eventual, introducerea acestei prime în salariile de bază ale angajaților, nefiind aplicabile în consecință prev.art.176 alin.6 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, care statuează că fiecare din adaosurile prevăzute la acest articol se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așa fiind, în mod greșit instanța de fond a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei la acordarea primei de aprovizionare pe perioada toamnă-iarnă 2006, iar în raport de considerentele ce preced, Curtea privește recursul reclamanților ca fondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, în cauză fiind incident motivul de modificare a sentinței prev. de art. art.304 pct.9 Cod pr.civilă, iar conform art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă, va modifica în parte sentința, în sensul că va admite în parte capătul de cerere al acțiunii privind obligarea pârâtei la acordarea primei de aprovizionare pe perioada toamnă-iarnă 2006 și va obliga pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de 480 lei cu acest titlu, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței, la plata efectivă, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
În ceea ce privește cuantumul sumei acordate recurenților-reclamanți cu titlu de primă de aprovizionare, acesta nu poate fi decât salariul minim pe ramură, așa cum rezultă din disp.art.176 alin.2 din CCM pe ramură, mai sus enunțate, salariu care este în cuantum de 480 lei, potrivit celor statuate în acest contract și nu de 650 lei, așa cum au solicitat reclamanții, sumă ce reprezintă salariul minim pe societate la nivelul anului 2006, în condițiile în care dreptul recurenților la acordarea acestor prime nu rezultă din contractul colectiv de muncă pe societate, ci din CCM la nivel de ramură.
Referitor la recursul pârâtei, se reține că textul art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate, valabil pe perioada în discuție în cauză, încheiat între SC SA și salariați, reprezentanți de, a rămas neschimbat, prin acest articol stabilindu-se că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Faptul că în anul 2003 aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat nu poate justifica respingerea acțiunii, câtă vreme prin acțiunea de față s-a solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale către reclamanți cuvenite pe o perioadă ulterioară, conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, iar conținutul art.168 alin.1 a rămas același în toată această perioadă, nerenunțându-se la acest articol deși contractul colectiv de muncă a fost modificat prin acte adiționale succesive, lucru care s-ar fi întâmplat, în mod logic, dacă nu se mai intenționa acordarea suplimentărilor salariale respective pe anii următori anului 2003.
Primele de C și de Paște pe anii în discuție nu au fost incluse nici în salariul de bază al intimaților-reclamanți, pe anii respectivi, nefăcându-se o asemenea dovadă de către recurenta-pârâtă, căreia, în calitate de angajator, îi revenea sarcina probei, conform art.287 Codul muncii și, în plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă valabile pe anii respectivi s-ar fi menționat expres că pentru acești ani, suplimentările de la alin.1 al art.168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, lucru ce nu s-a întâmplat.
În raport de cele mai sus arătate, Nota comisiei paritare a SC SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art.168 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă înregistrat la - municipiul B sub nr.9002/31.10.2003, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C și de Paște, prevăzute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariul lor de bază pe perioada în discuție în cauză, inclusiv pentru C 2007.
Recurenta invocă punctul II al Notei întocmită de comisia paritară, însă la punctul I alin.1 din aceeași notă se menționează că interpretarea art.168 alin.1 și 2 din contract, conform voinței părților la semnarea acestuia, este după cum urmează: "începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art.168 (denumite și "prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă".
De asemenea, prin adresa înregistrată sub nr.4209/6.11.2007 Comisiei paritare a societății-recurente către toate structurile teritoriale ale societății, s-a comunicat acestora că părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat SC SA.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, în cauză nu s-a făcut dovada includerii primelor respective în salariul de bază al reclamanților și pe anii în discuție în cauză.
În acest context, nici dispozițiile art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură invocate de recurentă, nu pot conduce la concluzia netemeiniciei acțiunii reclamanților și respingerii acesteia.
Nici critica privitoare la acordarea greșită către reclamanți a primelor de Paște și C raportat la valoarea salariului mediu brut pe societate nu este întemeiată, câtă vreme suma brută de 4708 lei acordată de instanța de fond reclamanților, cu acest titlu, pe perioada 2005-2007, solicitată de reclamanți prin precizarea la acțiune depusă la dosar la termenul din 25.04.2008, a fost determinată ținând cont chiar de adresa nr.938/1.04.2008 a SC SA, invocată de recurenta-pârâtă în motivele de recurs, adresă depusă în copie și la dosarul de fond (fila 148), cuprinzând valoarea salariului mediu de bază pe societate, în perioada 2003-2007.
Față de cele de preced, Curtea privește recursul pârâtei ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, domiciliat în,-, județ P, domiciliat în,-, județ P și, domiciliat în comuna, sat, nr.251, județ P, împotriva sentinței civile nr.1299 din 25 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu recurenta-pârâtă SC " " SA (fostă SC ""SA) cu sediul social în B, str.ral, nr.11 bis, sector 1 și domiciliul procesual ales în B,-,.3,.7, sector 1 - la Societatea civilă de avocați și Asociații și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că admite în parte capătul de cerere al acțiunii privind obligarea pârâtei la acordarea primei de aprovizionare pe perioada toamnă-iarnă 2006 și obligă pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de 480 lei, cu acest titlu, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței, la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondat recursul pârâtei SC " " SA (fostă SC ""SA) împotriva aceleiași sentințe civile nr.1299 din 25 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 3 octombrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Cristina Pigui Vera Andrea
- - - - ---
fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2008-10-20
3 ex.
/FA
Trib-
-
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Cristina Pigui Vera Andrea
