Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 209/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 209/CM
Ședința publică din data de 1 aprilie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2248 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanțiși, cu domiciliul procesual ales la Judecătoria M, cu sediul în M,-, județul T și intimații pârâțiCURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (stimulente 1.700 lei).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și, luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Reclamanții și, au chemat în judecată Ministerul Justiției, Tribunalul Tulcea și Curtea de APEL CONSTANȚA,
solicitând obligarea pârâților la a le acorda despăgubiri civile în cuantum de 1.700 lei pentru fiecare salariat, actualizate cu rata inflației până la data plății efective.
În motivare, reclamanții au arătat că, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare judecătorilor care au o vechime de până la 3 ani, stimulente de care ei nu au beneficiat.
S-a mai arătat că, Colegiul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr.15 din 23 ianuarie 2006 constatat existența unei discriminări generate de acordarea acestui stimulent doar unei categorii de JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
Au menționat reclamanții că potrivit art. 21 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aprobată prin Legea nr. 48/2002 și modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 77/2003 "În toate cazurile de discriminare prevăzute în prezenta ordonanță persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun".
Întrucât prejudiciul suferit prin discriminare a rezultat din neacordarea stimulentului financiar, apreciază reclamanții că metoda echitabilă de calcul a acestuia este stabilirea lui la nivelul stimulentului care nu le-a fost acordat.
În apărare, pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a arătat că prin acordarea stimulentelor conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 1921/C din 15 decembrie 2005 nu poate fi reținută o în călcare a dispozițiilor nr.OG 137/2000 și a dispozițiilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât se află în prezența unui "drept de a fi premiat" ca drept recunoscut și protejat de lege, ci numai de o posibilitate recunoscută prin lege ordonatorilor de credite, de a acorda premii sau stimulente, cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordin al ministrului justiției.
S-a mai arătat că, nu există niciun act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător, ori unui alt salariat din sistemul justiției.
Așa cum a prevăzut Ordinul nr. 1921/C/2005, financiare au fost acordate cu respectarea prevederilor aplicabile la acea dată, respectiv ale art. 4 alin. 1 și 3 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 2404/C/2004, publicat în Monitorul Oficial nr.824 din 7 septembrie 2004.
Astfel, potrivit art. 4 alin. 1 din Normele Interne, principalele dar singurele criterii de repartizare individuală a stimulentelor au fost rezultatele meritorii obținute în activitate, respectarea îndatoririlor prevăzute de lege, calificativele anuale "foarte bine" sau "bine", complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora, celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, lipsa sancțiunilor disciplinare.
Alături de aceste criterii a fost avut în vedere criteriul vechimii, care nu este unul nelegal, câtă vreme din sensul enumerării acestor criterii, raportat și la textul alineatelor următoare din același art. 4 al Normelor Interne, rezultă că enumerarea are un caracter exemplificativ.
Prin sentința civilă nr. 2248 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost admisă acțiunea formulată de reclamanți și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea, în solidar la plata în favoarea reclamanților a despăgubirilor reprezentând echivalentul stimulentelor neacordate în mod discriminatoriu în luna decembrie 2005, în cuantum de 1.700 lei, către fiecare reclamant, sume ce vor fi actualizare cu rata inflației la data plății efective.
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr.15 din 23 ianuarie 2006 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că acordarea unor prime pentru magistrați cu vechime cuprinsă între 0-3 ani constituie act de discriminare conform art. 2 alin. 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 19 alin. 4 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Articolul 2 alin. 1, art. 6 lit. a și c și art. 8 din nr.OG 137/2000 ocrotesc în mod deplin și egal toate drepturile sociale (indiferent dacă sunt salariale sau cu alt caracter), acordate în temeiul raportului de muncă. Deci, este incontestabil faptul că dreptul la salariale sunt drepturi recunoscute de lege în domeniul economic. Faptul că, pentru plata acestor drepturi, sunt prevăzute anumite criterii de performanță profesională, nu afectează în niciun caz caracterul de drept de natură salarială (remuneratorie) a stimulentelor salariale, reclamanții având și o "speranță legitimă" pentru beneficiul acestui drept (în sensul practicii Curții Europene a Drepturilor Omului), cu atât mai mult cu cât nu s-a putut face dovada, în condițiile art. 287 din Codul muncii, a neîndeplinirii acestor criterii.
Însă, în fapt, pârâții au operat o selecție arbitrară între criteriile de acordare a stimulentelor salariale "cu ocazia sărbătorilor de iarnă" din decembrie 2005, în sensul că au considerat prioritar și peremptoriu criteriul vechimii în funcție până la 3 ani a beneficiarilor, în detrimentul criteriilor de performanță profesională.
Astfel, așa cum s-a stabilit și prin Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, reclamanții au fost discriminați în mod indirect, în sensul art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000, în funcție de categoria socio-profesională (criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani, criteriu care nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea scopului legitim al acordării de stimulente salariale).
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției.
În motivarea recursului a invocat, în esență, următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 173 din 29 iulie 2007, cu modificările și completările ulterioare, fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale (care sunt suportate de părți sau de alți participanți la proces), precum și din amenzile judiciare (25% din sumele respective devin venituri la bugetul statului).
Conform alin. 3 al art. 25 din Legea nr. 146/1997, repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției, la momentul respectiv fiind în vigoare Ordinul ministrului justiției nr. 2404/C/2004 prin care se aprobă Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în Norme rezultă faptul că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ, iar nu limitativ, ceea ce înseamnă că ordonatorul de credite este îndreptățit să evalueze și să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat în politica de dezvoltare a sistemului judiciar și/sau a obiectivelor generale ale Ministerului Justiției.
Pentru munca prestată de către salariat, angajatorul este obligat să plătească acestuia salariul din care fac parte și sporurile ori alte adaosuri la care este îndreptățit potrivit legii. În schimb, premiile sau sunt concepute ca drepturi suplimentare care pot să fie sau nu acordate salariaților în funcție de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabili cu prioritate. Astfel, potrivit art. 4 din Normele aprobate prin nr. 2404/C/2004 "În acordarea stimulentelor prevăzute la alin. 2 se au în vedere obiectivele propuse, importanța acestora pentru promovarea obiectivelor generale ale ministrului justiției, gradul de realizare a acestor obiective în termenele stabilite, precum și sărbătorile legale aprobate prin acte normative".
Ca atare, stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confundă cu salariul, el depinzând de o multitudine de factori.
De asemenea, nu putem vorbi de un drept care urmează a fi plătit întregului personal din sistemul autorității judecătorești în același timp. Este adevărat că prin natura lor sunt drepturi suplimentare menite să recompenseze, dar nimic nu împiedică angajatorul să le plaseze alături de alți factori care deopotrivă să concureze la realizarea unor obiective stabilite ca prioritate la un moment dat și este fără îndoială că stimularea celor cu venituri mai mici în sensul stabilității în sistem și îmbunătățirii performanțelor profesionale nu reprezintă diferențe nejustificate de natură a aduce atingere principiului egalității, căci beneficiul acestor sume s-a acordat tuturor celor care se încadrau în criteriile stabilite de ordonator în temeiul Normelor, așadar tuturor celor care se aflau în situații similare.
Stabilirea unor priorități la un moment dat nu înseamnă a distinge după unul sau altul dintre criteriile ce caracterizează faptele de discriminare sancționate de nr.OG 137/2000 sau alte documente, cu atât mai mult cu cât în continuare s-au aprobat fonduri pentru stimularea judecătorilor, astfel încât nu se poate concluziona în mod fundamentat că, față de situația potrivit căreia o parte dintre judecători au primit stimulente într-o anumită perioadă, iar alți judecători ulterior, pe măsura colectării altor fonduri, având aceeași sursă, s-a creat o diferențiere nepermisă.
nu se confundă nici cu salariul care se cuvine oricărei persoane care prestează o muncă, acestea fiind drepturi suplimentare. Și dacă toți judecătorii primesc stimulente, cu diferența că unii primesc într-un anumit interval
de timp, iar alții într-o perioadă ulterioară, nu se găsesc elementele care să fundamenteze concluzia tribunalului în sensul că intimații reclamanți au fost discriminați.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1.700 lei.
Fundamentarea măsurii de acordare a stimulentelor financiare a fost bazată pe prevederile art. 4 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea 146/1997 aprobate prin Ordinul nr. 2404/C/2004.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Normele interne enunțate mai sus, principalele criterii de repartizare individuală a stimulentelor sunt rezultatele meritorii obținute în activitate, respectarea îndatoririlor prevăzute de lege, calificativele anuale "foarte bine" sau bine, complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora, lipsa sancțiunilor disciplinare.
Conform alin. 2, Ministrul Justiției poate acorda prin ordin stimulente nominale pentru personalul care participă la activități științifice, organizarea unor evenimente speciale, participarea la elaborarea codurilor sau a altor acte normative complexe, ori pentru participarea la alte activități cu caracter deosebit.
Alineatul 3 prevede că în acordarea stimulentelor prevăzute la alin. 2 se au în vedere obiectivele propuse, importanța acestora pentru promovarea obiectivelor generale ale ministrului justiției, gradul de realizare a acestor obiective la termenele stabilite, precum și sărbătorile legale aprobate prin acte normative.
Este de observat că vechimea în magistratură nu constituie un criteriu prevăzut de art. 4 din Normele mai sus menționate.
În mod similar, prin art. 25 alin. 2 și alin. 3 din Legea 146/1997 s-a prevăzut că fondul pentru acordarea stimulentelor are drept destinație fondul pentru stimularea personalului potrivit dispozițiilor legale, iar repartizarea veniturilor pe beneficiari se face în baza normelor interne aprobate prin Ordin al Ministrului Justiției.
Deși Ministrul Justiției are rolul de a repartiza, această repartizare trebuie să se facă cu respectarea dispozițiilor legale.
Prin alegea arbitrară a criteriului vechimii între 0-3 ani, ca și criteriu de repartizare a stimulentelor, s-a produs o discriminare a celorlalți judecători cu o vechime mai mare de 3 ani care îndeplineau criteriile prevăzute de norme pentru a beneficia de financiare.
Prin Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a reținut că acordarea stimulentelor salariale pentru judecători potrivit criteriului de vechime (0-3 ani) reprezintă o discriminare indirectă potrivit art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Criteriul vechimii de 0-3 ani reprezintă un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea de stimulente salariale.
Totodată, Colegiul Director a reținut că acordarea de stimulente salariale magistraților reprezintă un scop legitim, dar impunerea criteriului de vechime de 0-3 ani nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop.
Prin art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000 discriminarea este definită ca fiind orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, ori apartenență la o categorie defavorizată - care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
(2) Sunt discriminatorii potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Raportând efectele Ordinului de acordare a stimulentelor financiare la definiția discriminării se constată o preferință a unei categorii socio-profesionale (cea a judecătorilor cu o vechime între 0 și 3 ani) în acordarea stimulentelor, ceea ce a condus la excluderea altei categorii (cea cu o vechime de peste 3 ani) de la primirea stimulentelor financiare.
În cauză, discriminarea este evidentă și ea s-a produs cu încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, potrivit cărora cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminări, art. 5 din Codul muncii care instituie principiul egalității de tratament față de toți salariații și art. 2 alin. 1 și 2 coroborat cu art. 6 lit. c și art. 8 din nr.OG 137/2000 prin care se interzice discriminarea în acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul, precum și în raport cu prestațiile sociale acordate angajaților de către angajator.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2248 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanțiși, cu domiciliul
procesual ales la Judecătoria M, cu sediul în M,-, județul T și intimații pârâțiCURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 aprilie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -, Șt.
Red. dec. jud. -/17.04.2008
gref. -
2 ex./18.04.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
