Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2075/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.2075
Ședința publică din 4 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC " " SA cu sediul în B, str.ral -, nr.11 bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr.657 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant cu domiciliul ales în Târgoviște, str.tin -,.11 E,.2,.5, județul D - la Cabinet de avocatură.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar la fond, prin cererea introductivă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr.4718 /120/29.08.2008, reclamantul, a chemat în judecată pe pârâta SC SA, actuală SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata sumelor de bani reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate - suplimentări salariale de Paști și C pe perioada 2005-2006 și drepturi salariale - diferența dintre salariul minim pe unitate, prevăzut de contractul colectiv de muncă, aferent funcției deținute și cel fixat de unitate, pe ultimii trei ani, conform art.128 alin.5 raportat la art.129 alin.2 din CCM, pe perioada ultimilor trei ani față de data introducerii cererii, actualizate cu indicele de inflație.
Motivând cererea, reclamantul a arătat că în calitate de salariat al pârâtei, în afara drepturilor salariale pentru munca prestată, trebuia să mai beneficieze și de suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, conform dispozițiilor art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă. Acest text de lege se regăsește în contractele colective încheiate la nivel de societate pentru anii 2005, 2006.
Aceste suplimentări salariale nu i-au fost plătite, motiv pentru care solicită acordarea lor.
Al doilea capăt de cerere privește diferența de salariu ce nu i-a fost acordată, având în vedere că salariul minim pe unitate, aferent funcției reclamantului, în baza art. 128 alin. 5, raportat la art. 129 alin. 3 din contractul colectiv de muncă nu i-a fost acordat în mod corespunzător.
În drept au fost invocate de reclamant prevederile art. art. 128,129, 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă, 161, 166, 282, 283 și 285 - 291 din Codul Muncii și s-a solicitat, potrivit art. 242 Cod procedură civilă, judecarea cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant, invocând și excepția tardivității introducerii acțiunii, în cauză fiind aplicabile prevederile art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, excepție respinsă de instanță la termenul de judecată din 17.12.2008, întrucât, fiind vorba de drepturi salariale, sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, cererea fiind introdusă în termen.
Cu privire la drepturile bănești pretinse de reclamant, apreciază pârâta că, pe fondul cauzei, acțiunea nu este întemeiată, întrucât potrivit Hotărârii nr. 14 din 31.03.2003 a Consiliului de Administrație al societății intimate, drepturile bănești prevăzute de art. 168 alin. 1 din CCM, au fost introduse în salariile de bază ale salariaților, respectiv fiecărui salariat i-a fost introdusă suma de 700.000 lei, după cum suma rezultată a fost indexată cu 9,4 %.
În anul 2004 salariul mediu de bază pe societate a fost de 558 lei, iar în carnetul de muncă al salariatului a fost operată la data de 31.03.2003 mențiunea "reașezat salariul conform Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 14".
După 31 decembrie 2003 salariul reclamantului nu a fost redus la nivelul salariului din ianuarie 2003, iar drepturile salariale majorate au fost menținute și pentru anii 2005 - 2006.
A apreciat pârâta că admiterea acțiunii formulată de reclamant ar însemna în fapt acordarea drepturilor prevăzute de art. 168 alin. 1 CCM pentru a doua oară.
Referitor la capătul al doilea al cererii de chemare în judecată, pârâta arată că pretențiile reclamantului sunt întemeiate pe o interpretare trunchiată a disp. art. 128 din CCM, respectiv prin neluarea în calcul a alin. 6 al acestui articol, care prevede că negocierile salariale se vor desfășura pornind de la un fond convenit printr-un act adițional ce vor face parte din prezentul contract.
Salariul reclamantului a fost negociat la angajare și reașezat după fiecare majorare a salariului, astfel că pârâta a acordat salariul negociat de salariat și prevăzut în contractul individual de muncă.
S-au depus la dosar, în copie, conform opisului, o serie de înscrisuri de către pârâtă.
A fost admisă proba cu expertiză contabilă, la cererea pârâtei, având ca obiective verificarea dacă începând cu anul 2003 primele de Paște și de C au fost introduse în salariile de bază ale reclamantului și dacă acesta a primit salariul de bază minim ce i se cuvenea conform art.128 și 129 din CCM aplicabil, însă s-a dispus decăderea acesteia din proba cu expertiză, conform dispozițiilor art 170 din Codul d e Procedură civilă, întrucât nu a achitat onorariul de expert la nici unul dintre termenele acordate și nici reclamantul nu a fost de acord să achite acest onorariu, achitând doar un onorariu suplimentar de 100 lei, expertul nefiind de acord să depună la dosarul cauzei raportul de expertiză în aceste condiții.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr.657 pronunțată la data de 11 martie 2009 a admis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor bănești ce reprezintă prime de Paști și C 2005- și Paști 2006 calculate conform art. 168 din CCM aplicabil și a diferențelor salariale calculate conform art. 128, 129 din CCM aplicabil, pe perioada de trei ani anterioară introducerii cererii de chemare în judecată (29.08.2008), potrivit perioadei lucrate, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
A fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 100 lei.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, referitor la primul capăt de cerere, că, potrivit dispozițiilor art.168 alin.1 din CCM, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SC SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA, făcându-se mențiunea că pentru anul 2003 aceste suplimentări vor fi introduce în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamantul este îndreptățit să primească suplimentările salariale ce reprezintă prime de C și Paști pe perioada 2005-2006, reactualizate cu indicele de inflație.
Aceeași concluzie reiese și din interpretarea art.168 alin.1 și 2 din CCM 2005 - 2006, întrucât numai drepturile salariale suplimentare pentru anul 2003 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii 2005- 2006 nu ar mai fi avut nici un motiv să le prevadă la art.168 alin.1 în contractele colective încheiate pentru această perioadă.
Mai mult, salariul de bază mediu pe SA la care se referă art.168 alin.1 din CCM nu este același în fiecare an, pentru a se susține de către angajator, care nu a făcut nici o dovadă în acest sens, că suplimentările salariale cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din CCM 2005 - 2006.
Cu privire la cuantumul salariilor neacordate reclamantului, prin necorelarea salariului de bază la nivelul cuvenit în la art. 128 alin.5 se arată că salariul de bază minim este de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat, iar societatea pârâtă nu a făcut dovada că a respectat aceste prevederi, reieșind diferențe față de salariul minim brut pe țară prin înmulțirea acestuia cu coeficientul de 1,76.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta SC SA criticând hotărârea pronunțată ca netemeinică și nelegală.
Un prim motiv de recurs vizează faptul ca instanța de fond in mod nefondat a respins excepția tardivității intemeiată pe disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, deoarece dreptul la prime nu este un drept de natura salariala nefiind aplicabil termenul de prescripție de 3 ani.
Intrucat in cauza se reclamă nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă referitoare la prime neacordate, dimpotrivă este incident termenul de decădere de 6 luni arată recurenta.
Pe fondul cauzei se apreciază ca obligarea societății la plata primelor prevăzute de art.168 din CCM nu este legală, având in vedere ca prin Hotărârea Consiliului De Administrație nr.14/31.03.2003, aceste drepturi au fost incluse in salariile de baza ale reclamanților, fiind exclusă acordarea acestora pe viitor.
Mai arata recurente, că primele introduse in salariile de bază ale reclamanților in anul 2003 au rămas in continuare in aceste salarii si in anii următori, ele nefiind diminuate.
Examinand hotărârea atacata prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale incidente in cauza, Curtea va reține ca recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, acesta fiind și termenul expres folosit în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2004 - 2006, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, este neîntemeiată susținerea recurentei-pârâte SC SA în sensul că acțiunea trebuie respinsă întrucât primele de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază al reclamantului pe anii în discuție în cauză.
De altfel, Hotărârea Consiliului De Administrație nr.14/31.03.2003 la care face referire recurenta se referă doar la reașezarea salariilor pentru anul respectiv, prin includerea in salariile de baza a sumei fixe de 700.000 lei /luna pentru sărbătorile religioase, nefiind exclusă acordarea acestora pentru viitor.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005, s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004, 2005, 2006 primelor de Paște și de C în salariul de bază, iar practica judiciară invocată de recurentă nu constituie izvor de drept.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față de nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă apreciere a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC " " SA cu sediul în B, str.ral -, nr.11 bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr.657 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant cu domiciliul ales în Târgoviște, str. - -,.11 E,.2,.5, județul D - la Cabinet de avocatură.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
GREFIER
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Red.VD
4 ex.10.XI.2009
Dosar fond - Trib.
-
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
