Pretentii civile. Speta. Decizia 207/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVIL, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA CIVIL NR. 207/CM
Ședința public din data de 1 aprilie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de munc și asigurri sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
Judectori - - -
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2149 din 30 noiembrie 2007 pronunțat de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul procesual ales la Judec toria Hârșova, cu sediul în H, județul C și intimații pârâțiTRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C șiMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANAȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5,prin DIRECȚIA GANERAL A FINANAȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, b-dul - nr. 18, județul C, având ca obiect conflict de munc - drepturi bnești (stimulente 1.700 lei).
La apelul nominal fcut în ședinț public se constat lipsa prților.
Procedura este legal îndeplinit în conformitate cu dispozițiile art. 87 și urmtoarele Cod procedur civil.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a fcut referatul oral asupra cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care:
Instanța, având în vedere c nu sunt motive de amânare, constat cauza în stare de judecat și, luând act c prin cererea declarativ de recurs s-a solicitat judecata în lips, rmâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursul civil de faț;
Ministerul Justiției a declarat recurs la data de 30 ianuarie 2008 împotriva sentinței civile nr. 2149 din 30 noiembrie 2007 pronunțat de Tribunalul Constanța.
În fapt,
Reclamantul - judector la Judec toria Hârșova - a chemat în judecat Ministerul Justiției, Tribunalul Constanța, Curtea de APEL CONSTANȚA și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția General a Finanțelor Publice C, solicitând ca prin hotrârea ce se va pronunța s fie obligați pârâții la plata ctre reclamant a sumei de 1.700 lei cu titlu de despgubiri civile, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plții efective.
În considerente, s-a artat c prin Hotrârea nr. 15/2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminrii s-a constatat existența unei discriminri indirecte potrivit art. 2 alin. 1 și 2, art. 3 lit. c, art. 8 alin. 3 și art. 9 din nr.OG 137/2000, ca urmare a faptului c prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare doar judectorilor din cadrul judectoriilor cu o vechime în munc de 0-3 ani; valoarea acestor stimulente a fost de 1.700 lei.
S-a menționat c potrivit art. 21 alin. 1 din nr.OG 137/2000, aprobat și modificat prin Legea nr. 27/2004, în toate cazurile de discriminare prevzute în ordonanț, persoanele discriminate au dreptul s pretind despgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminrii sau anularea situației create prin discriminare potrivit dreptului comun.
Reclamantul a artat c a sesizat instanța cu acest litigiu de munc, întrucât este îndreptțit la plata de despgubiri salariale, rezultate din salarizarea inegal a unor persoane aflate în aceeași situație juridic.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiat.
S-a susținut c prin acordarea stimulentelor conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 1921/C din 15 decembrie 2005 nu poate fi reținut o înclcare a dispozițiilor nr.OG 137/2000 și a prevederilor constituționale care privesc egalitatea în drepturi a cetțenilor, întrucât reclamanții nu beneficiaz de un "drept de a fi premiat" ca drept recunoscut și protejat de lege, ci numai de o posibilitate, recunoscut prin lege ordonatorilor de credite, de a acorda premii sau stimulente, în speț, cu îndeplinirea anumitor condiții stabilite prin ordinul ministrului justiției.
S-a artat c nu exist niciun act normativ care s prevad ori s garanteze dreptul fiecrui judector ori al altui salariat din sistem de a primi stimulente; art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 prevede doar modalitatea de constituire a fondului cu destinație special pentru stimularea personalului din sistemul justiției, fr s instituie norme interne în acest sens.
Instituția pârât a apreciat c, pentru a putea exista discriminare, ar trebui s existe o recunoaștere a unui drept fundamental ori a unuia dintre drepturile recunoscute de lege.
S-a mai apreciat c aceste stimulente nu pot fi incluse în categoria drepturilor salariale ori în cea a premiului anual stabilit prin lege, astfel cum eronat a reținut Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii.
Spre deosebire de indemnizația de încadrare lunar brut, salariul de baz ori premiul anual, al cror cuantum este determinat conform legii, acordarea
stimulentelor depinde de o serie de factori, între care se numr existența unor sume în fondul cu destinație special, obiectivele urmrite de Ministerul Justiției în politica de reformare a sistemului judiciar, numrul personalului, calitatea activitții desfșurate, criterii de performanț etc.
În acest sens, astfel cum a prevzut Ordinul nr. 1921/C/2005, financiare au fost acordate cu respectarea prevederilor aplicabile la acea dat, respectiv, ale art. 4 alin. 1 și 3 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr.146/1997, aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004 (publicat în Monitorul Oficial nr. 824/7.09.2004).
Prin întâmpinare, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția General a Finanțelor Publice C, a invocat în prealabil excepția lipsei calitții sale procesuale pasive, motivate pe împrejurarea inexistenței unei obligații în sarcina acestei instituții de a acorda drepturile de natur salarial solicitate prin acțiune.
Prezenta cauz are natura unui litigiu de munc, iar atributele conferite de lege în sensul gestionrii banilor publici nu este de natur a-i conferi acestei instituții calitatea de pârât.
Prin sentința civil nr. 2149 din 30 noiembrie 2007 pronunțat de Tribunalul Constanțaa fost respins acțiunea reclamantului, formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fr calitate.
A fost admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Constanța și Curtea de Apel Constanța și au fost obligați pârâții la plata ctre reclamant a sumei de 1700 lei cu titlu de despgubiri civile, actualizate în raport de rata inflației la data plții efective.
Pentru a pronunța aceast hotrâre prima instanț a avut în vedere urmtoarele considerente:
Asupra excepției lipsei calitții procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor:
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, în solidar cu ceilalți pârâți, la plata sumei reprezentând despgubiri corespunztoare stimulentelor bnești neacordate.
Prezentul litigiu constituie unul referitor la raporturile de munc ale reclamantului, subsumat dispozițiilor art. 281 Codul muncii.
Dac din perspectiva prevederilor art. 7 din nr.HG 83/2005, Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Constanța au calitate procesual pasiv, ce rezult din calitatea de ordonatori de credite exercitat prin conducerea acestor instituții (Curtea de Apel îndeplinind, în raport de dispozițiile art. 37 și 38 din Legea nr. 567/2004 și atributul angajatorului ), Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesual pasiv în prezenta cauz, nefiind în raporturi directe de munc sau de alt natur cu reclamantul.
Întrucât potrivit art. 281 Codul muncii, jurisdicția muncii vizeaz, în esenț, soluționarea conflictelor de munc generate între partenerii sociali în legtur cu executarea contractelor individuale de munc, s-a reținut c aceast ultim instituție public nu va putea fi privit ca parte în prezentul litigiu,
atribuțiile rezultate din prevederile Legii nr. 500/2002 neavând nicio legtur cu obligațiile impuse angajatorului sub aspectul executrii obligațiilor legale faț de salariații s
Asupra fondului cauzei au fost reținute urmtoarele:
Prin adresa nr. - din 14 decembrie 2005, Ministerul Justiției a comunicat curților de apel c, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 1, 2 și 3 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr.146/1997, cu modificrile și completrile ulterioare, "având în vederea apropierea srbtorilor de iarn" s-a decis de ctre ordonatorul principal de credite acordarea de stimulente personalului din sistemul justiției.
S-a consemnat, astfel, c la acordarea stimulentelor se vor avea în vedere urmtoarele criterii: rezultatele meritorii obținute în activitate; calificativele anuale "foarte bine" și "bine"; respectarea îndatoririlor prevzute de lege; complexitatea sarcinilor potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora; celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa sancțiunilor disciplinare.
Nota cuprindea mențiunea c pentru personalul instanțelor judectorești s-a propus o valoare individual medie, diferențiat pe categorii de personal, pentru judectori aceast valoare fiind de 1.700 lei, fiind stabilit faptul c fondul de stimulente acordat privește, în acest sens, doar pe judectorii "din cadrul judectoriilor, cu o vechime în funcția de judector cuprins între 0 - 3 ani".
Conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004 pentru aprobarea Normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, cu modificrile și completrile ulterioare, repartizarea sumelor constituite potrivit art. 1, pentru instanțele judectorești și instituțiile subordonate Ministerului Justiției se face de ctre ordonatorul principal de credite (art. 2 alin. 2).
Articolul 4 alin. 1 statueaz asupra principalelor criterii de repartizare individual a acestor stimulente, iar în alin. 2 se menționeaz c " Ministrul Justiției poate acorda prin ordin stimulente nominale pentru personalul care particip la activitți științifice, organizarea unor evenimente speciale, participarea la elaborarea codurilor sau a altor acte normative complexe ori pentru participarea la alte activitți cu caracter deosebit".
Alineatul 3 al art. 4 din Norm stabilește c "în acordarea stimulentelor prevzute la alin. (2) se au în vedere obiectivele propuse, importanța acestora pentru promovarea obiectivelor generale ale ministrului justiției, gradul de realizare a acestor obiective în termenele stabilite, precum și srbtorile legale aprobate prin acte normative".
Așadar, constituie - în raport de prevederile menționate - un drept de natur salarial, chiar dac potrivit art. 5 din Norm ele nu fac parte din salariul de baz și nu se suport din fondul de salarii.
Motivația pârâtului Ministerul Justiției referitoare la inexistența unei protecții legale a unui eventual drept al celui angajat de a-i fi acordate premii și stimulente este irelevant, întrucât, deși o asemenea situație nu este prevzut între drepturile - stabilite cu titlu enunțiativ - prin art. 39 Codul muncii, problema de drept invocat în speț are o cu totul alt abordare.
Prin hotrârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii a analizat o sesizare din oficiu pe aspectul acordrii stimulentelor menționate prin adresa nr. - din 14 decembrie 2005 Ministerului Justiției, Colegiul reținând c Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C din 15 decembrie 2005 avut ca unic motivație apropierea srbtorilor de iarn și a stabilit un criteriu de preferinț pentru una din categoriile socio-profesionale - cea a judectorilor cu vechime între 0 și 3 ani în acordarea acestor stimulente.
Aceast preferinț a condus la excluderea altei categorii - cea a judectorilor cu vechime de peste trei ani - de la primirea stimulentelor financiare.
Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea discriminrii a reținut c prin prevederile art. 21 alin. 3 din nr.OUG 177/2002 (în prezent abrogat prin nr.OUG 27/2006), acordarea de premii magistraților era supus unor criterii obiective, preluate ulterior și în cuprinsul Ordinului Ministrului Justiției nr. 2404/C/23.08.2004.
S-a avut în vedere c, deși normele invocate stabileau criteriile obiective de evaluare ( rezultatele meritorii obținute în activitate; respectarea îndatoririlor prevzute de lege; calificativele anuale "foarte bine" sau "bine"; complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora; celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsa sancțiunilor disciplinare ), în cazul de faț criteriul de acordare a stimulentului a fost vechimea în munc (respectiv, cea cuprins între 0 și trei ani), deși criteriul vechimii nu este prevzut în niciunul dintre acele ce stau la baza acordrii de stimulente salariale pentru magistrați.
Astfel, pe baza unui criteriu aparent neutru, au fost dezavantajați ceilalți judectori, cu o vechime mai mare de trei ani, care îndeplinesc criteriile obiective prevzute de lege pentru a beneficia în egal msur de financiare.
Pe cale de consecinț, Colegul Director a reținut c acordarea de stimulente salariale magistraților constituie un scop legitim, dar impunerea criteriului de vechime în activitate între 0 și trei ani nu reprezint o metod adecvat și necesar pentru atingerea acestui scop.
Au fost respinse aprrile formulate de Ministerul Justiției în sensul c judectorii nu se pot bucura de un "drept de a fi premiat", întrucât chestiunea pus în discuție nu const în recunoașterea ori negarea unui asemenea drept, ci în modalitatea în care sunt acordate aceste stimulente, pe baza unor criterii obiective, nesusceptibile de a produce discriminare.
Msura a fost în mod evident luat în raport de elementul - vechime în munc de pân la trei ani - pentru c, deși prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 se face trimitere la criteriile obiective de acordare a unor asemenea stimulente, se stabilește totuși valoarea unitar a sumei acordate (în speț, pentru judectori, de 1.700 lei) și care a fost repartizat exclusiv celor cu vechimea menționat.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esenț, urmtoarele:
Prin acordarea stimulentelor conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 1921/C din 15 decembrie 2005 nu poate fi reținut o înclcare a dispozițiilor nr.OG 137/2000 și a dispozițiilor care privesc egalitatea în drepturi a cetțenilor, întrucât nu ne aflm în prezența unui "drept de a fi premiat" ca drept recunoscut și protejat de lege, ci numai de o posibilitate recunoscut prin lege ordonatorilor de credite de a acorda premii sau stimulente cu îndeplinirea condițiilor stabilite prin ordinul Ministrului Justiției.
Nu exist niciun act normativ care s prevad ori s garanteze dreptul de a primi stimulente fiecrui judector, ori unui alt salariat din sistemul justiției. Legea 146/1997 prevede la art. 25 alin. 2 numai modalitatea de constituire a fondului cu destinație special pentru stimularea personalului din sistemul justiției, fr s instituie reguli privind eventualele categorii de beneficiari ai stimulentelor.
În mod greșit a reținut prima instanț c au fost acordate discriminatoriu, în baza unor criterii subiective, nefcându-se dovada unor criterii obiective.
nu intr în categoria salarizrii, acestea fiind acordate cu respectarea dispozițiilor art. 4 alin. 1 și 3 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997.
La criteriile prevzute de art. 4 alin. 1 din Normele Interne a fost aplicat și criteriul vechimii, care nu este unul expres prevzut de norme, întrucât enumerarea are un caracter exemplificativ.
În ceea ce privește actualizarea sumei, aceasta se poate raporta numai la nivelul dobânzii legale, fr îns a se pune problema indexrii.
Recursul nu este fondat.
Articolul 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 invocat în recurs dispune: "Din diferența de 75% din sumele prevzute la alin. 1 se constituie în fond cu destinație special ". Fondul pentru stimularea personalului potrivit dispozițiilor legale.
Articolul 6 lit. c din nr.OG 137/2000 astfel cum a fost republicat în baza Legii 324 din 23 iulie 2006 dispune: "constituie contravenție discriminarea unei persoane manifestat în urmtoarele domenii:
c) acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul".
Articolul 5 din Codul muncii dispune: în cadrul relațiilor de munc funcționeaz principiul egalitții de tratament faț de toți salariații.
(4) Constituie discriminare indirect actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminri directe".
Dispozițiile art. 4 alin. 1 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 2404/C/2004 prevd principalele criterii de repartizare individual a stimulentelor.
În aplicarea dispozițiilor art. 14 din Convenția European a Drepturilor Omului Curtea European a statuat, în mod constant, c discriminarea este acceptabil dac are o justificare obiectiv și rezonabil.
Criteriul de diferențiere determinant al acordrii stimulentelor bnești l-a reprezentat în cauz criteriul vechimii, nu mai mare de trei ani.
Într-o societate democrat este o discriminare acceptabil aceea care urmrește un scop legitim și respect un raport de proporționalitate rezonabil între scopul urmrit și mijloacele utilizate pentru realizarea ei.
În speț, discriminarea, nu numai c este nelegal, ea efectuându-se cu înclcarea în mod direct a dispozițiilor art. 5 din Codul muncii, care instituie principiul egalitții de tratament faț de toți salariații, ci și lipsit de orice scop legitim.
De fapt, msura luat nu a aplicat criteriile prevzute de norma intern mai sus evocat ci numai criteriul vechimii, întrucât în legtur cu celelalte criterii nu a fost administrat nicio dovad de ctre recurent.
Pe de alt parte, chiar în art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 s-a prevzut în mod explicit c fondul pentru acordarea stimulentelor are drept destinație "Fondul pentru stimularea personalului potrivit dispozițiilor legale" iar în alin. 3 s-a prevzut c repartizarea veniturilor pe beneficiari se va face în baza unor norme interne aprobate prin Ordin al Ministrului Justiției.
Rezult, din interpretarea dispozițiilor legale mai sus invocate urmtoarele:
- stimularea personalului urma s se realizeze în conformitate cu dispozițiile legale (unul din criteriile legale fiind și art. 5 din Codul muncii );
- Ministrului i s-a atribuit numai rolul de a dispune în legtur cu repartizarea stimulentelor, repartizare care trebuia s se fac în conformitate cu chiar denumirea fondului "potrivit dispozițiilor legale".
- Prin adugarea criteriului "vechime între 0-3 ani" Ministrul nu a fcut decât s exclud o categorie majoritar de la beneficiul acestor stimulente, respectiv toți magistrații judectori cu o vechime mai mare de 3 ani.
Nu lum aici în discuție c la constituirea acestui Fond o contribuție semnificativ a fost adus prin efortul comun al tuturor judectorilor, inclusiv al celor cu o vechime mai mare de trei ani în activitate.
Artm c, în mod repetat, Curtea European a Drepturilor Omului a statuat c egalitatea de tratament este înclcat dac distincția în discuție nu are justificare obiectiv și rezonabil și nu urmrește un scop legitim, cu respectarea raportului de proporționalitate între acesta și mijloacele utilizate pentru atragerea lui iar aplicarea dispozițiilor art. 16 din Constituție are în vedere egalitatea în drepturi a cetțenilor fr discriminri.
În fine, o ultim critic este aceea referitoare la acordarea sumelor actualizate cu rata inflației și artm c art. 161 alin. 4 din Codul muncii prevede c neplata la termen a drepturilor salariale atrage plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului, aceasta fiind o norm special în raport cu dispozițiile art. 1088 din Codul civil, care se refer la "obligațiile care au ca obiect o sum oarecare".
Pe cale de consecinț, Curtea, gsind criticile neîntemeiate, va respinge recursul ca nefondat în baza art. 312 Cod procedur civil, hotrârea atacat fiind legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2149 din 30 noiembrie 2007 pronunțat de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul procesual ales la Judec toria Hârșova, cu sediul în H, județul C și intimații pârâțiTRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C,CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C șiMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANAȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5,prin DIRECȚIA GANERAL A FINANAȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, b-dul - nr. 18, județul
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi, 1 aprilie 2008.
Președinte, Judectori,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/7.04.2008
gref. -
2 ex./8.04.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
